Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Destinatii

Albania BERAT – Orasul celor 1000 de ferestre

Berat

Albania a fost prima țară Balcanica ce m-a impresionat cu adevărat în 2017, urmând ca de atunci, să o mai vizităm încă de 2 ori. Și când credeam că nu prea mai e nimic nou de văzut, țara aceasta mi-a arătat cât de mult mă înșel. Mai întâi că are numeroase castele încă ascunse vederii dar și o zonă de plajă & munte ce m-a lăsat fără respirație (Coasta dintre Vlore spre Tirana și parcul natural Llogara) și apoi pentru că am descoperit singurul oraș castel încă locuit în Albania (Berat). Despre acesta din urmă voi scrie căci după Gjirokastër (Albania Gjirokaster, orașul albanez dintre munți) credeam că nu o să îmi mai placă nici un orășel antic albanez:).

Baby T

Anul acesta m-am întors în Albania într-o nouă formulă, fără jumătatea TravelFunPassion (prins cu alte proiecte) dar cu Baby T, minunea noastră blondă ce trebuia să descopere și el țara aceasta ce îl “bântuie” pe unchiul său 🙂 (da, și fratele meu a fost cu noi, la fel ca și în celelalte dăți).

Berat

Berat – sau Cetatea celor 1000 de ferestre a intrat în Patrimoniul UNESCO din 2008, atunci când a fost adăugat și orașul Gjirokastër, ambele extrem de importante pentru mixul cultural și istoric tipic Albaniei (construite ca și edificii romane dar dezvoltate sub Imperiul Otoman).

Am vizitat Berat la intrarea noastră în Albania dintre Macedonia și se dorea o simplă excursie de o oră în drumul nostru spre Saranda (Albania- o experiență inedită (1).Dar nu mare mi-a fost surpriza să constant că după 4 ore, noi încă mai aveam o groază de descoperit și că trebuia, cu regret, să pornim către destinația noastră finală, Albania fiind o țara frumoasă dar deloc prietenoasă pentru șoferi la ore târzii:)).

Berat – alei pietruite si case vopsite in alb
Berat – vazut de pe dealul Castelului

Ce pot spune despre Berat este că m-a impresionat, are un farmec aparte dat de casele sale albe din epoca otomană, “păzit” fiind de fortăreața / castel ce tronează elegant deasupra orașului și râului Osumi. Istoria orașului începe pe la secolul al 4-lea iar castelul a început să fie construit prin secolul al 14-lea, lucru cel mai amuzant fiind că se pot observa pe zidurile rămase încă în picioare, fiecare îmbunatățire adusă de-a lungul timpului (culoarea și forma cărămizilor fiind ușor diferite).

Intrarea la Castel – KALA

Castelul Berat (Kala)
Atracția numărul unu din Berat este castelul Berat, cunoscut și sub numele de Kala. Castelul este situat în vârful dealului, iar plimbarea este destul de greoie (cel puțîn așa părea din vârful turnului “de control”), noi optând să ajungem cu mașina (era prea dificil cu Baby T tot urcușul). Că și idee, dacă mergeți cu bebeluși ce încă nu stau bine pe picioare, vă recomand să optați pentru marsupiu sau căratul în brațe, Castelul nu are zone prea prietenoasă cu cărucioarele micuților. Noi am fost norocoși căci T abia descoperise mersul de o mânuță și asta ne-a ușurat cumva vizita:).

Kala este încă locuit, existând numeroase case , restaurante, hoteluri și oameni care chiar au plăcerea să se trezească dimineața și să admire una dintre cele mai faine panorame asupra orașului “nou”..

Ceea ce trebuie menționat e că Berat nu înseamnă doar cetatea:) ci e împărțit în Cartierul Mangalem (zona pietonală până la castel) & Gorica  (zona din stânga râului Osum).

Unul dintre lucrurile care îmi plac la Berat (și Albania în ansamblu) este că mereu ai impresia că te întorci înapoi în timp. Casele tradiționale otomane sunt un aspect, dar exista un mix interesant de tradiție cu modernitate (mereu am spus că sunt mult în urma României, asta poate și din cauza să nu sunt în EU). Un lucru unic pentru Berat sunt bisericile. Orașul are nu mai puțîn de 28 dar și moscheile, căci asta face din Albania o țară interesantă, amestecul de religii și capacitatea cu care pot jongla liniștiți printre culturi, fară a face din asta un conflict.

Daca vrei să știi mai multe despre Albania și să înțelegi de ce continuăm să ne întoarcem mereu, te invit să parcurgi și celelalte povestiri ale noastre:

PlajeAlbania – Ksamil si plajele – o experiență inedită (3)

OraseAlbania – Saranda – o experiență inedită (5)

Albania Gjirokaster, orașul albanez dintre munți

IstorieAlbania – Butrint – o experiență inedită (4)

NaturaAlbania- o experiență inedită (1)

Albania – Ochiul Albastru – o experiență inedită (2)

MALLORCA (2)- TOP 5 PLAJE & ACTIVITĂȚI

Este atât de greu să scriu despre Mallorca deoarece nu aș putea cuprinde într-o singură relatare tot ceea ce e de făcut și văzut și simțit pe aceasta insulă . Dacă în prima parte a povestii am discutat despre cazare, închiriere de mașină și câteva sugestii foarte high level (MALLORCA (1)- CAZARE, MAȘINĂ ȘI ACTIVITĂȚI) , acum aș vrea să vă explic de ce ne- a plăcut atât de mult.

Cala d’es Moro

Ceea ce pot spune este că aceasta parte din Spania are de toate: mare, munte, istorie, modă . Dar să o luam pe rand cu explicațiile:), voi încerca să vă ofer TOP 5 plaje, sate & orașe și activități de făcut pe insula:).

  1. Plaje de vis , ascunse de priviri:)

Dat fiind că gazda noastră era un mare iubitor al insulei dar și a locațiilor nu atât de “turistice”, ne-a recomandat câteva plaje impresionante, la care se ajunge cu un pic de efort dar care au meritat fiecare picătură de tranpiratie:). Unele dintre ele nu sunt atât de baby friendly, adică drumul către ele e un pic dificil însă baby T a fost atât de entuziasmat de fiecare pantă urcată sau coborâtă, fiecare pietricică , încât am avut curajul să “escaladăm munți” cu el în spate (la propriu).

Plajele (calas) pe care le voi recomanda nu sunt plaje amenajate (adică nu exista umbrele, șezlonguri, terase etc) de aceea este bine să ai ceva mai mult bagaj cu tine. Nu e ușor dar….ce lucruri mișto se obțin ușor în viață?!

Cala d’es Moro este plaja cu unele dintre cele mai cristaline ape pe care le-am văzut vreodată (și am tot bătut plaje pe la Mediterana:). Dat fiind că noi am stat în centrul insulei, am început explorarea pe partea de sud-est iar Cala d’es Moro a fost prima pe lista (și la sugestia gazdei noastre). Drumul către ea nu e tocmai cel mai facil, dat fiind că locul de parcare e la multe sute de metri și mai sunt și niste stănci în mijloc:) dar efortul e răsplătit pe deplin. Plaja e micuță, îngustă, dar intrarea în apa e lina și cu nisip fin (perfecta pentru baby T care s-a bucurat enorm).

CALA S’ALMUNIA

CALA S’ALMUNIA este o plajă unde vei găsi mai mult localnici deoarece este destul de aproape de Cala d’est Moro dar există mult mai mult nisip pentru a te relaxa, nu este atât de departe de “civilizație”. Plaja e înconjurată de stănci, pini și pare un fel de oază albastră într-un mare de verde. Apa este lină , nisipul fin și alb, perfectă pentru copii fericiți și părinți liniștiți:). Drumul către plaja se face ușurel, în comparație cu celelalte recomandări, dar tot se merge ceva de la cea mai apropiata parcare (am citit că nu exista autobuze care ajung aici deci locul e accesibil doar cu mașină).

Cala d’es Moro

CALA TORTA este situata în partea de nord est a insulei, am descoperit-o di greșeală (ratând drumul către o alta recomandare) . Ceea ce mi-a plăcut enorm e că parcarea se face în pădure și de acolo se merge “Cu cățel, cu purcel” pe plaja, că oamenii pe care i-am întâlnit erau mișto rău (mix de familii tinere, ușor hippiote, cu zâmbete largi, relaxate). Plaja e înconjurată de munți (cum altfel?!), liniștită, cu apa foarte transparenta și intrare lina. Dar, că și celelate despre care iți voi vorbi, e izolata, lipsta de orice facilitate. Ceea ce mi s-a părut foarte fain e că, la apus, când noi ne-am retras, lumea venea cu paturi și cutii de picnic, cu lemne de foc de tabăra, că erau așa de multe cupluri pregătite de o cina romantica sub lumina stelelor (am zâmbit și noi și am zis că aș vom face ….după ce face baby T 18 ani:)))).

SA CALOBRA – uitasem să o includ în prima mea lista , noroc că am găsit harta și notitee jumătății acolo:). Plaja aceasta ne-a rămas clar în amintire că experiență::). În primul rand că parcarea e la câțiva km (vreo 2 cred), drumul către plaja e spectacular, se trece prin peșteri, se merge paralele cu marea cristalina, și se coboară ceva scări până când ajungi la una dintre putinele plaje cu pietre din Mallorca. E mica, mica, e în mijocul unui canion, și e absolut ascunsa. Dar, tocmai pentru că e așa “oau” , lângă ea se opres vapoarele și de aceea poate fi foarte aglomerata. Noi am avut și emoții căci era super cald, pietrele dogoreau și eram puțin îngrijorați căci aglomerația îl vă debusola pe baby T dar copilul aceste nu încetează să ne uimească niciodată. A fost extrem de mulțumim de oameni, de pietre , de apă , de drum (căci deh…e ușor a mergi câțiva km în brațele părinților :))).

SA CALOBRA
SA CALOBRA

CALA SAN ELM este pe partea vestica a insulei, este micuță dar cu foarte mare potențial de snorkeling (care nu e neapărat activitatea forte a insulei). Este foarte chic, mi-a adus aminte de satele micuțe de pe Coasta de Azur (de altfel zona e frecventat de francezi). Sân Elm este un sătuc de pescari, este și singurul unde exista și o porțiune micuță de umbrele și șezlonguri dar pe care noi am evitat-o:). Practic sunt 2 plaje (cea cu umbrele și cea cu mici pietricele), ambele la fel de faine, pline de poezie, ce inspira liniște și calm. Aici am fost foarte aproape de restaurante și parcare căci plaja este cea a miculu resort, înconjurată de natura . De pe plaja puteam admira Insula Să Dragonera, o limba de pământ împădurită, nelocuita, la care se putea ajunge doar cu barca și care se spune că e “populată” doar de mici șopârle sălbatice:).

CALA SAN ELM

Să nu uitam că Mallorca are peste 240 de plaje așa că este greu să faci un top al lor. Până la urma totul ține de experiență pe care ți-a oferit-o acea locație.

CALA SAN ELM

2. Sate pitoresti de descoperit

SINEU – Voi începe prin a vorbi despre acest sat căci am stat aici 7 nopți din cele 10 petrecute pe insula:). Sineu are un farmec aparte, parca uitat în timp, cu străduțele sale mici, cu oamenii zâmbitori (clar o mare calitate a mallorcanilor), cu catedrala ce “supraveghea” de pe la 1505 semeață întreagă așezare, cu restaurantele sale micuțe dar mai ales….cu siesta să , respectat cu sfințenie .

Sineu

Așa că “doamne fereste” să iți fie foame intre 3 și 6 seara:). Satul e cunoscut, mai ales, datorita pieței sale tradiționale , organizata miercurea, când toate străzile sunt împânzite de tarabe tradiționale, când poți cumpără orice de la suveniruri, haine, bijuterii, carne, brânză sau…..animale vii:). Este un adevărat spectacol, ce celebrează viață (o adevărat gura de aer proaspăt după acest an greu încercat , când târgul a fost închis). Am dansat cu baby T pe strada, pe muzica formațiilor live (spre exasperarea tatălui său), am cumpărat fresh de portocale și am încărcat pungile de amintiri:).

Sineu

VALLDEMOSSA – L-am zăpăcit pe Costin că eu vreau o cina romantica în acest sat atât de cunoscut și atât de frumos că l-a convins și pe Chopin și iubita să, George Sand, să se mute câteva luni în el:). Well, cam cât de romantică poate fi o cină cu baby T :), care a captat, bineînțeles, întreagă atenție a restaurantului cu rasul lui contagios:). Ne-am bucurat însă și de o mică plimbare pe străduțele pietruite, am admirat casele ce aveau ghivece colorate la uși, ne-am tras sufletul în fata bisericii și am “ascultat” poveștile caselor tradiționale:). Să mai menționez că drumul până la Valldemossa e unul dintre cele mai frumoase pe care le-am străbătut, în mijlocul munților Tramuntana, pe coasta de deasupra mării:).

Valldemossa
Valldemossa

DEIA – este un alt sat idilic tipic mallorcan, cu case cocoțate pe dealuri, cu numeroase galerii de artă , magazine de produse tradiționale și restaurante romantice. A devenit cunoscut după 1932, când autorul Robert Graves s-a mutat aici cu amanta sa, apoi câțiva ani mai tărziu și-a adus și cea de a doua sotie (cată dragoste și perseverentă 🙂). am trecut de vreo 2 ori prin Deia și mereu mi-a plăcut vibe-ul său, desi, cu regret, recunosc, că nu am nici macar o fotografie care să suprinda macar 10% cât de fain era acest loc.

Deia

SOLLER – este un mic oraș în mijlocul “văii portocalii”, așa cum i se zice zonei, care și-a caștigat renumele datorită plantațiilor de portocali, portului mic și cohet dar și tramvaiului istoric ce face legătura intre zona nouă și cea veche. Noi am ajuns după amiaza, rupți de foame, am ales singurul restaurant deschis după ora 15:00, direct în port, cu o panorama drăguță. Ne-am plimbam pe străduțe, Baby T și tatăl lui s-au oprit și pe plajă să constuiasca palate de nisip:), în timp ce eu m-am relaxat pe un șezlong (singurul pe care am stat în toată vacanța:))).

Market in Sineu

ARTA – acesta este orașul în care ne-am întors de vreo câteva ori cât am stat în Sineu, fiind cel care făcea conexiunea între cele mai frumoase plaje din partea de nord est/vest. L-am explorat la picior, am luat prânzul, l-am admirat și ne-am dorit să fi stat puțin mai mult. Însă, cu câte sunt de făcut și explorat în Mallorca, cu greu poți pierde mult timp într-un singur loc :(.

Sanctuarul San Salvado

Orașul Artà este cunoscut și datorită Sanctuarulului San Salvador, care se află pe un deal ce oferit o priveliște minunată a peisajului rural. Sanctuarul San Salvador găzduiește o statuie din lemn sculptată în mai multe culori a Fecioarei Măria despre care se spune că ar fi fost adusă pe insulă de către regele Jaume I , în timpul cuceririi medievale a insulei.

Primii pasi la Sanctuarul San Salvador

3. 5 activiăți pe care sa le faci – altceva decât plajă 🙂

Dar Mallorca nu e doar plajă , așa că si noi am incercat să cunoaștem insula și altfel decat de pe nisipul fin 🙂

Plimbare la apus : Farul Formentor & Farul Cap Salines

Cel mai frumos apus Farul Formentor

Farul Formentor este situat pe munte, în partea de nord a insulei. Fără îndoială ,oferă unul dintre cele mai frumoase apusuri văzute vreodată DAR…este unul dintre locurile cele mai “vânate” așa că mereu e foarte aglomerație, nu sunt locuri de parcare și drumul e foarte îngust (se poate ajunge cu mașina doar după 19:00 seara – în rest doar cu autouzul). Înainte de a ajunge la far, merită să te oprești să dmiri pesisajul de pe vechile ziduri, un drum senzaționale cu multe scări pe care baby T le-a adorat, spre disperarea noastră:)

Farul Formentor

Far del Cap Salines este un far situat în cel mai sudic punct al insulei și a fost construit în 1863 , fiind un far ce încă e în funcțiune. Farul nu este accesibil cu mijloacele de transport în comun dar oferă o panoramă asupra mării foarte frumoase, singura plajă a care se poate ajunge e la vreo 2km de mers prin rezervația naturală dar e un drum care merită pe deplin efortul:).

