Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

There are no posts with pins, to add one go to posts and select the post location.

Romania

IDEI DE WEEKEND – LÂNGĂ BUCUREȘTI – TÂRGOVIȘTE

Escapadele de weekend sunt ceva cu adevărat util dacă vrei să scapi puțin de agitația orașului și să te relaxezi, dar fără a te stresa cu gasitul unei cazări :).

Curtea Domneasca Targoviste

Am tot experimentat diferite variante, am încercat să îmbinăm mereu puțină istorie cu relaxare și totul încheiat cu un prânz, cină la un restaurant local. La început eram singură în aceste escapade, apoi a apărut jumătatea travelfunpassion iar de peste 7 luni căutăm și excursii baby friendley, dat fiind că a apărut și baby T in viețile noastre.

Dat fiind că 2020 a fost un an greu pentru călătorii, fugă de doar câteva ore undeva, la aer, rămăsese cam singură soluție de vacanță (cel puțîn când nu eram in full lockdown). Așa am reușit să descoperim conace boeresti (Conace lângă București), palate mărețe (Palate LÂNGĂ BUCUREȘTI) sau ieșiri în parcurile naturale de lângă capitală.

Primăvara această ne-a găsit cu plin chef de descoperit locuri noi în 3, orașe sau zone pe lângă care am trecut de-a lungul anilor dar cărora nu le-am acordat, din păcate, atenția cuvenită la acel moment. Unul dintre aceste locuri este Târgoviște, orașul fosta capitală a țării, la nici o ora și jumătate de București.

1. Centrul Vechi Târgoviște

Centrul Vechi Targoviste

Am ajuns undeva la ora prânzului în Târgoviște astfel că eram destul de indeciși dacă să începem să vizităm sau să mergem direct la prânz. Decizia a fost luată după ce a ieșit balaurul din mine, așa cum se întâmplă mereu când îmi este teribil de foame:). După câteva întrebări virtuale adresate prietenului Google:), am ales să mâncăm la Restaurantul Casa Veche (https://www.casavechetargoviste.ro/) , fix în zona pietonală a orașului. A fost o alegere excelență atât pentru mâncarea extrem de gustoasă, porțiile foarte generoase dar, mai ales, pentru atitudinea foarte prietenoasă a angajaților pentru baby T.

Turnul Chindiei – in reconstructie

Centrul Vechi din Târgoviște ne-a adus aminte de Iași, cumva seamănă, de la felul elegant cum sunt aranjate terasele, florile, piatra cubică, curățenia și vibe-ul orașului. Artera principală a zonei este strada Alexandru Ioan Cuza, care pleacă de la Curtea Domnească și ajunge în zona Mitropoliei, majoritatea caselor fiind construite în secolul XIX şi la începutul secolului XX.

Odată încheiat capitolul masă cu o înghețată delicioasă cu gust de colivă (dada, jumătatea TFP a fost încântată de așa o delicatesă) la una din gelateriile din centrul istoric al orașului, am făcut planul pentru următoarele ore. Citisem deja că sunt câteva muzee interesante în oraș ca cel al Poliției (singurul de acest gen din țară), Muzeul de Artă. Muzeul Arheologiei și Muzeul Scriitorilor. Dar am considerat că baby T ar aprecia aceste muzee când va fi puțin mai măricel, așa că am ales să descoperim orașul la pas, să de bucurăm de atracțiile sale din aer liber.

2. Ansamblul Curtea Domnească de la Târgoviște

Biserica Domneasca

Dacă nu știați încă, Târgoviște a fost Curtea Domnească și capitala țării Românești pentru aproape 300 de ani și domnitori ca Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarb au condus țară de aici. Am ales să începem vizita din “inima istorică ” a orașului, să descoperim vechile ziduri, să admirăm Biserica Domnească, să descoperim Muzeul Tiparului și Cărții Vechisi sau să coboram în subsolurile curtii.

Încă de la intrare, doamna de la bilete ne-a spus că Turnul Orașului și Biserica Domnească din ansamblu sunt în reconstucție pentru încă o perioada de timp. Biserica e posibil să fie redeschisă publicului anul acesta dar că Turnul va fi închis până în 2022.

Casa lui Dionisie Lupu – Muzeul Tiparului si Cartii Vechi

În casa lui Dionisie Lupu, de la intrarea in Curtea Domneasca, a fost organizat acum Muzeul Tiparului și Cărții Vechi acum și e o plăcută inscursiune în trecut. Dincolo de istoria fantastică a Curții Domnești, e minunat să te plimbi prin grădini, e o lecție vie pentru noi și pentru cei mici. Ne-am început vizită cu Muzeul Tiparului și Cărții Vechi, o zona reconstruită, frumos pusă în valoare de explicațiile scrise, de cele câteva exponate alese dar și de posibilitatea de a aruncă o scurtă privire la istoria începutului cărții scrise în Țară Românească.

Muzeul Tiparului
Muzeul Cartii si Tiparului

Despre Asamblul de la Târgoviște am aflat, citind atenți, cu voce tare (căci așa baby T e parte din poveștile noastre) căci a avut prima atestare istorică pe vremea domniei lui Mircea cel Bătrân. Abia mult mai târziu, pe vremea lui Vlad Dracul și al lui Vlad Țepeș, s-au făcut primele lucrări de extindere ale fortificației, construindu-se Turnul Chindiei.

Subsolul Curtii Domnesti

Ne-a părut rău că nu am putut intra în Bisericile din cadrul ansamblului dar am admirat exteriorul lor deosebit și am admirat vechile ziduri rămase din casele domesti, printre care și zidurile casei lui Petre Cercel.

Oprindu-ne să admirăm florile unui păr înalt și bogat:), în mijlocul grădinilor construite de Petre Cercel după modelul italian, am descoperit exteriorul casei Doamnei Bălașa. Această mică clădire, construită în anul1656, la cererea doamnei Bălaşa, soția lui Constantin Șerban Cârnul, dedicată inițial adăpostirii, la început, celor săraci și bolnavi, iar, mai târziu a fost transformată drept școală, până la sfârșitul secolu XIX-lea.

Casa Doamnei Balasa

3. Parcul Chindiei & Grădina Zoologică

Parcul Chindiei

Parcul Chindiei e umbrit de copaci seculari, cu alei ce mi-au reamintit (ca și centrul vechi) de Iași, de parcul Copou. Am aflat că acest parc elegant a fost ridicat pe zona fostei grădini domnești, ce era situată în spatele Curţii Domneşti în anul 1970. Nu am putut admira chiar toți cei 33 de voievozi de pe Aleea Voievozilor, o zona nouă , din 2016, ce prezintă statui cu toți cei care au domnit în vechea Cetate de Scaun de la Târgoviște.

