Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

There are no posts with pins, to add one go to posts and select the post location.

TravelFunPassion

Skopje, Macedonia – între kitsch și eleganță

Macedonia de Nord am descoperit-o acum doi ani în vacanța din Ohrid ( Ohrid – un colț de liniște macedoneană) și m-a impresionat acel orășel curat, elegant, parcă rupt din filmele italiene. Am rămas atunci suprinși că o țară mică, cu o istorie turbulentă și fără ajutor din partea UE, a reușit să aibă o infrastructură bună, cu autostrăzi și drumuri decente. Așa că am decis să ne reîntoarcem să vedem dacă acest aspect se aplică întregii țării sau doar zonei Ohrid, recunoscută pentru capacitatea sa turistică. 

smacap_Bright

În capitala Macedoniei de Nord am intrat la 6 dimineața ceea ce ne-a dat posibilitatea să vedem orașul complet gol, scăldat de primele raze ale soarelui. Prima impresie a fost că era destul de murdar dar că avea destul potențial pentru turiști. Aveam să aflăm, mai târziu, că 2 august este sărbătoare națională și că toate muzeele și casele patrimoniale sunt închise, urmând să le admirăm din exterior.

Am făcut un tur rapid în centrul vechi al orașului și am rămas cu « gură căscată » la numărul impresionant de statui, peste câteva zeci, așezate peste tot unde se găsea un soclu. Am aflat că acestea erau parte a unui proiect inițiat în 2013 de reconstruire a orașului, când se alocase un buget exorbitant pentru construirea de poduri, statui și îmbrăcarea clădirilor vehi.

Statui in Skopje
Skopje la prima ora a diminetii

Pe parcursul celor două zile am fost indecisă în privința părerii pe care să mi-o fac despre capitală. Ceea ce am apreciat a fost faptul că s-au străduit să îmbrace în « haine » elegante un oraș gri, încă apăsat de moștenirea arhitecturii comuniste.T

Top 4 activități în Skopje 😊


Fortul KALE
  1. Vizitează cetatea KALE și bucură-te de panorama orașului

Așa cum spuneam și mai sus, noi am ajuns la primele raze de soare în oraș așa că a trebuit să facem ceva până la ora la care am fi putut să ne cazăm. După un mic dejun la una dintre zecile de patiserii deschise la ora 6 dimineața și plimbarea pe podurile cu statui😊, am pornit către cetatea ce se vedea mândră în vârful dealului din centru. Nu știam la ce să ne așteptăm, așa că am sperat să o putem găși deschisă.


Fortul KALE

Fortul KALE, se găsește în partea veche a orașului, având o lungă istorie din anii 500 până în perioada  modernă. Cetatea a fost refăcută de câteva ori de-a lungul anilor și chiar distrusă de un cutremur, în anul 1963.


Fortul KALE

Trebuie menționat că nu există taxa de vizitare a cetății, zona e destul de părăsită și nu există ceva amenajat pentru turiști însă poți să te plimba liniștit pe vechile ziduri, să admiri panorama superbă asupra orașului și să te bucuri de o experiență chiar interesantă. Recunosc că mi-ar fi plăcut să văd mai mult interes pentru acest martor tăcut al istoriei tumultoase macedonene dar, poate în viitor, lucrurile se vor schimbă.

2. Bea cafeaua în Piață Centrală

Skopje Piata Centrala

La fel ca multe altele din Skopje, totul este gigantic, inclusiv fântâna și statuia mare din centrul Pieței. Dacă ai văzut déjà alte capitale europene și ți-a plăcut un monument în mod deosebit, este foarte posibil să îl regăsești în capitala macedoneană 😊. Un exemplu bun se poate găsi în parcul central, unde vei vedea atât o statuie ca cea din Budapesta dar și un arc de triumf asemenator cu modelul original parizian.


Skopje Piata Centrala

Podurile care traversează râul orașului sunt frumos împodobite cu statui gicantice, asemănătoare cu cele de pe Charles Bridge din Praga 😊 însă efectul e unul plăcut, si, ignorând detaliile de kictch, se pot face fotografii chiar faine.


Skopje Piata Centrala

Orașul are  numeroase statui, construite după 2013.  De fapt, s-a ajuns până acolo încât oamenii s-au revoltat împotriva guvernului, pentru că investește sume enorme de bani în construirea de statui și clădiri maiestuoase în loc să ofere politici de ajutorare a localnicilor.


Skopje Piata Centrala

Cea mai impunătoare statuie este cea a lui Alexandru cel Mare, care tronează în centrul pieței Macedonia, călare pe un cal, înconjurată de fântani artizanale impresionante. Ceea ce ne-a amuzat teribil este faptul că la ora prânzului, când soarele dogoreste îngrozitor, copiii localnicilor găsesc oportun să se scalde în frumoasa fântână și să se distreze mâncând porumb fiert, direct în apele ei 😊.

3. Shopping în Vechiul Bazar


Skopje Piata Centrala

Acesta este considerat unul dintre cele mai vechi bazaruri, cu influențe puternic otomane, cu oameni dispuși să negocieze. E un haos general în Scopje după lăsarea serii, ceea ce creează un vibe interesant, care te face să iubești și să urăști în același timp acest oraș.


Skopje Piata Centrala

Vechiul Bazaar din Skopje a fost,  încă din anii 1200, inima comerțului din oraș. A reușit să își păstreze mult din farmecul orginal până în zilele nostre, moscheea care se afla in apropierea dându-i încă un aer cu totul special.

Terasele de lângă bazar și piața Macedonia sunt frumos decorate și cu produse apetisante, ceea ce m-a făcut, încă din prima zi de vacanță, să  renunț la dieta mea strictă 😊. Recomandăm cu căldură restaurantul Old City House, construit în 1860, cu mâncare extrem de delicioasă și prețuri prietenoase. Dacă îți place peștele, nu rata păstrăvul roșu de Macedonia la grătar😊. Găsești mai multe detalii despre restaurant la: https://www.restorani.com.mk/en/restoran/restoran-stara-kukja-skopje


Skopje Piata Centrala

Cazarea am ales-o într-un apartament drăguț cu living și dormitor, elegant și cu o locație mai mult decât conveniență (exact în centrul vechi al oarasului, a distanță de mers de toate obiectivele): Regina Apartementshttps://www.booking.com/hotel/mk/sandra-macedonia-st-apartment.ro.html?aid=964694&app_hotel_id=1904493&checkin=2019-08-15&checkout=2019-08-16&from_sn=android&group_adults=2&group_children=0&label=Share-pcBXgJ%401565699324&no_rooms=1&req_adults=2&req_children=0&room1=A%2CA

4. Bucură-te de aer curat la Canionul Matka


Canionul Matka

La aproape jumătate de oră cu mașina de capitală  se află Canionul Matka, una dintre cele mai faine atracții ale Macedoniei de Nord cu un lac artificial care acoperă o suprafață întreagă de 5.000 de hectare.