Cap Salines

Mirador de na Foradada este un restaurant destul de fancy de pe terasa căruia porți admira un apus senzațional. Noi nu am mâncat acolo dar ne-am bucurat de terață ușor hipstereasca ce ne-a adus aminte de Vama Veche puțin:). Oameni relaxați ce veneau pentru o poveste și pentru a admira soarele care parca sta să cada peste stanca prăbușită în mare:). Este bine să vii în timpul săptămânii căci în weekend, la fel ca și Formentor, este foarte mare aglomerație.

Mirador de na Foradada

Descoperă peșterile de pe insulă

Sunt câteva peșteri pe insulă care sunt foarte frumoase, însă, de departe cea mai cunoscută este Cuevas del Drach, o peștera care dincolo de frumusețea să este senzațională și datorită concertului de muzică clasică cu care se încheie turul. Peșterile conțîn un mare lac subteran, Lacul Martel, de 25 m, considerat unul dintre cele mai mari lacuri subterane din lume. Concertul de muzică de pe lac, atunci când luminile se sting și bărcile apar luminate cu soliștii, este un moment magic. În trecut se putea face și o plimbare cu barca pe lac, dar în perioada covid a fost anulată.

Cuevas del Drach

Peșterile de lângă Arta sunt la fel de senzaționale, spunandu-se că unul dintre celebrii săi vizitatori a fost chiar Jules Verne, care s-a inspirat din ele în cartea sa “Călătorie la centrul pământului”. Peșterile au fost descoperite de către geologul francez, Edouard Martel, pentru prima dată în ele în 1876. Recunosc, că pentru mine, peșterile sunt un miracol al naturii, formațiunile acelea de stalactite sunt adevărate opere de artă.

Cuevas del Drach

Admiră panorama de pe vârfurile munților Serra Tramuntana

Serra Tramuntana

Spuneam că insula e străbătută de munți, Serra Tramuntana , cei care au fost declarați, cu 10 ani în urmă , Patrimoniu Mondial de către UNESCO în categoria „Peisaj cultural”. Noi nu am făcut escalata, de fapt nu suntem muntomani, dar am traversat munții cu mașina și ne-am bucurat de fiecare peisaj ce iți tăia respirația. Cred că pentru cei ce fac cățărări acești munți sunt cu adevărat niște comori. Există un punct foarte înalt de unde poți admira panorama, și să simți că poți atinge norii…intimp ce vârfurile munților se pierd în mare.

Serra Tramuntana

Învață istoria perlelor din Mallorca

Cu toți știm că perlele au fost, sute ani, o bijuterie destinată celor bogați sau foarte bogați, însă, acum 100 de ani, Eduard Hugo Heusch, inginer german care a lucrat la Paris la un proces de fabricare a perlelor artificiale, a fondat o companie la Manacor, în Mallorca pentru a-și produce perle . Așa au devenit cunoscute perlele Majórica, acele perle care pot fi ok și pentru buzunarul celor ce nu sunt neapărat de vita nobila:). Merita, clar, o vizită la fabrica Manacor pentru a înțelege mai bine procesul de fabricare a perlelor dar și pentru a achiziona un cadou inedit (eu clar mă bucur de cerceii primit de la jumătatea travelfunpassion)

Văd că am scris mult însă e greu să faci un Top pentru Mallorca. Într-o relatare următoare voi povesti doar despre Palma, capitala insulei căci sunt atât de multe de făcut și acolo:)

Baby T
Formentor
Formentor

MALLORCA (1)- CAZARE, MAȘINĂ ȘI ACTIVITĂȚI

Vara aceasta ne dorim să recuperam tot ceea ce nu am putut face anul trecut (fie din cauza pandemiei , fie din cauza sarcinii) așa că am început anul în forță cu Egiptul (HURGhADA – EGIPTul DE LA MAREA ROȘIE) si am continuat cu o insula de vis – Mallorca.

Palma de Mallorca

Despre aceasta insulă nu știam absolut nimic:), nu fusese niciodată pe radarul meu de călătorii și nici nu prea intenționam să mergem în Spania pentru plajă:). Dar, atunci când căutam locația vacantei de vară am primit și acest sfat “de ce nu Mallorca, e super baby friendly și sigur o să vă placa”. Imediat apoi am vazut că se incadra în fix ceea ce căutam: să recunoască vaccinul, să fie un pic mai relaxata cu masurile de prevenție (gen, fară masca în aer liber), să fie prietenoasa cu copii și să exista un bun mixt intre plaja și munte). La absolut toate dorințele mele, Mallorca trecea testul așa că….3 ore mai tărziu luam biletele de avion. Zborul direct de doar 3 ore către aeroportul din Palma era iar un foarte bun avantaj dat fiind că baby T este în perioada de explorare și să îl urmărim prea multe ore pe culoar, nu era tocmai o dorință aprigă a noastră:). Noi am plecat cu Ryanair si ne-am intors cu Wizziar, sunt singurele companii care au zboruri directe catre Palma de Mallorca.

Aș vrea să încep cu câteva detalii logistice, căci de aceste probleme ne-am lovit noi la început:

Cazare:

Insula e plină de opțiuni, care de care mai apetisante însă nu sunt chiar ieftine. Acum, depinde de fiecare tip de călător în parte însă sfatul meu este să vă luați o cazare cât mai departe de zona de plaja. Stiu că sună aiurea: cum să merg la plajă dar să caut cazare cât mai departe? Simplu: insula aceast are propria personalitate și ca să o îndrăgești, cum am făcut noi, trebuie să ieși puțin din zona cea mai căutată:). Ea este mică, undeva la 120 de km toată așa că și luând cazare într-un sătuc inedit, tipic spaniol, tot vei face maxim 50 de minute fata de orice punct de interes.

SINEU

Noi am ales să stam în, în SINEU, un sătuc extrem de drăguț, cu oameni foarte zâmbitori, într-unul dintre cele mai faine boutique hotels în care am stat vreodată, cu un patron foarte atent la dorințele noastre, dar mai ales ale lui Baby T (https://www.canserrete.com/en). Recomand acest tip de cazare pentru cei care adoră să descopere insula, să mănânce în taverne autentice, să caute plaje izolate și neștiute de masele de turiști, pentru cei cărora le place condusul pe străduțe înguste cu peisaje ce amintesc de Toscana.

Pentru cei cărora le place să se relaxeze la plaja, să stea liniștiți, să ia cine drăguțe și să se bucure de multa muzica, le recomand stațiunile pentru cazare …și aici insula are enorm de multe posibilități. Noi am stat pentru 2 nopți în PEGUERA, o stațiune chiar simpatica, tipic germana (insula are un mare flux de nemți sau britanici că principali turiști, așa că și-au împărțit-o pe zone:)). o stațiune ce seamănă cu multe, unde am ales un hotel foarte ok, la malul marii, dar lipsit de magia și sufletul celui din Sineu (https://www.florlosalmendros.com/en/home.html).

Plaja San Elm – 20km de PEGUERA

Închiriere mașină:

Insula, așa cum ziceam mai sus, este extrem de ofertantă și e mare păcat să fiți statici într-o singura stațiune, chiar și frumoasa să fie. Mașina de închiriat e soluția perfectă pentru cei ce vor să exploreze, pentru cei care au copii și se cară cu colac, umbrela și jucărele:)) dar și pentru cei ce vor să admire un apuc romantic în mijlocul munților:).

Am văzut că rețeaua de transport în comun este chiar ok pusă la punct dar nu pot da vreun sfat căci nu am apelat deloc la ea. Am închiriat mașină direct din aeroport, de la EUROPCAR , desi inițial apelasem la AVIS. Noi am închiriat mașină cu ceva săptămâni înainte de plecare de pe siteul rentalcars.com dar, cu o zi înainte, jumatatea și-a pierdut cardul și asta nu a făcut decât să ne creeze o groază de probleme în aeroport. Întăi, cei de la AVIS au refuzat să ne elibereze mașina desi era plătită integral în avans către cei de la rentalcars.com, pe motiv că titularul nu are card pe numele său chiar dacă garantam cu cardul meu, cei de la rentalcars nu ne-au putut da înapoi asigurarea plătita în full așa că…3 ore mai tărziu pierdusem 300 de euro și tot nu aveam mașină. Problema celor de la AVIS nu era că nu mai aveam card pe numele jumătății, ci că închiriasem de la un intemediar:))).

În cele din urma, am găsit înțelegere și mult customer service orientation la cei de la EUROPCAR care au creat un nou contract pe numele meu, ne-au făcut o super oferta și ne-au dat și un upgrade la mașină mai buna și automata:) (mă rog, asta cu automata a creat ceva emoții căci noi nu mai condusesem automata și am dat de câteva ori cu nasul de parbriz …noroc că Baby T avea scoica și era foarte bine protejat). Experiență cu cei de la EUROPCAR a fost de nota 10, am ales să prelungit încă 3 zile contractul cu ei, peste cele 7 inițiale, și totul a mers foarte ușor, la telefon.

Ce să faci 7 zile pe insula? în primul rand să preungesti vacanța cu încă 3:) că să fii sigur că ai atins câteva puncte MUST:)

Noi ne-am împărțit timpul intre mers la plajă , vizitat vreun orășel/ sătuc și apoi iar plajă până seara tărziu. Căutam mereu o alta plaja, cât de sălbatică și epică posibil, un orășel tipic spaniol, cu case și străzi împietrite în timp, cu oameni calzi care iți zâmbeau. Vă urma o noua postare cu topul plajelor ce ne-au plăcut cel mai mult dar și cu gradul de dificultate de a le accesa:).

CUEVAS DEL DRACH

Înainte de a reveni cu ceva detaliat las și o lista de plaje care ne-au plăcut:

  1. CALA DEL MORO
  2. CALA S’ALMUNIA
  3. CALA SAN ELM
  4. CALA DEIA
  5. CALA TORTA
  6. CALA FIGUERA
  7. CALA SANTANY

Încheie ziua cu apusuri de vis fie la Capul Formentor (Formentor) sau la Mirador de na Foradada (locații la care se ajunge destul de ușor, cu drumuri și peiaje de poveste ).

APUS CAP FORMENTOR
MIRADOR DE NA FORADATA

Atunci când simți că nu mai ai chef de ape cristaline și nisip fin, iți sugerez să iei la pas sătucurile de pe insula, să explorezi peșterile (Cuevas del Drach, Cuevas de Arta) și să iți rezervi 2 zile (sau una daca timpul nu iți permite pentru doua) pentru a vizita capitala insulei: Palma (o să am și aici o postare amănunțită despre ceea ce ne-a plăcut noua cel mai mult în Palma).

Mallorca oferă o mare varietate de restaurante , pentru toate gusturile și buzunarele, cu panorame impresionante dar și oameni extraordinar de prietenoși – cel puțin în zonele mai puțin turistice, te simți mai mult un oaspete invitat la masa decât un client :).

CAP SALINES

Voi incerca sa creez o lista de MUST DOs (desi e greu caci sunt atat de multe lucruri) și de locurile care ne-ai rămas noua în suflet dar și pe retina – că și completare, lui Baby T i-a plăcut enorm, a mâncat în 70% din cazuri la restaurant (cu mâncare de bebe , facută fară sare și zahăr), a avut mereu un scăunel curat pt el și țoață lumea îl alinta cu complimente și zâmbete.

ACVARIUL DIN PALMA – Bucuria copiilor

Daca vrei sa mai afli cate ceva despre alte calatorii inDaca vrei să mai afli cate ceva despre alte călătorii în Spania, poți verifica recomandările făcute despre Valencia : Valencia – flamenco și sangria .

LUXOR & VALEA REGILOR- INCURSIUNE IN ISTORIA FARAONILOR

În prima parte a poveștii noastre despre vacanța în Hurghada am spus de ce ne-a plăcut acest oraș, deși ușor prăfuit, ce excursii frumoase am făcut cu baby T și cât de încântați am fost de prima noastră experiență într-un resort all inclusive (HURGhADA – EGIPTul DE LA MAREA ROȘIE). Acum, însă, va voi povesti despre îndeplinirea unui vechi vis, încă din adolescență, de a vizita Valea Regilor, de a mă pierde pe urmele faraonilor și de a descoperi o frântura din vasta istorie a acestora.

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_101247-scaled.jpg
Templul de la Luxor

Încă de la sosirea în Egipt am analizat dacă să ne avântăm într-o excursie la Cairo și Piramide dat fiind că drumul dura foarte multe ore și că ar fi fost, totuși, prea obositor pentru baby T. Dar, pentru că acest lucru a picat, rămânând să îndeplinim acest vis într-o vizită ulterioară, am decis să mergem la Luxor și la Valea Regilor. Și aceast lucru putea fi obositor dar, temerari din fire, am ales să ne avântăm cu tot cu bebeluș și să descoperim Egiptul din afara porților poleite ale resortului.

Existau două posibilități: fie luăm o excursie organizată cu un grup mare (adică un autocar cu aprox 50 de persoane, lucru care era foarte rentabil financiar – 50 euro de persoană), fie optam pentru un tur privat, care era mai costisitor dar mult mai pe gustul nostru (ideea de a stă mereu după alte persoane nu mă încânta deloc, plus că un bebeluș are un comportament imprevizibil). Așa că am cerut o oferta de la ghidul local (https://www.mariotouregypt.com/) pentru un tur privat, care ne-ar fi dat șansă să ne ajustăm programul, fără să depindem de un grup prea mare (mult mai ok și în contextul pandemic dar mai ales, mult mai ok pentru baby T, care ar fi călătorit doar cu noi și unchiul sau în mini bus).

Oferta primită, care nu a fost negociată deloc, a fost de 290 de euro pentru a avea șoferul, ghidul și programul nostru, cu intrări la 3 morminte în Valea Regilor, Templul lui Hatshepsut, prânzul și vizita la un centru de alabastru. Ideea de a pleca singuri ne-a câștigat și câteva ore în plus la dus și la plecare dar si posibilitatea ca Baby T sa aibe propriul loc in bus, relaxat in scoică 🙂

  1. Luxor – Orasul Palatelor – la pas cu faraonii printre coloane de bazalt
This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_094021-2174x3072.jpg

Am pornit în incursiunea noastră în jurul ore 5:00 dimineață, șoferul a sosit punctual și elegant la hotel și câteva ore am stat cu nasul lipit de geam pentru a observă pulsul vieții egiptene cotidiene. Există numeroare filtre de poliție pe drumul către Luxor dar trecerea acestora a fost lînă și fără nici un fel de emoții, șoferul având deja permisele noastre.

După aproape 4 ore de condus agitat pe drumurile, chiar bune aș putea spune:), am ajuns la Luxor, sau Teba, fosta capitală a Egiptului antic. În zilele noastre, Luxor e un oraș cu peste 500 000 de locuitori, un oraș care trăiește de pe urma turismului, “adapostind” unele dintre cele mai mari comori ale epocii apuse.

Templul de la Luxor a fost terminat de către faraonul Ramses al-2-lea și este legat de uriașul templul de la Karnak, printr-o alee a procesiunilor. Egiptenii se refereau la Luxor ca la “sanctuarul de sud” și a fost construit în anul 1400 . Cele 4 atracții principale ale sitului de la Luxor sunt: Templul Seti I de la Gurnah, Templul Hatshepsut e la Deir el Bahri și Templul lui Ramses al 2-lea.

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_100129-2257x3072.jpg
Luxor

Spre deosebire de celelalte temple din Teba, cel de la Luxor, nu a fost dedicat unui zeu anume sau unui faraon special. În schimb, a fost dedicat încoronării unei noi domnii, servind că loc de ceremonial pentru majoritatea faraonilor care au fost încoronați. Când romanii au preluat conducerea în regiune, a transformat una dintre capelele dedicate zeiței Mut, într-o biserica.

Ghidul ne-a spus, într-o română împleticită dar tare amuzantă :), că majoritatea ruinelor și artefactelor de la Luxor, își păstrează încă formă originală. Tocmai de aceea, acest templu este cel mai mare muzeu în aer liber din lume:). Și ce minunat este să pășești printre coloane sculptate, printre statui ce spun povești de secole, să respiri aerul acela incis de soarele și praful deșertic!!!!

Un alt lucru interesant spus de ghidul nostru, cu nume de cod “Ramses”:), a fost că templul de la Luxor a fost ridicat pentru a celebra sărbătoarea Opet, cea care celebrează anual viața, fertilitatea, renașterea și bucuria de a trăi. Procesiunea Opet începea de la templul Karnak și se va îndrepta spre templul Luxor, un festival ce dura între 11 zile și aproape o lună.

