Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

There are no posts with pins, to add one go to posts and select the post location.

Obiective

DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (3) – BUCOVINA

Cetatea de Scaun a Sucevei

Erau câțiva ani de când îmi tot planificam să ajung în Bucovina căci citisem atât de multe lucruri faine despre întreagă zona, plus că, mică fiind făcusem și câteva tabere în zona Moldovei și doream să revăd câteva locuri :).

După ce ne bucurasem de peisajele Maramureșului (https://www.travelfunpassion.com/din-transilvania-in-moldova-2-maramures/), am pornit cu mașină, tăind munții către Gură Humorului, unde alesesem o cazare inedită, într-o căsuța veche de 140 de ani, La Roată (https://www.la-roata.ro/)

La Roata cu 3 generatii 🙂

Nu mai dormisem niciodată într-o căsuța ce părea ruptă din Muzeul Satului iar senzația a fost cu adevărat minunată, organizându-ne și câteva sesiuni foto cu hăinuțele ce ne așteptau cuminți șifonierul căsuței:).

La Roata

Gura Humorului e un oraș chiar modern, o alegere bună dat fiind că voiam să fim și izolați dar și aproape de magazine și restaurante, dată fiind situația celor 7 luni de sarcina 🙂 și poftele aferente, care loveau constant:).

În prima zi am stat mai mult în parcul unde sunt căsuțele de La Roată dar de a două zi am pornit cu Mocănița din Bucovina, mult mai insipidă decât cea din Maramureș, cu un traseu mult mai scurt dar totuși o experiență inedită și de urmat, dacă sunteți în zona. Dar să vedem ce am făcut noi 3 zile în Bucovina și cum am încercat să înghesuim mănăstirile istorice, cu muzee și puțină relaxare:).

  1. Muzeul Oualelor Vama
Muzeul Oualelor Vama

Muzeul Oului din Vama, Bucovina, este cel mai mare din România de acest gen și ascunde opere de artă dar și bucățele din istoria inedită a decorării oualelor.

Muzeul e împărțit în 3 camere ce expun ouă pictate, nu doar din țară dar și din alte țări (ouă făcute din porţelan, ceramică, sticlă, lemn au chiar piatră). Exponatele care aveau o valoare extraordinară erau evidențiate cu un semn roșu, putând să admiri și să visezi la epoci pierdute de pe diferite continente).

Muzeul Oualelor Vama

2. Mănăstirile Voroneț și Gura Humorului

Voronet

Știu că zona Bucovinei este împânzită de numeroase mănăstiri, fiecare având o istorie și o arhitectură deosebită însă noi am reușit să vedem doar două dintre acestea: Voroneț și Gura Humorului, lăsându-le pe celelalte pentru o altă vizită.

Voroneț face parte din Patrimoniul Unesco datorită vopselei care acoperă pereții mănăstirii, celebrul “albastru de Voroneț”. Chiar dacă nu ești o persoană bisericoasă, este imposibil să nu admiri arhitectură acestor lăcașuri de cult sau însemnătatea lor istorică.

Gura Humorului nu este la fel de cunoscută ca cea de la Voroneț însă, mie personal, mi-a plăcut mai mult atmosfera de la această mănăstire, organizarea curții interioare, turnul înalt cu scări de lemn, cumva m-am regăsit mai bine printre zidurile acesteia.

Tot cu încărcătură istorică este și Mănăstirea de la Gură Humorului, intrată și ea, din 2016, pe lista Monumentelor Unesco, și cu o existența de câteva secole:).

Gura Humorului

3. Bojdeuca lui Creangă din Humulești

Muzeul Ion Creangă era pe lista mea că un Must, pasionată fiind de poveștile sale și de amintirile din copilărie. Însă, pot spune de la început, că este una dintre cele mai mari dezamăgiri; un exemplu despre cum autoritățile locale nu au habar să folosească un simbol.

Căsuța este amenajată drăguț însă locul nu este pus deloc în valoare; mai mult, nu se poate plăti nicăieri cu cardul, lipsesc explicațiile și cu greu merită drumul până acolo:(.

Bojeuca în care Creangă a crescut și locul Amintirilor sale din Copilărie, este formată din 2 camere micuțe, într-una fucționează un mic muzeu iar în cealaltă apar câteva documente ce atestă momente din viața scriitorului. Nu știu dacă dezamăgirea față de locul acesta a venit de la proasta organizare muzeului sau de la faptul că ar fi putut să facă ceva atât de frumos, încât și noile generații să înțeleagă de ce ne sunt nouă dragi poveștile lui Creangă.

La câțiva pași de Casă Memorială, se află un mic Parc Tematic, o timidă încercare, privată, care să dea viață personajelor lui Creangă, câteva camere cu obiecte tradiționale moldovenești, poveștile autorului auzindu-se în surdină. Aici, cumva, am putut simți că mă aflu în celebrul Humulești din Amintiri, chiar dacă însă e loc , mult, de îmbunătățit.

4. Suceava si comorile sale: Cetatea de Scaun, Muzeul satului Bucovinean, Muzeul de Istorie & Muzeul de Stiintele Naturii

Cetatea de Scaun a Sucevei

Trebuie să recunosc că această a fost supriză plăcută a scurtei noastre opriri din nordul Moldovei, un oraș care m-a impresionat prin curățenie și organizare (cel puțîn in centrul pe care l-am vizitat noi).

Ne-am început vizită la Cetatea de Scaun dis de dimineață, cât încă nu sosiseră turiștii (și așa puțini dat fiind că eram în plină pandemie) și am remarcat că se respectau toate măsurile de siguranță COVID19. Cetatea de la Suceava a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea își a fost principala reședință a domnilor Moldovei timp de aproape 200 de ani. Cetatea a făcut parte dintr-un vast proiect de refacere între anii 2011-2015, fiind oficial inaugurat în 2016.

În interiorul cetății sunt câteva camere unde putem află mai multe despre viață din perioada de glorie a istoriei Sucevei, remarcând chiars i cele câteva joculețe interactive pentru copii dar care au smuls multe zâmbete si de la noi, cei puțin mă mărișori:).

După o vizită printre zidurile cetății, te sfătuiesc să te oprești și la Muzeul Satului Bucovinean, care se află în imediată aproiere a cetății. Muzeul este inaugurat de o parte și de a altă a unui mic pârâu, casele fiind reprezentative pentru viață de zi cu zi a satului bucovinean de demult. Ceea ce mi s-a părut inedit a fost inițiativa de a prezența nu doar tipuri de case ci și vieța spirituale a țăranului prin descrierea riturilor de trecere, nașterea și înmormântarea, precum nuntă.

Muzeul Satului Bucovinean

Descrierea obiceiurilor de la nașterea unui bebeluș au reprezentant un clar interes pentru mine, mândră că îmi purta băiețelul nenăscut încă 🙂 prin acele locuri (aflându-ne deja în luna a 7 a de sarcina:)).

Muzeul Satului Bucovinean

Deși mă mișcam greoi, căldura era mare și tot am decis să ne oprim și în centrul Sucevei pentru a vizita un loc atat de reprezentativ pentru istoria Moldovei. Jumătatea travelfunpassion a fost extrem de impresionată de Muzeul de Istorie Suceava, foarte bine organizat, extrem de atrenat și cu enorm de multe exponate.

