Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - destinatii

MALLORCA (2)- TOP 5 PLAJE & ACTIVITĂȚI

Este atât de greu să scriu despre Mallorca deoarece nu aș putea cuprinde într-o singură relatare tot ceea ce e de făcut și văzut și simțit pe aceasta insulă . Dacă în prima parte a povestii am discutat despre cazare, închiriere de mașină și câteva sugestii foarte high level (MALLORCA (1)- CAZARE, MAȘINĂ ȘI ACTIVITĂȚI) , acum aș vrea să vă explic de ce ne- a plăcut atât de mult.

Cala d’es Moro

Ceea ce pot spune este că aceasta parte din Spania are de toate: mare, munte, istorie, modă . Dar să o luam pe rand cu explicațiile:), voi încerca să vă ofer TOP 5 plaje, sate & orașe și activități de făcut pe insula:).

  1. Plaje de vis , ascunse de priviri:)

Dat fiind că gazda noastră era un mare iubitor al insulei dar și a locațiilor nu atât de “turistice”, ne-a recomandat câteva plaje impresionante, la care se ajunge cu un pic de efort dar care au meritat fiecare picătură de tranpiratie:). Unele dintre ele nu sunt atât de baby friendly, adică drumul către ele e un pic dificil însă baby T a fost atât de entuziasmat de fiecare pantă urcată sau coborâtă, fiecare pietricică , încât am avut curajul să “escaladăm munți” cu el în spate (la propriu).

Plajele (calas) pe care le voi recomanda nu sunt plaje amenajate (adică nu exista umbrele, șezlonguri, terase etc) de aceea este bine să ai ceva mai mult bagaj cu tine. Nu e ușor dar….ce lucruri mișto se obțin ușor în viață?!

Cala d’es Moro este plaja cu unele dintre cele mai cristaline ape pe care le-am văzut vreodată (și am tot bătut plaje pe la Mediterana:). Dat fiind că noi am stat în centrul insulei, am început explorarea pe partea de sud-est iar Cala d’es Moro a fost prima pe lista (și la sugestia gazdei noastre). Drumul către ea nu e tocmai cel mai facil, dat fiind că locul de parcare e la multe sute de metri și mai sunt și niste stănci în mijloc:) dar efortul e răsplătit pe deplin. Plaja e micuță, îngustă, dar intrarea în apa e lina și cu nisip fin (perfecta pentru baby T care s-a bucurat enorm).

CALA S’ALMUNIA

CALA S’ALMUNIA este o plajă unde vei găsi mai mult localnici deoarece este destul de aproape de Cala d’est Moro dar există mult mai mult nisip pentru a te relaxa, nu este atât de departe de “civilizație”. Plaja e înconjurată de stănci, pini și pare un fel de oază albastră într-un mare de verde. Apa este lină , nisipul fin și alb, perfectă pentru copii fericiți și părinți liniștiți:). Drumul către plaja se face ușurel, în comparație cu celelalte recomandări, dar tot se merge ceva de la cea mai apropiata parcare (am citit că nu exista autobuze care ajung aici deci locul e accesibil doar cu mașină).

Cala d’es Moro

CALA TORTA este situata în partea de nord est a insulei, am descoperit-o di greșeală (ratând drumul către o alta recomandare) . Ceea ce mi-a plăcut enorm e că parcarea se face în pădure și de acolo se merge “Cu cățel, cu purcel” pe plaja, că oamenii pe care i-am întâlnit erau mișto rău (mix de familii tinere, ușor hippiote, cu zâmbete largi, relaxate). Plaja e înconjurată de munți (cum altfel?!), liniștită, cu apa foarte transparenta și intrare lina. Dar, că și celelate despre care iți voi vorbi, e izolata, lipsta de orice facilitate. Ceea ce mi s-a părut foarte fain e că, la apus, când noi ne-am retras, lumea venea cu paturi și cutii de picnic, cu lemne de foc de tabăra, că erau așa de multe cupluri pregătite de o cina romantica sub lumina stelelor (am zâmbit și noi și am zis că aș vom face ….după ce face baby T 18 ani:)))).