Alei in Parcul Chindiei

După vreo oră de plimbări prin parc, am intrat și la Grădina Zoologicam cu așteptări foarte mici dar am ieșit încântați și plini de bucurie că există o atenție deosebită pentru binele animalutelor iar că mini avcariul e ciar foarte bine organizat. Baby T s-a amuzat la vedea micului pui de maimuță care se strâmb ăla el sau s-a pus pe plâns atunci când frumosul exemplar de tigru s-a oprit fix în față noastră făcând o piruetă elegantă:)) .

Am incheiat ziua la mini acvariul din interiorul parcului Gradinii Zoo, apoi incet , incet am pornit spre masina caci ora de somn al lui Baby T fusese demult trecuta iar noi simteam oboseala zilei:).

Ponei in Gradina Zoo
Un superb fazan
Vedere de pe zidurile Curtii Domnesti – parcul Chindia

DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (3) – BUCOVINA

Cetatea de Scaun a Sucevei

Erau câțiva ani de când îmi tot planificam să ajung în Bucovina căci citisem atât de multe lucruri faine despre întreagă zona, plus că, mică fiind făcusem și câteva tabere în zona Moldovei și doream să revăd câteva locuri :).

După ce ne bucurasem de peisajele Maramureșului (https://www.travelfunpassion.com/din-transilvania-in-moldova-2-maramures/), am pornit cu mașină, tăind munții către Gură Humorului, unde alesesem o cazare inedită, într-o căsuța veche de 140 de ani, La Roată (https://www.la-roata.ro/)

La Roata cu 3 generatii 🙂

Nu mai dormisem niciodată într-o căsuța ce părea ruptă din Muzeul Satului iar senzația a fost cu adevărat minunată, organizându-ne și câteva sesiuni foto cu hăinuțele ce ne așteptau cuminți șifonierul căsuței:).

La Roata

Gura Humorului e un oraș chiar modern, o alegere bună dat fiind că voiam să fim și izolați dar și aproape de magazine și restaurante, dată fiind situația celor 7 luni de sarcina 🙂 și poftele aferente, care loveau constant:).

În prima zi am stat mai mult în parcul unde sunt căsuțele de La Roată dar de a două zi am pornit cu Mocănița din Bucovina, mult mai insipidă decât cea din Maramureș, cu un traseu mult mai scurt dar totuși o experiență inedită și de urmat, dacă sunteți în zona. Dar să vedem ce am făcut noi 3 zile în Bucovina și cum am încercat să înghesuim mănăstirile istorice, cu muzee și puțină relaxare:).

  1. Muzeul Oualelor Vama
Muzeul Oualelor Vama

Muzeul Oului din Vama, Bucovina, este cel mai mare din România de acest gen și ascunde opere de artă dar și bucățele din istoria inedită a decorării oualelor.

Muzeul e împărțit în 3 camere ce expun ouă pictate, nu doar din țară dar și din alte țări (ouă făcute din porţelan, ceramică, sticlă, lemn au chiar piatră). Exponatele care aveau o valoare extraordinară erau evidențiate cu un semn roșu, putând să admiri și să visezi la epoci pierdute de pe diferite continente).

Muzeul Oualelor Vama

2. Mănăstirile Voroneț și Gura Humorului

Voronet

Știu că zona Bucovinei este împânzită de numeroase mănăstiri, fiecare având o istorie și o arhitectură deosebită însă noi am reușit să vedem doar două dintre acestea: Voroneț și Gura Humorului, lăsându-le pe celelalte pentru o altă vizită.

Voroneț face parte din Patrimoniul Unesco datorită vopselei care acoperă pereții mănăstirii, celebrul “albastru de Voroneț”. Chiar dacă nu ești o persoană bisericoasă, este imposibil să nu admiri arhitectură acestor lăcașuri de cult sau însemnătatea lor istorică.

Gura Humorului nu este la fel de cunoscută ca cea de la Voroneț însă, mie personal, mi-a plăcut mai mult atmosfera de la această mănăstire, organizarea curții interioare, turnul înalt cu scări de lemn, cumva m-am regăsit mai bine printre zidurile acesteia.

Tot cu încărcătură istorică este și Mănăstirea de la Gură Humorului, intrată și ea, din 2016, pe lista Monumentelor Unesco, și cu o existența de câteva secole:).

Gura Humorului

3. Bojdeuca lui Creangă din Humulești

Muzeul Ion Creangă era pe lista mea că un Must, pasionată fiind de poveștile sale și de amintirile din copilărie. Însă, pot spune de la început, că este una dintre cele mai mari dezamăgiri; un exemplu despre cum autoritățile locale nu au habar să folosească un simbol.

Căsuța este amenajată drăguț însă locul nu este pus deloc în valoare; mai mult, nu se poate plăti nicăieri cu cardul, lipsesc explicațiile și cu greu merită drumul până acolo:(.

Bojeuca în care Creangă a crescut și locul Amintirilor sale din Copilărie, este formată din 2 camere micuțe, într-una fucționează un mic muzeu iar în cealaltă apar câteva documente ce atestă momente din viața scriitorului. Nu știu dacă dezamăgirea față de locul acesta a venit de la proasta organizare muzeului sau de la faptul că ar fi putut să facă ceva atât de frumos, încât și noile generații să înțeleagă de ce ne sunt nouă dragi poveștile lui Creangă.

La câțiva pași de Casă Memorială, se află un mic Parc Tematic, o timidă încercare, privată, care să dea viață personajelor lui Creangă, câteva camere cu obiecte tradiționale moldovenești, poveștile autorului auzindu-se în surdină. Aici, cumva, am putut simți că mă aflu în celebrul Humulești din Amintiri, chiar dacă însă e loc , mult, de îmbunătățit.

4. Suceava si comorile sale: Cetatea de Scaun, Muzeul satului Bucovinean, Muzeul de Istorie & Muzeul de Stiintele Naturii

Cetatea de Scaun a Sucevei

Trebuie să recunosc că această a fost supriză plăcută a scurtei noastre opriri din nordul Moldovei, un oraș care m-a impresionat prin curățenie și organizare (cel puțîn in centrul pe care l-am vizitat noi).

Ne-am început vizită la Cetatea de Scaun dis de dimineață, cât încă nu sosiseră turiștii (și așa puțini dat fiind că eram în plină pandemie) și am remarcat că se respectau toate măsurile de siguranță COVID19. Cetatea de la Suceava a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea își a fost principala reședință a domnilor Moldovei timp de aproape 200 de ani. Cetatea a făcut parte dintr-un vast proiect de refacere între anii 2011-2015, fiind oficial inaugurat în 2016.