Muzeul de Istorie din Suceava

Muzeul dispune de 27 de săli, iar expoziţia este organizată cronologic, de la cele mai vechi descoperiri arheologice, din Paleolitic de la Ripiceni până la revoluţia de la 1989.

Vizita la Muzeul de Istorie a fost o idee extraordinară, pe care ne-am dorit să o prelungim și cu o vizită la Muzeu de științele naturii, dorința aparțînând 100% jumătățîi travelfunpassion:). Aici, pot spune că e loc de îmbunătățiri, dar ne-am distrat copios la Proiecțiile panoramice 360° din lumea dinozaurilor:).

Mic prieten la Muzeul Stiintelor Naturii
Travelfunpassion mic la bord 🙂

Îmi doresc să ne întoarcem în Bucovina căci mai sunt multe locuri de descoperit dar să mergem și cu băiețelul nostru, pentru a îi arată pe unde se plimbă el , încă din burtică:).

Statuia lui Stefan Cel Mare din Suceava

INDIA – Bangalore Între haos și culoare

India a fost pe lista mea în ultimii ani dar, cumva, nu reușeam să organizez ceva pe cont propriu. În octombrie șansa a «răsărit » de la birou (avantajul de a lucra într-o corporație 😊) cu o călătorie de 9 zile în Bangalore, orașul numit « Silicon Valley » al Indiei.

Gradina Botanica

Menționez de la început că această scurtă vizită de 9 zile doar mi-a deschis apetitul pentru a cunoaște mai mult din vastul teritoriu indian – mai rămâne să îmi conving și jumătatea pentru a dezvolta aceeași curiozitate fantastică 😊.

CE AM FĂCUT ȘI CE AM VIZITAT

Bnagalore

Pentru că nu aveam foarte multe zile la dispoziție să explorez orașul și pentru că eram doar două fete, am ales să plătim un tur privat al orașului.  Turul ales de noi a costat cam 300 de RON de persoană – Pick up de la hotel, șoferul și ghidul incluse în preț.

Bangalore Traffic

Am avut și marele noroc că era zi de sărbătoare și că traficul, infernal în mord normal, a fost doar haotic și nebunesc 😊. Mi-am schimbat total perspectiva de trafic în Bangalore, atunci când pe aceeasi stradă umblau, fără nici o regulă de criculatie, mașini, tuk-tuk uri, scutere, biciclete, pietoni și ….vaci. Nimeni nu semnalizează, nu oprește la trecerile de pietoni, la semafor etc – dar toată lumea claxonează și, ciudat, nu există mașini lovite căci, se pare, există o regulă nescrisă în trafic (pe care evident doar ei o înțeleg) și se evita accidentele în trafic.

Top 5 lucruri de făcut într-o zi în Bangalore – o nebunie până și pentru localnici 

Bangalore, sau Bengaluru, este capitala Karnataka din sudul Indiei.  Orașul are o istorie lungă însă și-a câștigat faima în ultimii ani, după apariția sediilor marilor companii din lume. Pe vremuri era cunoscut ca un loc în care pensionarii veneau să se retragă datorită climei plăcute și a parcurilor enorme dar, după bumul economic, este supranumit  Silicon Valley de  India, Capitala Puburilor  din India sau Orașul Grădinilor. Deși mi s-a spus că Bangalore nu are atât de  multe atracții iconice ca alte zone faimoase din India, eu cred că este un amestec interesant de istorie, arhitectură, cultură, spiritualitate și natură. 

  1. Lalbagh Grădina Botanică
Gradina Botanica Bangalore

Am ajuns în frumoasa grădina botanică de dimineață, când încă nu era foarte aglomerată, bucurându-ne de plantele luxuriante și de poveștile ghidului nostru, Peter. Așa am aflat că această grădina a aparținut familiei regale, fiind privată la început. Ne-am plimbat două ore, bucurându-ne de peste 23 de grade și  un soare cald de octombrie, admirând copacii seculari, aleile încărcate de flori și multitudinea de familii care veneau doar să se bucure de un weekend în aer liber.

Gradina Botanica Bangalore

Era atât de frumos în grădina botanică încât cu greu ne-am lăsat duse și reîntoarse în vacamul general generat de străzile din Bangalore, unde nu știam exact în ce parte să privim fără să se citească uimirea și fascinația pe fața noastră 😊

haine si flori colorate in Gradina Botanica Bangalore

2. Piață Krishna Rajendra (KR)

Piață Krishna Rajendra (KR)

Pentru că sunt fascinată de flori și culori, pentru că știam că e sărbătoare în Bagalore în ziua vizitei noastre, l-am rugat pe ghid să ne ducă într-o piață autentică pentru a înțelege mai bine cultura indiana, în afara locurilor foarte turistice. Așa ne-am trezit în piața locală Krishna, în mijlocul unui haos general, în care păream pierdute printre fructe, flori, localnici cu saci în sap, scutere virând nebunește pe lângă gleznele noastre, oameni care ne priveau curioși, ca pe niște exponate blonde pierdute în mijlocul acestei mulțimi compacte.

Piață Krishna Rajendra (KR)

Ghidul nostru, dragul de Peter, era singurul speriat că ne va uită pe undeva pentru că a avut un fel de « misiune imposibilă » să ne țină lângă el dat fiind că noi împărțeam zâmbete și strângeri de mâna în dreapta și stânga mai ceva decât cine știe ce vedete 😊. La Piața de Flori am făcut cunoștiință cu domnii care împleteau ghirlandele multicolore, oferite că ofrandă in temple, am cumpărat rodii gustoase și zemoase și am făcut sute de fotografii cu o lume pestriță dar atât de autentică.

3. Vidhana Soudha & Înalta Curte  Attara Kacheri

Vidhana Soudha

Am rămas impresionată de frumoasa clădire ce găzduiește Camera Legislativă a guvernului Karnataka dar și multe alte departamente guvernamentale.   Vidana Soudha a fost deschisă pentru prima oară în 1956 și este caracterizată de statuile din față dar și de cele patru cupole mărețe și colorate de pe colțurile clădirii. Din păcate, nu este deschisă publicului dar noi am admirat uimite acest exemplu de arhitectură neo-draviana.

Attara Kacheri Bangalore

Vis-a vis de Vidhana se află  Înalta Curte Attara Kacheri, o clădire din cărămidă roșie, foarte atrăgătoare, construită în 1867, înconjurată de o grădina cu multe plante și un aer aproape imperial prin arhitectură sa. Am surpins câteva cadre prin grilajul de fier ce o înconjura și am admirat în liniște întreaga zona ,  ajutând enorm și că am venit aici după experiență din Piață Krishna și era ca și cum ne-am fi teleportat într-o altă lume decât tot ce văzusem până atunci în Bangalore.

idhana Soudha

4. Template – o sursă inimaginabilă de cultură și legende

Bull Temple

Templele au fost de la început pe lista mea, dat fiind că nu mai vizitasem altele până atunci (India a fost prima mea întâlnire cu Asia 😊 ) și l-am rugat pe Peter să ne conducă la cele mai reprezentative din oraș. Așa am aflat  că Bangalore este casă multor grupuri spirituale și că este caracterizat de  o cultură religioasă foarte bogată.