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_094236-scaled.jpg
Templul de la Luxor

Dar artefactele de la Luxor sunt “împrăștiate” și în Europa, să nu uităm că fiecare cuceritor a plecat cu câte un “suvenir”; așa că azi, coloane din vechiul templu se pot găși în UK sau Franța. Ce sentiment ciudat am avut atunci când am aflat că una din coloanele lui Ramses al -2lea e cea din centrul Parisului, la Place de Concorde, loc în care îmi băusem de atâtea ori cafeaua si a cărui istorie pe care o știam atât de puțin:(.

Cel mai interesant lucru pe care l-am aflat, a fost că acest măreț muzeu în aer liber, nu era cunoscut până acum un secol, fiind îngropat sub străzile orașului Luxor, deasupra sa inaltandu-se semeață o moschee. Aș fi rămas mult și bine la Luxor dacă ghidul nu ne-ar fi grăbit, că deh, ziua era scurtă și aveam multe de vizitat sau dacă baby T nu ar fi făcut un mic show de urlete, arătând coloanelor istorice ce plămâni sănătoși are el :).

2. Valea Regilor – locul de odihna al faraonilor

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_141631-scaled.jpg
Valea Regilor

Valea Regilor avea să fie locul unde ne-am fi dorit să petrecem cel puțin o zi dar, baby T nu a avut același plan ca și noi așa că a trebuit să ne organizăm vizita și în funcție de dorințele sale:). Am petrecut în jur de 2 ore aici dar nici nu știu când și cum a trecut timpul pentru a vizita cele 3 morminte inclunse in prețul turului plus cel de-al 4-lea, contra sumei de 300 lire egiptene. Acesta ultimul fiind și cel mai impresionant: Mormântul celui mai tânăr și cunoscut faraon al tuturor timpurilor: Tutankamon:).

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_144314-scaled.jpg
Valea Regilor – Tutankhamon

In Valea Regilor au fost îngropați faraonii și membrii regalitati după ce perioada înălțării de piramide a apus, astfel că putem spune că ultimele generații au fost aduse aici (peste 60 de morminte ce pot varia că mărime, în funcție de importantă “locatarului” sau). Știam deja că majoritatea mormintelor de la Valea Regilor fuseseră jefuite de-a lungul secolelor și că multe din comorile dispăruseră fără urmă, dar ceea ce dă valoare sunt picturile și Hieroglifele ce apar pe pereții acestora.

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_145757-scaled.jpg
Somn la Valea Regilor

Există însă un mormânt care a uimit și uimește încă, cel al tânărului faraon, mort la 18 ani, Tutankhamon, printre singurele care au fost găsite intacte, cu tot cu minunățiile ce trebuia să însoțească corpul acestuia în viață de dincolo. Azi, în mormântul lui mai există mumia faraonului, toate celelate bogații fiind mutate în muzeul de istorie de la Cairo. În adolescență eram fascinată de istoria descoperirii acestui mormânt, cea a unui blestem care aplana asupra celor ce aveau să pătrundă aici, un blestem care a fost “dezlănțuit” și asupra arheologului britanic Howard Carter, cel care descoperea mormântul în 1922.

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_142536-scaled.jpg
Valea Regilor – Mormantul lui Tutankhamon
This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_144142-scaled.jpg
Mumia lui Tutankhamon

Ne-am promis că ne vom întoarce când baby T va fi mai mare, să îi spunem toate aceste povești, să sadim în el pasiunea pentru această lume plină de mistere, de bogații, de magie.

3.Templul lui Hatshepsut – o regină în lumea bărbaților

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_153749-scaled.jpg
Templul lui Hatshepsut

Vizita de la templul Reginei Hatshepsut, cea despre care, spre rușinea mea, nu știam mai nimic, dar al cărei templul m-a lăsat fără cuvinte. Atunci când mă gândesc la Egipt, îmi aduc aminte piramidele, templele închinate zeilori antici sau morminte de faraoni adolescenți, însă, niciodată nu mă gândesc la un Templu închinat unei Regine Faron.

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_154911-scaled.jpg

Templul lui Hatshepsut a fost ridicat în cinstea Reginei Faron care a domnit asupra Dinastiei a 18-a, cea de -a două regina cunoscută în epoca faraonilor, cea carea domnit alături de fiul sau vitreg. Istoria lui Hatshepsut este extrem de interesantă: fiul să vitreg dorind să o șteargă de tot din istorie, a reușit să distrugă toate informațiile despre ea, inclusiv imaginea din propriul templu. Ceea ce a făcut că numele sau să fie cunoscut a fost determinat de o eroare, aceea ce nu a șterge actul “nașterii” divine a acesteia.

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_153943-scaled.jpg
Templul lui Hatshepsut

Plimbându-mă pe lângă templu am putut doar să îmi imaginez cum arată acesta cu secole în urmă, atunci când era înconjurat de grădini luxuriante, atunci când era Noilor Faraoni era în toată splendoarea să. O ultima informație interesantă e aceea că acest loc magic a fost reconstruit în totalitate, fiind descoperit abia în a două jumătate a secolului al XIXlea, atunci când chiar și arheologii au fost uimiți să descopere că locul aparținuse unei Femei Faron, dat find că Thutmose III distrusese toate informațiile. Templul a fost complet restaurat de atunci, iar Academia Poloneză de Științe din Varșovia este responsabilă de studiul și restaurarea celor trei niveluri ale templului.

4. Colosii lui MEMNON – selfie cu sculpturi vechi de 3.300 de ani 

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_161526-01.jpeg
Colosii lui MEMNON

Ultima noastră vizită, inainte de intoarcere, a foost pentru cateva minute, nu mai mult de 20, la Colosii lui MEMNON. Acestia au fost numiți după un erou grec al războiului troian, cunoscut sub numele de Memnon. Din pacate doar statuile au mai ramas din templul lui Amenhotep pe care il pazeau, asa ca doar ne putem imagina cât de mare a fost cu adevărat (posibil o suprafață de aproximativ 35 de hectare). Noi ne-am oprit cât să facem câteva fotografii și să oftăm în față unei civilizații apuse, o imagine atât de puternică pentru un popor ce azi se zbate în sărăcie: (.

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_161918-2644x3072.jpg
Colosii lui MEMNON

5. Insula Bananelor și Fabrica de Alabastru

Le-am lăsat ultimele pe lista pentru că aici am avut câteva semne de întrebare în privința organizării turului nostru, momentul în care am realizat că Ghidul avea propria să agenda:).

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_132032_1-01-scaled.jpeg
Fabrică de Alabastru

Ne-a scos mai repede decât ne-am fi dorit de la templul din Luxor pentru a ne spune că urmă excursia la Insula Bananelor. Conform înțelegerii pe care o avusesem cu Amir Tours, această excursie trebuia să fie opțională dar așa cum a pus problema ghidul era cam obligatorie:), costând un extra 10 euro de persoană. Deși am vociferat destul de mult, am acceptat să mergem, văzând și partea plină a paharului: Baby T avea să meargă cu barca pe Nil la nici 6 luni:), unchiul sau ar fi văzut cum arată o cultură de banane, iar eu și jumătatea ne-am fi bucurat de un platou cu fructe proaspete.

Uitându-mă înapoi, nu regret această excursie, dar nu mi-a adus un plus valoare istoric și aș fi preferat să petrec mai mult timp printre coloane antice, în loc să văd crocodili în cușcă sau maimuțe triste pe insula acea, ușor decrepită.

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_113117_2-01.jpeg
Insula Bananelor

Fabrică de Alabastru, sau un magazinas micuț, ascuns lângă Valea Regilor, a fost o surpiza plăcută, o vizită cu care am înlocuit sesiunea de shopping de suveniruri sau parfumuri care apărea în programul inițial. Odată coborati din mini bus, am fost întâmpinați de un spectacol drăguț al celor care ciopleau în piatră, magazinul înăuntru era elegant și plăcut aranjat iar Baby T a fost fascinat de modul cum se lucra piatră (mai ales că a încercat să îi smulgă unealtă săracului om căci e în faza în care ia totul și bagă în guriță:)). După o negociere strânsă am achiztionat 2 obiecte sculptate manual, frumos pictate și cu certificat de garanție, supriză frumoasă pentru jumătatea travelfunpassion:).

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_132638-scaled.jpg

Ne-am întors către Hurghada bucurându-ne de ora de vârf prin orașele traversate, observând viață agitată a egiptenilor dar și admirând milioanele de stele din deșert.  

This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_094931-2304x3072.jpg
This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_101316-scaled.jpg
This image has an empty alt attribute; its file name is IMG_20210412_144932-scaled.jpg

HURGhADA – EGIPTul DE LA MAREA ROȘIE

Dessert Rose

După un an greu încercat în ale călătoriilor în afara țării, în 2021 am decis să plecăm peste mări și țări, respectând normele de siguranță împotriva Covid 19 (curajul fiind dat și de faptul că ne-am vaccinat).

Decizia de a pleca undeva cu bebelușul de nici 6 luni a fost analizată îndelung și așa, am ajuns la concluzia că , pentru prima dată în viața mea, vom merge la un resort all inclusive:) . Dacă în mod normal am fi ales, clar, Europa ca prima călătorie pentru baby T , de data aceasta situația pandemică ne-a purtat pașii direct pe urmele faraonilor: în Egipt:).

Dessert Rose

Pentru mine a fost o călătorie mult dorită, fiind pasionată de mică de Egipt dar și pentru că era prima dată când plecam în noua calitate de mamă . M-am meditat mult pe grupurile de familii călătoare, am bătut-o maxim la cap pe colega mea, Ramona, de la https://www.parinticalatori.ro/, și am plecat având încredere că totul va fi minunat. Și a fost:).

Tot pentru prima dată am ales un pachet cu o agenție de turism, Christian Tour, pentru a fi siguri că totul decurge smooth, un pachet de 8 nopți în Hurgada, la Dessert Rose Resort (https://www.desertrose.com), pentru 3 adulți și un bebeluș (unchiul lui baby T a venit cu noi, așa că ne-am distrat și mai mult).

Pentru bebeluș am luat cu noi doar medicamente preventive, recomandate de pediatru (săruri de hidratare, antitermice, vitamine și siropuri) dar nu am avut nevoie de absolut nimic.

Cateva detalii organizatorice despre Egipt:

  • Pasaport valid minim 6 luni
  • Test PCR Negativ , tradus în engleză, cu max 72 de ore înainte
  • Vremea foarte caldă ziua dar răcoroasă seară (cam de o geacă de blugi sau piele )
  • Preferabil să aveți Dolari la voi, deși acceptă orice moneda (noi am plătit, la un moment dat, chiar cu RON)
  • Cartela de Internet o puteți lua direct din aeroport. Noi am dat 10 dolari pe o carte de 18 giga de net, de la Orange, care ne-a fost mai mult decât suficient
  • Excursiile le puteți face cu ghizi locali, prețurile fiind clar mai bune decât ale agenției din România
  • E indicat să aveți un aparat de țânțari la voi (cel puțin nouă ni s-a părut foarte util)
  • Dacă nu va place să negociați orice și să va targuiti pentru fiecare lira egipteană, există magazine cu preț fix care au, de cele mai multe , ori prețuri mai bune decât cu toată negocierea (mie , cel puțîn , nu îmi place insistență vânzătorilor așa că am preferat aceste magazine cu preț fix)
  • Am călătorit în HURGHADA doar cu UBER, merge minunat, e punctual, e ieftin și te scutește clar de agasarea taximetristilor.
  • Nu utitati de bacșiș – oriunde, oricum, oricând (de la recepție, la curățenie, la ghid, la șofer etc).

Acestea fiind spuse, să povestesc puțin despre experiența noastră in Hurgada și la resortul all inclusive ales:). În relatarea viitoare voi povesti cum a fost excursia noastră de o zi la Luxor și Valea Regilor cu baby T, o excursie cu tur privat.

1. Hurgada – orașul prafuit cu suprize ascunse

Nu suntem genul de călători care stau prea mult într-un loc și, deși resortul era destul de ofertant, am preferat să facem câteva excursii, să descoperim orașul Hurgada și magia Egiptului (măcar cât să îi dăm o poleiala pentru următoarea vizită).

a. Acvariul din Hurghada – peștii din Marea Roșie pentru începători

Acvariul din Hurgada

Nu aș fi putut să stau într-un loc fără să îi înțeleg un pic spiritul, să îi admir autenticitatea și culorile. Așa am pornit prin Hurghada, am iesit din zona calmă a resortului și am pătruns direct în haosul tipic țărilor africane. Am ales sa vizitam dis de dimineață acvariul, ceea ce recomand clar tuturor. Am fost acolo fix la ora deschiderii (9:00), ne-am plimbat vreo ora și jumătate și, la ieșire, am văzut că era plin de autocare și grupuri mari care tot veneau.

Uimire pura la Acvariul din Hurgada

Pentru cel mic a fost fascinant să vadă atâtea culori și lumini , fiind la momentul în care totul e magic și curios – sau cel puțin așa cred că, deh, la cele 6 luni, nu e că și cum îmi povestește :).

Dar ceea ce vreau să spun e că prețul de 26 de euro mi s-a părut foarte mare pentru ceea ce oferă acvariul și mini grădina zoo. A fost drăguț, chiar o opțiune bună dată fiind vremea de afară și că cealaltă varianta era doar să zăcem la piscină. Nu regret că am mers dar, clar puteau , fie să îmbunătățească calitatea vieții animalelor (crocodili, maimuțe, lame etc) sau să adauge mai mulți pești.

b. Moscheea El Mina Masjid – spiritualitate și frumos

După vizita la acvariu, am decis să mergem să vizităm una dintre cele mai apreciate moschei din Hurghada: Moscheea El Mina Masjid.

Moscheea El Mina Masjid,

Mie mi s-a părut foarte frumoasă și elegantă, ca o bijuterie în mijlocul unui oraș ușor prăfuit dar plin de culoare și agitație. Am avut șansa să facem câteva fotografii acolo dar și să aruncăm un ochi în interior (au un loc special în care turiștii pot vedea cum e înăuntru).

Moscheea El Mina Masjid,

Nu am putut intră în moschee, deși citisem că se poate, dar au lăsat ușile deschise astfel încât să îi admir splendoarea și să mă las puțin pătrunsă de o altfel de spiritualitate. Am aflat ca Moscheea El Mina Masjid este cea mai mare din zona Mării Roșii și este o atracție turistică foarte importantă datorită arhitecturii sale magnifice.

Moscheea El Mina Masjid,

c. Hurghada Marina – o oază de elegantă

Hurgada Bay

De la Moscheea El Mina Masjid, am mers pe jos maxim 7 minute și am ajus la Marina, portul din Hurghada, care ne-a teleportat, parcă, într-un peisaj tipic de Cannes sau Monte Carlo: multe iahturi, curățenie impecabilă, restaurante elegante, în care nu trăgea nimeni obsesiv de tine, un loc creat special pentru turiști. Un loc puțin în contradicție cu orașul în sine, dar totuși un loc plăcut, să te bucuri de o cafea sau o friptură in afară regimului all inclusive.

Hurgada Bay

Am stat liniștiți la o terasă elegantă, fratele meu a savurat o friptură de cămilă delicioasă iar noi o porție de fructe de mare la grătar care aveau mai mult iz mediteranean decât egiptean:)

În Hurgada Marina, localnicii nu au acces dat fiind că se servește alcool, e clar un loc foarte turistic. Am mers și la “galeriile” cu suveniruri și am apreciat că vânzătorii nu au tras de noi la fel de insistent ca în zona hotelului sau la Luxor.

d. Insula Orange Bay – Maldivele Egiptului

Orange Bay

Nu am fost în Maldive dar fotografiile apelor azurii și clare păreau similare. Dincolo de glumă, am stat mult și am analizat dacă să mergem într-o excursie de o zi pe mare cu baby T sau nu, dar am ales să avem încredere în capacitatea de adaptabilitate a unui bebeluș și bine am făcut:)

Toate excursiile le-am făcut cu o agenție locală de turism, Mario Tours Egypt (pe care îi gășiți pe Facebook ca Amir Mario – https://www.mariotouregypt.com). Prețurile acestora sunt competitive, sunt serioși si se comunica ușor cu el în română sau engleză. Pe vaporul Riviera am fost maxim 20 de persoane, mâncarea bună inclusă iar băieții de acolo au fost foarte drăguți, ajutându-ne mereu cu bebelușul.

Pentru mine au fost câteva momente extrem de plăcute, în care am avut și șansa să stau singură cu marea, să simt vântul, să admit culoarea extraordinară a Marii Roșii, să îmi readuc aminte cât iubesc călătoriile.

Insula Orange Bay e cu adevărat magică, un peisaj marțian, deșertic, înconjurat de ape azurii, clare și liniștite. Locul este cu adevărat “instagramil”, păcat însă că am stat prea puțin pentru cat de multe am fi putut face (maxim 2 ore).