În interiorul cetății sunt câteva camere unde putem află mai multe despre viață din perioada de glorie a istoriei Sucevei, remarcând chiars i cele câteva joculețe interactive pentru copii dar care au smuls multe zâmbete si de la noi, cei puțin mă mărișori:).

După o vizită printre zidurile cetății, te sfătuiesc să te oprești și la Muzeul Satului Bucovinean, care se află în imediată aproiere a cetății. Muzeul este inaugurat de o parte și de a altă a unui mic pârâu, casele fiind reprezentative pentru viață de zi cu zi a satului bucovinean de demult. Ceea ce mi s-a părut inedit a fost inițiativa de a prezența nu doar tipuri de case ci și vieța spirituale a țăranului prin descrierea riturilor de trecere, nașterea și înmormântarea, precum nuntă.

Muzeul Satului Bucovinean

Descrierea obiceiurilor de la nașterea unui bebeluș au reprezentant un clar interes pentru mine, mândră că îmi purta băiețelul nenăscut încă 🙂 prin acele locuri (aflându-ne deja în luna a 7 a de sarcina:)).

Muzeul Satului Bucovinean

Deși mă mișcam greoi, căldura era mare și tot am decis să ne oprim și în centrul Sucevei pentru a vizita un loc atat de reprezentativ pentru istoria Moldovei. Jumătatea travelfunpassion a fost extrem de impresionată de Muzeul de Istorie Suceava, foarte bine organizat, extrem de atrenat și cu enorm de multe exponate.

Muzeul de Istorie din Suceava

Muzeul dispune de 27 de săli, iar expoziţia este organizată cronologic, de la cele mai vechi descoperiri arheologice, din Paleolitic de la Ripiceni până la revoluţia de la 1989.

Vizita la Muzeul de Istorie a fost o idee extraordinară, pe care ne-am dorit să o prelungim și cu o vizită la Muzeu de științele naturii, dorința aparțînând 100% jumătățîi travelfunpassion:). Aici, pot spune că e loc de îmbunătățiri, dar ne-am distrat copios la Proiecțiile panoramice 360° din lumea dinozaurilor:).

Mic prieten la Muzeul Stiintelor Naturii
Travelfunpassion mic la bord 🙂

Îmi doresc să ne întoarcem în Bucovina căci mai sunt multe locuri de descoperit dar să mergem și cu băiețelul nostru, pentru a îi arată pe unde se plimbă el , încă din burtică:).

Statuia lui Stefan Cel Mare din Suceava

DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (2) – Maramures

Așa cum spuneam și în prima parte a relatării vacanței noastre din august, am colindat câteva zone foarte frumoase din țară . (https://www.travelfunpassion.com/din-transilvania-in-moldova-1-palatul-brukenthal/).

Ne-am continuat călătoria din Avrig către Maramureș, alegând o cazare la Vișeul de Sus (https://www.booking.com/hotel/ro/pensiunea-pajiști-verzi-47-green-meadows-guest-house.en-gb.html), într-o căsuță veche maramureșeană, într-o curte liniștită în care companie ne-au ținut întreagă perioada 2 pisici jucăușe, un câine și 3 rate plimbărețe:)

  1. Salina Turda – Incursiune în inima pământului
bsh

Pe drumul către Vișeul de Sus, ne-am hotărât să facem și o oprire la Salina Turda, despre care citisem atât de multe dar pe care nu avusesem încă șansa să o vizitez. Am avut câteva emoții legate de regulile de siguranță în situația pandemiei de Covid-19 dar am observat că lumea respecta atât purtarea măștii cât și dezinfectarea mâinilor sau așteptatul frumos la coada.

Ceea ce trebuie spus de la început despre Salina Turda e că a apărut menționată prima data în istorie încă din perioada Romană . Cu toate acestea exploatarea sării în epoca romană nu este susținută de multe dovezi și de aceea se considera că adevăra istorie a minei de sare de la Turda a început cu adevărat cam în secolul XI – XIII.

Sunt multe de citit și aflat despre istoria uneia dintre cele mai vechi și bine menținute saline din Romania însă, ea a fost readusă la viață și pusă în circuitul turistic abia în 2008, cu o lansare oficială în 2010.

bsh

Odată ajuns la primul nivel al salinei, ai posibilitatea fie să iei liftul pentru a o explora până în “inima să” ori să cobori câteva sute de scări. Temerari din fire, am optat pentru scări, mai ales că și coada la lift era interminabila dar și pentru că aveam ambiția să fac totul de una singura (spre exasperarea jumătății tfp, dat fiind că eram și posesoarea unei sarcini de 7 luni și jumate la acel moment:)).

Mi-a plăcut enorm felul cum e totul organizat în interiorul salinei, de la Roata cu care te poți plimba că să admiri de sus priveliștea (noi am sărit peste pentru că am avut aceasta panorama coborând toate cele vreo 200 de scări), să joci tenis de masă , să te plimbi, să ai diferite mici activități de agrement. Fiecare zona are un nume diferit și poți explora diferite parti ale salinei. Următoarea oprire pentru noi a fost către lacul din Mina Terezia , unde ne-am dorit să ne plimbam cu bărcuță însă coada nu ne-a incantat deloc:).

La sfârșitul plimbării am optat din nou pentru scări, de data asta urandu-le mult mai greu:) dar am fost extrem de madra de mine, plus că a, scutit enorm de mult timp de așteptare al lifturilor. O plimbare în Salina Turda iți poate testa puțin capacitatea de rezistenta, însă merita făcută cel puțin o data:)

2. Plimbarea cu Mocăniță – romantism pe Valea Vaserului

Viseul de Sus, ca și oraș, ne-a dezamăgit destul de mult: dezorganizat, puțin murdar, fară opțiuni turistice, doar cu una sau doua terase mai OK și cu un aspecct învechit și plin de praf. Data viitoare când ne vom întoarce în Maramureș, sigur nu vom mai alege o cazare în acest orășel. Motivul principal a fost că Mocăniță se afla la o distanta de fix 10 minute de cazare, facilitate care , însă, nu a meritat, gândind acum retrospectiv.

