Așa cum spuneam și în prima parte a relatării vacanței noastre din august, am colindat câteva zone foarte frumoase din țară . (https://www.travelfunpassion.com/din-transilvania-in-moldova-1-palatul-brukenthal/).
Ne-am continuat călătoria din Avrig către Maramureș, alegând o cazare la Vișeul de Sus (https://www.booking.com/hotel/ro/pensiunea-pajiști-verzi-47-green-meadows-guest-house.en-gb.html), într-o căsuță veche maramureșeană, într-o curte liniștită în care companie ne-au ținut întreagă perioada 2 pisici jucăușe, un câine și 3 rate plimbărețe:)
- Salina Turda – Incursiune în inima pământului
Pe drumul către Vișeul de Sus, ne-am hotărât să facem și o oprire la Salina Turda, despre care citisem atât de multe dar pe care nu avusesem încă șansa să o vizitez. Am avut câteva emoții legate de regulile de siguranță în situația pandemiei de Covid-19 dar am observat că lumea respecta atât purtarea măștii cât și dezinfectarea mâinilor sau așteptatul frumos la coada.
Ceea ce trebuie spus de la început despre Salina Turda e că a apărut menționată prima data în istorie încă din perioada Romană . Cu toate acestea exploatarea sării în epoca romană nu este susținută de multe dovezi și de aceea se considera că adevăra istorie a minei de sare de la Turda a început cu adevărat cam în secolul XI – XIII.
Sunt multe de citit și aflat despre istoria uneia dintre cele mai vechi și bine menținute saline din Romania însă, ea a fost readusă la viață și pusă în circuitul turistic abia în 2008, cu o lansare oficială în 2010.
Odată ajuns la primul nivel al salinei, ai posibilitatea fie să iei liftul pentru a o explora până în “inima să” ori să cobori câteva sute de scări. Temerari din fire, am optat pentru scări, mai ales că și coada la lift era interminabila dar și pentru că aveam ambiția să fac totul de una singura (spre exasperarea jumătății tfp, dat fiind că eram și posesoarea unei sarcini de 7 luni și jumate la acel moment:)).
Mi-a plăcut enorm felul cum e totul organizat în interiorul salinei, de la Roata cu care te poți plimba că să admiri de sus priveliștea (noi am sărit peste pentru că am avut aceasta panorama coborând toate cele vreo 200 de scări), să joci tenis de masă , să te plimbi, să ai diferite mici activități de agrement. Fiecare zona are un nume diferit și poți explora diferite parti ale salinei. Următoarea oprire pentru noi a fost către lacul din Mina Terezia , unde ne-am dorit să ne plimbam cu bărcuță însă coada nu ne-a incantat deloc:).
La sfârșitul plimbării am optat din nou pentru scări, de data asta urandu-le mult mai greu:) dar am fost extrem de madra de mine, plus că a, scutit enorm de mult timp de așteptare al lifturilor. O plimbare în Salina Turda iți poate testa puțin capacitatea de rezistenta, însă merita făcută cel puțin o data:)
2. Plimbarea cu Mocăniță – romantism pe Valea Vaserului
Viseul de Sus, ca și oraș, ne-a dezamăgit destul de mult: dezorganizat, puțin murdar, fară opțiuni turistice, doar cu una sau doua terase mai OK și cu un aspecct învechit și plin de praf. Data viitoare când ne vom întoarce în Maramureș, sigur nu vom mai alege o cazare în acest orășel. Motivul principal a fost că Mocăniță se afla la o distanta de fix 10 minute de cazare, facilitate care , însă, nu a meritat, gândind acum retrospectiv.