Orange Bay

S-au făcut 2 opriri pentru snorkeling, dând posibilitatea de a admira minunata fauna și flora a Marii Roșii, să urmărești pești multicolori, să te bucuri de o lume subacvatică magică. La sfârșitul excursiei, ne-am oprit să faceva câteva ture cu banana și canapeaua acvatică:), experiențe cu adevărat inedite, cel puțin pentru mine, care nu mai încercasem așa ceva până acum.

e.  Safari în deșert – distracție cu emoții

Eu nu am putut merge, dat fiind că,totuși, baby T e foarte micuț, dar tatăl și unchiul lui, și-au luat jumătate de zi liber de la bebeluseală :), și au plecat să explorexe puțin deșertul. Excursia a fost luata tot cu Amir Tours Egypt și a costat 50 de euro pentru amândoi. La întoarcere mi-au povestit că au avut câteva peritetii pe drum, că mașinile cu care se dădeau prin deșert s-au defectat dar, oarecum, asta a făcut sarea și piperul acelei escapade.

Desert Hurgada

Au avut parte de ceva adrenalină, au vizitat un sat de beduini și s-au întors la hotel cu multe fotografii și filmulețe amuzante. Mi-au spus că a meritat excursia, că au legat ceva prietenii și că, data viitoare, sigur merg și eu cu baby T să ne bucurăm de niște peisaj deșertic:)

Desert Hurgada
  • Dessert Rose: Piscina, mare, distracție – all inclusive

Așa cum am spus mai sus, noi am ales Dessert Rose, un resort despre care am citit multe recenzii bune. Neavând experiență unui alt all inclusive, pentru noi a fost foarte ok. Nu suntem genul care să stăm prea mult într-un loc așa că am “lenevit” în resort doar vreo 3 zile în total.

Dessert Rose

Mie mi-a plăcut foarte mult că totul era verde și plin de flori, că era exemplar de curat, că angajații erau foarte politicoși și că…absolut toți se împrieteneau cu bebele din dotare:).

M-am bucurat de cele câteva piscine, la care am putut lenevi, de barurile colorate, de mâncarea variată și de muzică în surdină. A fost clar o relaxare după multe luni de stres.

Dessert Rose

Dessert Rose pare un resort înclinat să bucure orice tip de turist care nu are pretenții de o zona exclusivistă: are spații generoase pentru copii, pentru cupluri romantice, seri cu muzică pentru cei single și foarte tineri, lecții de aerobic pe plajă pentru sportivi sau sesiuni foto pentru cei ce își doresc fotografii faine pentru profilul de Facebook, Instagram sau Tinder ;).

Câteva aspecte nu mi-au plăcut insă : cum ar fi înclinația de a avea o camera foarte curată doar după ce am lăsat un bacșiș generos , ideea că restaurantele alla carte, nu prea sunt alla carte ci mănânci fix ce au și că nu prea știi ce mănânci până nu îți aduc în farfurie (deși foarte bune fructele de mare), faptul că trebuia să menționezi de 2 ori că nu vrei băuturi puse în pahare de plastic. Dar… per total eu recomand acest resort pentru modul cum m-am simțit acolo.

rpt
Snorkeling Insula Orange
Snorkeling Insula Orange
Desert Hurgada

DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (3) – BUCOVINA

Cetatea de Scaun a Sucevei

Erau câțiva ani de când îmi tot planificam să ajung în Bucovina căci citisem atât de multe lucruri faine despre întreagă zona, plus că, mică fiind făcusem și câteva tabere în zona Moldovei și doream să revăd câteva locuri :).

După ce ne bucurasem de peisajele Maramureșului (https://www.travelfunpassion.com/din-transilvania-in-moldova-2-maramures/), am pornit cu mașină, tăind munții către Gură Humorului, unde alesesem o cazare inedită, într-o căsuța veche de 140 de ani, La Roată (https://www.la-roata.ro/)

La Roata cu 3 generatii 🙂

Nu mai dormisem niciodată într-o căsuța ce părea ruptă din Muzeul Satului iar senzația a fost cu adevărat minunată, organizându-ne și câteva sesiuni foto cu hăinuțele ce ne așteptau cuminți șifonierul căsuței:).

La Roata

Gura Humorului e un oraș chiar modern, o alegere bună dat fiind că voiam să fim și izolați dar și aproape de magazine și restaurante, dată fiind situația celor 7 luni de sarcina 🙂 și poftele aferente, care loveau constant:).

În prima zi am stat mai mult în parcul unde sunt căsuțele de La Roată dar de a două zi am pornit cu Mocănița din Bucovina, mult mai insipidă decât cea din Maramureș, cu un traseu mult mai scurt dar totuși o experiență inedită și de urmat, dacă sunteți în zona. Dar să vedem ce am făcut noi 3 zile în Bucovina și cum am încercat să înghesuim mănăstirile istorice, cu muzee și puțină relaxare:).

  1. Muzeul Oualelor Vama
Muzeul Oualelor Vama

Muzeul Oului din Vama, Bucovina, este cel mai mare din România de acest gen și ascunde opere de artă dar și bucățele din istoria inedită a decorării oualelor.

Muzeul e împărțit în 3 camere ce expun ouă pictate, nu doar din țară dar și din alte țări (ouă făcute din porţelan, ceramică, sticlă, lemn au chiar piatră). Exponatele care aveau o valoare extraordinară erau evidențiate cu un semn roșu, putând să admiri și să visezi la epoci pierdute de pe diferite continente).

Muzeul Oualelor Vama

2. Mănăstirile Voroneț și Gura Humorului

Voronet

Știu că zona Bucovinei este împânzită de numeroase mănăstiri, fiecare având o istorie și o arhitectură deosebită însă noi am reușit să vedem doar două dintre acestea: Voroneț și Gura Humorului, lăsându-le pe celelalte pentru o altă vizită.

Voroneț face parte din Patrimoniul Unesco datorită vopselei care acoperă pereții mănăstirii, celebrul “albastru de Voroneț”. Chiar dacă nu ești o persoană bisericoasă, este imposibil să nu admiri arhitectură acestor lăcașuri de cult sau însemnătatea lor istorică.

Gura Humorului nu este la fel de cunoscută ca cea de la Voroneț însă, mie personal, mi-a plăcut mai mult atmosfera de la această mănăstire, organizarea curții interioare, turnul înalt cu scări de lemn, cumva m-am regăsit mai bine printre zidurile acesteia.

Tot cu încărcătură istorică este și Mănăstirea de la Gură Humorului, intrată și ea, din 2016, pe lista Monumentelor Unesco, și cu o existența de câteva secole:).

Gura Humorului

3. Bojdeuca lui Creangă din Humulești

Muzeul Ion Creangă era pe lista mea că un Must, pasionată fiind de poveștile sale și de amintirile din copilărie. Însă, pot spune de la început, că este una dintre cele mai mari dezamăgiri; un exemplu despre cum autoritățile locale nu au habar să folosească un simbol.

Căsuța este amenajată drăguț însă locul nu este pus deloc în valoare; mai mult, nu se poate plăti nicăieri cu cardul, lipsesc explicațiile și cu greu merită drumul până acolo:(.

Bojeuca în care Creangă a crescut și locul Amintirilor sale din Copilărie, este formată din 2 camere micuțe, într-una fucționează un mic muzeu iar în cealaltă apar câteva documente ce atestă momente din viața scriitorului. Nu știu dacă dezamăgirea față de locul acesta a venit de la proasta organizare muzeului sau de la faptul că ar fi putut să facă ceva atât de frumos, încât și noile generații să înțeleagă de ce ne sunt nouă dragi poveștile lui Creangă.

La câțiva pași de Casă Memorială, se află un mic Parc Tematic, o timidă încercare, privată, care să dea viață personajelor lui Creangă, câteva camere cu obiecte tradiționale moldovenești, poveștile autorului auzindu-se în surdină. Aici, cumva, am putut simți că mă aflu în celebrul Humulești din Amintiri, chiar dacă însă e loc , mult, de îmbunătățit.

4. Suceava si comorile sale: Cetatea de Scaun, Muzeul satului Bucovinean, Muzeul de Istorie & Muzeul de Stiintele Naturii

Cetatea de Scaun a Sucevei

Trebuie să recunosc că această a fost supriză plăcută a scurtei noastre opriri din nordul Moldovei, un oraș care m-a impresionat prin curățenie și organizare (cel puțîn in centrul pe care l-am vizitat noi).

Ne-am început vizită la Cetatea de Scaun dis de dimineață, cât încă nu sosiseră turiștii (și așa puțini dat fiind că eram în plină pandemie) și am remarcat că se respectau toate măsurile de siguranță COVID19. Cetatea de la Suceava a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea își a fost principala reședință a domnilor Moldovei timp de aproape 200 de ani. Cetatea a făcut parte dintr-un vast proiect de refacere între anii 2011-2015, fiind oficial inaugurat în 2016.

În interiorul cetății sunt câteva camere unde putem află mai multe despre viață din perioada de glorie a istoriei Sucevei, remarcând chiars i cele câteva joculețe interactive pentru copii dar care au smuls multe zâmbete si de la noi, cei puțin mă mărișori:).

După o vizită printre zidurile cetății, te sfătuiesc să te oprești și la Muzeul Satului Bucovinean, care se află în imediată aproiere a cetății. Muzeul este inaugurat de o parte și de a altă a unui mic pârâu, casele fiind reprezentative pentru viață de zi cu zi a satului bucovinean de demult. Ceea ce mi s-a părut inedit a fost inițiativa de a prezența nu doar tipuri de case ci și vieța spirituale a țăranului prin descrierea riturilor de trecere, nașterea și înmormântarea, precum nuntă.

Muzeul Satului Bucovinean

Descrierea obiceiurilor de la nașterea unui bebeluș au reprezentant un clar interes pentru mine, mândră că îmi purta băiețelul nenăscut încă 🙂 prin acele locuri (aflându-ne deja în luna a 7 a de sarcina:)).

Muzeul Satului Bucovinean

Deși mă mișcam greoi, căldura era mare și tot am decis să ne oprim și în centrul Sucevei pentru a vizita un loc atat de reprezentativ pentru istoria Moldovei. Jumătatea travelfunpassion a fost extrem de impresionată de Muzeul de Istorie Suceava, foarte bine organizat, extrem de atrenat și cu enorm de multe exponate.

Muzeul de Istorie din Suceava

Muzeul dispune de 27 de săli, iar expoziţia este organizată cronologic, de la cele mai vechi descoperiri arheologice, din Paleolitic de la Ripiceni până la revoluţia de la 1989.

Vizita la Muzeul de Istorie a fost o idee extraordinară, pe care ne-am dorit să o prelungim și cu o vizită la Muzeu de științele naturii, dorința aparțînând 100% jumătățîi travelfunpassion:). Aici, pot spune că e loc de îmbunătățiri, dar ne-am distrat copios la Proiecțiile panoramice 360° din lumea dinozaurilor:).

Mic prieten la Muzeul Stiintelor Naturii
Travelfunpassion mic la bord 🙂

Îmi doresc să ne întoarcem în Bucovina căci mai sunt multe locuri de descoperit dar să mergem și cu băiețelul nostru, pentru a îi arată pe unde se plimbă el , încă din burtică:).

Statuia lui Stefan Cel Mare din Suceava

DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (2) – Maramures

Așa cum spuneam și în prima parte a relatării vacanței noastre din august, am colindat câteva zone foarte frumoase din țară . (https://www.travelfunpassion.com/din-transilvania-in-moldova-1-palatul-brukenthal/).

Ne-am continuat călătoria din Avrig către Maramureș, alegând o cazare la Vișeul de Sus (https://www.booking.com/hotel/ro/pensiunea-pajiști-verzi-47-green-meadows-guest-house.en-gb.html), într-o căsuță veche maramureșeană, într-o curte liniștită în care companie ne-au ținut întreagă perioada 2 pisici jucăușe, un câine și 3 rate plimbărețe:)

  1. Salina Turda – Incursiune în inima pământului
bsh

Pe drumul către Vișeul de Sus, ne-am hotărât să facem și o oprire la Salina Turda, despre care citisem atât de multe dar pe care nu avusesem încă șansa să o vizitez. Am avut câteva emoții legate de regulile de siguranță în situația pandemiei de Covid-19 dar am observat că lumea respecta atât purtarea măștii cât și dezinfectarea mâinilor sau așteptatul frumos la coada.

Ceea ce trebuie spus de la început despre Salina Turda e că a apărut menționată prima data în istorie încă din perioada Romană . Cu toate acestea exploatarea sării în epoca romană nu este susținută de multe dovezi și de aceea se considera că adevăra istorie a minei de sare de la Turda a început cu adevărat cam în secolul XI – XIII.

Sunt multe de citit și aflat despre istoria uneia dintre cele mai vechi și bine menținute saline din Romania însă, ea a fost readusă la viață și pusă în circuitul turistic abia în 2008, cu o lansare oficială în 2010.

bsh

Odată ajuns la primul nivel al salinei, ai posibilitatea fie să iei liftul pentru a o explora până în “inima să” ori să cobori câteva sute de scări. Temerari din fire, am optat pentru scări, mai ales că și coada la lift era interminabila dar și pentru că aveam ambiția să fac totul de una singura (spre exasperarea jumătății tfp, dat fiind că eram și posesoarea unei sarcini de 7 luni și jumate la acel moment:)).

Mi-a plăcut enorm felul cum e totul organizat în interiorul salinei, de la Roata cu care te poți plimba că să admiri de sus priveliștea (noi am sărit peste pentru că am avut aceasta panorama coborând toate cele vreo 200 de scări), să joci tenis de masă , să te plimbi, să ai diferite mici activități de agrement. Fiecare zona are un nume diferit și poți explora diferite parti ale salinei. Următoarea oprire pentru noi a fost către lacul din Mina Terezia , unde ne-am dorit să ne plimbam cu bărcuță însă coada nu ne-a incantat deloc:).

La sfârșitul plimbării am optat din nou pentru scări, de data asta urandu-le mult mai greu:) dar am fost extrem de madra de mine, plus că a, scutit enorm de mult timp de așteptare al lifturilor. O plimbare în Salina Turda iți poate testa puțin capacitatea de rezistenta, însă merita făcută cel puțin o data:)

2. Plimbarea cu Mocăniță – romantism pe Valea Vaserului

Viseul de Sus, ca și oraș, ne-a dezamăgit destul de mult: dezorganizat, puțin murdar, fară opțiuni turistice, doar cu una sau doua terase mai OK și cu un aspecct învechit și plin de praf. Data viitoare când ne vom întoarce în Maramureș, sigur nu vom mai alege o cazare în acest orășel. Motivul principal a fost că Mocăniță se afla la o distanta de fix 10 minute de cazare, facilitate care , însă, nu a meritat, gândind acum retrospectiv.

Pentru Mocăniță am cumpărat bilete în avans cu câteva săptămâni bune, ținând cont că era august. Am optat pentru bilete cu prânz inclus (sincer puteam sari și peste acestea pentru că se formează aceeași coada la opriri și pentru cei care dețineau aceste bilete cât și pentru cei de doreau să plătească la fata locului). Desi peste tot apărea scris că masca nu trebuie îndepărtată pe parcursul celor 5 ore de călătorie cu trenulețul istoric, a rămas mult la latitudinea călătorilor. Noi am avut cate de cât noroc că în vagonul ales doar 3/4 persoane nu au purtat masca, toți ceilalți au fost extrem de riguroși cu aceasta regula însă în celelate vagoane procentul era invers proporțional 🙁

7 luni insarcinata pe Valea Vaserului

Valea Vaserului reprezintă o regiune pitorească din România de peste 40 de km, străbătuți ușurel de mocăniță cu aburi, într-un peisaj cu adevărat cuceritor care te învăluie ușurel, în mersul molcom al trenulețului.

Noi ne-am bucurat de fiecare moment, de scurtele pauze, de o plimbare pe malul răului și de peisajul care ne-a încărcat de energie pozitivă . Clar este o plimbare pe care o recomand cu mare căldură și aș vrea să o refacem în perioada de iarna căci am impresia că fotografiile vor fi chiar senzaționale:).