Pentru Mocăniță am cumpărat bilete în avans cu câteva săptămâni bune, ținând cont că era august. Am optat pentru bilete cu prânz inclus (sincer puteam sari și peste acestea pentru că se formează aceeași coada la opriri și pentru cei care dețineau aceste bilete cât și pentru cei de doreau să plătească la fata locului). Desi peste tot apărea scris că masca nu trebuie îndepărtată pe parcursul celor 5 ore de călătorie cu trenulețul istoric, a rămas mult la latitudinea călătorilor. Noi am avut cate de cât noroc că în vagonul ales doar 3/4 persoane nu au purtat masca, toți ceilalți au fost extrem de riguroși cu aceasta regula însă în celelate vagoane procentul era invers proporțional 🙁

7 luni insarcinata pe Valea Vaserului

Valea Vaserului reprezintă o regiune pitorească din România de peste 40 de km, străbătuți ușurel de mocăniță cu aburi, într-un peisaj cu adevărat cuceritor care te învăluie ușurel, în mersul molcom al trenulețului.

Noi ne-am bucurat de fiecare moment, de scurtele pauze, de o plimbare pe malul răului și de peisajul care ne-a încărcat de energie pozitivă . Clar este o plimbare pe care o recomand cu mare căldură și aș vrea să o refacem în perioada de iarna căci am impresia că fotografiile vor fi chiar senzaționale:).

3. Cimitirul Vesel Săpânța – sau cum face românul haz de necaz

Noi am ajuns la prima oră a dimineții, ceea ce recomand tuturor, dat fiind că va fi mai puțin aglomerat. Aveam cimitirul de la Sapanta de multă vreme pe lista de vizitat însă doar acum am reușit. Acesta este unul dintre cele 3 top obiective turistic din Maramures, cunocut si peste hotare datorită autenticitatii culorilor dar și a mesajelor care sunt gravate pe crucile mormimtelor. Fiecare cruce are un mesaj personalizat, in functie de meseria, varsta sau cauza morții…unele sunt mai amuzante, altele mai puțin, ai nevoie de mult timp pentru a le citi pe toate.

În interiorul cimitirului este și o biserica, destul de nouă, pictată la fel ca și crucile, nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult însă culorile sunt cu adevărat fascinante.

4. Biserica Săpânța Peri – viziteaza cea mai înalta biserica de lemn din Europa

Plimbarea în curtea mănăstirii Peri a fost o gura de aer proaspăt după inghesuiala de la Cimitirul din Sapanta. Personal, mi-a plăcut mult mai mult, curtea elegantă , căsuțele de lemn, biserica cu turnul înalt, ce semăna mai mult a clădire nordică decât a biserica ortodoxă:).

Situată în inima Parcului Dendrologic “Livada , biserica cu înălțime de 75 de metri,a fost construita în 1997 și poarta hramul Sf Mihail. Este făcută integral din lemn și impresionează prin forma și prin modelul construcției. Merită să faceți o plimbare în parcul secular și să vă bucurați de panorama împrejurimilor, din turnul de peste 7m înălțime:).

5. Sate maramureșene de poveste – străduțe pietruite și case colorate

Satele maramureșene sunt recunoscute în tara dar și peste hotare pentru frumusețea lor, pentru culorile vii pentru porțile din lemn sculptate maiestos, și pentru peisajul ce, uneori taie răsuflarea. Din păcate, unele dintre ele și-au schimbat mult înfățișarea, au uitat rădăcinile antice și s-au pierdut într-un amestec ieftin de kitch. Însă, mai exista câteva ultime sate autentice, printre acestea Breb, ocupând un loc fruntaș.

Breb a devenit cunoscut după ce Printul Charles a cumpărat câteva case din localitate și le-a reabilitat, punând satul la loc de cinste pe harta turismului maramureșean. Am ajuns în Breb exact la ora perfecta pentru fotografie, pierzandu-ne pe străduțe pietruite, piesaje de vis și admirând casele tradiționale.

Bârsana este iar un sat extrem de cunoscut, în principal datorita mănăstirii, patrimoniu UNESCO. Valea Izei, zona în care e situat satul Bârsană ascunde unele dintre cele mai frumoase peisaje.

Voi încheia aici mica relatare despre Maramureș, urmând să vă prezint apoi vacanta noastră de câteva zile în Bucovină și istoria ce definește aceasta zona a tarii.

DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (1) – PALATUL BRUKENTHAL

Anul 2020 nu a fost clar unul benefic pentru călătorii dar după ce s-au mai relaxat regulile, am început să visam să o luam iar la drum. Aventurile de peste hotare nu mai erau o opțiune așa că ne-am îndreptat ochii către Romania și obiectivele sale turistice.

Orageria – Palatul Brukenthal

Dat fiind că pentru travelfunpassion, 2020 a fost totuși un an cu realizări personale , doream să sărbătorim cumva și să ne alegem cazari mai « Altfel » decât ceea ce alegem în mod normal. Am fost uimiți să vedem cate variante sunt de la cele mai elegante (conace, palate) la căsuțe în copac sau corturi glam. Nu am fost foarte originali și am ales să plecam în august, așa că toate aceste opțiuni s-au diminuat din cauza cererii foarte mari 😊.

Aveam fix o săptămână de concediu și am făcut un traseu de sâmbăta până sâmbăta pentru a evita aglomerația, un traseu lung care străbătea munții dar care ne-a condus către cele mai frumoase zone ale tarii: am pornit din Avrig, de la Palatul Brukenthal (https://www.palatulbrukenthalavrig.ro/), unde am petrecut o întreagă zi de sâmbăta, relaxați, plimbandu-ne și pregătindu-ne pentru celelate sute de km de străbătut.

Următoarea oprire am făcut-o în Maramureș, într-o căsuță tradițională, pentru 3 zilei, continundu-ne vacanța în Bucovina și ale sale mănăstiri, cu o cazare într-o casa muzeu, de peste 120 de ani, și am încheiat în Slănic Moldova, printre izvoare și vechi conace părăsite. A fost un maraton de condus pe drumurile, nu foarte performante ale României, dar , uneori, cu peisaje impresionate și multe experiențe.

Brukenthal  Avrig – o noapte la Palat

Orageria – Palatul Brukenthal

Am vrut să ne începem concediul în mod chill, de fapt asta a fost ideea pe parcursul celor 7 zile – lucru deloc tipic noua și spiritului aventurier dar nah…unele lucruri se mai schimba și se prioritizeaza diferit.

Domeniul Bruckenthal a devenit “casă” noastră pentru o seară și e fain de petrecut o zi maxim doua, chiar. Orașul Avrig nu are o oferta foarte mare de turism dar e curat și plăcut pentru plimbări lungi și relaxante.