Templul Taurului: este cunoscut și ca  Templul Nandi și  este unul dintre cele mai vechi temple din Bengaluru. Nandi, taurul, este muntele lui Lord Shiva și divinitatea păzitoare a locuinței lordului Shiva, Kailashagiri; conform tradițiilor hinduse.  Am aflat că taurul care stă în mijlocul micuțului templu este uns cu uleiuri pentru a nu se crapa căci, în cultură hindu, ceva ce este crăpat sau distrus nu mai poate fi considerat sfânt. Tot Peter ne-a spus că florile care se aduc ofrandă zeului nu se miros înainte căci se considera că astfel vom oferi ceva déjà folosit (ok, sfatul lui a venit mult mai târziu căci déjà mirosisem cu nesaț parfumul florilor proaspăt împletite la ușa templului 😊).

Bull Temple

Templul Iskcon Bangalore : citisem că acesta este cel mai mare din Bangalore, că este mai mult un complex în cadrul căruia nu e doar templul propiu-zis ci o întreagă structura administrativă ce oferă suport copiilor defavorizați și femeilor. Fiind o zi de sărbătoare foarte importantă se ținea și o « slujba » în interiorul templul colosal, o structura athitecturala deosebită de care am rămas fascinată. Acea procesiune m-a încărcat de energie pozitivă, de la bătutul tobelor, incantatiilor, vestimentatiei « preoților » până la mulțimea de saari ce mă înconjura (toate femeile purtau haine traditioanale cu o elegantă și o lejeritate deosebită). 

Bull Temple

5. Palatul Bangalore – curtea regală indiană

Palatul Bangalore

Am aflat că palatul aparține încă familiei regale, care numai are un rol decisiv în politică dar care și-a păstrat  vechile beneficii.  Ei lasă palatuul ca punct touristic folosind banii din intrări pentru întreținerea acestuia și pentru renovarea sa. De afară, clădirea acesta îți ia respirația, e superbă, în adevăratul sens al cuvântului:  arhitectură sa europeană este o amintire a moștenirii coloniale, în timp ce opulența lui prezintă și bogăția regilor locali.

Din păcate, interiorul este lăsat în paragină, se vede o lipsa totală de investiții și interes față de a menține, măcar un pic, eleganta și rafinamentul ce pare să îl fi caracterizat în perioada sa colonială. Camere cu urme de lux și opulență, fotografii reprezentând membrii familiei regale la vânătoare alături de casa regală britanică sau alți reprezentanți ai regalității europene, câteva obiecte de artă și cam atât – în rest, ceva trist m-a lovit în totală opoziție cu sentimentul pe care îl avusesem la vedea palatului din exterior.

Palatul Bangalore

SFATURI UTILE:

Sănătatea și vaccinurile –  cu cel mai arzător subiect când e vorba de India

M-am interesat la epidemologie  și mi s-a recomandat să fac vaccinul pentru Hepatită A, B și pentru febra tifoidă dar să și cumpăr un spray de țânțari special pentru acea zona, care nu se găsește în România. Există câteva reguli pentru vaccinul importriva hepatitei și anume, să se facă cu două săptămâni  înainte de plecare o injecție și o altă după 10 zile de întoarcere.

Informându-mă la colegii care mai făcuseră călătorii în India am ajuns la concluzia că, urmând câteva reguli de igienă de baza, pot să sar peste aceste vaccinuri așa că am luat decizia de a nu face niciunul dintre ele.

Concluzie – am călătorit în Bangalore fără a mă vaccina, folosi spray de țânțari special sau lua pastille de nici un fel.  Această a fost decizia mea atunci dar dacă te știi mai sensibil/a este indicat să le faci.

E- Visa : ușor și eficientPentru India există și posibilitatea visei electronice (E-Visa), opțiune pe care am ales-o și eu dat fiind că e foarte rapidă.  Pentru a aplică la E-Visa, lucru pe care îl recomand, trebuie să intri pe site ul https://indianvisaonline.gov.în/evisa/tvoa.html și să ceri tipul de Visa pe care îl doreșți (turism sau business) pentru fiecare dintre ele trebuie plătită o taxa online. Eu am ales Business Visa care e valida 1 an de zile și are intrări nelimitate (în cazul se mai ivește posibilitatea de la muncă să mai dau o fugă 😊) iar cea de Turism poate fi  valida 30 de zile/ 1 an/ 5 ani. Ceea ce e bine de știut, dacă alegi una dintre cele două tiplogi de E-Visa (Turism sau Business) timpul limita să aplici e cu minim 4 zile în avans  față de ziua sosirii.  Odată sosită visa, trebuie printată color pentru a o arată la intrarea în India și pentru a fi apoi aplicată pe pașaport.

Skopje, Macedonia – între kitsch și eleganță

Macedonia de Nord am descoperit-o acum doi ani în vacanța din Ohrid ( Ohrid – un colț de liniște macedoneană) și m-a impresionat acel orășel curat, elegant, parcă rupt din filmele italiene. Am rămas atunci suprinși că o țară mică, cu o istorie turbulentă și fără ajutor din partea UE, a reușit să aibă o infrastructură bună, cu autostrăzi și drumuri decente. Așa că am decis să ne reîntoarcem să vedem dacă acest aspect se aplică întregii țării sau doar zonei Ohrid, recunoscută pentru capacitatea sa turistică. 

smacap_Bright

În capitala Macedoniei de Nord am intrat la 6 dimineața ceea ce ne-a dat posibilitatea să vedem orașul complet gol, scăldat de primele raze ale soarelui. Prima impresie a fost că era destul de murdar dar că avea destul potențial pentru turiști. Aveam să aflăm, mai târziu, că 2 august este sărbătoare națională și că toate muzeele și casele patrimoniale sunt închise, urmând să le admirăm din exterior.

Am făcut un tur rapid în centrul vechi al orașului și am rămas cu « gură căscată » la numărul impresionant de statui, peste câteva zeci, așezate peste tot unde se găsea un soclu. Am aflat că acestea erau parte a unui proiect inițiat în 2013 de reconstruire a orașului, când se alocase un buget exorbitant pentru construirea de poduri, statui și îmbrăcarea clădirilor vehi.

Statui in Skopje
Skopje la prima ora a diminetii

Pe parcursul celor două zile am fost indecisă în privința părerii pe care să mi-o fac despre capitală. Ceea ce am apreciat a fost faptul că s-au străduit să îmbrace în « haine » elegante un oraș gri, încă apăsat de moștenirea arhitecturii comuniste.T

Top 4 activități în Skopje 😊


Fortul KALE
  1. Vizitează cetatea KALE și bucură-te de panorama orașului

Așa cum spuneam și mai sus, noi am ajuns la primele raze de soare în oraș așa că a trebuit să facem ceva până la ora la care am fi putut să ne cazăm. După un mic dejun la una dintre zecile de patiserii deschise la ora 6 dimineața și plimbarea pe podurile cu statui😊, am pornit către cetatea ce se vedea mândră în vârful dealului din centru. Nu știam la ce să ne așteptăm, așa că am sperat să o putem găși deschisă.


Fortul KALE

Fortul KALE, se găsește în partea veche a orașului, având o lungă istorie din anii 500 până în perioada  modernă. Cetatea a fost refăcută de câteva ori de-a lungul anilor și chiar distrusă de un cutremur, în anul 1963.