SA CALOBRA – uitasem să o includ în prima mea lista , noroc că am găsit harta și notitee jumătății acolo:). Plaja aceasta ne-a rămas clar în amintire că experiență::). În primul rand că parcarea e la câțiva km (vreo 2 cred), drumul către plaja e spectacular, se trece prin peșteri, se merge paralele cu marea cristalina, și se coboară ceva scări până când ajungi la una dintre putinele plaje cu pietre din Mallorca. E mica, mica, e în mijocul unui canion, și e absolut ascunsa. Dar, tocmai pentru că e așa “oau” , lângă ea se opres vapoarele și de aceea poate fi foarte aglomerata. Noi am avut și emoții căci era super cald, pietrele dogoreau și eram puțin îngrijorați căci aglomerația îl vă debusola pe baby T dar copilul aceste nu încetează să ne uimească niciodată. A fost extrem de mulțumim de oameni, de pietre , de apă , de drum (căci deh…e ușor a mergi câțiva km în brațele părinților :))).

SA CALOBRA
SA CALOBRA

CALA SAN ELM este pe partea vestica a insulei, este micuță dar cu foarte mare potențial de snorkeling (care nu e neapărat activitatea forte a insulei). Este foarte chic, mi-a adus aminte de satele micuțe de pe Coasta de Azur (de altfel zona e frecventat de francezi). Sân Elm este un sătuc de pescari, este și singurul unde exista și o porțiune micuță de umbrele și șezlonguri dar pe care noi am evitat-o:). Practic sunt 2 plaje (cea cu umbrele și cea cu mici pietricele), ambele la fel de faine, pline de poezie, ce inspira liniște și calm. Aici am fost foarte aproape de restaurante și parcare căci plaja este cea a miculu resort, înconjurată de natura . De pe plaja puteam admira Insula Să Dragonera, o limba de pământ împădurită, nelocuita, la care se putea ajunge doar cu barca și care se spune că e “populată” doar de mici șopârle sălbatice:).

CALA SAN ELM

Să nu uitam că Mallorca are peste 240 de plaje așa că este greu să faci un top al lor. Până la urma totul ține de experiență pe care ți-a oferit-o acea locație.

CALA SAN ELM

2. Sate pitoresti de descoperit

SINEU – Voi începe prin a vorbi despre acest sat căci am stat aici 7 nopți din cele 10 petrecute pe insula:). Sineu are un farmec aparte, parca uitat în timp, cu străduțele sale mici, cu oamenii zâmbitori (clar o mare calitate a mallorcanilor), cu catedrala ce “supraveghea” de pe la 1505 semeață întreagă așezare, cu restaurantele sale micuțe dar mai ales….cu siesta să , respectat cu sfințenie .

Sineu

Așa că “doamne fereste” să iți fie foame intre 3 și 6 seara:). Satul e cunoscut, mai ales, datorita pieței sale tradiționale , organizata miercurea, când toate străzile sunt împânzite de tarabe tradiționale, când poți cumpără orice de la suveniruri, haine, bijuterii, carne, brânză sau…..animale vii:). Este un adevărat spectacol, ce celebrează viață (o adevărat gura de aer proaspăt după acest an greu încercat , când târgul a fost închis). Am dansat cu baby T pe strada, pe muzica formațiilor live (spre exasperarea tatălui său), am cumpărat fresh de portocale și am încărcat pungile de amintiri:).

Sineu

VALLDEMOSSA – L-am zăpăcit pe Costin că eu vreau o cina romantica în acest sat atât de cunoscut și atât de frumos că l-a convins și pe Chopin și iubita să, George Sand, să se mute câteva luni în el:). Well, cam cât de romantică poate fi o cină cu baby T :), care a captat, bineînțeles, întreagă atenție a restaurantului cu rasul lui contagios:). Ne-am bucurat însă și de o mică plimbare pe străduțele pietruite, am admirat casele ce aveau ghivece colorate la uși, ne-am tras sufletul în fata bisericii și am “ascultat” poveștile caselor tradiționale:). Să mai menționez că drumul până la Valldemossa e unul dintre cele mai frumoase pe care le-am străbătut, în mijlocul munților Tramuntana, pe coasta de deasupra mării:).