Parcul Brukenthal

Aceast domeniu a aparținut lui Samuel von Brukenthal și a fost reconstruit în 2011, respectând planurile inițiale, și inclus în circuitul turistic. Principala atracție este Orangeria, cea care oferă atât camere de cazare cât și un elegant restaurant sau terasa extrem de plăcuta pe timpul verii. Noi am avut o camera la parterul clădirii, foarte spațioasă, curată, relaxantă și cu mobilier ce îmbină perfect clasicul cu modernul .

Parcul din curtea palatului Brukenthal

Baronul de Brukenthal este cunoscut, mal ales, datorită Muzeulului de artă din Sibiu dar și pentru de vasta sa colecție de artă. Palatul de vară din Avrig al lui Samuel von Brukenthal a fost construit în 1771 iar arhitectul ales a fost Johann Eberhard Blaumann, stilul arhitectural fiind cel baroc. Familia Brukenthal nu s-a putut bucură prea mult de proprietate, fiind vândută de nenumărate ori. Din păcate, lucru acesta și-a pus ampreta asupra stării de degradare a Palatului. Din 1948 proprietarul a devenit statul român, iar din 1999 Fundația Samuel von Brukenthal a cumpărat domeniu, refăcându-l în formă actuală.

Palatul Bruckental – cladirea veche

Palatul, principala clădire, ce încă mai are nevoie de renovări serioase, se află pe o terasă înaltă de unde se poate admira întregul parc și domeniu. Amenajate sunt câteva camere pentru distracția turiștilor: muzeul obiectelor săsești, camera cu costume tipice vremurilor ce pot fi probate de către vizitatori. Noi ne-am amuzat teribil probând costumele ce fac parte din recuzita de film, admirând obiecte vechi cu tradiție în muzeu și făcând plimbări lungi în parcul extrem de bine îngrijit.

Muzeul obiectelor traditionale – Palatul Brukenthal
Muzeul obiectelor traditionale – Palatul Brukenthal

Orașul Avrig este destul de micuț, și un pic adormit dar curat , cu oameni zâmbitori și dornici să te ajute. Am vizitat Biserica Veche Ordotoxa , pe afară , căci era tarziu și totul închisese dar și Biserica fortificată Evanghelică.

Muzeul costumelor de film- Palatul Brukenthal

Biserica Veche Ortodoxă a fost construită în anul 1762, are un părculeț chiar drăguț de jur împrejur, unde poți găsi și mormântul lui Gheorghe Lazăr în curte.

Biserica Veche Ortodoxa- Avrig

Biserica Evanghelică se află în spatele porților mari de la stradă, deși nu e un program scris afară, puteți încerca doar să o deschideți, un clopoțel va suna și un custode simpatic vă veni să vă ghideze pașii. Grădina din față e parcă din povești, îngrijită de bătrânel, care ne-a ghidat pașii în biserică , povestindu-ne că aceasta va intra în reconstrucție în 2021 și că, actualmente, mai sunt doar câteva familii de rit evanghelic care mai vin la slujba.

Biserica Evanghelica – Avrig

Biserica a fost construită în secolul 13 în stil romanic, cu ziduri groase fortificate și o poartă semicirculară iar în interior te impresionează o orgă veche, și băncuțele frumos aranjate ce își așteaptă credincioșii de secole întregi 😊. Noi am petrecut câteva minute chiar plăcute în răcoarea pereților groși și vechi, o adevărată oază în comparația cu canicula de afară  😊.

Biserica Evanghelica – Avrig

Seara noastră s-a încheiat cu un dans în parc, căci la piscină, de lângă Orangerie, era o petrecere, așa că am profitat că se auzea muzică până la fântâna arteziană, ne-am și distrat un pic dar am savurat și un desert delicios la terasa. Micul dejun la Palat a fost ok, aș spune că mai sunt chestii de îmbunătățit (calitatea cafelei in principal) dar acest sfat l-aș avea pentru întregul meniu din restaurant, care nu excelează cu nimic.

Din Avrig am pornit către Viseul de Sus, pregătiți să descoperim celebrele frumuseți maramureșene 😊.

Conace lângă București

Conacul Matac

Dacă toată vara căutăm destinații cu soare și mare, toamna vrem să mergem undeva să alergam după culori și după miros de vin 😊. Eu am tot căutam să găsim ceva destinații la maxim 70 km de București pentru câte o escapadă de o zi și voiam să evit clar locurile foarte aglomerate .

Norocul de a avea o prietenă bună blogger e că poți să ceri sfaturi de călătorii de la ea. Așa că am stresat-o puțin pe https://www.ingridzenmoments.com/ și mi-a sugerat un traseu făcut de ea, în apropierea Bucureștiului.

Într-o zi de septembrie cu temperaturi ce făceau și luna iulie geloasă, am pornit la descoperirea unui drum încă necunoscut mie, Drumul Vinului. Dar cum planul de acasă nu se potrivește cu cel de la fața locului, în loc să savurez, elegant, un pahar de vin pe terasa unui Conac am ajuns să beau must și să mănânc mici la Sărbătoarea Vinului de la Valea Călugărească.

Pe traseu aveam trei destinații, așa cum îmi fuseseră sugerate de prietena mea : Conacul Matac, Muzeul Vinului 1777 și Conacul Bellu. Am pornit printre satuce pitorești către destinația mult dorită, neimaginandu-mi că vom reuși perfomanta de a ne rătăci de….3 ori 🙂

Conacul Matac : Bijuteria  părăsită dar  încărcată de istorie

Conacul Matac

De Conacul Matac am auzit prima dată acum puțin timp și știam că e unul dintre locurile acelea care te fac să vizezi la o perioadă a istoriei românești cu prinți și prințese 😊 dar care, în lumina epocii moderne, e lăsat în paragină în mijlocul luptelor dintre istitutiile statului.

Conacul Matac

Nu există nici un semn care să te îndrume spre acest conac dar WAZEul funcționează perfect, astfel că, am găsit cu ușurință porțile ferecate de la intrarea domeniului. Am rămas puțin neplăcut surprinsă , știind că nu se vizitează în interior dar că e posibil sa îi admir frumusețea arhitecturală din exterior.  Când eram pe punctul de a pleca, ne-m întâlnit cu un bătrân al locului care ne-a zis că putem intra pe aleea împrejmuită de nuci pentru a vedea frumosul Conac dar să lăsăm mașina pe stradă.

Conacul Matac

Am aflat că aici s-a filmat un cunoscut film al anilor ’80, “Secretul lui Bachus”, dar și că aici erau invitați cunoscuți demnitari pentru degustări de vinuri în perioada comunistă (exemplul cel mai cunoscut fiind chiar președintele SUA, Nixon sau dictatorul ultra-cunoscut al Cubei, Castro).  Clădirea s-a aflat , la un moment dat, pe lista proiectelor de renovare a Consiliului Prahova dar, ca multe alte chestii în țara aceasta, a fost lăsat în cine știe ce încăpere prăfuită ☹.

