În prima parte a poveștii noastre despre vacanța în Hurghada am spus de ce ne-a plăcut acest oraș, deși ușor prăfuit, ce excursii frumoase am făcut cu baby T și cât de încântați am fost de prima noastră experiență într-un resort all inclusive (HURGhADA – EGIPTul DE LA MAREA ROȘIE). Acum, însă, va voi povesti despre îndeplinirea unui vechi vis, încă din adolescență, de a vizita Valea Regilor, de a mă pierde pe urmele faraonilor și de a descoperi o frântura din vasta istorie a acestora.
Încă de la sosirea în Egipt am analizat dacă să ne avântăm într-o excursie la Cairo și Piramide dat fiind că drumul dura foarte multe ore și că ar fi fost, totuși, prea obositor pentru baby T. Dar, pentru că acest lucru a picat, rămânând să îndeplinim acest vis într-o vizită ulterioară, am decis să mergem la Luxor și la Valea Regilor. Și aceast lucru putea fi obositor dar, temerari din fire, am ales să ne avântăm cu tot cu bebeluș și să descoperim Egiptul din afara porților poleite ale resortului.
Existau două posibilități: fie luăm o excursie organizată cu un grup mare (adică un autocar cu aprox 50 de persoane, lucru care era foarte rentabil financiar – 50 euro de persoană), fie optam pentru un tur privat, care era mai costisitor dar mult mai pe gustul nostru (ideea de a stă mereu după alte persoane nu mă încânta deloc, plus că un bebeluș are un comportament imprevizibil). Așa că am cerut o oferta de la ghidul local (https://www.mariotouregypt.com/) pentru un tur privat, care ne-ar fi dat șansă să ne ajustăm programul, fără să depindem de un grup prea mare (mult mai ok și în contextul pandemic dar mai ales, mult mai ok pentru baby T, care ar fi călătorit doar cu noi și unchiul sau în mini bus).
Oferta primită, care nu a fost negociată deloc, a fost de 290 de euro pentru a avea șoferul, ghidul și programul nostru, cu intrări la 3 morminte în Valea Regilor, Templul lui Hatshepsut, prânzul și vizita la un centru de alabastru. Ideea de a pleca singuri ne-a câștigat și câteva ore în plus la dus și la plecare dar si posibilitatea ca Baby T sa aibe propriul loc in bus, relaxat in scoică 🙂
- Luxor – Orasul Palatelor – la pas cu faraonii printre coloane de bazalt
Am pornit în incursiunea noastră în jurul ore 5:00 dimineață, șoferul a sosit punctual și elegant la hotel și câteva ore am stat cu nasul lipit de geam pentru a observă pulsul vieții egiptene cotidiene. Există numeroare filtre de poliție pe drumul către Luxor dar trecerea acestora a fost lînă și fără nici un fel de emoții, șoferul având deja permisele noastre.
După aproape 4 ore de condus agitat pe drumurile, chiar bune aș putea spune:), am ajuns la Luxor, sau Teba, fosta capitală a Egiptului antic. În zilele noastre, Luxor e un oraș cu peste 500 000 de locuitori, un oraș care trăiește de pe urma turismului, “adapostind” unele dintre cele mai mari comori ale epocii apuse.
Templul de la Luxor a fost terminat de către faraonul Ramses al-2-lea și este legat de uriașul templul de la Karnak, printr-o alee a procesiunilor. Egiptenii se refereau la Luxor ca la “sanctuarul de sud” și a fost construit în anul 1400 . Cele 4 atracții principale ale sitului de la Luxor sunt: Templul Seti I de la Gurnah, Templul Hatshepsut e la Deir el Bahri și Templul lui Ramses al 2-lea.
Spre deosebire de celelalte temple din Teba, cel de la Luxor, nu a fost dedicat unui zeu anume sau unui faraon special. În schimb, a fost dedicat încoronării unei noi domnii, servind că loc de ceremonial pentru majoritatea faraonilor care au fost încoronați. Când romanii au preluat conducerea în regiune, a transformat una dintre capelele dedicate zeiței Mut, într-o biserica.