3. Cimitirul Vesel Săpânța – sau cum face românul haz de necaz

Noi am ajuns la prima oră a dimineții, ceea ce recomand tuturor, dat fiind că va fi mai puțin aglomerat. Aveam cimitirul de la Sapanta de multă vreme pe lista de vizitat însă doar acum am reușit. Acesta este unul dintre cele 3 top obiective turistic din Maramures, cunocut si peste hotare datorită autenticitatii culorilor dar și a mesajelor care sunt gravate pe crucile mormimtelor. Fiecare cruce are un mesaj personalizat, in functie de meseria, varsta sau cauza morții…unele sunt mai amuzante, altele mai puțin, ai nevoie de mult timp pentru a le citi pe toate.

În interiorul cimitirului este și o biserica, destul de nouă, pictată la fel ca și crucile, nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult însă culorile sunt cu adevărat fascinante.

4. Biserica Săpânța Peri – viziteaza cea mai înalta biserica de lemn din Europa

Plimbarea în curtea mănăstirii Peri a fost o gura de aer proaspăt după inghesuiala de la Cimitirul din Sapanta. Personal, mi-a plăcut mult mai mult, curtea elegantă , căsuțele de lemn, biserica cu turnul înalt, ce semăna mai mult a clădire nordică decât a biserica ortodoxă:).

Situată în inima Parcului Dendrologic “Livada , biserica cu înălțime de 75 de metri,a fost construita în 1997 și poarta hramul Sf Mihail. Este făcută integral din lemn și impresionează prin forma și prin modelul construcției. Merită să faceți o plimbare în parcul secular și să vă bucurați de panorama împrejurimilor, din turnul de peste 7m înălțime:).

5. Sate maramureșene de poveste – străduțe pietruite și case colorate

Satele maramureșene sunt recunoscute în tara dar și peste hotare pentru frumusețea lor, pentru culorile vii pentru porțile din lemn sculptate maiestos, și pentru peisajul ce, uneori taie răsuflarea. Din păcate, unele dintre ele și-au schimbat mult înfățișarea, au uitat rădăcinile antice și s-au pierdut într-un amestec ieftin de kitch. Însă, mai exista câteva ultime sate autentice, printre acestea Breb, ocupând un loc fruntaș.

Breb a devenit cunoscut după ce Printul Charles a cumpărat câteva case din localitate și le-a reabilitat, punând satul la loc de cinste pe harta turismului maramureșean. Am ajuns în Breb exact la ora perfecta pentru fotografie, pierzandu-ne pe străduțe pietruite, piesaje de vis și admirând casele tradiționale.

Bârsana este iar un sat extrem de cunoscut, în principal datorita mănăstirii, patrimoniu UNESCO. Valea Izei, zona în care e situat satul Bârsană ascunde unele dintre cele mai frumoase peisaje.

Voi încheia aici mica relatare despre Maramureș, urmând să vă prezint apoi vacanta noastră de câteva zile în Bucovină și istoria ce definește aceasta zona a tarii.

Albania Gjirokaster, orașul albanez dintre munți

Despre aventurile noastre din Albania am tot vorbit și acum doi ani dar și acum. Ne place clar țara aceasta mult de tot de ne tot întoarcem să îi descoperim istoria și peisajele:).

Girokaster view

Istoria orașului Gjirokaster se pierde  în timp. Ceea ce se știe este că, în  1336, făcea parte din Imperiul Bizantin, având un nume diferit, grecesc. Dar celor cărora le poate datora toată arhitectura sa, nu sunt grecii, ci otomanii, rămânând sub ocupația acestora din urmă vreme de 5 secole. De-a lungul vremii, orașul a oscilat între moștenirea sa culturală greacă și cea otomană; partea dintre Gjirokaster către Sarande & Ksamil pare mai aproape de Grecia decât de Albania 😊 (bineînțeles la prețuri mai rentabile).

Gjirokaster

Pentru a ajunge la Orașul cetate trebuie să deții câteva abilități de șofer dat fiind că străduțele înguste, piatra cubică și mașinile care coboară necontenit din sens opus, nu îți vor face viața mai ușoară.  E imposibil să ratezi punctele importante pentru un turist avid de cultură dat fiind că Gjirokaster împânzit de semne către casele și locurile sale de poveste.

Cetatea Gjirokastra

Să vedem cele 4 obiective esențiale :

  1. Castelul Gjirokaster

Este bine să începi vizita cu un urcuș către castel, nu de alta dar ești încă cu multe forțe proaspete și încă nu te-ai prins că tot orășelul acesta este un urcuș și coborâș anevoios, demn de o constituție fizică de invidiat😊.

Bisericuță din Gjirokaster

Cetatea este cocoțată pe vârful dealului, mândră martoră a secole întregi de istorie tumultoasă – construit și dărâmat și contruit din nou de sultani și de dictatori, azi păstrează atât ampreta rezistenței albaneze din perioada războaielor mondiale.

Îți recomand să vizitezi muzeul din cadrul fortăreței căci îți explică foarte fain istoira locului dar și jocul de șah pe care l-a făcut Albania în perioada celui de al doilea război mondial, jonglând de la un jucător decisiv la altul.

Vechea cetate Gjirokastra

Cât privește avionul american de pe pe platoul castelului există două terorii: una a albanezilor, care susțin că au capturat avionul SUA pentru a celebra lupta împotriva imperialismului 😊 sau versiunea , mult mai plauzibilă, a istoricilor, care susțin că acest avion fost pur și simplu uitat de către americani 😊

Gjirokaster plane

2. Bazarul Vechi Gjirokaster

Orașul acesta are o ampreta specială, pe alocuri pot spune că îmi amintea puțin de Veliko Trnovo (https://www.travelfunpassion.com/veliko-tarnovo-orasul-medieval-dintre-dealuri/), de la vecinii bulgari: cu căsuțe de piatră albe, cu multă vegetație, cu un aer parcă uitat în timp, ars sub bătaia cruntă a soarelui de august.

Old bazaar

Bazarul  Gjirokaster  a fost încă din epoca otomană centrul comerțului din oraș, fiind împrejmuit de case vechi, un stil fermecător și elegant.  Noi am « haimanalit » pe străduțe și am admirat fiecare magazin de suveniruri, ignorând oarecum faptul că bazarul era încă în reconstrucție  în plin sezon estival.

3. Casă Tradițională Zekate

Casa Tradițională Zekate

Această casă tradițional otomană mi-a plăcut cel mai mult în Gjirokaster –  una dintre puținele deschise publicului, unde am avut șansa să văd camerele vechi, sala de ceremonii dar și să aflu mai multe despre stilul de viață al fammiliilor înstărite din anii 1700. Gjirokaster obișnuia să fie locul preferat de una dintre cele mai bogate familii din zonă și, în zilele noastre, mai  există câteva case tradiționale ce respectă linia vremii.

Interior casa Zekate

Deși Casa Zekate și-a schimbat “propietarii” de-a lungul anilor, după căderea comunismului a revenit familiei originale iar la fiecare vizită poți să ai plăcerea de a fi însoțit de către unul dintre membrii acesteia și să afli povești despre vieților vechilor locatari (prețul este de 200 lekka).

Casa Zekate

Această casă păstrează o mare parte din detaliile originale (lemnul și frescele), iar turul oferă o privire interesanta ă a vieții de zi cu zi și tradițiilor de sărbătoare din perioada otomană (camera nunții, camerele tinerilor căsătoriți, sauna, locul pentru oaspeți – toate acestea pot fi vizitate și înțelese mai bine).

4. Străduțele din Girokaster

Gjirokaster

De îndată ce pășești pe străzile micului oraș cu piatră cubică, vei înțelege de ce Gjirokastër este considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din Albania și Balcani. Orașul este împodobit cu numeroase case din epoca otomană, care acum sunt transformate în magazine artizanale, restaurante sau boutique hoteluri. Cele mai multe dintre casele istorice sunt situate în bazarul sau în apropierea acestuia și datează încă din secolele XVII și XIX.

Îți recomand să te pregătești de o plimbare în pantă😊, de o căldură infernală (dacă mergi în lunile de vară ) dar o să pleci cu sute de fotografii, din care nu vei știi ce să alegi mai bine😊. 

Pentru a manca vei avea numeroase oportunitati, bucataria albaneza este similara cu cea otomana, dar iti recomand piftele cu menta :).

Pentru a mânca vei avea numeroase oportunități, bucătăria albaneză este similară cu cea otomană, dar îți recomand piftele cu mentă :).

În rest….bucură-te de peisaj, vizitează cât mai mult și bucură-te de acest orășel plin de istorie.

Mai multe despre Albania poti gasi:

INDIA – Bangalore Între haos și culoare

India a fost pe lista mea în ultimii ani dar, cumva, nu reușeam să organizez ceva pe cont propriu. În octombrie șansa a «răsărit » de la birou (avantajul de a lucra într-o corporație 😊) cu o călătorie de 9 zile în Bangalore, orașul numit « Silicon Valley » al Indiei.

Gradina Botanica

Menționez de la început că această scurtă vizită de 9 zile doar mi-a deschis apetitul pentru a cunoaște mai mult din vastul teritoriu indian – mai rămâne să îmi conving și jumătatea pentru a dezvolta aceeași curiozitate fantastică 😊.

CE AM FĂCUT ȘI CE AM VIZITAT

Bnagalore

Pentru că nu aveam foarte multe zile la dispoziție să explorez orașul și pentru că eram doar două fete, am ales să plătim un tur privat al orașului.  Turul ales de noi a costat cam 300 de RON de persoană – Pick up de la hotel, șoferul și ghidul incluse în preț.

Bangalore Traffic

Am avut și marele noroc că era zi de sărbătoare și că traficul, infernal în mord normal, a fost doar haotic și nebunesc 😊. Mi-am schimbat total perspectiva de trafic în Bangalore, atunci când pe aceeasi stradă umblau, fără nici o regulă de criculatie, mașini, tuk-tuk uri, scutere, biciclete, pietoni și ….vaci. Nimeni nu semnalizează, nu oprește la trecerile de pietoni, la semafor etc – dar toată lumea claxonează și, ciudat, nu există mașini lovite căci, se pare, există o regulă nescrisă în trafic (pe care evident doar ei o înțeleg) și se evita accidentele în trafic.

Top 5 lucruri de făcut într-o zi în Bangalore – o nebunie până și pentru localnici 

Bangalore, sau Bengaluru, este capitala Karnataka din sudul Indiei.  Orașul are o istorie lungă însă și-a câștigat faima în ultimii ani, după apariția sediilor marilor companii din lume. Pe vremuri era cunoscut ca un loc în care pensionarii veneau să se retragă datorită climei plăcute și a parcurilor enorme dar, după bumul economic, este supranumit  Silicon Valley de  India, Capitala Puburilor  din India sau Orașul Grădinilor. Deși mi s-a spus că Bangalore nu are atât de  multe atracții iconice ca alte zone faimoase din India, eu cred că este un amestec interesant de istorie, arhitectură, cultură, spiritualitate și natură. 

  1. Lalbagh Grădina Botanică
Gradina Botanica Bangalore

Am ajuns în frumoasa grădina botanică de dimineață, când încă nu era foarte aglomerată, bucurându-ne de plantele luxuriante și de poveștile ghidului nostru, Peter. Așa am aflat că această grădina a aparținut familiei regale, fiind privată la început. Ne-am plimbat două ore, bucurându-ne de peste 23 de grade și  un soare cald de octombrie, admirând copacii seculari, aleile încărcate de flori și multitudinea de familii care veneau doar să se bucure de un weekend în aer liber.

Gradina Botanica Bangalore

Era atât de frumos în grădina botanică încât cu greu ne-am lăsat duse și reîntoarse în vacamul general generat de străzile din Bangalore, unde nu știam exact în ce parte să privim fără să se citească uimirea și fascinația pe fața noastră 😊

haine si flori colorate in Gradina Botanica Bangalore

2. Piață Krishna Rajendra (KR)

Piață Krishna Rajendra (KR)

Pentru că sunt fascinată de flori și culori, pentru că știam că e sărbătoare în Bagalore în ziua vizitei noastre, l-am rugat pe ghid să ne ducă într-o piață autentică pentru a înțelege mai bine cultura indiana, în afara locurilor foarte turistice. Așa ne-am trezit în piața locală Krishna, în mijlocul unui haos general, în care păream pierdute printre fructe, flori, localnici cu saci în sap, scutere virând nebunește pe lângă gleznele noastre, oameni care ne priveau curioși, ca pe niște exponate blonde pierdute în mijlocul acestei mulțimi compacte.

Piață Krishna Rajendra (KR)

Ghidul nostru, dragul de Peter, era singurul speriat că ne va uită pe undeva pentru că a avut un fel de « misiune imposibilă » să ne țină lângă el dat fiind că noi împărțeam zâmbete și strângeri de mâna în dreapta și stânga mai ceva decât cine știe ce vedete 😊. La Piața de Flori am făcut cunoștiință cu domnii care împleteau ghirlandele multicolore, oferite că ofrandă in temple, am cumpărat rodii gustoase și zemoase și am făcut sute de fotografii cu o lume pestriță dar atât de autentică.

3. Vidhana Soudha & Înalta Curte  Attara Kacheri

Vidhana Soudha

Am rămas impresionată de frumoasa clădire ce găzduiește Camera Legislativă a guvernului Karnataka dar și multe alte departamente guvernamentale.   Vidana Soudha a fost deschisă pentru prima oară în 1956 și este caracterizată de statuile din față dar și de cele patru cupole mărețe și colorate de pe colțurile clădirii. Din păcate, nu este deschisă publicului dar noi am admirat uimite acest exemplu de arhitectură neo-draviana.

Attara Kacheri Bangalore

Vis-a vis de Vidhana se află  Înalta Curte Attara Kacheri, o clădire din cărămidă roșie, foarte atrăgătoare, construită în 1867, înconjurată de o grădina cu multe plante și un aer aproape imperial prin arhitectură sa. Am surpins câteva cadre prin grilajul de fier ce o înconjura și am admirat în liniște întreaga zona ,  ajutând enorm și că am venit aici după experiență din Piață Krishna și era ca și cum ne-am fi teleportat într-o altă lume decât tot ce văzusem până atunci în Bangalore.

idhana Soudha

4. Template – o sursă inimaginabilă de cultură și legende

Bull Temple

Templele au fost de la început pe lista mea, dat fiind că nu mai vizitasem altele până atunci (India a fost prima mea întâlnire cu Asia 😊 ) și l-am rugat pe Peter să ne conducă la cele mai reprezentative din oraș. Așa am aflat  că Bangalore este casă multor grupuri spirituale și că este caracterizat de  o cultură religioasă foarte bogată.

Templul Taurului: este cunoscut și ca  Templul Nandi și  este unul dintre cele mai vechi temple din Bengaluru. Nandi, taurul, este muntele lui Lord Shiva și divinitatea păzitoare a locuinței lordului Shiva, Kailashagiri; conform tradițiilor hinduse.  Am aflat că taurul care stă în mijlocul micuțului templu este uns cu uleiuri pentru a nu se crapa căci, în cultură hindu, ceva ce este crăpat sau distrus nu mai poate fi considerat sfânt. Tot Peter ne-a spus că florile care se aduc ofrandă zeului nu se miros înainte căci se considera că astfel vom oferi ceva déjà folosit (ok, sfatul lui a venit mult mai târziu căci déjà mirosisem cu nesaț parfumul florilor proaspăt împletite la ușa templului 😊).

Bull Temple

Templul Iskcon Bangalore : citisem că acesta este cel mai mare din Bangalore, că este mai mult un complex în cadrul căruia nu e doar templul propiu-zis ci o întreagă structura administrativă ce oferă suport copiilor defavorizați și femeilor. Fiind o zi de sărbătoare foarte importantă se ținea și o « slujba » în interiorul templul colosal, o structura athitecturala deosebită de care am rămas fascinată. Acea procesiune m-a încărcat de energie pozitivă, de la bătutul tobelor, incantatiilor, vestimentatiei « preoților » până la mulțimea de saari ce mă înconjura (toate femeile purtau haine traditioanale cu o elegantă și o lejeritate deosebită). 

Bull Temple

5. Palatul Bangalore – curtea regală indiană

Palatul Bangalore

Am aflat că palatul aparține încă familiei regale, care numai are un rol decisiv în politică dar care și-a păstrat  vechile beneficii.  Ei lasă palatuul ca punct touristic folosind banii din intrări pentru întreținerea acestuia și pentru renovarea sa. De afară, clădirea acesta îți ia respirația, e superbă, în adevăratul sens al cuvântului:  arhitectură sa europeană este o amintire a moștenirii coloniale, în timp ce opulența lui prezintă și bogăția regilor locali.