Poți face alpinism,  trekking, caiac, să innoti, să mergi cu bărcuța pe lacul artificial și să admiri peștii. Noi am luat un tur lung cu bărcuța, 50 minute, care a inclus și vizita ghidată la Peștera Vrelo, extrem de populară pentru speologi. Am aflat istoria peșterii, ghidul povestind câteva dintre descoperirile făcute de scafandrii în lacul ce izvorăște din inima peșterii. Plimbarea costă cam 10 euro de persoană și merită fiecare bănuț.


Canionul Matka

Organizarea vacanței la New York: sfaturi utile (1)

Nici nu știu cu ce să încep atunci cand vreau să vorbesc despre vacanța la NYC😊. Nu pot descrie toate zilele full într-o singură relatare așa că voi încerca să îți povestesc cum ne-am organizat noi și ce anume am face diferit.

Decizia de a merge la NYC a venit natural atunci când ne făceam planurile pentru 2019, a fost mai mult un vis al jumătății travelfunpassion dar am intrat repede în joc și m-am lăsat purtată de val. 

Obținerea Vizei :
Profilul online și plată :
Procesul pentru obținerea vizei ne-a cam zăpăcit, dat fiind că nu prea știam de unde să o apucăm. Așa că am apelat la colega mea de la Părinți Călători (Cum-se-obtine-viza-sua-pentru-copii-si-adulti-in-2018/ ) știind că ea documentase destul de bine procesul.  De la ea am aflat siteurile unde să ne facem profilul ( http://www.ustraveldocs.com ), cum să ne plătim taxa ( https://cgifederal.secure.force.com ) și ce documente să avem la noi.

În completarea detaliilor pe care le găsiți la ea în articol, aș vrea să iți povestesc de ceea ce ne-am lovit noi când am creat profilul pentru obținerea vizei.
Întrebările pe care le-am avut eu pe formularul D-160 (https://ceac.state.gov/genniv/) au fost total diferite de cele ale jumătății tfp, și nu mă refer la cele cu stagiul militar ci mă refer la cele legate de studii, țările anterior vizitate, planurile exacte pe care le aveam déjà făcute pe SUA.
Panicoasă din fire cum sunt😊 , am crezut că era ceva aiurea cu profilul unuia dintre noi si de aceea el a primit întrebări diferite sau invers .

E total normal ! Întrebările pot apărea aleatoriu, unele clar diferite în funcție de sex dar majoritatea sunt generate de răspunsurile pe care le oferim anterior. Tot procesul de completare al profilului online a durat cam o ora pentru fiecare dintre noi.

Plata:
Noi am plătit online cu ING, numărul de confirmare cu care te poți programa la interviu a venit după 12 ore de la plată. Am sunat de vreo 2 ori la ambasada SUA pentru a înțelege de ce nu se genera codul de confirmare 😊.

Să nu faci ca mine : așteaptă și vei fi informat pe mail că e ok aă îți alegi orarul preferat. Ne-am programat amândoi la următorul slot liber în sistem, la prima oră a dimineții astfel încât să evităm să ne luăm zi liberă de la muncă.
Ca și info, poți plăți și la bancă taxa de 160 de dolari pentru viză dar tot va dura cam 24 de ore până la confirmarea acesteia în sistemul celor de la ambasada, așa că tu alegi cum vrei să plătești.

Interviul :
Am ajuns cu 20 de minute mai devreme decât programarea inițială și ne-am așezat cuminți la coadă, înfruntând frigul crunt de ianuarie pentru o oră și jumtatea. Deși mă așteptăm să intrăm exact la ora stabilită, nu știu exact ce s-a întâmplat, dar am așteptat destul de mult până când ăm fost primiți în ambasadă.  Controalele sunt la fel ca cele de la aeroport (ține cont că nu ai voie cu ruscasc în spate la interviu).  Telefoanele trebuie închise total pe perioada interviului deși, sincer, nu a verificat nimeni acest lucru 😊.

După ce am trecut de controlul de securitate, am așteptat frumos să vină rândul numărului nostru, oferit de paznic, la intrarea în sala de interviuri. Pozele pe care le făcusem inițial acasă, necesare pentru a completa profilul online, nu au fost acceptate, așa că ne-am făcut altele la mașinuțele din incinta ambasadei, contra sumei de 20 de ron (atenție, nu acceptă decât cash și nu da restul 😊).
Am trecut pe la 3 ghișee, fiecare dintre funcționari ne-a pus întrebări despre motivul pentru care mergeam la NYC, și de când suntem împreună 😊 (aici a trecut testul jumătatea tfp, deși aveam dubii clare că știe exact data de când suntem împreună 😊).

Eu îmi făcusem enorm de multe scenarii în cap despre aceste interviuri dar totul a decurs simplu și destul de rapid, oricum cred că decizia este  déjà luată când ajungi la ghișeu pe baza profilului online. Ni s-a confirmat că vom primi viza, am lăsat pașapoartele acolo iar peste 48 de ore, acestea ne-au fost trimise acasă cu curierul (plătit la sosire cu taxa de 24 de ron de persoană).

Să nu faci ca mine: Înainte de interviu citisem multe articole, încercând să aflu ce documente să avem cu noi: diplome de la facultate, acte de la casă, fișa de salariu sau cv ul updatat.  Nu am avut nevoie de vreun document și le-am cărat efectiv degeaba. Am văzut la coadă că și alte persoane fuseseră la fel de paranoice ca și mine dar nu am vazut vreun funcționar să ceară documente adiționale.

Cazare și zbor :
Noi aveam la momentul interviului deja cazarea rezervată pe booking.com cât și biletele de avion cumpărate, ceea ce poate fi un risc dacă nu ți se oferă viza. Dar am fost siguri că nu ar avea motive reale să ne refuze așa că am decis să ne organizăm în avans.