Fortul KALE

Trebuie menționat că nu există taxa de vizitare a cetății, zona e destul de părăsită și nu există ceva amenajat pentru turiști însă poți să te plimba liniștit pe vechile ziduri, să admiri panorama superbă asupra orașului și să te bucuri de o experiență chiar interesantă. Recunosc că mi-ar fi plăcut să văd mai mult interes pentru acest martor tăcut al istoriei tumultoase macedonene dar, poate în viitor, lucrurile se vor schimbă.

2. Bea cafeaua în Piață Centrală

Skopje Piata Centrala

La fel ca multe altele din Skopje, totul este gigantic, inclusiv fântâna și statuia mare din centrul Pieței. Dacă ai văzut déjà alte capitale europene și ți-a plăcut un monument în mod deosebit, este foarte posibil să îl regăsești în capitala macedoneană 😊. Un exemplu bun se poate găsi în parcul central, unde vei vedea atât o statuie ca cea din Budapesta dar și un arc de triumf asemenator cu modelul original parizian.


Skopje Piata Centrala

Podurile care traversează râul orașului sunt frumos împodobite cu statui gicantice, asemănătoare cu cele de pe Charles Bridge din Praga 😊 însă efectul e unul plăcut, si, ignorând detaliile de kictch, se pot face fotografii chiar faine.


Skopje Piata Centrala

Orașul are  numeroase statui, construite după 2013.  De fapt, s-a ajuns până acolo încât oamenii s-au revoltat împotriva guvernului, pentru că investește sume enorme de bani în construirea de statui și clădiri maiestuoase în loc să ofere politici de ajutorare a localnicilor.


Skopje Piata Centrala

Cea mai impunătoare statuie este cea a lui Alexandru cel Mare, care tronează în centrul pieței Macedonia, călare pe un cal, înconjurată de fântani artizanale impresionante. Ceea ce ne-a amuzat teribil este faptul că la ora prânzului, când soarele dogoreste îngrozitor, copiii localnicilor găsesc oportun să se scalde în frumoasa fântână și să se distreze mâncând porumb fiert, direct în apele ei 😊.

3. Shopping în Vechiul Bazar


Skopje Piata Centrala

Acesta este considerat unul dintre cele mai vechi bazaruri, cu influențe puternic otomane, cu oameni dispuși să negocieze. E un haos general în Scopje după lăsarea serii, ceea ce creează un vibe interesant, care te face să iubești și să urăști în același timp acest oraș.


Skopje Piata Centrala

Vechiul Bazaar din Skopje a fost,  încă din anii 1200, inima comerțului din oraș. A reușit să își păstreze mult din farmecul orginal până în zilele nostre, moscheea care se afla in apropierea dându-i încă un aer cu totul special.

Terasele de lângă bazar și piața Macedonia sunt frumos decorate și cu produse apetisante, ceea ce m-a făcut, încă din prima zi de vacanță, să  renunț la dieta mea strictă 😊. Recomandăm cu căldură restaurantul Old City House, construit în 1860, cu mâncare extrem de delicioasă și prețuri prietenoase. Dacă îți place peștele, nu rata păstrăvul roșu de Macedonia la grătar😊. Găsești mai multe detalii despre restaurant la: https://www.restorani.com.mk/en/restoran/restoran-stara-kukja-skopje


Skopje Piata Centrala

Cazarea am ales-o într-un apartament drăguț cu living și dormitor, elegant și cu o locație mai mult decât conveniență (exact în centrul vechi al oarasului, a distanță de mers de toate obiectivele): Regina Apartementshttps://www.booking.com/hotel/mk/sandra-macedonia-st-apartment.ro.html?aid=964694&app_hotel_id=1904493&checkin=2019-08-15&checkout=2019-08-16&from_sn=android&group_adults=2&group_children=0&label=Share-pcBXgJ%401565699324&no_rooms=1&req_adults=2&req_children=0&room1=A%2CA

4. Bucură-te de aer curat la Canionul Matka


Canionul Matka

La aproape jumătate de oră cu mașina de capitală  se află Canionul Matka, una dintre cele mai faine atracții ale Macedoniei de Nord cu un lac artificial care acoperă o suprafață întreagă de 5.000 de hectare.

Poți face alpinism,  trekking, caiac, să innoti, să mergi cu bărcuța pe lacul artificial și să admiri peștii. Noi am luat un tur lung cu bărcuța, 50 minute, care a inclus și vizita ghidată la Peștera Vrelo, extrem de populară pentru speologi. Am aflat istoria peșterii, ghidul povestind câteva dintre descoperirile făcute de scafandrii în lacul ce izvorăște din inima peșterii. Plimbarea costă cam 10 euro de persoană și merită fiecare bănuț.


Canionul Matka

LacuriLe Plitvice-paradisul croat

În vacanța noastră pe teritoriul Croației am încercat să ne organizăm timpul astfel încât să nu ratăm nici plajă dar nici obiectivele turistice ce au făcut din această țară una dintre destinațiile preferate ale europenilor.

Am pornit într-o dimineață din Medulin către Plitvice, încercând să nu ne demotivăm de cei 330 de km și aproape 4 ore de condus. Așa cum am spus și într-o altă relatare, dintr-un motiv de neînțeles, prietenii mei m-au lăsat pe mine să organizez iar eu am omis, cumva, distanțele fantastice între obiective :).

Stiam despre parcul national de la Plitvice ca ofera un peisaj deosebit, ca apele lacurilor sunt atat de clare ca poti vedea pestii inotand linistiti, ca vegetatia face din acest loc mai mult un colt de paradis, decat ceva pamantesc. Dar indiferent de ceea ce aflasem, nimic nu ma pregatise de cele cateva ore bune de mers pe jos, de faptul ca desi ne-am plimbat o zi intreaga nu am apucat sa vedem nici jumatate din ceea ce avea de oferit.

Sfaturi utile :

  1. Intrarea & Prețul

Ceea ce trebuie să îți spun e că parcul național este renumit pentru cele 16 lacuri ale sale și 90 de cascade. Din toate astea noi am reușit să vedem cam…4 lacuri și 3 cascade J. Cozile la intrare sunt mereu interminabile așa că înarmează-te cu multă răbdare dar, sfatul meu, este să nu te oprești la intrarea principală (ai intrarea 1, 2 & Flora și e bine să alegi una dintre ultimele două).

Intrarea în parcul național are prețuri diferite în funcție de numărul de zile pentru care îți iei pass-ul și perioada anului : de exemplu, în august prețul este de 37 de euro pe zi 😊. Dar dacă vacanța ta în Croația este organizată în iunie sau septembrie, reușești să faci un saving chiar bunicel, prețul fiind de 15 de euro.

Pot fi achiziționate și bilete pe două zile, ceea ce poate fi foarte rentabil dacă ai cazare în zona lacurilor (opțiune pe care noi nu am avut-o).Dat fiind că noi am fost în septembrie, coadă a fost destul de prietenoasă, dar pentru alte luni ale anului îți recomand să comanzi biletele online pentru a câștiga ceva timp. Poți lua cu tine gustări și băuturi/ apa fără problemă ; este chiar recomandat dat fiind că în parc se pot face cozi la zona de mâncare și răcoritoare (nu exagera însă cu cantitate că nu va fi chiar comod să le cari pe aleile înguste și muntoase 😊.

