Despre Veliko am mai scris, a ramas în sufletul meu încă de la prima ieșire, prin 2014 (Veliko Tarnovo – orașul medieval dintre dealuri), și m-am reîntors mereu cu drag. Anul acesta căutăm o destinație de weekend, mai aproape de ucuresti, în care să ne bucurăm de o toamna blanda, mâncare bună și peisaje frumoase. Așa că ne-am reîntors cu gândul la Veliko și împrejurimile sale. Dar ne-am droit să vedem și locuri noi, nu ne plac căile cunoscute😊. Așa că am gândit planul încât să bifăm o noapte în Veliko și o zi să o dedicăm părții de Nord a Bulgariei. Da, este chiar o experiență interesantă, mai ales că distanță din Veliko și Lovech este cam de o ora și jumtatate de condus (timp în care Baby T și-a făcut și somnicul de prânz).
Să va povestesc ce am făcut noi, poate va interesaza și pe voi pentru o ieșire scuta de weekend
- Veliko Trnovo si Cetatea Tsarevets

Cetatea Tsarevets este cel mai important obiectiv din Veliko așa că am început vizită de aici. Astăzi cetatea a fost parțial restaurată, după un studiu îndelungat al arhitecturii inițiale, cel puțîn pe bază documentelor păstrate incă din secolul al XIIlea (mai mult cartografii sau mențiuni în cărtile istorice). Se poate vedea cum acest fort a fost capabil să reziste de-a lungul istoriei, fiind format din pietre masive , porți și turnuri .
Intrarea costă 5 Leva de persoană, taxa care se poate plăti cu cardul la intrare. Că și mențiune, să aveți al voi apă căci e destul de dificil de cumpaat dat fiind că nu sunt decât câteva aparate, unde se cere cash. Pentru cei care călătoresc cu copii mai mici, trebuie să știți că cetatea nu prea e baby friendly, căruțul merge greu și sunt și multe scări de urcat. Dar deși a fost o Aventură să car tricicletă lui T în brațe, în timp ce el țopăia pe toate scările ținut de tatăl sau, tot mi s-a părut o experiență inedită pentru toți. Am urcat în turnurile de apărare, am admirat priveliștea, ne-am bucurat de soarele cald de octombrie.

Dealul pe care e construită cetatea este foarte aproape de un centru mic dar plin de farmec și eleganță. Pe stradă principală sunt o mulțime de magazine cu suveniruri însă cel mai mult m-au atras cele cu obiecte de artizanat handmade, de la bijuterii la căni de cafea, farfurii sau produse cosmetice pe bază de trandafiri. Plata se face exclusive cu cash și țin să menționez acest lucru deoarece nu apucasem că scoatem leva așa că am admirat doar marfă de la ferestre, deși am fost tentantă să cumpăr câteva lucruri.

Muzeul Iluziilor nu era pe lista noastră dar am reușit să îl bifez și pe acesta. Am plătit 15 leva și am avut la dispoziție 5 camere cu diferite experiențe, astfel încât ne-am amuzat teribil de iluziile optice create și am făcut nenumărate poze. Că și spațiu, mi s-a părut mai bine dotat decât cel de la București, dar aglomerat și destuld e dificil de “navigat” printre mulțimea de turiști 😊.

Monumentul lui Assen a fost următorul pe lista noastră, l-am prins ușor după lăsarea întunericului, dar plimbarea până la el a fost o plecere pentru toți. Sculptură a fost înălțata pentru a comemora cei 800 de ani capitală a Bulgariei ai Veliko Trnovo. Baby T a fost fascina de scultutura din centru ce repzenta capul unei mame și a unui copilaș, așa că a stat câteva minune bune să o admire.

2. Arbanassi

Eu mai fusesem cu ani mulți în urmă în Arbanassi dar l-am găsit parcă sim ai drăguț de dată această, mai plin de viață sim ai colorat. Satul se află cam la 4km de Veliko, pe platoul unu munte ce oferă o panorama frumoasă asupra împrejurimilor. În Arbanassi sunt câteva biserici foarte vechi, la poarat cărora erau zeci de mașini (dat fiind că era duminică) și deși am fost tentați să le vizităm, ne-am continuat drumul din cauza aglomerației.
Muzeul Konstantsaliev a fost cea mai frumoasă surpriză, atât curtea plină de verdeață, cât și casă memorială sau micul magazin de suveniruri ne-au plăcut tuturor. Construită la sfârșitul secolului al XVII-lea, casă a fost demolată și reconstruită de mai multe ori de-a lungul secolelor. Astăzi, servește că un muzeu etnografic care explorează istoria și cultură locală printr-o varietate de exponate, fiecare camera având o anumită tematică. Diverse expoziții din casă lui Konstantsaliev reprezintă modul de viață al negustorilor bogați în perioada de apogeu a satului, în sec XVI-XVII. Mi-a adus aminte de casele vechi otomane, construite că mici fortărețe, pe care le-am vizităm în Albania, aceeași arhitectură și cam același mod de a decora camerele.