Zborul :
Bilețele de NYC au reprezentat o cheltuială majoră pentru bugetul de vacanță dar nu atât de scumpe cum am fi crezut inițial.

Am ales să zburăm cu Air France de la București, cu primul zbor de dimineață, cu escală de 5 ore la Paris CharlesDeGaulle și de acolo să avem legătură către New York. Datorită orarului de zbor am reușit să ajungem al NYC la ora 16:30  și să avem timp să luăm și pulsul orașului înainte de a ne trânti în patul micuț de hotel.
Am colege care au zburat direct de la Paris sau Bruxelles cu bilete sub 300 de euro spre NYC însă am calculat cât ar costa un zbor până la respectiva destinație, plus o cazare și am ales o variantă « mai curată » direct de la București, chiar daca financiar ne-a dus puțin mai mult decât zborul din alte orașe mari din Europa.  Îți recomand același lucru dat fiind că oricum e destul de obositor și așa : 2 ore până la Paris, 4-5 ore escală (o minima de 3 ore e ok pentru o escală la Charles De Gaulle) și alte 7 ore jum până la NYC.

Cazarea :
Și nu e deloc ușor să spun că e scumpă, atât de scumpă că îmi venea să îmi schimb părerea despre organizarea acestei vacanțe, noroc că luasem déjà zborul 😊.
M-am uitat foarte mult pe AirBnb și acolo opțiunile sunt mult mai bune din punct de vedere financiar, atâta timp cât accepți să stai în Brooklyn sau New Jersey, unde poți găsi apartamente foarte cochete. La inceput alesesem această opțiune însă, în doi, nu e foarte rentabilă, pentru că vei avea un spațiu mare și frumos, dar suma tot frumușică va fi 😊. Plus că trebuia să calculăm minim 40/50 de minute de la o destinație la alta, asta dacă stația de metrou era aproape.  Inițial ne doream să mergem și cu fratele meu și, în această situație, ideea unui apartament era ideală, dar am renunțat apoi la ea.

Am ales o soluție puțin mai scumpă, cu condiții clar mai slabe dar care a intrat în top prin poziția sa : Riverside Tower Hotelhttps://www.riversidetowerhotel.com/ ), lângă râul Huston, cu un view panoramic către new Jersey, la 20 de minute de mers pe jos de cele mai importante atracții din Manhattan. Hotelul acesta are 2 stele, camerele sunt foarte mici dar au baie (curată) în cameră, recepție non stop (foarte amabile persoanele de aici) și cu o locație imbatabilă ce ne-a persmis să venit noaptea târziu, pe jos, de pe Broadway (cam 30 de minute). Acestea erau punctele forte, pe de altă parte camera era mega mică, holul învechit, ușile foarte apropiate astfel încât ne trezea alarma vecinilor , cu mobila uzată și o saltea cam inconfortabilă.  Dar plecam la prima oră a dimineții și ne intoarceam seara foarte târziu. Așa că minusurile au fost anulate de aceste aspecte, hotelul a fost exact ce ne trebuia, am avut așteptările corect setate de la început.

Important: Toată organizarea a durat cam 3 luni și jumătate, din momentul în care am cumpărat biletele. Noi nu aveam nici măcar pașapoartele atunci când am făcut acest pas, așa că toată “hârțogaria” a durat ceva. Tot înainte de plecare ne-am luat biletele la muzee, spectacole, am decis intinerariul și modul de transport în NYC. Dar despre toate acestea îți voi povesti în relatarea următoare 😊.

Statuia Libertatii
Statuia Libertatii
Brooklyn Bridge

2018 – un an de călătorii și descoperiri

Cum ne apropiem de sfârșitul de an, am început să fac o retrospectivă a ultimelor 12 luni și a realizărilor travelfunpassion. Am petrecut mult timp scriind despre poveștile noastre de călătorie dar și uitându-ne pe filmulețele care surpindeau momente inedite din vacanțe.

Pentru noi, începutul de 2018 a fost plin de planuri frumoase, unele s-au realizat, unele nu, iar altele s-au transformat, ultimul moment, în ceva și mai fain:).

 Ianuarie / Aprilie – Pe tărâmurile ascunse ale Dobrogei 

În primele lui ale anului ne-am concentart în a reda experiențele de pe teritoriul Dobrogei, dorindu-ne să arătăm cât de mult ne place această zonă a țării.

Am scris despre Adamclisi insursiune in istoria dobrogeana , aducându-ne aminte puțin din importanța acestei cetăți dar și de frumusețea naturii ce  o înconjoară.  Am făcut și un filmuleț în care să  arătăm cum a fost renovat situl arheologic și ce anume se mai poate vizita în zonă:

Așa am ajuns să îți povestesc, în primvara lui 2018, despre Cetatea histria si ibida, unde, nu mai fusesem de peste 10 ani  și am putut să văd cât de frumos s-a dezvoltat situl arheologic dar mi-am reamintit și de peisajul lacului ce inconjoară vechea cetate.

De Paște, atunci când majoritatea prietenilor noștrii ciocneau încă oule roșii, noi am fugit pe o șalupă micuță, pentru a ne bucura de locul cel mai sălbatic cu ieșire atât la mare cât și la lac:), la  Gura portitei, raiul-salbatic din Dobrogea.   Am vizitat acest sat de vacanță, izolat de apele lacului Golovița, cu acces foarte limitat pe uscat, semn că, pentru o bună perioadă, locul va rămâne cam singura plajă virgină a litoralului românesc.

Tot în primăvară ne-am bucurat și de o plimbare la Delfinariul din Constanța, unde am descoperit și o mini rezervație cu animale dar și showul amuzant al focilor & delfinilor: Delfinariu si microrezervatia Constanta. Am făcut multe fotografii și am redevit copii pentru câteva ore:).

Trecuseră câteva luni și noi ne umplusem fiecare weekend cu scurte escapade la mare dar și prin București, cu toate că începuse deja să ne macine dorul de avioane, călătorii în afara țării și entuziasmul unui loc complet nou.

Înainte însă de a porni către  o vacanță ce se tot modifica de la o zi la altă, ajungând să se întindă pe parcursul a 10 zile și vreo 2 țări:),  am descoperit 2 muzee absolut încântătoare, în București, surpriză foarte faină : Muzeul george Severeanu & Muzeul Friederick Stork Cecilia Cutescu Stork.