Ghidul ne-a spus, într-o română împleticită dar tare amuzantă :), că majoritatea ruinelor și artefactelor de la Luxor, își păstrează încă formă originală. Tocmai de aceea, acest templu este cel mai mare muzeu în aer liber din lume:). Și ce minunat este să pășești printre coloane sculptate, printre statui ce spun povești de secole, să respiri aerul acela incis de soarele și praful deșertic!!!!
Un alt lucru interesant spus de ghidul nostru, cu nume de cod “Ramses”:), a fost că templul de la Luxor a fost ridicat pentru a celebra sărbătoarea Opet, cea care celebrează anual viața, fertilitatea, renașterea și bucuria de a trăi. Procesiunea Opet începea de la templul Karnak și se va îndrepta spre templul Luxor, un festival ce dura între 11 zile și aproape o lună.
Dar artefactele de la Luxor sunt “împrăștiate” și în Europa, să nu uităm că fiecare cuceritor a plecat cu câte un “suvenir”; așa că azi, coloane din vechiul templu se pot găși în UK sau Franța. Ce sentiment ciudat am avut atunci când am aflat că una din coloanele lui Ramses al -2lea e cea din centrul Parisului, la Place de Concorde, loc în care îmi băusem de atâtea ori cafeaua si a cărui istorie pe care o știam atât de puțin:(.
Cel mai interesant lucru pe care l-am aflat, a fost că acest măreț muzeu în aer liber, nu era cunoscut până acum un secol, fiind îngropat sub străzile orașului Luxor, deasupra sa inaltandu-se semeață o moschee. Aș fi rămas mult și bine la Luxor dacă ghidul nu ne-ar fi grăbit, că deh, ziua era scurtă și aveam multe de vizitat sau dacă baby T nu ar fi făcut un mic show de urlete, arătând coloanelor istorice ce plămâni sănătoși are el :).
2. Valea Regilor – locul de odihna al faraonilor
Valea Regilor avea să fie locul unde ne-am fi dorit să petrecem cel puțin o zi dar, baby T nu a avut același plan ca și noi așa că a trebuit să ne organizăm vizita și în funcție de dorințele sale:). Am petrecut în jur de 2 ore aici dar nici nu știu când și cum a trecut timpul pentru a vizita cele 3 morminte inclunse in prețul turului plus cel de-al 4-lea, contra sumei de 300 lire egiptene. Acesta ultimul fiind și cel mai impresionant: Mormântul celui mai tânăr și cunoscut faraon al tuturor timpurilor: Tutankamon:).
In Valea Regilor au fost îngropați faraonii și membrii regalitati după ce perioada înălțării de piramide a apus, astfel că putem spune că ultimele generații au fost aduse aici (peste 60 de morminte ce pot varia că mărime, în funcție de importantă “locatarului” sau). Știam deja că majoritatea mormintelor de la Valea Regilor fuseseră jefuite de-a lungul secolelor și că multe din comorile dispăruseră fără urmă, dar ceea ce dă valoare sunt picturile și Hieroglifele ce apar pe pereții acestora.
Există însă un mormânt care a uimit și uimește încă, cel al tânărului faraon, mort la 18 ani, Tutankhamon, printre singurele care au fost găsite intacte, cu tot cu minunățiile ce trebuia să însoțească corpul acestuia în viață de dincolo. Azi, în mormântul lui mai există mumia faraonului, toate celelate bogații fiind mutate în muzeul de istorie de la Cairo. În adolescență eram fascinată de istoria descoperirii acestui mormânt, cea a unui blestem care aplana asupra celor ce aveau să pătrundă aici, un blestem care a fost “dezlănțuit” și asupra arheologului britanic Howard Carter, cel care descoperea mormântul în 1922.
Ne-am promis că ne vom întoarce când baby T va fi mai mare, să îi spunem toate aceste povești, să sadim în el pasiunea pentru această lume plină de mistere, de bogații, de magie.
3.Templul lui Hatshepsut – o regină în lumea bărbaților
Vizita de la templul Reginei Hatshepsut, cea despre care, spre rușinea mea, nu știam mai nimic, dar al cărei templul m-a lăsat fără cuvinte. Atunci când mă gândesc la Egipt, îmi aduc aminte piramidele, templele închinate zeilori antici sau morminte de faraoni adolescenți, însă, niciodată nu mă gândesc la un Templu închinat unei Regine Faron.