Clădirea m-a impresionat, de la coloanele frumos sculptate la iedera ce se intindea elegant, îmbrăcând pereții și dându-le una aer boem, ascunzând miraculos rezultatele vremurilor ce au lovit acest conac cu peste 100 de ani de istorie. Am aruncat un ochi pe geamul de la ușa ferecată și am văzut un superb șemineu și încă urmele unei somptuozitati demult apuse.

Am făcut câteva fotografii superbe și am sperat că, data viitoare când drumurile mă vor aduce iar la Conacul Matac, să am șansa să văd renovată această bijuterie istorică.

Conacul Matac

Muzeul Crama 1777 – un muzeu clădit din pasiune

Crama 1777
Crama 1777

Nu am știut la ce să mă aștept de la un acest muzeu dar m-a impresionat că erau multe semne care anunțau existența acestuia, un bun marketing aș putea spune , care ar putea ajuta enorm turismul viticol. Drumul până la micul muzeu e chiar plăcut, îngust, cu nuci seculari de o parte și alta și cu oameni zâmbitori. De fapt, asta mi-a plăcut cel mai mult în zona, oamenii : care mereu ne primeau « bucuroși de oaspeți », fericiți că le-ai trecut pragul.

Crama 1777

Același lucru l-am întâlnit și la Muzeul Crama 1777, de la doamna paznic la doamna ghid, încercând să ne facă să ne simțim bine și să cunoaștem cât mai mult din bogata istorie viticolă a zonei. Cladirea e micuța, o copie a vechii crame de la 1777, a fost distrusă atât de intemperii cât și din dorința oamenilor de a folosi materia prima la lucruri mult mai « mundane » (lemnul vechi de stejar pus la foc și clanțele metalice duse la fier vechi) .

Crama 1777

Muzeul acesta este nou, a fost deschis în 2013, și din ceea ce mi-am dat eu seama, s-a clădit pe pasiunea doamnei ghid, implicată direct în recuperarea multora dintre obiectelor expuse aici. Am admirat zdrobitoare de la 1900, teascuri și pompe de udat via în trecut, costume populare unicat dar și butoaie vechi în care se depozita vinul.

Mie mi-a plăcut povestea acestui mic muzeu și mi-a arătat că dacă un singur om e pasionat poate muta și munții : doamna ghid, căci despre ea tot vorbesc, părea că pusese o bucățică de suflet în fiecare obiect expus, în fiecare colțișor de pământ.

Crama 1777

Conacul Bellu Urlați – experiență «Oau » a zilei

Nu știu dacă prezența toamnei sau pur și simplu locația, mi-au dat un sentiment extraordinar de liniște și bucurie, o stare pe care o căutăm de ceva vreme și nu mai reușeam să o găsesc.

Prispa conacului Bellu
Gradina conacului Bellu

Odată ajunși pe domeniul Bellu de la Urlați, am fost întâmpinați iar de oameni zâmbitori și dornici să explice fiecare amănunt istoric ce definea acest frumos conac. Și nici măcar nu mi-am dat seama de la început cât de frumos o să fie și cât de mult « Oau » o să spun pe parcursul vizitei.

Conacul Bellu

Pe domeniu sunt două muzee separate : Conacul & Foișorul dar am fost îndrumați să ne începem vizita cu casa de oaspeți  a familiei Bellu. De la intrarea pe ușa am fost uimită de colecția privată a familiei, de camere mobilate ecletic , istoria acestui loc încărcată de rafinament. Cumva, în perioada comunistă, clădirea a scăpat de distrugere, tocmai că s-a sugerat că acesta să fie transformat în mzueu. Din păcate, nu am putut face fotografii în interiorul conacului dar păstrez o amintire extrem de plăcută despre salonul musulman, colecția de cărți rare (printre care s Biblia lui Luther) sau salonul japonez.

Am avut șansă să coboram și în vechea cramă și să aflăm povești despre butoaiele în care se depoziția vinul și despre faptul că familia Bellu deținea terenuri viticole de sute de ani iar membrii săi au făcut cariere strălucitoare în avocatură și diplomație atât la București cât și la Paris sau Viena.

Foisorul Bellu Urlati

La Foișor, vechiul Turn de control al domeniului, se află un muzeu închinat lui Alexandru Bellu, un cunoscut fotograf al familiei care deținea, în epocă, cea mai perfomantă aparatură fotografică. O adevărată incursiune în istoria fotografiei și a felului cum se vedea prin lentilă viața țăranului român.

Must la sarbatoarea vinului
Foisorul Bellu Urlati

Dar după atâta cultură, foamea ne-a anunțat care erau déjà orele 17 :00 așa că am hotărât să ne retragem la Sărbătoarea Vinului din Valea Călugărească, unde sfaraiau mici și curgea mustul proaspăt, stors pe ritmuri de muzică populară . O sărbătoarea simplă și plină de viață, lipsită de « glam ul » festivalurilor culinare bucureștene și, unde, dacă îți doreai ceva , stăteai frumos la coadă fără a cumpăra jetoane sau a întinde simadicos o brățară electronică 😊. A fost  o gură de aer autentică pentru mine și am băut primul must din strugurii zdrobiți în fața mea și am mâncat mici și plăcinte românești .

Am făcut numeroase fotografii dar, cel mai mult, mi-am deschis apetitul de a cunoaște mai bine zona, conacele pierdute și pădurile vechi ale țării.

Satul Urlati

Top 5 activități de făcut în Sibiu într-un weekend

La început de ianuarie am pornit la primul nostru drum de 2019 și ales să ne reîntoarcem la Sibiu și să descoperim cetatea de la Albă Iulia. Sibiul este unul dintre locurile mele dragi în România, oraș căruia nu i-am acordat niciodată mai mult de 2 zile dar care mereu ne primește cu brațele deschise. Albă Iulia a fost o surpiza frumoasă, dat fiind că eu nu mai fusesem și o să va povestesc într-o altă relatate de ce merită să fie vizitată.

Sibiu – la inceput de 2019

Cat despre Sibiu, tot ceea ce pot spune e că mă impesioneaza mereu curățenia orașului, centrul acela cu case colorate, spiritul ușor nemțesc al organizării dar și stilul relaxat și lent al oamenilor.