Mai / Iulie – Italia, Coasta de Azur

La sfârșit de mai, am pornit câte acea vacanță atât de așteptată, mă mâncau de ceva luni deja tălpile:). Ne-am oprit 4 zile în Roma, și am încercat să înghesuim aproape toate obiectivele turistice în ele, astfel încât să putem lua cu noi cât mai multe amintiri frumoase. Am scris și am filmat mult despre Roma, oraș tare drag mie: : Roma la citta eterna 4 zile full partea I & Roma la citta eterna 4 zile full partea II.

După cele 4 zile, am fugit puțin pe Coasta de Azur, unde am descoperit eleganța la ea acasă, am mers pe covorul roșu de la Cannes, am mâncat înghețată la Cagne-sur Mer și am băut o cafea la Monaco:). Toate acestea în doar două zile, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu cu harta în față pentru a nu rata vreun loc special: 2 zile pe coasta de azur intalnire cu chicul fratuzesc.

Ne-am oprit câteva ore si  la Monaco pentru a înțelege pasiunea lumii față de cea mai frumosa poveste de dragoste dintre un prinț și o stea de la Hollywood, Grace Kelly & Albert de Monaco:). Am părăsit cu greu țărișoara asta cât un oraș, extrem de curată, fantastic organizată, exorbitant de scumpă dar….atât de frumoasă:).

Cum nu ne venea să revenim pe teritoriul țării, și mă lovea tristețea doar la acest gând, am mai făcut câteva opriri să descoperim locuri magice din Italia: Portofino, satucul italian care a cucerit Europa ,  Genova, portul de pe coasta Liguriei  și Pisa, micul oras cu turn inclinat 

August  – Transilvania, Moldova

Luna August am dedicat-o  excursiilor din România, dorindu-ne să descoperim frumusețile autohtone și să creem  o nouă categorie pentru călătoriile noastre: Minunățiile românești:).

Am reușit să fim Turist in Moldova Iasi, prinți și prințese la  Palatul Cuza, Ruginoasa, & Castelul Sturza Miclauseni și să ne uimit de frumusețea locurilor.  Din păcate multe din locurile Moldovei nu sunt încă cunoscute la adevărata lor valoare, meritând la fel de multă atenție ca mult mai turistică Transilvanie.

Coborând munții, spre Transilvania, am văzut o altă față a României, intalnindu-ne  mai mult cu turiști străini decât români. Acest lucru este posibil și datorită faptului că zona  “lui Dracula” a fost extrem de marchetată în afara țării și că turiștii nu îl caută doar pe sângerosul conte dar și vechile biserici fortificate.  Noi ne-am dus către Bisericile Fortificate (Viscri, Cincsor, Saschiz/)  apoi am luat-o pe urma vechilor familii nobiliare românești la  Cetati medievale & legendele lor : Fagaras si Hunedoara

 Septembrie: Serbia, Croația & Muntenegru

Vacanța de vară de anul acesta a fost îndelung discutată, am plecat de la ideea unei excursii exotice dar ne-am schimbat cu doar o săptămână înainte cumpărării de bilete.  Așa că planul făcut repede și « pe genunchi » a dus la organizarea unei vacanțe relaxante și foarte odihnitoare…..în care am parcurs 4000 de KM în mașină.

Așa am reușit să străbatem  toată Croația de la un capăt la celălalt ( Medulin, Pula, Plitvnice, Dubrovnik, Zadar) dar și Muntenergu (Budva, Kotor, Sfantul Ștefan).  Între timp îți aduc aminte despre prima noastră oprire în Riviera Medulin, Pula si Vsar

Octombrie / Decembrie – Bulgaria, Italia, Slovenia & Budapesta

Începutul de toamnă ne-a prins pe meleagurile vecinilor bulgari, descoperind locuri noi sau revăzând orașe vizitate anterior.

Ruselski Lom a apărut pe radarul nostru iar partea amuzantă a fost că niciunul dintre noi nu știa nimic despre acest parc natural sau despre comorile ascunse aici, câteva aflate .chiar  pe lista UNESCO:. Destinatii de weekend: Ruselski lom 

Am putut vedea, la Ruselski Lom, biserica în stancă de la Basarbovo dar și Fortăreaia de la Cherven, ambele monumente de neratat dacă te afli  pe meleagurile bulgărești.

Ne-am temperat puțin cu plecările pe sfârșit de toamnă, doar pentru a ne recăpăta forțele și să o luăm din loc la început de decembrie, spre Piețele de Crăciun:).

Această ultimă vacanță a lui 2018 a fost o nebunie totală:  am plecat cu avionul spre Genova doar pentru a bea un espresso vero italiano, am luat mașina  jumătății travelfunpassion și am pornit către o nouă țara: Slovenia. Și așa am pus în topul țărilor vizitate cea cu numărul 27:).

Numele capitalei slovene, cel de Ljubljana,  înseamnă, tradus, « Cel iubit » și nu există un  mai potrivit pentru această localitate atât de șarmantă:   Ljubljana si magia unui oras fermecator

Ultima pe lista noastră de aventuri a fost frumoaaă  capitală a Ungariei, aceasta fiind cunoscută ca un oraș romantic și elegant, cu arhitectură specială și bulevarde lărgi : Budapesta, arta si arhitectura

Așa se încheie 2018 și începem un an nou cu multe planuri de călătorii dar, de data aceasta, nu le dezvălui și sper să te pot surpinde cu povești noi și frumoase. Am învățat, încă o data în viața mea de călător, că cel mai bine e să improvizezi și să ai mereu o soluție de rezervă,  Mă intorc  mereu la ideea că cel mai mult plan e să nu am absolut nici un plan si sa ma bucur de fiecare moment. Îmi doresc să am cu mine, in fiecare călătorie, jumătatea travelfunpassion, pe fratele meu și prietenii cei mai apropiați, așa putem împărtăși și peste ani poveștile și să ne amuzăm de fazele care nu au mers chiar așa cum visasem când am plecat la drum.

Gura Portiței – Raiul sălbatic din Dobrogea

Gura Portitei – cazarea

Odată cu venirea primăverii am început să colindăm iar prin Dobrogea noastră dragă.

Așa că, a doua zi de Paște, am pornit spre un loc despre care am tot auzit povești și pe care îmi doream să îl descopăr : Gura Portiței, Jurilovca.