În prețul biletului intră și plimbarea cu vaporașul pe lacuri, pe care o recomand dacă nu e foarte coada. Noi am pierdut mai mult de o oră să așteptăm acest vaporaș, unde am petrecut cam 15 minute. Per total, nu s-a meritat așteptarea și ar fi fost mai înțelept să ne bucurăm doar de plimbarea prin rezervație.

Ceea ce recomand însă, cu căldură, e să închiriați bărcuțe cu vâsle și să petreceți timp în voie pe lacuri. Eu una am fost foarte fericită cu această alegere, mai ales că nu am fost eu cea care dădea la vâsle  😊.

Zona parcului național Plitvice e imensă și, dacă nu ai mult timp la dispoziție, e imposibil să faci totul pe jos așa că poți opta pentru ferry (dacă ai răbdare și nu e coadă), trenulețul sau vaslele 😊. Peisajele sunt uimitoare orice varianta ai alege, fii sigur că vei pleca cu mii de fotografii de aici.

2. Parcarea

Aici este o probema, mai ales dacă mergi în sezonul aglomerat dar dacă nu vrei să fie chiar la « botul calului » se poate găsi un locusor în pădure, safe, pentru a lasă mașînă (bineintels parcarea se plătește la ieșire conform timpului petrecut acolo). Noi am mers destul de mult pe jos până la intrarea în parc dar avantajul a fost că mașină a stat la umbră, direct in pădure  😊.

90 de cascade si 16 lacuri

Cea mai mare cascadă din Croația poate fi găsită în zona lacurilor inferioare: Marea cascadă (Veliki Slap). Ceea ce trebuie să îți spun e că, de la o zi la altă, apă lacurilor poate avea o culoare diferită

Culorile de apă variază de la un verde smarald luminos, un albastru profund, sau un gri stins, schimbările fiinf generate de cantitatea de minerale sau organisme. Cel mai important ingredient care cauzează că apă să se transforme în albastru sau verde este carbonatul de calciu din roci de calcar.

De-a lungul vizitei noastre, în funcție și de lumina soarelui și felul cum se reflectă acesta în apă, culorile puteau să fie foarte schimbătoare 😊. Ceea ce apare scris peste tot în parc, dar voi întări și eu aici e că nu poți face baie în apele acelea cristaline, nici măcar ferry-ul nu are motor, tot ecosistemul e proteja și te încurajez să faci la fel : respectă fiecare plăcută și bucură-te de o vizită pe care ți-o vei aduce aminte mult timp de la părăsirea Plitvice.

Legende :

Povestea originii Lacurile Plitvice implică, cum altfel,  o doamnă misterioasă, numită Regina Neagră.  Unul dintre lacuri se cheamă Prošćansko, iar legendă spune, că în perioada marii secente din regiune, locuitorii au chemat Regina Magică pentru a-i ajută. Că răspuns la cererea lor, această a creat Lacurile Plitvice, Prošćansko jezero fiind primul dintre cele 16 . 😊

Dar nu există doar o legenta despre lacuri ci și una legată de peșterile existente în rezervația naturală Plitvice  : Peștera Šupljara și legenda călugărului înțelept

În zona canionului lacurile inferioare includ și Peștera de calcar Šupljara. Peștera umedă are o temperatură constantă de aproximativ 10,5 C. Acest lucru creează condiții unice, potrivite doar pentru fauna peșteră special adaptată.

Noi ne-am cocoțat și am explorat puțîn peștera, trecând peste starea de claustrofie și întunericul beznă dinăuntru.  Așa ama flat că, Peștera Šupljara este subiectul unei legende despre un călugăr înțelept (kaluđer). În conformitate cu legendă, acest călugăr, ar fi trăit în Peștera Šupljara sau Golubnjača. Rapoartele istorice spun că oamenii obișnuiau să vină la Lacurile Plitvice și să-l viziteze pe călugăr pentru a cere sfaturi.

Ceea ce e uimitor e că peșterile de pe lângă lacurile Plitvice au fost locuite din cele mai vechi timpuri.

Au fost găsite până și oasele unui urs de peșteră pleistocene dispăru. Deoarece peșterile rămân neperturbate de agitația orașului sau a plantelor industriale, multe specii unice încă trăiesc în tuneluri. Peșterile umede au temperaturi constante în jurul 10.5 C, creând condiții unice, care sunt potrivite numai pentru fauna special adapatat acestor condiții. Unul dintre aceste animale cele mai ciudate care trăiește aici este unul dintre cel mai mici melci de pe planetă: Zospeum isselianum (un melc de 1 mm cu corp transparent și coajă).

Noi am petrecut o zi admirând cascadele și peisajul absolut încântător ce ne înconjura. Eu, cel mai mult, m-am bucurat de plimbarea cu bărcuța cu vâsle, care a general extrem de multe râsete dat fiind că niciunul dintre noi nu era expert la vaslit  😊.

Piețe de Crăciun: Ljubljana și magia unui oraș fermecător

Crăciunul este perioada aceea din an când totul parcă o ia razna și ne lovește un sentiment de bucurie, venit  de nicaieri. Eu sunt una dintre acele persoane care vorbesc despre vacanța de Crăciun încă din vară: anul acesta am reușit performanța de a face traseul încă de când eram pe plajă în Muntenegru :).

Datorită unui context favorabil, am reușit să vizităm în câteva zile 3 țări și 3 piețe de Crăciun: Genova, Ljubljana & Budapesta. Despre Genova am scris déjà, am avut șansa să o vizităm de câteva ori și tot nu am descoperit-o încă în toată splendoarea sa ( Genova – portul de pe coasta Liguriei ).

Ljubljana, Slovenia, se află de ceva vreme pe lista noastră de călătorii, citind doar lucruri pozitive despre frumusețea sa dar și despre peisajele care îți taie respirația.

Începe-ți vizita în Ljubljana de la Piată de Crăciun !!!

Îți spun, încă de la început,  că numele de Ljubljana înseamnă, tradus, « Cel iubit » și nu există un nume mai potrivit pentru această localitate atât de șarmantă.

Am ajuns seara, exact la deschiderea pieței de Crăciun și am rămas uimiți de faptul că toată lumea savura pahare de vin fiert la terasele colorate, se dansa pe stradă, se savura fiecare moment, fără ca lumea să se calce în picioare la tonele de mâncare ( aveam să primesc dușul rece la Piață de Crăciun din București ). Ne-am plimbat pe malul râului Ljubljanica și am admirat arhitectura deosebită a celor 3 poduri care îl străbat: Podul Trnovo, Cobblers și Triple.

Podul Triplu Piata de Craciun Ljubljana

Cel mai cunoscut Pod este Cel Triplu, construit în 1842 pentru a înlocui vechiul pod medieval iar, mai târziu, în anii 1932 s-au alipit acestuia alte 2 poduri, ambele pietonale, opere ale arhitectului local Jože Plečnik.

Ne-am plimbat până când nu îmi mai simțeam degetele de mâini, de frig, sau nu mai vedeam nimic în fața mea, fie de la ochelarii aburiți de la propria respirație sau de la paharele de vin fier :).

Piata de Craciun Ljubljana

Oriunde mergeam oamenii de zâmbeau, ne povesteau și ne îndrumau într-o engleză impecabilă. Am cumpărat turtă dulce autentic slovenă, am băut o ciocolată caldă delicioasă si…gustat ginul local. Ce îți mai poți dori de la o seară perfectă ?! Eu am dansat pe stradă, alături de toți ceilalți participanți la această frenezie generală, în timp ce jumătatea travelfunpassion filma îngăduitor întreagă scenă:).