Din păcate, interiorul este lăsat în paragină, se vede o lipsa totală de investiții și interes față de a menține, măcar un pic, eleganta și rafinamentul ce pare să îl fi caracterizat în perioada sa colonială. Camere cu urme de lux și opulență, fotografii reprezentând membrii familiei regale la vânătoare alături de casa regală britanică sau alți reprezentanți ai regalității europene, câteva obiecte de artă și cam atât – în rest, ceva trist m-a lovit în totală opoziție cu sentimentul pe care îl avusesem la vedea palatului din exterior.

Palatul Bangalore

SFATURI UTILE:

Sănătatea și vaccinurile –  cu cel mai arzător subiect când e vorba de India

M-am interesat la epidemologie  și mi s-a recomandat să fac vaccinul pentru Hepatită A, B și pentru febra tifoidă dar să și cumpăr un spray de țânțari special pentru acea zona, care nu se găsește în România. Există câteva reguli pentru vaccinul importriva hepatitei și anume, să se facă cu două săptămâni  înainte de plecare o injecție și o altă după 10 zile de întoarcere.

Informându-mă la colegii care mai făcuseră călătorii în India am ajuns la concluzia că, urmând câteva reguli de igienă de baza, pot să sar peste aceste vaccinuri așa că am luat decizia de a nu face niciunul dintre ele.

Concluzie – am călătorit în Bangalore fără a mă vaccina, folosi spray de țânțari special sau lua pastille de nici un fel.  Această a fost decizia mea atunci dar dacă te știi mai sensibil/a este indicat să le faci.

E- Visa : ușor și eficientPentru India există și posibilitatea visei electronice (E-Visa), opțiune pe care am ales-o și eu dat fiind că e foarte rapidă.  Pentru a aplică la E-Visa, lucru pe care îl recomand, trebuie să intri pe site ul https://indianvisaonline.gov.în/evisa/tvoa.html și să ceri tipul de Visa pe care îl doreșți (turism sau business) pentru fiecare dintre ele trebuie plătită o taxa online. Eu am ales Business Visa care e valida 1 an de zile și are intrări nelimitate (în cazul se mai ivește posibilitatea de la muncă să mai dau o fugă 😊) iar cea de Turism poate fi  valida 30 de zile/ 1 an/ 5 ani. Ceea ce e bine de știut, dacă alegi una dintre cele două tiplogi de E-Visa (Turism sau Business) timpul limita să aplici e cu minim 4 zile în avans  față de ziua sosirii.  Odată sosită visa, trebuie printată color pentru a o arată la intrarea în India și pentru a fi apoi aplicată pe pașaport.

Conace lângă București

Conacul Matac

Dacă toată vara căutăm destinații cu soare și mare, toamna vrem să mergem undeva să alergam după culori și după miros de vin 😊. Eu am tot căutam să găsim ceva destinații la maxim 70 km de București pentru câte o escapadă de o zi și voiam să evit clar locurile foarte aglomerate .

Norocul de a avea o prietenă bună blogger e că poți să ceri sfaturi de călătorii de la ea. Așa că am stresat-o puțin pe https://www.ingridzenmoments.com/ și mi-a sugerat un traseu făcut de ea, în apropierea Bucureștiului.

Într-o zi de septembrie cu temperaturi ce făceau și luna iulie geloasă, am pornit la descoperirea unui drum încă necunoscut mie, Drumul Vinului. Dar cum planul de acasă nu se potrivește cu cel de la fața locului, în loc să savurez, elegant, un pahar de vin pe terasa unui Conac am ajuns să beau must și să mănânc mici la Sărbătoarea Vinului de la Valea Călugărească.

Pe traseu aveam trei destinații, așa cum îmi fuseseră sugerate de prietena mea : Conacul Matac, Muzeul Vinului 1777 și Conacul Bellu. Am pornit printre satuce pitorești către destinația mult dorită, neimaginandu-mi că vom reuși perfomanta de a ne rătăci de….3 ori 🙂

Conacul Matac : Bijuteria  părăsită dar  încărcată de istorie

Conacul Matac

De Conacul Matac am auzit prima dată acum puțin timp și știam că e unul dintre locurile acelea care te fac să vizezi la o perioadă a istoriei românești cu prinți și prințese 😊 dar care, în lumina epocii moderne, e lăsat în paragină în mijlocul luptelor dintre istitutiile statului.

Conacul Matac

Nu există nici un semn care să te îndrume spre acest conac dar WAZEul funcționează perfect, astfel că, am găsit cu ușurință porțile ferecate de la intrarea domeniului. Am rămas puțin neplăcut surprinsă , știind că nu se vizitează în interior dar că e posibil sa îi admir frumusețea arhitecturală din exterior.  Când eram pe punctul de a pleca, ne-m întâlnit cu un bătrân al locului care ne-a zis că putem intra pe aleea împrejmuită de nuci pentru a vedea frumosul Conac dar să lăsăm mașina pe stradă.

Conacul Matac

Am aflat că aici s-a filmat un cunoscut film al anilor ’80, “Secretul lui Bachus”, dar și că aici erau invitați cunoscuți demnitari pentru degustări de vinuri în perioada comunistă (exemplul cel mai cunoscut fiind chiar președintele SUA, Nixon sau dictatorul ultra-cunoscut al Cubei, Castro).  Clădirea s-a aflat , la un moment dat, pe lista proiectelor de renovare a Consiliului Prahova dar, ca multe alte chestii în țara aceasta, a fost lăsat în cine știe ce încăpere prăfuită ☹.

Clădirea m-a impresionat, de la coloanele frumos sculptate la iedera ce se intindea elegant, îmbrăcând pereții și dându-le una aer boem, ascunzând miraculos rezultatele vremurilor ce au lovit acest conac cu peste 100 de ani de istorie. Am aruncat un ochi pe geamul de la ușa ferecată și am văzut un superb șemineu și încă urmele unei somptuozitati demult apuse.

Am făcut câteva fotografii superbe și am sperat că, data viitoare când drumurile mă vor aduce iar la Conacul Matac, să am șansa să văd renovată această bijuterie istorică.

Conacul Matac

Muzeul Crama 1777 – un muzeu clădit din pasiune

Crama 1777
Crama 1777

Nu am știut la ce să mă aștept de la un acest muzeu dar m-a impresionat că erau multe semne care anunțau existența acestuia, un bun marketing aș putea spune , care ar putea ajuta enorm turismul viticol. Drumul până la micul muzeu e chiar plăcut, îngust, cu nuci seculari de o parte și alta și cu oameni zâmbitori. De fapt, asta mi-a plăcut cel mai mult în zona, oamenii : care mereu ne primeau « bucuroși de oaspeți », fericiți că le-ai trecut pragul.

Crama 1777

Același lucru l-am întâlnit și la Muzeul Crama 1777, de la doamna paznic la doamna ghid, încercând să ne facă să ne simțim bine și să cunoaștem cât mai mult din bogata istorie viticolă a zonei. Cladirea e micuța, o copie a vechii crame de la 1777, a fost distrusă atât de intemperii cât și din dorința oamenilor de a folosi materia prima la lucruri mult mai « mundane » (lemnul vechi de stejar pus la foc și clanțele metalice duse la fier vechi) .

Crama 1777

Muzeul acesta este nou, a fost deschis în 2013, și din ceea ce mi-am dat eu seama, s-a clădit pe pasiunea doamnei ghid, implicată direct în recuperarea multora dintre obiectelor expuse aici. Am admirat zdrobitoare de la 1900, teascuri și pompe de udat via în trecut, costume populare unicat dar și butoaie vechi în care se depozita vinul.

Mie mi-a plăcut povestea acestui mic muzeu și mi-a arătat că dacă un singur om e pasionat poate muta și munții : doamna ghid, căci despre ea tot vorbesc, părea că pusese o bucățică de suflet în fiecare obiect expus, în fiecare colțișor de pământ.

Crama 1777

Conacul Bellu Urlați – experiență «Oau » a zilei

Nu știu dacă prezența toamnei sau pur și simplu locația, mi-au dat un sentiment extraordinar de liniște și bucurie, o stare pe care o căutăm de ceva vreme și nu mai reușeam să o găsesc.

Prispa conacului Bellu
Gradina conacului Bellu

Odată ajunși pe domeniul Bellu de la Urlați, am fost întâmpinați iar de oameni zâmbitori și dornici să explice fiecare amănunt istoric ce definea acest frumos conac. Și nici măcar nu mi-am dat seama de la început cât de frumos o să fie și cât de mult « Oau » o să spun pe parcursul vizitei.

Conacul Bellu

Pe domeniu sunt două muzee separate : Conacul & Foișorul dar am fost îndrumați să ne începem vizita cu casa de oaspeți  a familiei Bellu. De la intrarea pe ușa am fost uimită de colecția privată a familiei, de camere mobilate ecletic , istoria acestui loc încărcată de rafinament. Cumva, în perioada comunistă, clădirea a scăpat de distrugere, tocmai că s-a sugerat că acesta să fie transformat în mzueu. Din păcate, nu am putut face fotografii în interiorul conacului dar păstrez o amintire extrem de plăcută despre salonul musulman, colecția de cărți rare (printre care s Biblia lui Luther) sau salonul japonez.

Am avut șansă să coboram și în vechea cramă și să aflăm povești despre butoaiele în care se depoziția vinul și despre faptul că familia Bellu deținea terenuri viticole de sute de ani iar membrii săi au făcut cariere strălucitoare în avocatură și diplomație atât la București cât și la Paris sau Viena.

Foisorul Bellu Urlati

La Foișor, vechiul Turn de control al domeniului, se află un muzeu închinat lui Alexandru Bellu, un cunoscut fotograf al familiei care deținea, în epocă, cea mai perfomantă aparatură fotografică. O adevărată incursiune în istoria fotografiei și a felului cum se vedea prin lentilă viața țăranului român.

Must la sarbatoarea vinului
Foisorul Bellu Urlati

Dar după atâta cultură, foamea ne-a anunțat care erau déjà orele 17 :00 așa că am hotărât să ne retragem la Sărbătoarea Vinului din Valea Călugărească, unde sfaraiau mici și curgea mustul proaspăt, stors pe ritmuri de muzică populară . O sărbătoarea simplă și plină de viață, lipsită de « glam ul » festivalurilor culinare bucureștene și, unde, dacă îți doreai ceva , stăteai frumos la coadă fără a cumpăra jetoane sau a întinde simadicos o brățară electronică 😊. A fost  o gură de aer autentică pentru mine și am băut primul must din strugurii zdrobiți în fața mea și am mâncat mici și plăcinte românești .

Am făcut numeroase fotografii dar, cel mai mult, mi-am deschis apetitul de a cunoaște mai bine zona, conacele pierdute și pădurile vechi ale țării.

Satul Urlati

Skopje, Macedonia – între kitsch și eleganță

Macedonia de Nord am descoperit-o acum doi ani în vacanța din Ohrid ( Ohrid – un colț de liniște macedoneană) și m-a impresionat acel orășel curat, elegant, parcă rupt din filmele italiene. Am rămas atunci suprinși că o țară mică, cu o istorie turbulentă și fără ajutor din partea UE, a reușit să aibă o infrastructură bună, cu autostrăzi și drumuri decente. Așa că am decis să ne reîntoarcem să vedem dacă acest aspect se aplică întregii țării sau doar zonei Ohrid, recunoscută pentru capacitatea sa turistică. 

smacap_Bright

În capitala Macedoniei de Nord am intrat la 6 dimineața ceea ce ne-a dat posibilitatea să vedem orașul complet gol, scăldat de primele raze ale soarelui. Prima impresie a fost că era destul de murdar dar că avea destul potențial pentru turiști. Aveam să aflăm, mai târziu, că 2 august este sărbătoare națională și că toate muzeele și casele patrimoniale sunt închise, urmând să le admirăm din exterior.

Am făcut un tur rapid în centrul vechi al orașului și am rămas cu « gură căscată » la numărul impresionant de statui, peste câteva zeci, așezate peste tot unde se găsea un soclu. Am aflat că acestea erau parte a unui proiect inițiat în 2013 de reconstruire a orașului, când se alocase un buget exorbitant pentru construirea de poduri, statui și îmbrăcarea clădirilor vehi.

Statui in Skopje
Skopje la prima ora a diminetii

Pe parcursul celor două zile am fost indecisă în privința părerii pe care să mi-o fac despre capitală. Ceea ce am apreciat a fost faptul că s-au străduit să îmbrace în « haine » elegante un oraș gri, încă apăsat de moștenirea arhitecturii comuniste.T

Top 4 activități în Skopje 😊


Fortul KALE
  1. Vizitează cetatea KALE și bucură-te de panorama orașului

Așa cum spuneam și mai sus, noi am ajuns la primele raze de soare în oraș așa că a trebuit să facem ceva până la ora la care am fi putut să ne cazăm. După un mic dejun la una dintre zecile de patiserii deschise la ora 6 dimineața și plimbarea pe podurile cu statui😊, am pornit către cetatea ce se vedea mândră în vârful dealului din centru. Nu știam la ce să ne așteptăm, așa că am sperat să o putem găși deschisă.


Fortul KALE

Fortul KALE, se găsește în partea veche a orașului, având o lungă istorie din anii 500 până în perioada  modernă. Cetatea a fost refăcută de câteva ori de-a lungul anilor și chiar distrusă de un cutremur, în anul 1963.


Fortul KALE

Trebuie menționat că nu există taxa de vizitare a cetății, zona e destul de părăsită și nu există ceva amenajat pentru turiști însă poți să te plimba liniștit pe vechile ziduri, să admiri panorama superbă asupra orașului și să te bucuri de o experiență chiar interesantă. Recunosc că mi-ar fi plăcut să văd mai mult interes pentru acest martor tăcut al istoriei tumultoase macedonene dar, poate în viitor, lucrurile se vor schimbă.

2. Bea cafeaua în Piață Centrală

Skopje Piata Centrala

La fel ca multe altele din Skopje, totul este gigantic, inclusiv fântâna și statuia mare din centrul Pieței. Dacă ai văzut déjà alte capitale europene și ți-a plăcut un monument în mod deosebit, este foarte posibil să îl regăsești în capitala macedoneană 😊. Un exemplu bun se poate găsi în parcul central, unde vei vedea atât o statuie ca cea din Budapesta dar și un arc de triumf asemenator cu modelul original parizian.


Skopje Piata Centrala

Podurile care traversează râul orașului sunt frumos împodobite cu statui gicantice, asemănătoare cu cele de pe Charles Bridge din Praga 😊 însă efectul e unul plăcut, si, ignorând detaliile de kictch, se pot face fotografii chiar faine.


Skopje Piata Centrala

Orașul are  numeroase statui, construite după 2013.  De fapt, s-a ajuns până acolo încât oamenii s-au revoltat împotriva guvernului, pentru că investește sume enorme de bani în construirea de statui și clădiri maiestuoase în loc să ofere politici de ajutorare a localnicilor.


Skopje Piata Centrala

Cea mai impunătoare statuie este cea a lui Alexandru cel Mare, care tronează în centrul pieței Macedonia, călare pe un cal, înconjurată de fântani artizanale impresionante. Ceea ce ne-a amuzat teribil este faptul că la ora prânzului, când soarele dogoreste îngrozitor, copiii localnicilor găsesc oportun să se scalde în frumoasa fântână și să se distreze mâncând porumb fiert, direct în apele ei 😊.

3. Shopping în Vechiul Bazar


Skopje Piata Centrala

Acesta este considerat unul dintre cele mai vechi bazaruri, cu influențe puternic otomane, cu oameni dispuși să negocieze. E un haos general în Scopje după lăsarea serii, ceea ce creează un vibe interesant, care te face să iubești și să urăști în același timp acest oraș.


Skopje Piata Centrala

Vechiul Bazaar din Skopje a fost,  încă din anii 1200, inima comerțului din oraș. A reușit să își păstreze mult din farmecul orginal până în zilele nostre, moscheea care se afla in apropierea dându-i încă un aer cu totul special.