Mulți îmi povestiseră că e o localiatate mică, pescărească unde se poate mânca un borș de pește demențial.

Plaja de la Gura Portitei

Bineînțeles că nu toate ies așa cum  plănuiești inițial, așa că borșul de pește a rămas să fie bifat într-o altă vizită. Am căutat o barcă să ne ducă până la Gură Portiței, locul care,  în ultimii anii, a fost vizitat de către cei care își doresc o experiență a mării…altfel :).

Plaja de la Gura Portitei

Dar de ce la Gura Portiței ?

Portul de la Gura Portitei

Este un sat de vacanță izolat de apele lacului Golovița, cu acces foarte limitat pe uscat (barcangiul spusese că drumul a fost închis de ceva vreme și oricum era accesibil doar cu mașini de teren), semn că, pentru o încă bună perioadă de vreme, locul acesta va rămâne cam singura plajă virgină a litoralului românesc.  Păi cum litoral la Lac?  păi da, că apele lacurilor Razim, Sinoe & Golovița se varsă în Marea Neagră și așa ni se oferă accesul la fâșia de plajă îngustă și liniștită.

Încă de când am intrat în micul port de la Gura Portiței m-au impresionat căsuțele de vacanță vopsite în albastru și alb, tipic lipovenești (asta și pentru că unul dintre locurile mele preferate de la Muzeul Satului din București este exact modelul casă bătrâneasca de la Jurilovca).

Plaja de la Gura Portitei

Cum eram totuși entuziasmată să descopăr plaja, am pornit direct acolo pentru a face poze cu pescăruși, nisip, scoici și cu oamenii frumoși care mă însoțeau. Am zăbovit cam oră oră și jumate, spre disperarea barcangiului care ne aștepta și care pariase cu nu avem ce face mai mult de 30 de minute. Well….el nu știa ce nebuni suntem noi cu pozele și cu vietățile sălbatice astfel încât să căutăm sub fiecare piatră, scoică și mușuroi de furnici . Am « fugărit » până și doi șerpi de apă, curioși ce căutau ei eșuați pe nisipul fierbinte:).

Plaja de la Gura Portitei

Casute la Gura Portitei

Am intrat în zona protejată unde am văzut pentru prima dată în viață mea o fâșie de plajă acoperită în totalitate de cochilii cu formă perfectă.  Odihnindu-se la soare, cateva zeci de pescăruși plictisiți, au fost treziți la viață doar de zumzetul aparatului foto.
Aș vrea să pot spune că liniștea de la Gura Portiței era spartă doar de râsetele noastre și de cântecul păsărilor dar…..si alți turiști avuseseră aceeași idee ca și, noi și în scurt timp, plaja se umpluse de tineri.

Nu am găsit cunoscutul restaurant deschis dar ne-am bucurat de cozonacul pus la pachet și de cele câteva banane, mâncate pe malul mării.

Pelican la Jurilovca

Pe drumul de înapoiere l-am rugat pe barcangiu să oprească pentru a urmări și vreo câțiva pelicani, dar poate data viitoare voi avea și inspirația să îi focalziez cum tebuie atunci când îi pozez …graba strică treaba asta e clar.

Pelican la Jurilovca

În portul din Jurilovca există o limbă de pământ, printre apele lacului, umbrită de stufăriș, unde se ascund lebede, porumbei și pelicani…..toti « vânați » conștiincios  de noi, cu unicul scop de a fi imortalizați “pe peliculă”.

Ne-am învârtit puțin prin sat și am căutat și cetatea de la Argamum (Orgame),  cea care a rămas pe lista noastră pentru o vizită uterioară, goniți fiind de foamea care ne dădea tarcoale…se pare că acel cozonac nu fusese suficient pentru cei toți 4 hoinari.

Dacă ți-a plăcut povestea noastră, te rog să ne urmaresti si pe Facebook  & Instagram (@Travelfunpassion).

Din seria Dobrogea noastră:

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Enisala; cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea; frumusețea naturală – partea I

Dobrogea – Histria & Ibida

Cheile Dobrogei

Pentru noi Dobrogea e « acasă « dar cu toate acestea, nu încetăm să o descoperim și să ne dorim să vizităm cât de multe putem. Am inițiat anul trecut acest mic proiect de a prezența puțin din frumusețea Dobrogei și continuăm și anul acesta cu noi cetăți, locuri minunate, încă necunoscute.

Că să îți aduc aminte cum am început totul, îți arăt filmulețul făcut anul trecut pentru a începe să vezi și tărâmul Dobrogei prin ochii noștrii:).
Dobrogea; frumusețea naturală – partea I

Cheile Dobrogei

Am rămas surprinsă când am început să caut date despre vestigiile istorice din Dobrogea și să găsesc cetăți demult uitate, unele repuse pe harta turismului românesc cu ajutorul fondurilor europene la Enisala (Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean ) & AdamclisiAdamclisi – insursiune în istoria dobrogeană)  iar altele încă în curs de descoperire ca Upulum ( comună Pantelimon, Constanța) sau Ibida (Ibida, Strava Rusă).

Îți prezint primul nostru traseul pe 2018, primele drumuri făcute sub razele calde de soare primăvăratic: Histria & Ibida.

Histria – cea mai mare cetate de pe teritoriul Dobrogean

Histria

La Histria ne-au purtat pașii și în toamna lui 2017 dar am ajuns atât de târziu încât ne-am bucurat doar de un apus și o plimbare romantică printre ruine….mă rog, eu una uitasem de romantism dat fiind că am supărat rău un șarpe ce dormita printre pietre și care « m-a certat » sănătos :).  Așa că în loc să plouă cu declarații de amor, a plouat un ditamai urlatul meu de teamă, dar, nah, astea sunt poveștile care se spun mereu la un pahar cu prietenii :).

Histria

Nu mai fusesem de peste 10 ani la Histria și am putut să văd cât de frumos s-a dezvoltat situl arheologic dar mi-am reamintit și de peisajul lacului ce înconjoară vechea cetate.
Dacă nu știai, îți voi spune că întregul sit se întindea peste 67 de hectare și că a fost locuit neîntrerupt peste 1300 de ani: îți poți imagina că acele ziduri au fost martore la atât de multe etape istorice ?! Cetatea a fost distrusă abia în secolul al VII-lea d.Hr.