Ne-am retras la un băruleț încântător și am savurat uncocktailsenzațional, special  creat pentru zilele geroase de iarnă, un pahar ce conținea diferite tipuri de alcool parfumat, flambat de către barmanul amabil chiar în fața noastră.

Bea ciocalată caldă dis de dimineață în Castelul din Ljubljana

Castelul din Ljubljana

Ne-am trezit entuziasmați să vizităm orașul care ne lăsase, încă din prima seară, sentimentul că ne va plăcea mult și am pornit dis de dimineață către Castelul din vârf de deal.
Ne-am tot gândit dacă să ne oprim sau nu la câteva dintre cele 12 muzee ale orașului dar, timpul fiind limitat, am aleas să le adăugăm pe lista noastră pentru o viitoare vizită în oraș și am pornit către funicularul care avea să ne ducă la vechiul castel medieval.

Panorama orasului din Castelul din Ljubljana

Citisem  că toate castelele din Slovenia se află în vârf de deal și cel din Ljbliana nu face nici o excepție. Acesta a apărut pentru prima data în paginile de istorie în evul mediu, fiind construit prin secolul al XVlea ca și fortăreață de apărarea în fața atacurilor turcilor. În 1335 Habsburgii au dărâmat vechea fortăreața și au pus bazele castelului, așa cum este el cunoscut azi.
A rămas cunoscut ca și penitenciar, având acest statut după căderea lui Napoleon (1815), atât pentru deținuții politici (în principal italieni) cât și pentru micii infractori locali. Unele celule sunt accesibile pentru vizite dar, mare parte din vechea închisoare, s-a prăbușit în timpul cutremurului din 1895.

După cel de-al doilea război mondial (când a fost  sediul fascist) a devenit Castelul Republicii, în care au avut rezidență peste 500 de familii sărace din Ljubljana, devenind principalul adăpost pentru cei din păturile inferioare ale societății. Ultimii rezidenți au fost relocati în 1960 și au fost inițiate masive lucrări de reconstrucție, fiind adăugate și câteva clădiri noi.
Am avut norocul de a ajunge înaintea valului de turiști, să fotografiem fiecare colțisor al curții interioare, să admirăm panorama orașului din turnurile de apărare și, mai ales, să bem cea mai bună ciocolată caldă din viață noastră. Am savurat-o, ne-am pus o dorință la Fântână cu Dorințe și ne-am revergorat pentru a descoperi legendele orașului.

La pas pe poduri și străzi colorate 

Dragonul si legenda sa din Ljubljana

Orașul e plin de clădiri în culori vii, cu arhitectură deosebită, ce amintește uneori de Austria, cu poduri și cu atât de multe locuri pline de viață.

Ne-am oprit pe podul cu Dragoni (Drago Bridge), cunoscut pentru legendele pe care e ascunde, loc de « pelerinaj » pentru sute de turiști, ce fac o misiunea imposibilă pentru un fotograf să prindă câteva cadre.

Dragonul si legenda sa din Ljubljana

Admir mereu legendele unui loc, e ceea ce îi dă magie și savoare, iar cea cu un Dragon (cum altfel ?!) și un Făt- Frumos fac combinația perfectă pentru memoria populară :).

Se spune că Dragonul a terorizat lungi perioade de timp locuitorii din oraș dar, la un moment dat, Prințul Jason al Greciei s-a hotărât să salveze acești minunați oameni și să înfrunte pericolul. Nu numai că a învins dragonul dar Prințul Jason a rămas cunoscut ca și fondatorul Ljublianei. Cu toate acesta, orașul este împânzit cu statui ale Dragonului nu ale curajosului Prinț grec :).

Mai mult, există și o altă legendă urbană, care spune că, de fiecare dată când o virgină trece pe pod, pe lângă statuile dragonului, acesta își flutură  coadă.   Mmmm… tot ce pot spune că s-ar putea să fie o minciunea această ultima poveste dat fiind că atât timp cât am stat noi pe pod dragonul nu și-a scuturat coada și multe domnișoare frumoase au trecut pe lângă noi :))).

Dragon Bridge

Oprește-te la piața de flori de lângă Catedrala Sf Nicolae

Cum noi am ajuns în plin sezon al Crăciunului am căutat câteva amintiri pe care să le păstrăm peste ani și cu care să ne împodobim casa de sarbatoi.  Pe lângă globuri pictate manual sau lumânări parfumate am găsit și minunății în Piața de lângă Catedrală Sf Nicole. În mod normal poți găsi coronițe de brad  în această perioadă dar, la Ljubiana, am găsit coronițe de mușchi, de tui sau din fructe uscate și bețe de scorțișoară.

Dar dincolo de mică oprire șarmantă printre negustori de flori și obiecte de Crăciun, trebuie să vizitezi cea mai veche catedrală din oraș : Sfântul Nicolae.

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Aceasta are și o poveste foarte interesantă, pe care am aflat-o trăgând cu urechea la un ghid Italian ce vorbea cu patos grupului sau de turiști :).
Primul lăcaș de cult a fost înălțat prin secolul al 13-lea și era o  bisericuță construită în stil romanesc. Aceasta a ars din temelii, câțiva ani mai târziu, și a fost înlocuită, la scurt timp, de o altă în stil gotic. Dar parcă un blestem fusese aruncat și peste noua biserică pentru că și ea ars.

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Abia în 1706, actuala Catedrală a fost contruita pe același loc, aducând un stil nou, baroc, atât la interior cât și la exterior. Ultima modificare de design a fost  făcută cu ocazia sărbătoririi a 1250 de creștinism în Slovenia (ușile mari de bronz de la cele 2 intrări, cu scurpuri intersante ).

Orașul acesta ne-a determinat să ne promitem, solemn, că ne vom întoarce să dăm mai multe șanse Sloveniei, o surpriză atât de plăcută că nu ne venea deloc să ne urcăm în mașină și să plecăm către o nouă destinație: Budapesta.

Pisa – micul oraș cu turn înclinat

Despre Pisa tot citisem și știam că e un alt orășel  șarmant din frumosul Nord al Italiei dar, până în primăvară, nu avusesem șansa să îl vizităm.

Italia este țara mea de suflet, poate de aceea vei găsi pe blog la fel multe povești despre ea ca și despre România și am tot bătut-o în lung și în lat în ultimii 14 ani.  Anul acesta am petrecut puțin mai mult timp în Genova (Genova, portul de pe coasta Liguriei) și am dat  o fugă și in Pisa într-una din acele zile.

Despre Pisa  știam doar că e la o mică distanță de destinațiile de top al Italiei precum Florența arta la superlativCinque Terre romantismul italian sau Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

În din secolul al XI-lea  Pisa a fost una dintre cele mai importante republici maritime din Italia. Orașul a cunoscut o mare dezvoltare și, ca în orice zona  a Italiei, mare parte din bogăția sa a fost investită în clădiri cu arhitecturi deosebite, biserici deosebite și multă artă. Azi, Pisa este atât un centru studențesc foarte cunoscut dar se află și în topul turismului datorită Turnului Înclinat dar și datorită peisajelor foarte frumoase de pe cele două maluri ale râului Arno.