Pentru Mocăniță am cumpărat bilete în avans cu câteva săptămâni bune, ținând cont că era august. Am optat pentru bilete cu prânz inclus (sincer puteam sari și peste acestea pentru că se formează aceeași coada la opriri și pentru cei care dețineau aceste bilete cât și pentru cei de doreau să plătească la fata locului). Desi peste tot apărea scris că masca nu trebuie îndepărtată pe parcursul celor 5 ore de călătorie cu trenulețul istoric, a rămas mult la latitudinea călătorilor. Noi am avut cate de cât noroc că în vagonul ales doar 3/4 persoane nu au purtat masca, toți ceilalți au fost extrem de riguroși cu aceasta regula însă în celelate vagoane procentul era invers proporțional 🙁
Valea Vaserului reprezintă o regiune pitorească din România de peste 40 de km, străbătuți ușurel de mocăniță cu aburi, într-un peisaj cu adevărat cuceritor care te învăluie ușurel, în mersul molcom al trenulețului.
Noi ne-am bucurat de fiecare moment, de scurtele pauze, de o plimbare pe malul răului și de peisajul care ne-a încărcat de energie pozitivă . Clar este o plimbare pe care o recomand cu mare căldură și aș vrea să o refacem în perioada de iarna căci am impresia că fotografiile vor fi chiar senzaționale:).
3. Cimitirul Vesel Săpânța – sau cum face românul haz de necaz
Noi am ajuns la prima oră a dimineții, ceea ce recomand tuturor, dat fiind că va fi mai puțin aglomerat. Aveam cimitirul de la Sapanta de multă vreme pe lista de vizitat însă doar acum am reușit. Acesta este unul dintre cele 3 top obiective turistic din Maramures, cunocut si peste hotare datorită autenticitatii culorilor dar și a mesajelor care sunt gravate pe crucile mormimtelor. Fiecare cruce are un mesaj personalizat, in functie de meseria, varsta sau cauza morții…unele sunt mai amuzante, altele mai puțin, ai nevoie de mult timp pentru a le citi pe toate.
În interiorul cimitirului este și o biserica, destul de nouă, pictată la fel ca și crucile, nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult însă culorile sunt cu adevărat fascinante.
4. Biserica Săpânța Peri – viziteaza cea mai înalta biserica de lemn din Europa
Plimbarea în curtea mănăstirii Peri a fost o gura de aer proaspăt după inghesuiala de la Cimitirul din Sapanta. Personal, mi-a plăcut mult mai mult, curtea elegantă , căsuțele de lemn, biserica cu turnul înalt, ce semăna mai mult a clădire nordică decât a biserica ortodoxă:).
Situată în inima Parcului Dendrologic “Livada , biserica cu înălțime de 75 de metri,a fost construita în 1997 și poarta hramul Sf Mihail. Este făcută integral din lemn și impresionează prin forma și prin modelul construcției. Merită să faceți o plimbare în parcul secular și să vă bucurați de panorama împrejurimilor, din turnul de peste 7m înălțime:).
5. Sate maramureșene de poveste – străduțe pietruite și case colorate
Satele maramureșene sunt recunoscute în tara dar și peste hotare pentru frumusețea lor, pentru culorile vii pentru porțile din lemn sculptate maiestos, și pentru peisajul ce, uneori taie răsuflarea. Din păcate, unele dintre ele și-au schimbat mult înfățișarea, au uitat rădăcinile antice și s-au pierdut într-un amestec ieftin de kitch. Însă, mai exista câteva ultime sate autentice, printre acestea Breb, ocupând un loc fruntaș.
Breb a devenit cunoscut după ce Printul Charles a cumpărat câteva case din localitate și le-a reabilitat, punând satul la loc de cinste pe harta turismului maramureșean. Am ajuns în Breb exact la ora perfecta pentru fotografie, pierzandu-ne pe străduțe pietruite, piesaje de vis și admirând casele tradiționale.
Bârsana este iar un sat extrem de cunoscut, în principal datorita mănăstirii, patrimoniu UNESCO. Valea Izei, zona în care e situat satul Bârsană ascunde unele dintre cele mai frumoase peisaje.
Voi încheia aici mica relatare despre Maramureș, urmând să vă prezint apoi vacanta noastră de câteva zile în Bucovină și istoria ce definește aceasta zona a tarii.
Leave a reply