Histria

În urma săpăturilor arheologice, începute în 1914, au fost descoperite temple grecești, basilici romane, urme ale templului lui Zeus, ceramică de Hamagia & Babagdac etc. Primul arheolog, Vasile Pârvan, a numit Cetatea de la Histria « Popeiul românesc ». Această denumire caracterizează perfect Histria, mai ales dacă ne gândim că acoperă aproape 2 milenii de civilizații diferite; motiv pentru care, în 2007, cetatea a fost inclusă în Patrimoniul European. 

Patrocle – prietenul meu de la Cetatea Histria

Histria

Dacă nu te-am convins încă ce rol a jucat Histria în istoria teritoriului Dobrogean, îți mai spun că aici se bătea propria monedă, încă din anii 480/475 înH. Fiecare monedă era din argin și avea pe una dintre fețe simbolul orașului.

Ne-am plimbat printre ziduri, am admirat din nou coloanele grecești și lumina soarelui în apele fostului lac Sinoe, zonă Razim, acolo unde Marea se întâlnește cu zonă liniștită de lac; ne-am împrietenit cu un cățel foarte jucăuș (pe care l-am botezat pe parcursul viziei Patrocle 🙂 ) și ne-am imaginat din nou povești demult apuse și, poate, încă nespuse:).

Histria

Deși în toamnă nu am avut șansa, anul acesta am intrat și în Muzeul de Arheologie putând să admirăm comori din perioadă elenistică. și romană.

Histria

Ibida, cetatea încă învăluită în mister

Ibida a apărut pe « radarul » nostru când am început să căutăm cetățile dobrogene și, trebuie să recunosc, nu știam absolut nimic despre ea. Deși la ieșirea din Jurilovca există un indicator către Cetatea Ibida, mai nimeni nu știa să îmi spună ceva despre această. Așa că am început să sap puțin pe site-urile arheologice și prin ziarelele locale pentru a putea să aflu ceva. Ceea ce este cel mai important: Waze-ul & Google Maps o găsesc, ceea ce ne arată că începe trezească interesul turistic :).

Am pornit a doua zi de Paște entuziasmați să mai descoperim o cetate pierdută (asta după experiența din Vinerea Paștelui, când am ajuns la Castrul Roman Apulum din comuna Pantelimon, Constanța). Am urmat indicatoarele bine puse la punct și am ajuns la baza dealului unde, cândva, se întindea Ibida, una dintre cele mai importante cetăți din zona Scytia Minor.
Se pare că Slava Rusă, localitatea unde se află Ibida, va urca vertiginos pe harta turistică, dacă miturile despre această se vor adeveri cumva. Se spune că a fost una dintre cele mai importante fortificații militare, cu o construcție ce seamăn cu vechile cetăți medievale.

Drumul spre Ibida

S-au descoperit, în timpul săpăturilor arheologice, numeroase vestigii, care plasează cetatea din sec III-IV până în sec VI, în timpul Împăratului Iustinian, “vinovat” de construirea multor cetăți în zonă Scytia Minor. Zidurile de apărare se pot vede încă de la marginea dealului, pe care l-am urcat bucuroși să vedem că erau și alte personae interesate de această cetate, semn că turiști există, atâta timp cât comorile sunt semnalizate corect.

Bineînțeles că și aici ne-am împrietenit cu niște câini simptici, bucuroși de oaspeți mai ceva decât vechii români care au populat Dealul de la Slava Rusă :).

Prietenul 1 de la Ibida

Prietenul 2 de la Ibida

Aproape de apusul soarelui am părăsit Ibida cu promisiunea să ne întoarcem spre vară, atunci când studenții & profesorii de la Arhitectură vin să continue săpăturile. Cine știe ?! Poate avem noroc și găsim pe cineva dornic să ne imparatseasca mai multe despre acest loc ce pare încă învăluit în mister, chiar și pentru specialiști :).

Prietenul 3de la Ibida- Harciog de Dobrogea

Sunt chiar fericită că în mai puțin de 6 luni am redescoperit cu drag locurile copilăriei noastre : Histria, Enisala, Ibida, Adamclisi și mai avem câteva pe lista noastră (cetatea Argamum, sau Orgame de la Jurilovca, Dinogetia & Capidava).
Dacă ti-a placut povestea noastra, te rog să ne urmărești și pe Facebook  & Instagram (@Travelfunpassion).

2017 – un an de povești frumoase cu Travelfunpassion.com

În fiecare an am încercat să pun în balanța a ceea am făcut bine cu ceea ce puteam face și mai bine în cursul lunilor ce au trecut.

Anul acesta a fost unul dintre cele mai bune atât pe plan personal pentru “blondă” cât și pentru Travelfunpassion:).

Dar să încep cu începutul: se pare că iar am fost pe drumuri și am avut grijă ca din fiecare oportunitate să scot povești frumoase pe care să le împărtășesc și cu voi:). Și abia acum, când am început să fac retrospectiva mi-am dat seama câte chestii faine am văzut și am făcut:)

Dar mai mult: anul acesta am deschis, în iulie și canalul de youtube în care puteți vedea multe din călătoriile pe care le vor enumera mai jos:

https://www.youtube.com/channel/UCi3FQu1Fx8GCqmZZvyu3DnA

Tot în 2017 a mai apărut EL, cel care susține blogul cu tot ceea se poate vedea pe youtube și care sigur iți place mult (o abonare va ajuta mult:)).

Deci fata cu “viața în valiză” își împarte și valiza de calătorii cu cineva:)

Franța & Italia

Am începutul 2017 în plină forță cu revizitarea a două dintre țările pe care le ador: Franța & Italia.

De altfel în Franța m-am reîntors de vreo 5 ori anul acesta: avantajul extraordinar de a lucra pentru o companie franțuzească::).

In ianuarie, în cea mai friguroasă zi a anului și o zapadă ce a făcut din drumul de acasă la Otopeni o mare aventură, am luat primul zbor din 2017 cu destinația Paris (https://www.travelfunpassion.com/2017/03/16/paris-magia-unul-oras-plin-de-istorie-partea-i/: orașul despre care spuneam că este primul pe care l-am vizitat, la 18 ani, și care îmi va rămâne mereu în suflet….deși nu este în topul preferințelor mele:).