Cazarea la Sibiu am ales-o la o  pensiune, Casa Baciu, o veche casă săsească foarte frumos amenajată, cu propietari extrem de amabili și poziționată fix la 2 minute de centrul orașului. Sibiul ocupă unul dintre locurile fruntașe la organizarea Piețelor de Crăciun in România și trebuie să îi acord și eu același loc: bine organizat, fără să fie clasica îmbulzeala bucureșteană, proiecții elegante pe clădirile din piață, oameni zâmbitori și turiști foarte relaxați.

Sibiu – la inceput de 2019

Sibiul are  multe case colorate, o piață centrală ce se aseamănă cu cea a oricărui oraș european, cu oameni zâmbitori și foarte calmi (calmitate care poate enerva o persoană mereu agiata ca mine 😊), cu turle înalte de biserică și cu muzee de artă. 

Ce poți face dacă stai dar 2 zile în Sibiu ?

  1. Mergi la Muzeu 

Muzeul Național Brukenthal este cel ce se află inca pe lista noastră de vizită în Sibiu, și probabil că o vom face în 2019 😊. Ceea ce trebuie să știi este că Muzeul se află în Piața Veche a orașului și conține colecția de artă a baronului Samuel von Brukenthal, deschisă publicului larg încă din 1817 (la indicațiile clare ale baronului).

  1. Fă sport pe scările vechi și urcă în cele două Turnuri cunoscute  ale Sibiului

Turnul Catedralei Evanghelice are 73 de metri înălțime, și, se spune că această clădire e cea de a doua ca și înălțime din Transilvania. Catedrala este un simbol al arhitecturii gotice și este ridicată pe locul unei alte vechi biserici de secol XII. Se poate urca până la ceasul turnului, acesta fiind cel de-al doilea ca vechime din România și dateaz ă din 1881. Noi am ajuns la oră fixă pentru a putea să ascultăm « muzica » clopotului » ce sună de atât de multe secole în orașul săsesc 😊.

Sibiu – la inceput de 2019

Turnul Sfatului – face trecerea dintre Piața Mică și Piața Mare și se numește așa din cauza faptului că este lipit de clădirea fostei primării. Se poate urca până în vârf, costă doar 7 ron, și e deschis până seară la 20 :00. Noi am prins momentul apusului, cu zăpada și încă luminițele de Crăciun, chiar magic, aș putea spune 😊. Ceea ce trebuie să știi este că Turnul a fost ridicat în 1224 și 1241 și că, din formă să originală, s-a păstrat doar până la etajul 1, restul suferind de-a lungul vremii numeroase modificări arhitecturale. În interior se pot admira diferite expoziții de artă contemporană, artiștii locali având șansa să expună gratuit.

  1. Descoperă orașul colorat la picior

Cred că dincolo de orice sfat despre Sibiu, ceea ce trebuie spus este  că orașul acesta cochet merită descoperit pe jos, cel puțin în partea veche, cu clădiri istorice, coloane și fântâni ce spun multe legende. De exemplu, despre fântâna din Piața Mare, care apare menționată încă din 1538, ca si loc de întâlnire al femeilor din oraș pentru spălarea și clatirea rufelor. Abia în 1797 a fost interzis spălatul  rufelor în fântână și aceasta s-a împrejmuit cu grilajul de fier, activând ca loc de sfat până în 1948, când a fost demolată,

Sibiu – intr-o vara de prin 2015

În cinstea acelei vechi fântâni și a poveștilor spuse la « grilajul sau », în 2006 o replică a fost reconstruită și o putem vedea și în ziua de azi.

  1. Testează-ți partenerul la Podul Mincinoșilor  😊

Sibiu – intr-o vara de prin 2015

Acesta este unul dintre cele mai frumoase poduri din Transilvania și, original, se numea Podul Culcat, dar cuvântul în germană se asemănă destul de mult cu « mincinos », de aici actualul sau nume.

Despre Podul Minciunilor s-au spus numeroase povești dar una dintre cele mai amuzante este aceea legată de ținerii militari care își dădeau întâlnire cu fețele din oraș și nu mai apăreau niciodată. O altă legende spune că ținerii îndrăgostiți se plimbau adesea pe acest pod și îs jurau credința, fețele susținând,mereu, că sunt fecioare. Dacă în noaptea nunții (de se ajungea până acolo) ținerii observau că acestea au mințiți, le aruncat de pe pod.

Piata de Craciun – Sibiu 2018

Noi ne-am plimbat romantic pe pod și i-am admirat luminițele dar am uitat și să ne facem promisiuni și să ne testăm sentimentee așa ca…am rămas încă în relație și cu multe poze 😊.

Deși știam că Sibiul are și o grădină zoo  foarte făină și un Muzeu al satului destul de cunoscut, nu am reușit să le vizităm, cumva descurajați de frigul de afară 😊. Dar ne-am bucurat de o ninsoare fix că povești și de multă voie bună.

 Dacă mai ajungem prin Sibiu știm sigur ce vom face astfel încât poveștile noastre să fie completate și cu alte activități faine și de neuitat 😊.

Daca ajungi aici ar fi bine sa dai o fuga si la Palatul Bruckental, fie sa te cazezi, fie sa savurezi o limonada sau doar, simplu, sa te bucuri de un colt de istorie autentic DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (1) – PALATUL BRUKENTHAL

Cetăți medievale și legendele lor: Făgăraș & Hunedoara

Se pare că în vara asta am pornit într-o descoperire frumoasă a locurilor speciale din România.  Și spun acest lucru uitându-mă la cardurile cu sute de fotografii de prin weekendurile noastre spontane pe drumuri care îți tăie respirația (Transalpina și Transfăgărășan), de la bisericile fortificate Viscri, Saschiz si Cincsor sau din elegantul târg moldovenesc ca și Turist în Moldova: Iași

Încerc să îți povestesc câte puțin din fiecare destinație dar nu știu niciodată cu care să încep dat fiind că toate mă fac să zâmbesc știind că sunt atât de multe locuri mișto în țara asta și am atât de puține zile de concediu (care se împart în mod egal și cu călătoriile din afara hotarelor).

Azi vreau să îți descriu 2 cetăți medievale ce au luat parte la multe evenimentele istorice din ultimele secole și care , încă, mai fascinează prin arhitectura și stilul lor.  Fiecare dintre cele 2 e învăluită în mister și fiecare are o legendă atribuită:).

Cetatea Făgărașului

Dacă nu știai încă, anul trecut, Cetatea Făgărașului a fost votată de către site-ul celor de la Hopper (un site dedicat pasionaților de travel) că fiind ce de-al doilea cel mai fain castel din lume:). E adevărat că a fost în mare competiție cu mult mai cunoscutul castel german, Neuschwanstein, așa că este o mare mândrie că a ieșit pe locul doi :).