Terasele de lângă bazar și piața Macedonia sunt frumos decorate și cu produse apetisante, ceea ce m-a făcut, încă din prima zi de vacanță, să  renunț la dieta mea strictă 😊. Recomandăm cu căldură restaurantul Old City House, construit în 1860, cu mâncare extrem de delicioasă și prețuri prietenoase. Dacă îți place peștele, nu rata păstrăvul roșu de Macedonia la grătar😊. Găsești mai multe detalii despre restaurant la: https://www.restorani.com.mk/en/restoran/restoran-stara-kukja-skopje


Skopje Piata Centrala

Cazarea am ales-o într-un apartament drăguț cu living și dormitor, elegant și cu o locație mai mult decât conveniență (exact în centrul vechi al oarasului, a distanță de mers de toate obiectivele): Regina Apartementshttps://www.booking.com/hotel/mk/sandra-macedonia-st-apartment.ro.html?aid=964694&app_hotel_id=1904493&checkin=2019-08-15&checkout=2019-08-16&from_sn=android&group_adults=2&group_children=0&label=Share-pcBXgJ%401565699324&no_rooms=1&req_adults=2&req_children=0&room1=A%2CA

4. Bucură-te de aer curat la Canionul Matka


Canionul Matka

La aproape jumătate de oră cu mașina de capitală  se află Canionul Matka, una dintre cele mai faine atracții ale Macedoniei de Nord cu un lac artificial care acoperă o suprafață întreagă de 5.000 de hectare.

Poți face alpinism,  trekking, caiac, să innoti, să mergi cu bărcuța pe lacul artificial și să admiri peștii. Noi am luat un tur lung cu bărcuța, 50 minute, care a inclus și vizita ghidată la Peștera Vrelo, extrem de populară pentru speologi. Am aflat istoria peșterii, ghidul povestind câteva dintre descoperirile făcute de scafandrii în lacul ce izvorăște din inima peșterii. Plimbarea costă cam 10 euro de persoană și merită fiecare bănuț.


Canionul Matka

Organizarea vacanței la New York: sfaturi utile (2)

New York noaptea

Dacă în prima parte a articolului despre NY ți-am spus cum ne-am organizat pe partea administrativa, de la obținerea vizei la rezervarea biletelor de avion și a cazării Organizarea vacanței la New York: sfaturi utile (1) acum îți voi povesti cum ne-am hotarât ce sa vedem in timpul vizitei si ce opțiuni de bilete am ales. 😊.

Ne-am documentat destul de mult atât pe ceea ce trebuie să facem dar și să NU facem la New York, cum să evităm capcanele pentru turiști și cum să ne deplasăm prin oraș la prețul cel mai ok.

New York este imens și poate fi destul de apăsător dacă nu ai un plan cât e cât bine pus la punct chiar și pentru mine care sunt adepta laitmotivului « cel mai bun plan e să nu ai niciunul 😊 ».

Transportul de la Aeroportul JFK la hotel :

Deși am analizat destul de bine variantele de transport de la aeroportul JFK către Manhattan, am ajuns la concluzia că vom lua taxi pentru a evita să ne amețim și mai tare odată trecuți de controlul de securitate. Dar fiecare persoană va alege în funcție de comoditate și buget .

YELLOW Taxi NY
  1. Mini autobuz (Shuttle) care vine la aeroport și te lasă direct la hotelul/ cazarea aleasă. Acesta trebuie rezervat în avans și are că și dezavantaj faptul că trece pe la toate cele 3 aeroporturi din NY să adune și ceilalți călători . Prețul este de 18 USD de persoană, plătiți în avans (https://www.goairlinkshuttle.com/reservation/wizard/flightDetails/ ).
  2. Metroul : AirTrain rulează în ambele direcții de la Aeroportul JFK pană la stațiile de metrou Howard Beach sau Jamaică pentru UȘ $ 5. De acolo, puteți să luați linia de metrou A sau E pentru a ajunge la Manhattan pentru doar 2,75 USD. Această conexiune durează aproximativ 1,5 ore și dacă ești și obosit și ai și multe bagaje, nu știu dacă este cea mai bună alegere. Însă financiar, este clar, cea mai ieftină variantă : prețul total este de 7,75 USD + 1 USD pentru MetroCard
  3. Trenul : Trenul leagă JFK AirTrain cu stația Penn. Costul total al călătoriei costă 10 USD. Pentru a ajunge la tren va trebui să luați primul AirTrain, co costul de 5 USD. Călătoria va dură între 15 și 25 de minute pentru a ajunge la gară. Trecerea cu trenul spre stația Penn din Manhattan durează aproximativ 20-30 de minute.
  4. Taxiurile galbene (the Yellow’s): acele celebre taxiuri ce apar în toate filmele americane😊, sunt frumos înșirate la aeroport și toți gardienii te îndruma spre ele. Mare atenție la cei care incearcă să te « agațe » pentru călătorii de la aeroport (tot ceea ce nu se află în coada oficială de taxiuri galbene funcționează ilegal). Noi am fost îndrumați către locul de unde am luat taxiul, am arătat adresa hotelului și ne-am bucurat de prima noastră intalnire cu marele New York, de pe bancheta din spate a unui taxi electric😊. O plimbare cu taxiul de la aeroportul JFK la Manhattan costă 52 USD și va trebui să plătiti cam 8 USD pentru taxele de trecere de pod.

Bilete la muzee & atracții turistice :

Noi suntem adepții muzeelor, ne place să descoperim opere de artă despre care am citit doar în cărți.
De aceea am știut de la început că vom aloca o parte din buget pentru a vizita cele mai importante muzee din NY. Am ales, după o lungă căutare, o opțiune de City Pass, un card care cumula intrările la 6 obiective cunoscute (3 fixe și 3 opționale, la alegere).

Muzeul National de Istorie Naturala

NY City Pass :http:// https://www.citypass.com/new-york?mrkgcl=628&mrkgadid=3329462958&mv_source=rkg&adpos=1t1&creative=311560351919&device=c&matchtype=e&network=g&gclid=EAIaIQobChMIjuj3nZvr4QIVYSjTCh12NAujEAAYASAAEgJu_PD_BwE&gclsrc=aw.ds

Cele 3 opțiuni fixe erau: Empire State Bulding, Muzeul Național de Istorie Naturală & Muzeul Metropolitan de Artă (MET).

Cele 6 atracții din care puteai alege doar 3 erau :

1. Turnul de Observare Top of the Rock SAU Muzeul Guggenheim (am ales variantă cu muzeul) .
2. Accesul cu vaporul la Statuia Libertății SAU o croazieră cu Circle Line (am ales croazieră de noapte pe Răul Hutson)
3. Muzeul Memorial al 9/11 SAU Muzeul Intrepid sea, Air & Space (am optat pentru muzeul Intrepid)

Avantajul acestui card este că e valabil 9 zile din momentul în care l-ai activat și poți intra la mai multe obiective în aceeași zi, fără a sta la coadă. Mai mult, calculand prețul fiecărui bilet în parte, am salvat cam 87 de euro de persoană (costul unul City Pass este de 123 de dolari de persoană și a meritat fiecare cent😊 )

Spectacole pe Broadway :

Ne doream mult să vedem măcar un spectacol pe Broadway și știam că biletele la cele mai cunoscute dintre ele se dădeau ca « pâinea caldă » așa că am încercat să le luăm în avans, din țară .
Să nu faceți că mine : biletele online sunt mult mai scumpe decât cele de la fața locului și, deși știam că putem găsi variante foarte ok acolo, am continuat să fiu paranoică și să iau biletele la un spectacol în avans. Pe lângă faptul că online nu vezi decât locurile cele mai scumpe, mai plătești și o taxa de 20 USD de persoană doar pentru că folosești cardul 😊.

O plimbare pe strazile din NY
Chicago Broadway

Din fericire ne-am deșteptat la fața locului și ne-am dus, pur întâmplător, la birourile TKTX de pe Time Square, nu ai cum să le ratezi 😊, și am cerut bilete cu doar maxim două ore înaintea spectacolelor. Așa am ajuns să plătim cu peste 60% mai puțin la spectacole ultra cunoscute de pe Broadway ca King Kong sau Chicago, cu locuri foarte bune care ar fi costat enorm online.
Secretul : să fii la ghisele TKTX după ora 14 :00 când se închide sesiunea de bilete online și să vezi ce locuri sunt libere ca să te bucuri de discounturi. Există, bineînțeles, posibilitate de a nu găsi bilete sau de a nu găsi locuri împreună dar merită riscul.
Atât după King Kong cât și dupa Chicago am rămas fascinați iar eu am cântat ore bune după ce am plecat de la teatru (ambele fiind musicaluri).

Broadway - piesa de teatru Nerwork

Am terminat cu partea logistică și în relatările viitoare o să îți povestesc cum ne-am organizat noi pe zile și cum reușit să ne bucurăm de toate atracțiile din City Pass dar și admirăm liniștiți magia New Yorkului😊.

Organizarea vacanței la New York: sfaturi utile (1)

Nici nu știu cu ce să încep atunci cand vreau să vorbesc despre vacanța la NYC😊. Nu pot descrie toate zilele full într-o singură relatare așa că voi încerca să îți povestesc cum ne-am organizat noi și ce anume am face diferit.

Decizia de a merge la NYC a venit natural atunci când ne făceam planurile pentru 2019, a fost mai mult un vis al jumătății travelfunpassion dar am intrat repede în joc și m-am lăsat purtată de val. 

Obținerea Vizei :
Profilul online și plată :
Procesul pentru obținerea vizei ne-a cam zăpăcit, dat fiind că nu prea știam de unde să o apucăm. Așa că am apelat la colega mea de la Părinți Călători (Cum-se-obtine-viza-sua-pentru-copii-si-adulti-in-2018/ ) știind că ea documentase destul de bine procesul.  De la ea am aflat siteurile unde să ne facem profilul ( http://www.ustraveldocs.com ), cum să ne plătim taxa ( https://cgifederal.secure.force.com ) și ce documente să avem la noi.

În completarea detaliilor pe care le găsiți la ea în articol, aș vrea să iți povestesc de ceea ce ne-am lovit noi când am creat profilul pentru obținerea vizei.
Întrebările pe care le-am avut eu pe formularul D-160 (https://ceac.state.gov/genniv/) au fost total diferite de cele ale jumătății tfp, și nu mă refer la cele cu stagiul militar ci mă refer la cele legate de studii, țările anterior vizitate, planurile exacte pe care le aveam déjà făcute pe SUA.
Panicoasă din fire cum sunt😊 , am crezut că era ceva aiurea cu profilul unuia dintre noi si de aceea el a primit întrebări diferite sau invers .

E total normal ! Întrebările pot apărea aleatoriu, unele clar diferite în funcție de sex dar majoritatea sunt generate de răspunsurile pe care le oferim anterior. Tot procesul de completare al profilului online a durat cam o ora pentru fiecare dintre noi.

Plata:
Noi am plătit online cu ING, numărul de confirmare cu care te poți programa la interviu a venit după 12 ore de la plată. Am sunat de vreo 2 ori la ambasada SUA pentru a înțelege de ce nu se genera codul de confirmare 😊.

Să nu faci ca mine : așteaptă și vei fi informat pe mail că e ok aă îți alegi orarul preferat. Ne-am programat amândoi la următorul slot liber în sistem, la prima oră a dimineții astfel încât să evităm să ne luăm zi liberă de la muncă.
Ca și info, poți plăți și la bancă taxa de 160 de dolari pentru viză dar tot va dura cam 24 de ore până la confirmarea acesteia în sistemul celor de la ambasada, așa că tu alegi cum vrei să plătești.

Interviul :
Am ajuns cu 20 de minute mai devreme decât programarea inițială și ne-am așezat cuminți la coadă, înfruntând frigul crunt de ianuarie pentru o oră și jumtatea. Deși mă așteptăm să intrăm exact la ora stabilită, nu știu exact ce s-a întâmplat, dar am așteptat destul de mult până când ăm fost primiți în ambasadă.  Controalele sunt la fel ca cele de la aeroport (ține cont că nu ai voie cu ruscasc în spate la interviu).  Telefoanele trebuie închise total pe perioada interviului deși, sincer, nu a verificat nimeni acest lucru 😊.

După ce am trecut de controlul de securitate, am așteptat frumos să vină rândul numărului nostru, oferit de paznic, la intrarea în sala de interviuri. Pozele pe care le făcusem inițial acasă, necesare pentru a completa profilul online, nu au fost acceptate, așa că ne-am făcut altele la mașinuțele din incinta ambasadei, contra sumei de 20 de ron (atenție, nu acceptă decât cash și nu da restul 😊).
Am trecut pe la 3 ghișee, fiecare dintre funcționari ne-a pus întrebări despre motivul pentru care mergeam la NYC, și de când suntem împreună 😊 (aici a trecut testul jumătatea tfp, deși aveam dubii clare că știe exact data de când suntem împreună 😊).

Eu îmi făcusem enorm de multe scenarii în cap despre aceste interviuri dar totul a decurs simplu și destul de rapid, oricum cred că decizia este  déjà luată când ajungi la ghișeu pe baza profilului online. Ni s-a confirmat că vom primi viza, am lăsat pașapoartele acolo iar peste 48 de ore, acestea ne-au fost trimise acasă cu curierul (plătit la sosire cu taxa de 24 de ron de persoană).

Să nu faci ca mine: Înainte de interviu citisem multe articole, încercând să aflu ce documente să avem cu noi: diplome de la facultate, acte de la casă, fișa de salariu sau cv ul updatat.  Nu am avut nevoie de vreun document și le-am cărat efectiv degeaba. Am văzut la coadă că și alte persoane fuseseră la fel de paranoice ca și mine dar nu am vazut vreun funcționar să ceară documente adiționale.

Cazare și zbor :
Noi aveam la momentul interviului deja cazarea rezervată pe booking.com cât și biletele de avion cumpărate, ceea ce poate fi un risc dacă nu ți se oferă viza. Dar am fost siguri că nu ar avea motive reale să ne refuze așa că am decis să ne organizăm în avans.

Zborul :
Bilețele de NYC au reprezentat o cheltuială majoră pentru bugetul de vacanță dar nu atât de scumpe cum am fi crezut inițial.

Am ales să zburăm cu Air France de la București, cu primul zbor de dimineață, cu escală de 5 ore la Paris CharlesDeGaulle și de acolo să avem legătură către New York. Datorită orarului de zbor am reușit să ajungem al NYC la ora 16:30  și să avem timp să luăm și pulsul orașului înainte de a ne trânti în patul micuț de hotel.
Am colege care au zburat direct de la Paris sau Bruxelles cu bilete sub 300 de euro spre NYC însă am calculat cât ar costa un zbor până la respectiva destinație, plus o cazare și am ales o variantă « mai curată » direct de la București, chiar daca financiar ne-a dus puțin mai mult decât zborul din alte orașe mari din Europa.  Îți recomand același lucru dat fiind că oricum e destul de obositor și așa : 2 ore până la Paris, 4-5 ore escală (o minima de 3 ore e ok pentru o escală la Charles De Gaulle) și alte 7 ore jum până la NYC.

Cazarea :
Și nu e deloc ușor să spun că e scumpă, atât de scumpă că îmi venea să îmi schimb părerea despre organizarea acestei vacanțe, noroc că luasem déjà zborul 😊.
M-am uitat foarte mult pe AirBnb și acolo opțiunile sunt mult mai bune din punct de vedere financiar, atâta timp cât accepți să stai în Brooklyn sau New Jersey, unde poți găsi apartamente foarte cochete. La inceput alesesem această opțiune însă, în doi, nu e foarte rentabilă, pentru că vei avea un spațiu mare și frumos, dar suma tot frumușică va fi 😊. Plus că trebuia să calculăm minim 40/50 de minute de la o destinație la alta, asta dacă stația de metrou era aproape.  Inițial ne doream să mergem și cu fratele meu și, în această situație, ideea unui apartament era ideală, dar am renunțat apoi la ea.

Am ales o soluție puțin mai scumpă, cu condiții clar mai slabe dar care a intrat în top prin poziția sa : Riverside Tower Hotelhttps://www.riversidetowerhotel.com/ ), lângă râul Huston, cu un view panoramic către new Jersey, la 20 de minute de mers pe jos de cele mai importante atracții din Manhattan. Hotelul acesta are 2 stele, camerele sunt foarte mici dar au baie (curată) în cameră, recepție non stop (foarte amabile persoanele de aici) și cu o locație imbatabilă ce ne-a persmis să venit noaptea târziu, pe jos, de pe Broadway (cam 30 de minute). Acestea erau punctele forte, pe de altă parte camera era mega mică, holul învechit, ușile foarte apropiate astfel încât ne trezea alarma vecinilor , cu mobila uzată și o saltea cam inconfortabilă.  Dar plecam la prima oră a dimineții și ne intoarceam seara foarte târziu. Așa că minusurile au fost anulate de aceste aspecte, hotelul a fost exact ce ne trebuia, am avut așteptările corect setate de la început.

Important: Toată organizarea a durat cam 3 luni și jumătate, din momentul în care am cumpărat biletele. Noi nu aveam nici măcar pașapoartele atunci când am făcut acest pas, așa că toată “hârțogaria” a durat ceva. Tot înainte de plecare ne-am luat biletele la muzee, spectacole, am decis intinerariul și modul de transport în NYC. Dar despre toate acestea îți voi povesti în relatarea următoare 😊.