Vizita în Franța mi-a readus oportunitatea de a mă reîntoarce într-un alt loc admirat în acea prima ieșire din România din 2003 și anume : Mont Saint MichelMont Saint Michel – Abația și legendele sale

Povestea frumoasei abații m-a fascinat în cei 15 ani ce trecuseră de la prima mea vizită așa că am găsit tăria de a sta într-un autocar 6 ore de la Paris, doar pentru a vedea din nou “castelul” din mijlocul apelor:).

La sugestia unei prietene, am ales să merg și la ocean, în Franța, – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul din Normandia: Deauville & Trouville. ( Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel.)

Începutul verii m-a prins tot în Paris așa că am ieșit cu colegele la un picnic tipic franțuzesc de la care nu a lipsit cidrul, șandvișurile și fructele prospete. Și cum nu puteam alege o destinație decât demnă de regi și regine pentru a celebra 1 iunie: ne-am dus la Versailles. (CASTELELE FRANȚEI (VERSAILLES) – INCURSIUNE LA CURTEA REGELUI SOARE – PARTEA III ).

La venirea primelor raze de soare din Februarie am pornit către o altă destinație veche și nouă în același timp: Italia.

A fost ocazia perfectă că într-un city break de 3 zile să revăd Veneția: orașul ce mă fascinase prima data în 2005 (chiar la trecerea dintre ani, un revelion plin de frumos și zâmbete): Veneția – orașul plutitor.

Dacă prima dată admiram focurile de artificii de pe insula Lido, acum am avut ocazia să ajung la marele Carnaval de la Veneția, oportunitate perfectă să văd orașul în haine de sărbătoare și costume fantastice:).

Și cum călătorului îi stă bine cu drumul (știi tu: fraza aia de o repet eu obsesiv), în decursul aceleași vacanțe am poposit și într-o locație nouă: Bologna .

Orașul asta mic și cochet a lăsat o puternică impresie asupra mea și, spre marea supriza, una foarte pozitivă: Bologna – culoare și viață.

În Italia m-am reîntors și în  Octombrie, ocazie cu care am revazut Florenta (Florența – arta la superlativ)  dar am descoperit și locuri noi, ce fuseseră mult pe lista mea de călătorii: Cinque Terre (Cinque Terre – romantismul italian) Genova, Siena & orasele medievale ale Toscanei (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) .

Dar cum deja canalul de youtube era deschis: noi am făcut câte un filmuleț pentru fiecare destinație:

Austria & Slovacia

Primăvara lui 2017 m-a prins tot pe drumuri dar în mașină, de data aceasta:).

Destinația inițială a fost Austria: Viena Viena – o pagină de istorie europeană) acel oraș ce mi-a plăcut mai mult in 2013 decât acum dar care, din punct de vedere cultural, tot e una dintre cele mai forte destinații din Europa.

Tot cu ocazia aceasta am ajuns să văd un oraș nou austriac: Graz (Graz – o surpriză plăcută).  Graz este destinație ideală pentru fiecare călător:  de la istorie la cultură, de la tradiție la viată de noapte, acest oraș te poate ține ocupat destul de mult timp.

La sfârșitul celor 4 zile de Austria, pe drumul către România, am decis să trecem și prin Slovacia, doar pentru a bea o cafea cu un vechi prieten, aflat pe meleaguri slovace:)

Si uite asa ne-am oprit in Bratislava ( Bratislava – o plimbare romantică orașul în care îmi petrecusem cam 2 luni de zile în 2015 și care îmi place mereu la fel de mult.

Albania & Macedonia

Cel mai greu mi-a fost să organizez vacanța de vară: 4 persoane care văzuseră deja destule destinații frumoase și care fiecare își dorea să descopere ceva nou, ieftin și frumos:). Asta da temă pentru o pasionată de travel dar am găsit soluția perfectă ce întrunea cele 3 cerințe principale : Albania & Macedonia:). 

Toți prietenii au rămas mască la aceste două țări, prea puțin cunoscute pentru turismul din România dar care vor depăși în curând mult mai cunoscută Grecie.

In Albania https://www.travelfunpassion.com/2017/08/14/albania/) am găsit o țară cu un peisaj superb, cu munte și mare, cu oameni primitori dar care mai are enorm de recuperat pe piața turismului european.

Macedonia a fost punctul de oprire pe drumul de întoarcere în țară și, deși am văzut doar Ohridul, îmi doresc să mă reîntorc să înțeleg cum poate avea o infrastructură atâta de făină o țară atât de mică și încă necunoscută (https://www.travelfunpassion.com/2017/08/12/ohrid-un-colt-de-liniste-macedoneana/).

 România magică

Vara ne-o petrecem și pe malul Mării Negre, o îndrăgim atât de mult cât doar 2 dobrogeni autentici o pot face:):

Doar nu credeai că am uitat de țara asta și de ceea ce o face specială:)?! Noi am încercat să ne ocupam fiecare weekend și dacă nu aveam o destinație în afara granițelor, sigur ne găseam ceva de făcut în…Dobrogea (https://www.travelfunpassion.com/2017/07/19/dobrogea-frumusetea-naturala/).

Mai întâi a fost vizita la cetățile din Dobrogea, una dintre multele văzute fiind  Enisala (Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean), apoi un 1 Decembrie de vis în în Balcic (la vecinii bulgari) dar cu oprire Vama Veche (  https://www.facebook.com/acolo.bar/ si un Craciun de poveste în draga noastră Constanța.

Ce?! nu am mai scris demult pe blog?! Păi avem câte o relatare video pentru fiecare weekend de decembrie:

Vama Veche de 1 Decembrie:

Tradiții Românești :

Off Road de Crăciun:

Bineînțeles că avem deja planurile pentru 2018 dar nu le spun încă: vrem să vă surprindem cu destinații noi și frumoase: tot ce “pot da din casă” este un road trip prin Europa și o vacanță cu o destinație exotică:).

Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

Auzisem numeroase  povești despre Toscana și orașele sale medievale, despre întinderi infinite de vie și un vin mai mult decât minunat. Trebuie să recunosc că până la momentul în care am ajuns acolo, nu înțelesesem pe deplin cât de mult ar fi putut să îmi placă:).

Ceea ce am aflat pe drum este că în Toscana există 7 locuri protejate de UNESCO, destul de multe, aș spune, pentru o regiune nu foarte mare a Italiei. Am pornit din Florența (unul dintre siturile protejate de patrimoniul UNESCO) după prânz și am ajuns la Siena (Ccel de-al doilea sit) seara târziu.