Istoria cetății începe undeva pe la 1291, fiecare oraș având propria fortificație pentru a fi autentificat. Ceea ce a făcut-o cunoscută în țara, încă de la prima atestare, este locația strategică ce îi permitea să fie la intersecția drumurilor ce tăiau Țara Românească și Transilvania.  Datorită poziției dar și a frumuseții sale, Mihai Viteazu a făcut-o « cetatea sa de scaun » (oferindui-o ca și dar soției sale)  iar Mihail Apafi o va transformă în capitala Transilvaniei.

Ceea ce trebuie să știi este că cetatea aceasta nu a fost niciodată cucerită deși, de-a lungul vremii, au avut loc peste 15 asedii asupra ei iar în perioadă comunistă, între 1948-1960, a fost folosită aă și închisoare pentru dizidenți.

Există o legendă ce a devenit cunoscută odată cu « renumele » cetății : un obiect vechi de tortură, extrem de temut în perioadă medievală, numit Fecioară de Fier. Metoda era cruntă și dădea rezultate: condamnatul săruta icoana Fecioarei Măria, lipită de o statuie de lemn, simpla atingere făcea ca zeci de cuțite să iasă automat și să îl străpungă pe bietul om.

Mecanismul era atât de bine calculat încât, în momentul în care cuțitele îl înjunghiau pe « nenorocit », o trapă se deschidea și trupul neînsuflețit era sfârtecat de alte lame ascuțite și aruncat direct în apa ce înconjura zidurile de apărare.

Azi, cetatea, găzduiește un muzeu al Țării Făgărașului cu 30 de expoziții la interior și una la exterior. Fiecare sală are o temă aparte și, pășind agale, poți cunoaște Istoria Făgărașului dar și a domeniilor vecine. Plimbarea prin acest muzeu este că o lecție vie de istorie  a cătații celei mai bine conservate din România.

Mi-a plăcut cetatea și mi-au plăcut mult camerele cât și grijă pentru întreținerea acestora (toți vizitatorii primeau botoși de unică întrebuințare de pus peste incalatri) și m-a încântat în mod deosebit Sala Tronului cât și colecția de artefacte.

Cetatea de la Hunedoara

După ce treci munții și ajungi în inima Ardealului, vei putea vizita o altă cetate medievală extrem de frumoasă, cea care reprezintă inima unui oraș întreg : Cetatea Corvinilor de la Hunedoara.  Prima atestare istorică a acesteia a fost prin secolul al XIV-lea,fiind fortificația militară a orașului, iar din 1440 a devenit « casa » lui Ioan de Hunedoara, cel care avea să o transforme într-un dintre cele mai frumoase castele.

Castelul acesta tronează în mijlocul orașului, un simbol al rezistenței în fața istoriei, elegant și mareț. Frumosul monument arhitectural a fost supus mai multor acțiuni de reabilitare de-a lungul secolelor, fiecare venind cu un alt stil astfel că, azi, există o îmbinare armonioasă între gotic, renascentist & baroc.

Odată intrat de porțile de lemn pătrunzi într-o curte interioară încadrată de turnuri de apărare, o lume plină de legende și de povești care îți sunt spuse la fiecare pas, pe plăcuțe atent inscripționate. Două dintre legende mi-au rămas în minte : cea a fântânii și cea a corbului.

Legendă Corbului de dezvăluie originea numelui familiei Corvinilor. Se spune că Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a avut o relație cu Elisabeta, o fată din țara Hategului, și că din această poveste de dragoste interzisă s-a născut Iancu de Hunedoara. Pentru a acoperi umele acestei iubiri, Sigismund a cerut căsătoria Elisabetei cu un bărbat oarecare din Hațeg dar, conștient fiind de fiul născut, i-a dăruit un inel de aur pentru a putea să îl recunoască în viitor.  Iancu era viteaz și, atunci când un corb a încercat să îi fure darul de la tatăl sau, a tras cu arcul și și-a apărat inelul.  Regele, Sigismund, a aflat de fapta fiului și a decis ca simbolul familiei să devină Corbul cu inel în cioc și descendenții să se cheme Corvini.

Legenda Fântânii ne arată evenimentele care au dus la construcția fântânii de peste 30 de metri din centrul curții interioare.  Într-o perioadă foarte secetoasă, Iancu de Hundedoara a cerut săparea unei fântâni și a oferit ca și recompensă eliberarea celor 3 sclavi care aveau să găsescă apă. Dat fiind că, săpăturile au durat 15 ani, Iancu de Hunedoara, a decetat și soția sa nu și-a respectat promisiunea făcută sclavilor. Înainte de a fi omorâți, sclavii au avut o ultima dorință : să scrie ceva pe peretele fântânii, ceva ce avea să rămână ca și simbol peste veacuri.  Hasan, cel care se presupune că a scris inscripția,in secolul al XIVlea, a spus simplu « apă ai, suflet nu ai » referindu-se la încălcarea promisiunii inițiale a stăpânului.

Castelul Huniazilor trebuie vizitat nu atât pentru legende dar și pentru exemplul pe care îl dă prin rezistență, renovare dar și utilizarea sa (pentru atragerea de fonduri) pentru filmări ale diferitelor filme românești sau internaționale.

Există și un mare minus….lângă castel, poate la fel de mare, se ridică o monstruozitate de hotel ce va lua fața minunatului monument….o crimă arhitecturală, dacă aș putea să spun așa, aspru criticată de istorici și specialiști dar ….atunci când politicul nu ține cont decât de bani nimic nu mai contează:( . Am citit câteva articole în ziare și știu că este un scandal enorm cu acel hotel dar…cu toate acestea el se construie ște indiferent cât de urât este și cum strică imaginea secularului castel.

Perioada medivală a fost mereu învăluită în mistere și legende și mie îmi place să citesc, să încerc să mi le închipui în contextul zidurilor înalte, fortificate, din zilele noastre. Oare câte povești ar putea spune acestea, unele dintre ele nescrise încă în cărțile de istorie.?!

Atât Cetatea Făgărașului cât și Castelul Covinilor se ridica la nivelul oricăror alte monumente din Europa și merită numărul mare de turiști străini ce le pătrund porțile …si mereu sunt încântați de cât de faine sunt, ce peisaje dezvăluie și, mai ales, ce evenimente au găzduit de-a lungul timpurilor.

Te invit să le vizitezi și să ne spui și nouă părerea ta 🙂

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ții-a plăcut povestea noastră.

Left Menu Icon
TravelFunPassion