Statuia Libertatii
Statuia Libertatii
Brooklyn Bridge

Palate LÂNGĂ BUCUREȘTI

Potlogi

De fiecare dată când cineva din Bucuresti își dorește să iasă puțin din oraș, dă o fugă la Snagov, Știrbei sau Mogoșoaia; însă am descoperit  că există și alte variante, mai puțin aglomerate si la fel de interesante ca acestea. Azi voi vorbi despre Palatul Ghica de la Caciulați si despre Palatul Brancovenesc de la Potlogi.

Caciulati

Cele doua palate mi-au arătat ca uneori putem să ne respectăm comorile iar uneori, lăsați în lupta intereselor politice sau economice, distrugem ceea ce ar putea să ducă la creșterea turismului românesc.

Voi incepe cu exemplu de  AȘA NU , doar pentru a incheia apoi relatarea intr-o nota de optimism si speranta pentru AȘA DA.

Palatul Ghica de la Caciulați – sau cum dezinteresul poate să  distrugă o pagina de istorie

Curtea de la Caciulati

Satul Caciulați se află la doar 40 min de condus de oraș iar palatul e situat pe strada principală, slab indicat dar ușor de găsit (waze ul funcționează perfect așa că îl poți seta să te ducă direct la destinația dorită).

Ceea ce trebuie să știi e că porțile palatului stau mereu închise însă, dacă ești politicos și drăguț cu paznicii , poți intra, nu doar în grădină dar chiar în interiorul acestuia.

Camerele din palatul parasit de la Caciulati

Clădirea s-a menținut chiar bine dat fiind că în momentul de față pare doar o altă comoară arhitecturală lăsată în paragină de către autorități (se află acum în proprietatea Academiei Române însă lucrările de restaurare lipsesc cu desăvârșire).

Camerele din palatul parasit de la Caciulati

Palatul este foarte frumos, ridicarea sa a fost demarată la începutul secolului al XIX-lea (de către Dimitrie Ghica) iar finalizarea s-a făcut abia în 1834, fiind lăsat moștenire fiiului său, domnitorul Alexandru Ghica.

Camerele din palatul parasit de la Caciulati

Mi-a plăcut enorm încă din momentul în care am intrat pe poartă și am admirat cărarea protejată de copaci, fântâna din fața clădirii și scările aranjate ce mi-au purtat pașii către ceea ce a fost, cândva, una dintre cele mai elegante clădiri de lângă capitală. Ceea ce m-a uimit e că, deși lăsat în ruină, majoritatea camerelor au mobilier elegant, vechi, ce restaurat ar putea fi de o valoare inestimabilă.

Camerele din palatul parasit de la Caciulati

În continuare m-a șocat lipsa de interes a autorităților să protejeze un patrimoniu cultural, care, în afară țării, ar fi fost mai mult decât apreciat.

Fantana din curtea de la palatul parasit Caciulati

Dar dincolo de ceea ce a reprezentat palatul pe vremea lui Ghica, să nu uităm că a jucat un rol destul de important și în perioadă comunistă: fiind naționalizat (1984) și transformat în sediu al Securității. Locul este împânzit de legende, multe dintre acestea fiind alimentate de rețeaua de tunele care leagă palatul de biserică sau de clădirile administrative (galeria din curtea bisericii a apărut în urma surpării de teren și a demonstrat  că aceste tuneluri chiar există ). Unul dintre cele mai mari „mistere” neelucidate de la Palatului de la Caciulați este acela legat de scheletele care au fost descoperite în 1983, când se făceau săpături în curtea moșiei. Nimeni nu a răspuns încă tuturor întrebărilor apărute nu doar atunci, dar și zece ani mai târziu când alte schelete de femei, copii sau bărbați au fost găsite pe terenul palatului.

palatul parasit Caciulati

Dată fiind și locația sa extrem de izolată de sat, pe vremea securității, se spune că, în camerele de la subsol se făceau numeroase torturi pentru a obține toate mărturiile (fie ele false sau adevărate) de care avea nevoie sistemul comunist pentru a crea cât mai multă panică.

palatul parasit Caciulati

M-am plimbat dintr-o cameră în altă, am ieșit în curtea palatului să fac fotografii, să mă plimb prin codrii de lângă clădire, să visez la o lume apusă, cu multe povești încă nespuse. În ultimii ani, aflat în propietatea Academiei, palatul a fost puțin folosit, închiriat de câteva ori pentru diferite companii de film (atât producții românesti cât și străine cu actori cunoscuți – cum ar fi Andy Garcia).

Sper că, la un moment dat, se vor face investițiile necesare pentru a pune această clădire pe harta turismului românesc,  să nu asistăm la o altă distrugere a istoriei din cauza nepăsării autorităților sau a razboialeor politice  (exemplul Cazinoului de la Constanța – pentru care exista acum speranta, dat fiind procesul de reabilitare).

palatul parasit Caciulati

După câteva ore petrecute pentru a vizita domeniul Ghica, m-am retras către lacul de  la Snagov pentru a admira un apus superb și a face o lungă plimbare în liniște, bucurându-mă de aerul curat și rece al toamnei.

Lacul Snagov

Palatul Brâncovenesc de la Potlogi – exemplul pozitiv că se poate respecta moșterirea trecutului

Palatul de la Potlogi

Pentru a putea ajunge aici trebuie să ieși pe A1 pentru câțiva km și să urmezi indicatorul pentru Corbii Mari.  Încă de la intrarea în curtea palatului am observat asemănarea izbitoare între arhitectura acestui palat și a celui de la Mogoșoaia (grădinile, coloanele, biserica).

curtea Palatului de la Potlogi

După plata biletului (10 ron), o doamnă ghid  m-a însoțit pe tot parcursul vizitei și, deși vizitele ghidate se fac doar pentru un grup de minim 10 persoane, mi-a răspuns extraordinar de calm la oricare dintre întrebări. 

Ceea ce am aflat de la doamna ghid dar și de la colega sa (muzeolog) m-a umplut de speranța că mai există oameni ce pun suflet în meseria lor, pun pasiune atunci când vorbesc despre istorie. Am reușit nu doar să aflu cât mai multe detalii despre palatul de la Potlogi dar și despre alte locații superbe, lăsate pradă uitării (pentru a le vizita voi apela cu drag la doamna muzeolog Irina, cea care a fost mai mult decât dornică să ofere suportul său).

Biserica noua de la Palatul Potlogi

Constantin Brâncoveanu  a ctitorit numeroase palate și biserici și a susținut enorm viața culturală din Țara Românească. Palatul de la Potlogi este primul dintre cele 4 construite de voievod pentru fii săi (mult mai puțin cunoscut decât cel de la Mogoșoaia), ridicat în 1689 și dat în folosință, pentru prima dată,  în 1699.

Palatul de la Potlogi

Istoria palatului de la Potlogi a fost marcată de câteva tragedii care au dus la distrugerea acestuia până acum câțiva ani, când a intrat într-un vast plan de reconstrucție. După uciderea lui Constantin Brâncoveanu de către turci, aceștia au prădat locația de toate comorile sale iar palatul a rămas al familiei Brâncoveanu până la stingerea și ultimului urmaș, trecând apoi în propietatea familiei Bibescu și devastat în totalitate de către localnici.

Palatul de la Potlogi

Palatul a avut câteva restaurări de-a lungul vremii,  care au fost oprite fie din porunca Elenei Ceasusescu sau din lipsă de fonduri însă, începând cu 2014 , s-au obținut banii din proiecte europene, astfel că în 2016 acesta s-a redeschis publicului. Nu numai că a fost restaurat respectând linia arhitecturii brâncovenești dar a și fost mobilat cu obiecte ce au aparținut domnitorului (camera regală, camera de scris, camera reginei).

În curtea palatului se află și mica bisericuță din timpul voievodului, 1683, reconstruită să respecte canoane religioase, 1904.  Inițial biserica avea o singură turlă, pictată manual, cu simbolurile specifice vremii (inclusiv portretul domniței și a celor 6 fiice).

Odată refăcută, bisericii i s-a adăugat nu doar o a două turlă dar și o parte nouă, pictată complet și frumos împodobită (mult și aurit). Ceea ce mi-a plăcut mie însă, este intrarea păstrată în formă sa originală, cu câteva picturi clasice perioadei brancovenesti dar de o simplitate absolută, în total contrast cu partea cea nouă. Băiatul care se afla în interiorul bisericii mi-a oferit deschis cât mai multe detalii despre istoria lacașului și a fost extrem de politicos și deschis încât să accepte comentariul meu legat de discrepanța dintre cele două stiluri. Din păcate nu am putut face fotografii înăuntru și nici explicația nu a  fost foarte clară (dat fiind că nici el nu a știut să îmi spună de ce e interzis să fac poze în biserică dar nu în palat).

Palatul Brâncovenesc de la Potlogi a reprezentat o supriză foarte frumoasă pentru mine, o plimbare care mi-a arătat că țara aceasta are atât de multe comori ascunse.

Pentru mai multe sugestii de calatorii pe langa Bucuresti recomand si:

Conacele vechi: Conace lângă București

IDEI DE WEEKEND – LÂNGĂ BUCUREȘTI – TÂRGOVIȘTE

Escapadele de weekend sunt ceva cu adevărat util dacă vrei să scapi puțin de agitația orașului și să te relaxezi, dar fără a te stresa cu gasitul unei cazări :).

Curtea Domneasca Targoviste

Am tot experimentat diferite variante, am încercat să îmbinăm mereu puțină istorie cu relaxare și totul încheiat cu un prânz, cină la un restaurant local. La început eram singură în aceste escapade, apoi a apărut jumătatea travelfunpassion iar de peste 7 luni căutăm și excursii baby friendley, dat fiind că a apărut și baby T in viețile noastre.

Dat fiind că 2020 a fost un an greu pentru călătorii, fugă de doar câteva ore undeva, la aer, rămăsese cam singură soluție de vacanță (cel puțîn când nu eram in full lockdown). Așa am reușit să descoperim conace boeresti (Conace lângă București), palate mărețe (Palate LÂNGĂ BUCUREȘTI) sau ieșiri în parcurile naturale de lângă capitală.

Primăvara această ne-a găsit cu plin chef de descoperit locuri noi în 3, orașe sau zone pe lângă care am trecut de-a lungul anilor dar cărora nu le-am acordat, din păcate, atenția cuvenită la acel moment. Unul dintre aceste locuri este Târgoviște, orașul fosta capitală a țării, la nici o ora și jumătate de București.

1. Centrul Vechi Târgoviște

Centrul Vechi Targoviste

Am ajuns undeva la ora prânzului în Târgoviște astfel că eram destul de indeciși dacă să începem să vizităm sau să mergem direct la prânz. Decizia a fost luată după ce a ieșit balaurul din mine, așa cum se întâmplă mereu când îmi este teribil de foame:). După câteva întrebări virtuale adresate prietenului Google:), am ales să mâncăm la Restaurantul Casa Veche (https://www.casavechetargoviste.ro/) , fix în zona pietonală a orașului. A fost o alegere excelență atât pentru mâncarea extrem de gustoasă, porțiile foarte generoase dar, mai ales, pentru atitudinea foarte prietenoasă a angajaților pentru baby T.

Turnul Chindiei – in reconstructie

Centrul Vechi din Târgoviște ne-a adus aminte de Iași, cumva seamănă, de la felul elegant cum sunt aranjate terasele, florile, piatra cubică, curățenia și vibe-ul orașului. Artera principală a zonei este strada Alexandru Ioan Cuza, care pleacă de la Curtea Domnească și ajunge în zona Mitropoliei, majoritatea caselor fiind construite în secolul XIX şi la începutul secolului XX.

Odată încheiat capitolul masă cu o înghețată delicioasă cu gust de colivă (dada, jumătatea TFP a fost încântată de așa o delicatesă) la una din gelateriile din centrul istoric al orașului, am făcut planul pentru următoarele ore. Citisem deja că sunt câteva muzee interesante în oraș ca cel al Poliției (singurul de acest gen din țară), Muzeul de Artă. Muzeul Arheologiei și Muzeul Scriitorilor. Dar am considerat că baby T ar aprecia aceste muzee când va fi puțin mai măricel, așa că am ales să descoperim orașul la pas, să de bucurăm de atracțiile sale din aer liber.

2. Ansamblul Curtea Domnească de la Târgoviște

Biserica Domneasca

Dacă nu știați încă, Târgoviște a fost Curtea Domnească și capitala țării Românești pentru aproape 300 de ani și domnitori ca Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarb au condus țară de aici. Am ales să începem vizita din “inima istorică ” a orașului, să descoperim vechile ziduri, să admirăm Biserica Domnească, să descoperim Muzeul Tiparului și Cărții Vechisi sau să coboram în subsolurile curtii.

Încă de la intrare, doamna de la bilete ne-a spus că Turnul Orașului și Biserica Domnească din ansamblu sunt în reconstucție pentru încă o perioada de timp. Biserica e posibil să fie redeschisă publicului anul acesta dar că Turnul va fi închis până în 2022.

Casa lui Dionisie Lupu – Muzeul Tiparului si Cartii Vechi

În casa lui Dionisie Lupu, de la intrarea in Curtea Domneasca, a fost organizat acum Muzeul Tiparului și Cărții Vechi acum și e o plăcută inscursiune în trecut. Dincolo de istoria fantastică a Curții Domnești, e minunat să te plimbi prin grădini, e o lecție vie pentru noi și pentru cei mici. Ne-am început vizită cu Muzeul Tiparului și Cărții Vechi, o zona reconstruită, frumos pusă în valoare de explicațiile scrise, de cele câteva exponate alese dar și de posibilitatea de a aruncă o scurtă privire la istoria începutului cărții scrise în Țară Românească.

Muzeul Tiparului
Muzeul Cartii si Tiparului

Despre Asamblul de la Târgoviște am aflat, citind atenți, cu voce tare (căci așa baby T e parte din poveștile noastre) căci a avut prima atestare istorică pe vremea domniei lui Mircea cel Bătrân. Abia mult mai târziu, pe vremea lui Vlad Dracul și al lui Vlad Țepeș, s-au făcut primele lucrări de extindere ale fortificației, construindu-se Turnul Chindiei.

Subsolul Curtii Domnesti

Ne-a părut rău că nu am putut intra în Bisericile din cadrul ansamblului dar am admirat exteriorul lor deosebit și am admirat vechile ziduri rămase din casele domesti, printre care și zidurile casei lui Petre Cercel.

Oprindu-ne să admirăm florile unui păr înalt și bogat:), în mijlocul grădinilor construite de Petre Cercel după modelul italian, am descoperit exteriorul casei Doamnei Bălașa. Această mică clădire, construită în anul1656, la cererea doamnei Bălaşa, soția lui Constantin Șerban Cârnul, dedicată inițial adăpostirii, la început, celor săraci și bolnavi, iar, mai târziu a fost transformată drept școală, până la sfârșitul secolu XIX-lea.

Casa Doamnei Balasa

3. Parcul Chindiei & Grădina Zoologică

Parcul Chindiei

Parcul Chindiei e umbrit de copaci seculari, cu alei ce mi-au reamintit (ca și centrul vechi) de Iași, de parcul Copou. Am aflat că acest parc elegant a fost ridicat pe zona fostei grădini domnești, ce era situată în spatele Curţii Domneşti în anul 1970. Nu am putut admira chiar toți cei 33 de voievozi de pe Aleea Voievozilor, o zona nouă , din 2016, ce prezintă statui cu toți cei care au domnit în vechea Cetate de Scaun de la Târgoviște.

Alei in Parcul Chindiei

După vreo oră de plimbări prin parc, am intrat și la Grădina Zoologicam cu așteptări foarte mici dar am ieșit încântați și plini de bucurie că există o atenție deosebită pentru binele animalutelor iar că mini avcariul e ciar foarte bine organizat. Baby T s-a amuzat la vedea micului pui de maimuță care se strâmb ăla el sau s-a pus pe plâns atunci când frumosul exemplar de tigru s-a oprit fix în față noastră făcând o piruetă elegantă:)) .

Am incheiat ziua la mini acvariul din interiorul parcului Gradinii Zoo, apoi incet , incet am pornit spre masina caci ora de somn al lui Baby T fusese demult trecuta iar noi simteam oboseala zilei:).

Ponei in Gradina Zoo
Un superb fazan
Vedere de pe zidurile Curtii Domnesti – parcul Chindia

Left Menu Icon
TravelFunPassion