Prima oprire am făcut-o la un mormânt etrusc, așa cum arata un idicator, oarecare,  pe marginea drumului. Nu ne-am așteptat să intrăm în via privată, printre măslini și gutui, pentru a descoperi acest  mormânt etrusc. Se spune că l-a descoperit propietarul terenului atunci când a săpat în vie :).

Ceea ce ni s-a părut inedit e că, deși mormântul stătea sub protecția primăriei, terenul era proprietate privată și ne-a fost permis să ne plimbăm în voie peste tot.  A fost chiar placută descoperirea acestui mormânt ce aparținuse unei căpetenii din armata etruscă dat fiind ca eu, personal, nu știam foarte multe despre etrusci.

Dacă nu știai încă, civilizația etruscă este numele acordat unei anumite categorii de oameni din Italia Antică, plină de bogății, localizată în zona Toscanei și Umbriei.  Această civilizație era caracterizată de un limbaj deosebit și a rezistat din cele mai vechi timpuri (aproximativ anii 700 ÎH) până în momentul în care a fost asimilată de Romani (secolul IV ÎH). Dată fiind istoria etruscilor, pe teritoriul Toscanei se găsesc numeroase vestigii ale acestora și implicit multe morminte.

Scurta plimare a reprezentat, de fapt, o lecție de istorie vie, o incursiune în vremuri demult apuse ale lumii italiene, așa cum o cunoaștem astăzi :).

Înainte de a vorbi despre aventura în Toscana, aș vrea să îți spun despre cazarea pe care am ales-o în San’Andrea, un sătuc la scurtă distanță de Siena. B&B ul noastru a fost o vilă din anii 1800, renovată în linia vremii, extrem de romantică : Vila Sant’ Andrea ( https://www.booking.com/hotel/it/villa-sant-andrea-siena.ro.html?label=gen173nr-1FCAEoggJCAlhYSDNiBW5vcmVmaE2IAQGYASDCAQNhYm7IAQzYAQHoAQH4AQuSAgF5qAIE;sid=98bd5f656193c439b9734fc756f3ca60.)

Ceea ce ne-a plăcut a fost comunicarea cu propietarii, încă de la început. Deși nu mai putea fi găsită nici o persoană după oră 15 :00 la recepție, ni s-a trimis un mail cu toate detaliile cazării noastre : codul de intrare în vilă, locul în care găseam plicul cu cheia și o hartă cu locurile unde am fi putut mânca in Siena. Micul dejun se servea de către propietara, foarte vorbăreață și extrem de prietenoasă.

Să vă povestesc, deci, ce am văzut noi prin Toscana și de ce ne dorim să ne întoarcem aici în curând!!!

MONTERIGGIORI

Ne-am început incursiunea în Toscana cu o vizită la vechea cetatate-oraș Monteriggiori.  Aceasta a fost construită de către Republica Siena pentru a-și securiza granițele în timpul luptelor cu Florența. Cele 2 mari orașe se băteau pentru supremația asupra Toscanei și au fost rivale timp de multe secole.

Ceea ce e mai puțin cunoscut este că doar 42 de oameni locuiesc între  zidurilor cetății fortificate Monteriggiori : majoritatea lucrători la magazinele de artizanat sau la micul hotel construit aici. Orașul medieval e format din zidurile vechi, de apărare, un muzeu al armurilor (care îți da posibilitatea să le și probezi), Biserica de secol XIII, Sfânta Maria Assunta  și câteva magazine turistice, împreună cu terasele lor drăguțe.

Monteriggiori e recunoscut și datorită faptului că apare în opera lui Dante, Infernul, sau că, în vremurile moderne, e folosit ca și locație pentru jocul Assasin Creed (joc ce folosește numeroase personaje și locuri din Italia Renascentistă).

COLLE DI VAL D’ELSA

Am văzut indicatorul către Colle di Val’Elsa și ne-am « rătăcit », descoperind o nouă destinație. Cred că cel mai mult ne place să nu ne respectăm planul de călătorii în vacanță:).

Acest orășel medieval, ocolit adeseori de turiști, majoritatea inghesuindu-se către locații mult mai cunoscute, a fost o surpiza plăcută. În mijlocul unei zile banale a săptămânii, Colle părea pustiu, cu străzi pietruite goale, cu magazine ferecate (că era siesta) și lipsit de vitalitatea concurenței sale :  Sân Gimignano.

Încercând să vedem de ce ne apare ca și oraș monument, am descoperit liftul ce ne ducea către partea de sus a dealului. Căci da, Colle di Val’Elsa este împărțit în două : partea de jos, modernă,unsor insipidă și partea de sus, medievală, care avea să ne impresioneze categoric.

Liftul, așezat la capătul unui tunel răcoros, săpat direct în deal, ne-a purtat către Colle Alta (așa cum e numită partea veche a orașului). Încă de la deschiderea ușilor am deschis larg ochii pentru a cuprinde peisajul absolut superb, având posibilitatea să admir panorama asupra dealurilor din împrejurimi .

Ceea ce trebuie să știi e că acest oraș e recunoscut nu doar în Italia dar și în toată Europa pentru sticlă de cristal care se fabrică aici (oferă 70% din producția Italiei și 14% din cea mondială). Sunt și câteva magazine de la care se pot cumpără produse fabricare aici cât și un muzeul frumos amenajat, în partea modernă a orașului.

Am avut șansa să vizităm o bisericuță de piatră, de secol XIII, Biserica Sfântă Caterina, recunoscută atât pentru faptul că a rezistat inuntadiilor dar și pentru pictura originală, pictată în 1437 de către Zacchia Zacchi , Pieta.

Ne-a oprit apoi la Domul din partea veche a orașului și am încercat să aflăm dacă se poate vizita și cupolă acestuia însă, din păcate, era închisă.

După cele vreo 2 ore de plimbat pe piatră cubică, ne-am oprit pentru prânz la o terasă destul de simpatică, a cărei mâncare însă nu ne-a plăcut atât de mult ca și orașul:).

Despre San Gimignano, Siena și peisajele pitorești din Val D’orcia o să îți povestesc data viitoare, acum te las să te bucuri de poze și de poveștile din filmulețe noastre:).

Left Menu Icon
TravelFunPassion