Scopul pentru care alesesem Pisa a fost să ne urcăm în turn și să facem și noi, ca 99,9% din turiști, poze funny cu respectivul turn:). Și nici nu îți închipui câtă imaginație poate exista  când vine vorba de Turnul înclinat și multitudinea de ipostaze inedite de a-l fotografia.

Fă un selfie la Turnul Înclinat

În Turn se găsește clopotul Catedralei din Pisa, ea însăși o mare bijuterie arhitecturală ce merită vizitată. De fapt, zona în care se află catedrală și, implicit, turnul, este plină de obiective turistice și un parc drăguț în care lumea se relaxează. Chiar dacă biletul pentru a urca în turn este destul de piperat și cozile îți vor pune la încercare orice urmă de răbdare, este un preț mult prea mic ce trebuie plătit pentru a te bucura de panoramă incredibilă asupra orașului.

Construcția Turnului cu clopot din Pisa a fost începută în anul 1174 și finalizată abia peste 176 de ani,  în 1350.  De-a lungul celor aproape două secole numeroși arhitecți și-au adus contribuția la ridicarea Turnului dar cel care avea să îl finalizeze va fi Tommaso di Andrea Pisano, cel care a cerut construirea părții superioare a turnului și schimbarea unghiului de înclinare de la nord la sud.

Mulți s-au tot întrebat de-a lungul vremii dacă acest turn poate cădea și tocmai din cauza acestei temeri, în 1990, s-au făcut numeroase lucrări de întărire a rezistenți și gradul de înclinare a fost corectat de la 10 grade la 3.99. Partea cea mai interesantă este că nimeni nu știe exact de ce acest turn este înclinat, deși numeroase ipoteze au fost vehiculate. Cea mai populară perspectivă este aceea că solul de jur împrejurul turnului este foarte nisipos din cauza inundațiilor râului Arno. Mai mult, există chiar și o legendă care spune că Gallileo, care era din Pisa, a făcut testul cu sabia, probabil în secolul al XVI-lea, aruncând-o din vârf pentru a testa masa și viteza:).

Relaxează-te pe iarba din Piazza del Duomo/ Dei Miracoli

Piazza Miracolelor (Piazza dei Miracoli), cea care în care se găsesc 5 din cele mai importante monumente din oraș, a intrat pe lista UNESCO în 1987. Așezându-te pe iarba din micul parc poți admira liniștit atât Turnul cât și Catedrala sau Baptiserul.

Noi ne-am cumpărat înghețată (că ce ar fi Italia fără Gelato?!:)) și am savurat-o de pe iarbă, înainte de a ne face curajul să intrăm în Catedrala Santa Maria Assunta.

Arhitectura catedralei este în stil Renascentist Florentin și majoritatea statuilor sunt cele originale, excepție făcând câteva dintre ele care, în secolul al XI-lea, au fost mutate în Muzeul Domului. Exteriorul e făcut din marmură colorată iar interiorul e în forma unei nave, cu numeroase picturi și sculpturi.

În 1959 un incediu a distus mare parte din colecția de artă Renascentistă însă, la scurt timp, numeroși artiști au fost angajați să refacă întreaga catedrală și să o redecoreze.

Baptiserul din Pisa poate fi admirat imediat ce intri pe Porta Nova, inaugurată de către familia De Medici în 1562.  Baptiserul impresionează prin mărime și,  ceea ce e mai puțin cunoscut, este că a fost construit înainte Turnului Înclinat (ridicat abia la 20 de ani de la inaugurarea Baptiserului & Catedralei).

M-a impresionat că arhitectura Baptiserului are și elemente de inspirație orientală deoarece, în calitate de port maritim, Pisa a avut numeorase legături cu Lumea Islamică, stabilindu-și centrele comerciale în toată zona din Africa de Nord. Construcția este dedicată Sf Ioan Botezătorul, arhitectul principal fiind Diotisalvi dar cei care și-au lăsat ampreta asupra stilului fiind Nicola și Giovanni Pisano (tatăl și fiul). Pe lângă faptul că este o clădire absolut impresionantă, Baptiserul Sf Ioan este cunoscut și datorită acusticii sale incredibile.

După ce ai petrecut câteva ore cocoțându-te în vârful Turnului sau în partea superioară a Baptiserului îți recomand să îți tragi sufletul la una dintre multele cafenele și să te pregătești pentru alți mulți km de mers prin centrul medival al orașului.

Nu o fi Pisa cel mai mare oraș din Italia dar clar ai atât de multe de admirat, pe lângă minunile din Piazza dei Miracoli.  Noi nu am avut atât de mult timp de vizitat dat fiind că după sutele de trepte de la Turn ne luptam cu o foame de lup, decizând să ne luăm prânzul târziu în Lucca, alt orășel medieval cu o arhitectură deosebită și un vibe extrem de tineresc:)

2 zile pe Coasta de Azur – întâlnire cu chic-ul franțuzesc

Festivalul de la Cannes e un fel de Mecca pentru orice iubitor de film european și era ce va ce îmi doream, de ceva vreme, să bifez în agenda mea de evenimente.  Întâmplarea a făcut ca mica excursie de la Genova pe Coasta de Azur să se suprapună și cu ultimul weekend de festival, ceea ce ne-a încântat enorm. Dar să nu ne entuziasmăm prea mult pentru că la fața locului ne-am mai dezumflat un pic în ce privește posibilitatea de a vedea un film în celebra sală Palais des Festivals.

San Remo

De la Genova, unde am petrecut câteva zile frumoase și unde ne vom întoarce mereu cu drag, am luat mașina și ne-am hotărât să facem o plimbare romantică pentru a admira coastă a Liguriei și să intrăm în Franța pe Coasta de Azur.

Știam că se fac doar 3 ore de la Genova până la Cannes, pe autostradă, dar ne-am dorit să ne bucurăm de culoarea incredibilă a mării și să ne oprim în fiecare orășel fie el italian sau francez. Am reușit să facem 6 ore și asta nu doar pentru că ne-am oprit în San Remo să facem poze dar pentru că drumul de coastă e îngust, greoi și foarte lent.

Liguria

Cazarea ne-o alesesem într-un mic apartament pe malul mării, în Cagne sur Mer un sătuc romanțat și foarte elegant, aflat la jumătatea distanței dintre Nisa și Cannes.

După ce ne-am cazat am pornit grăbiți către Cannes, mult prea entuziasmați încât să mai avem și energia să analizăm cumva Cagne sur Mer.

Cannes

Cannes și al sau festival de film
Dacă ai ajuns cu mașina la Cannes trebuie să știi că sunt parcări cu plată peste tot și că o oră costă între 2 și 3 euro. Dacă tot dai banii aceștia ar fi bine să te asiguri că parchezi cât mai aproape de zona pe care îți dorești să o vizitezi. Noi am parcat lângă Gară pentru a fi la doar 10 minute de mers pe jos de Palais des Festivals, acolo unde mă visam zâmbind de pe covorul roșu :).

Festival de Cannes

Din momentul în care am ieșit pe străzile pline de oameni veseli, eleganți și frumoși am fost ca un copil în parcul de distracții. Totul mi se părea o altă lume, plină de opulență dar și naturalețe, una în care îmi doream să îmi petrec câteva ore bune :).