Templul lui Hatshepsut a fost ridicat în cinstea Reginei Faron care a domnit asupra Dinastiei a 18-a, cea de -a două regina cunoscută în epoca faraonilor, cea carea domnit alături de fiul sau vitreg. Istoria lui Hatshepsut este extrem de interesantă: fiul să vitreg dorind să o șteargă de tot din istorie, a reușit să distrugă toate informațiile despre ea, inclusiv imaginea din propriul templu. Ceea ce a făcut că numele sau să fie cunoscut a fost determinat de o eroare, aceea ce nu a șterge actul “nașterii” divine a acesteia.
Plimbându-mă pe lângă templu am putut doar să îmi imaginez cum arată acesta cu secole în urmă, atunci când era înconjurat de grădini luxuriante, atunci când era Noilor Faraoni era în toată splendoarea să. O ultima informație interesantă e aceea că acest loc magic a fost reconstruit în totalitate, fiind descoperit abia în a două jumătate a secolului al XIXlea, atunci când chiar și arheologii au fost uimiți să descopere că locul aparținuse unei Femei Faron, dat find că Thutmose III distrusese toate informațiile. Templul a fost complet restaurat de atunci, iar Academia Poloneză de Științe din Varșovia este responsabilă de studiul și restaurarea celor trei niveluri ale templului.
4. Colosii lui MEMNON – selfie cu sculpturi vechi de 3.300 de ani
Ultima noastră vizită, inainte de intoarcere, a foost pentru cateva minute, nu mai mult de 20, la Colosii lui MEMNON. Acestia au fost numiți după un erou grec al războiului troian, cunoscut sub numele de Memnon. Din pacate doar statuile au mai ramas din templul lui Amenhotep pe care il pazeau, asa ca doar ne putem imagina cât de mare a fost cu adevărat (posibil o suprafață de aproximativ 35 de hectare). Noi ne-am oprit cât să facem câteva fotografii și să oftăm în față unei civilizații apuse, o imagine atât de puternică pentru un popor ce azi se zbate în sărăcie: (.
5. Insula Bananelor și Fabrica de Alabastru
Le-am lăsat ultimele pe lista pentru că aici am avut câteva semne de întrebare în privința organizării turului nostru, momentul în care am realizat că Ghidul avea propria să agenda:).
Ne-a scos mai repede decât ne-am fi dorit de la templul din Luxor pentru a ne spune că urmă excursia la Insula Bananelor. Conform înțelegerii pe care o avusesem cu Amir Tours, această excursie trebuia să fie opțională dar așa cum a pus problema ghidul era cam obligatorie:), costând un extra 10 euro de persoană. Deși am vociferat destul de mult, am acceptat să mergem, văzând și partea plină a paharului: Baby T avea să meargă cu barca pe Nil la nici 6 luni:), unchiul sau ar fi văzut cum arată o cultură de banane, iar eu și jumătatea ne-am fi bucurat de un platou cu fructe proaspete.
Uitându-mă înapoi, nu regret această excursie, dar nu mi-a adus un plus valoare istoric și aș fi preferat să petrec mai mult timp printre coloane antice, în loc să văd crocodili în cușcă sau maimuțe triste pe insula acea, ușor decrepită.
Fabrică de Alabastru, sau un magazinas micuț, ascuns lângă Valea Regilor, a fost o surpiza plăcută, o vizită cu care am înlocuit sesiunea de shopping de suveniruri sau parfumuri care apărea în programul inițial. Odată coborati din mini bus, am fost întâmpinați de un spectacol drăguț al celor care ciopleau în piatră, magazinul înăuntru era elegant și plăcut aranjat iar Baby T a fost fascinat de modul cum se lucra piatră (mai ales că a încercat să îi smulgă unealtă săracului om căci e în faza în care ia totul și bagă în guriță:)). După o negociere strânsă am achiztionat 2 obiecte sculptate manual, frumos pictate și cu certificat de garanție, supriză frumoasă pentru jumătatea travelfunpassion:).
Ne-am întors către Hurghada bucurându-ne de ora de vârf prin orașele traversate, observând viață agitată a egiptenilor dar și admirând milioanele de stele din deșert.
Leave a reply