Biserica Nașterii Domnului ne-a apărut în cale fără să plănuim neapărat o vizită😊, am intrat în curtea frumoasă și spațioasă și am dat de această bijuterie arhitecturală din Arbanassi. Această este cea mai veche biserică care a supraviețuit și este acoperită cu fresce caleidoscopice (care datează între 1632 și 1649) și reprezentări în mișcare ale Mariei și ale lui Hristos . Taxa de intrare este de 10 leva de persoană și merită fiecare bănuț. Sunt 5 camere , fiecare cu un alt tip de pictură, fiecare ducând către cea din urmă: iconostasul de lemn. Biserica este destul de întunecată și fără lumina naturală, poate de aceea Baby T a și refuzat să între, el fiind destuld e speriat de spațiile întunecoase. A preferat să rămână afară și să se joace în curte😊.

Nu am mai bifat alte obiective în scurtă vizită dar am remarcat în plimbarea noastră parcul foarte fain amenajat din sat, cu un loc de joacă pentru copii chiar bine dotat, spațiile verzi, locurile de cazare care artau impresionant și, mai ales, multele taverne care te încântau cu preparatele lor. Noi a luat prânzul la una dintre acestea, și nu am fost dezamăgiți.
- Lovech & împrejurimile

După Arbanassi ne-am urcat în mășînă și am fugit fix în partea opusă a Bulgariei😊, către orașul Lovech și parcurile naturale de lângă acesta. Orașul Lovech, deși destul de bine marketat pentru turism, ne-a lăsat un gust ușor amar: un oraș micuț, destul de lăsat în paragină, cu mult potențial, dar neutilizat aproape deloc. Sau poate, fiind octombrie, apetitul pentru turism al bulgarilor scăzuse drastic, și au mai investit nimic.

Ne-am oprit cu toate acestea, cam o ora și jumătate în acest orășel, cu case colorate (chiar dacă aveau nevoie de ceva mai multă vopsea), cu bulevarde largi și un centru destul de goluț. Citisem câteva lucruri despre podul acoperit din lemn, și am ținut să ne oprim și noi aici.

Dacă în Veliko am rămas fascinati de obiectele handmade pe care le puteau găși pe Stradă Meșteșugarilor, aici am fost dezamăgită că în aproape 90% din magazine ce se găseau pe podul acoperit, vindeau doar produse made în China, fără să îți ofere să cumperi ceva authentic.

Peștera Devetàshka a fost următoarea pe lista noastră de opriri. Cunoscută și sub numele de Oknata, această peșteră unică constă dintr-o cameră enormă deschisă iluminată de șapte găuri în tavan. Spre deosebire de alte peșteri, Devetàshka este foarte bine luminată și podeaua să este acoperită de verdeață, în special primăvara și vara. Există 11 lacuri subterane, precum și un mic râu care trece prin peșteră și apoi se conectează cu unul mai mare afară, numit Osam. Vegetația și umiditatea ridicată creează un microclimat plăcut în peșteră, oferind spațial perfect și pentru microclimatul de lilieci. Devetàshka este una dintre cele mai mari peșteri din Bulgaria, dar doar o mică parte este accesibilă turiștilor.

Aici se adăpostesc peste 35.000 de lilieci din 15 specii diferite, precum și alte specii protejate, cum ar fi șerpi, broaște, țestoase și păsări. Pentru a proteja fauna sălbatică, vizitatorii sunt rugați să respecte anumite reguli la intrarea în peșteră, iar când am fost noi, în octombrie, intrarea în peștera mare era închisă pentru perioada de hibernare a liliecilor.

Baby T a fost înnebunit după ecou și a ținut neapărat să își facă glăsciorul auzit, vizitat fiecare colț ce ne era permis și s-a jocat cu pietrele. Recunosc că nu mă așteptăm să îi placă așa de mult aici, cu greu s-a lăsat dus către următoarea destinație.
Cascadă Krushuna & parcul național

Atunci când am ajuns, În sfârșit, în acest loc era deja spre lăsarea serii și am parcurs grăbiți drumul până la cascadă. Drumul până la cascade se face prin pădure, sunt mai multe trasee pentru a ajuns la această și e chiar plăcut să ne pierzi prin aleile parcului național.
Culoarea turcoaz, strălucitoare, a apei se datorează travertinului (calcarului) format prin prezența apei minerale cu conținut bogat de calciu. Atât conținutul de travertin, cât și culoarea sunt extrem de rare pentru Bulgaria de aceea sunt și numeroși turiști localnici.

Ne-am fi plăcut să ajungem și la peștera care se află lângă cascadă, sau să urcăm la terasele superioare dar nu am vrut să mai tragem de Baby T, deja extenuate după ziua lungă, plină de destinații. Am pornit către drumul spre București, el a adormit liniștit în scaunul de mașină, și ne-am continuat călătoria, pentru încă 3 ore, liniștiți și fericiți că am descoperit, și de față această locuri noi și frumoase.
Daca vrei sa mai citesti ceva despre experientele noastre din Bulgaria:
Veliko Tarnovo – orașul medieval dintre dealuri
Leave a reply