Cannes

Bineînțeles că am încercat să găsim bilete la filmul din seara respectivă și tot bineînțeles ni s-a râs în față:). Ne dusesem total nepregătiți căci biletele la festival sunt un Sf Graal pentru toți cei veniți la Cannes în luna mai. Așa că ne-am bucurat doar de plimbarea pe faleza de lânga celebrele scări de la Palais des Festivals.

Am făcut numeroase poze, sperând să surprindem vreo celebritate…noi și celelate sute de oameni care se înghesuiau halucinant, asta ca să îi exclud pe cei care stăteau cu scăunel de la primele ore ale dimineții.

După vreo două ore de căscat gura și admirat rochii somptuase( și mai ales de lungi promisiuni că de      « luni mă apuc de dietă » după ce le vedeam siluetele), am plecat să ne bucurăm de plimbarea pe Riviera Fraceză .

Roberto Benigni – Cannes 2018

Și așa plimbându-ne noi dezamăgiți că nu întâlnisem nici o stea de cinema, mai că m -am lovit de  ….Roberto Benigni.  Da, da…celebru din La Vita e Bella era la 2 pași de mine, făcându-mi ziua și mai însorită și mai fericită. L-am pozat în timp ce dădea mâna liniștit cu cei ieșiți din zona de vedetisme și zâmbea elegant în obiectivul aparatelor de fotografiat :).

Roberto Benigni – Cannes 2018

Am descoperit opulența la ea acasă pe Riviera de la Cannes: baruri albe, terase sofiticate, muzică asuzitoare, animatoare frustrant de frumoase și clienți rupți parcă din filmele de la Hollywood. La toate acestea noi eram doar niște spectatori amuzați, gândindu-ne că nu știu oamenii ăștia că la noi, la Mamaia, există o lume asemănătoare…cu prețuri ușoar mai piperate:).

Cina ne-am luat-o la un Irish Pub, că deh…de ce să nu mănânci fish & chips când ești la Cannes ?! Asta și pentru că era singura terasă ce nu era plină ochi…am înțeles și de ce, după ce a sosit mâncarea. Dar cum eram prea fericiți încât să ne enervăm, am refuzat politicos ceea ce adusese chelnerița  aceea plictisită. Și bineînțeles, ca în orice țară civilizată, nu am plătit consumația atâta timp cât am spus clar că nu era conformă cu ceea ce trebuia.

Cagnes sur Mer

După lăsarea serii ne-am întors către micul Cagnes sur Mer, care a doua zi ne-a demonstrat clar că nu era nici mic și ,clar, nici anost.

Cagne sur Mer & Renoir

Acest fost sat de pescuit a devenit la începutul anilor 1970 o stațiune populară și plină de viață, datorită plajei sale, Cros-de-Cagnes. Astăzi, orașul imbină perfect tradiția și modernitatea, prin orașul său medieval (Haut de Cagnes), cu multe monumente și numeroase activități nautice și culturale.

Pentru a-ți araăa ce mult ne-a plăcut la Vila lui Renoir, în pădurea de măslini, am făcut chiar și un filmuleț: imaginile vorbesc de la sine:)

Ne-am început ziua cu un mic dejun delicios, cumpărat de la una dintre numeroasele brutării de pe malul mării, luat pe plaja întinsă, plină de pietre și foarte lină.  Deși ne bucuram de soarele arzător am decis să vizităm orașul medieval, aflat în vârful dealului.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Ceea ce trebuie să știi e că acest elegant sat pescăresc a fost casa lui Renoir, în ultimii săi ani de viață. Vila lui Renoir, din milocul livezii cu măslini, poate fi vizitată și este locul perfect pentru a te bucura de cele 11 tablouri originale ale celebrului pictor dar și de sculpturi făcute în colaborare cu oaspeții săi.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Această frumoasă casă Neo-Provensală a fost construită pentru Renoir, deja foarte bolnav la acea vreme, și familia sa, în 1908 și oferă câteva camere, unde încă se mai pot găsi obiecte originale de mobilier dar și un balcon ce ofera o panorama incredibila de-a lungul costei Antibelor.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer
Vila Renoir – Cagnes sur Mer/ Atelierul de pictura

Le Haut-de-Cagnes & Grimaldi

Haut-de-Cagnes

Despre orășelul medieval citisem în drumul spre cazare și am fost curioși să îi străbatem străduțele dar și să ajungem la Palatul Grimaldi, aflat în inima Haut-de-Cagnes. Centrul medieval a fost numit sit istoric fracez în 1948, fiind considerat o oază de liniște și răcoare. Dacă nu știai, acesta este un centru medieval locuit, câțiva oameni au preferat să părăsească viață agitată de pe Coastă și să se retragă în clădirile istorice.

Haut-de-Cagnes

De-a lungul timpului foarte mult artiști ca Renoir, Soutine sau Modigliani au venit aici pentru a-și găsi insipiratia și s-au îndrăgostit iremediabil de acest loc. De altfel, comunitatea artiștilor este destul de extinsă aici, având posibilitatea să găsești mici ateliere pe fiecare străduță.

Haut-de-Cagnes

După ce ai obosit de la atâta urcuș, te sfătuiesc să savurezi un sirop la una dintre cele 3 terase de lângă Palatul Grimaldi.

Ceea ce aș vrea să își spun este să nu încerci să vizitezi ceva între oră 12 :00 și 14 :00 căci totul este închis – sieta francezilor este mai rea decât cea a italienilor și nu le pasa de nimic altceva decât de ea:).

Haut-de-Cagnes
Haut-de-Cagnes

Ce am aflat despre acest Palatul Grimaldi Că a fost construit în 1310 de către una dintre cele mai înstărite familii și în interiorul său se află 3 alte muzee cu teme specifice zonei: Muzeul măslinilor,  o introducere în istoria și cultivarea acestei arte; Colecția obscură și excentrică Suzy-Solidor, un grup de portrete ale cabaretului chanteuse, pictate de prietenii săi artiști & și Muzeul Mediteranean al Artei Moderne, care conține picturi și ale artiștilor de secol XX îndrăgostiți de Coastă de Azur.
Dar deși nu am intrat să admirăm și noi aceste colecții, ne-am bucurat de câteva cadre furate în curtea interioară a Palatului, de scara largă ce îți oferea view ul spre întreaga construcție și de arborii seculari ce avea de spus atâtea și atâtea povești .

Din păcate nu am avut timp să facem tot ceea ce ne-am dorit în aceste două zile dar am decis că trebuie să ne întoarcem, să petrecem câteva zile și în Nisa și Ezre. Deși, fie vorba între noi, Nisa nu ne-a inspirat prea mult din mersul mașinii dar cine suntem noi să judecăm locul preferat de promenadă a vechii aristrocații europene ?!

Dacă vrei să afli mai mult despre destinații faine din Franța poți citi și:

Mont Saint Michel; Abația și legendele sale

Paris; magia unui oraș plin de istorie; partea I

Castelul VERSAILLES – Incursiune la Curtea Regelui Soare – partea III

Casteleul Vincennes – incursiune la curtea Regelui Soare partea II

Vaux-le-Vicomte Fontainebleau – incursiune la curtea Regelui Soare partea I

Deauville Trouville pe urmele lui Coco Chanel

Left Menu Icon
TravelFunPassion