Valldemossa
Valldemossa

DEIA – este un alt sat idilic tipic mallorcan, cu case cocoțate pe dealuri, cu numeroase galerii de artă , magazine de produse tradiționale și restaurante romantice. A devenit cunoscut după 1932, când autorul Robert Graves s-a mutat aici cu amanta sa, apoi câțiva ani mai tărziu și-a adus și cea de a doua sotie (cată dragoste și perseverentă 🙂). am trecut de vreo 2 ori prin Deia și mereu mi-a plăcut vibe-ul său, desi, cu regret, recunosc, că nu am nici macar o fotografie care să suprinda macar 10% cât de fain era acest loc.

Deia

SOLLER – este un mic oraș în mijlocul “văii portocalii”, așa cum i se zice zonei, care și-a caștigat renumele datorită plantațiilor de portocali, portului mic și cohet dar și tramvaiului istoric ce face legătura intre zona nouă și cea veche. Noi am ajuns după amiaza, rupți de foame, am ales singurul restaurant deschis după ora 15:00, direct în port, cu o panorama drăguță. Ne-am plimbam pe străduțe, Baby T și tatăl lui s-au oprit și pe plajă să constuiasca palate de nisip:), în timp ce eu m-am relaxat pe un șezlong (singurul pe care am stat în toată vacanța:))).

Market in Sineu

ARTA – acesta este orașul în care ne-am întors de vreo câteva ori cât am stat în Sineu, fiind cel care făcea conexiunea între cele mai frumoase plaje din partea de nord est/vest. L-am explorat la picior, am luat prânzul, l-am admirat și ne-am dorit să fi stat puțin mai mult. Însă, cu câte sunt de făcut și explorat în Mallorca, cu greu poți pierde mult timp într-un singur loc :(.

Sanctuarul San Salvado

Orașul Artà este cunoscut și datorită Sanctuarulului San Salvador, care se află pe un deal ce oferit o priveliște minunată a peisajului rural. Sanctuarul San Salvador găzduiește o statuie din lemn sculptată în mai multe culori a Fecioarei Măria despre care se spune că ar fi fost adusă pe insulă de către regele Jaume I , în timpul cuceririi medievale a insulei.

Primii pasi la Sanctuarul San Salvador

3. 5 activiăți pe care sa le faci – altceva decât plajă 🙂

Dar Mallorca nu e doar plajă , așa că si noi am incercat să cunoaștem insula și altfel decat de pe nisipul fin 🙂

Plimbare la apus : Farul Formentor & Farul Cap Salines

Cel mai frumos apus Farul Formentor

Farul Formentor este situat pe munte, în partea de nord a insulei. Fără îndoială ,oferă unul dintre cele mai frumoase apusuri văzute vreodată DAR…este unul dintre locurile cele mai “vânate” așa că mereu e foarte aglomerație, nu sunt locuri de parcare și drumul e foarte îngust (se poate ajunge cu mașina doar după 19:00 seara – în rest doar cu autouzul). Înainte de a ajunge la far, merită să te oprești să dmiri pesisajul de pe vechile ziduri, un drum senzaționale cu multe scări pe care baby T le-a adorat, spre disperarea noastră:)

Farul Formentor

Far del Cap Salines este un far situat în cel mai sudic punct al insulei și a fost construit în 1863 , fiind un far ce încă e în funcțiune. Farul nu este accesibil cu mijloacele de transport în comun dar oferă o panoramă asupra mării foarte frumoase, singura plajă a care se poate ajunge e la vreo 2km de mers prin rezervația naturală dar e un drum care merită pe deplin efortul:).

Cap Salines

Mirador de na Foradada este un restaurant destul de fancy de pe terasa căruia porți admira un apus senzațional. Noi nu am mâncat acolo dar ne-am bucurat de terață ușor hipstereasca ce ne-a adus aminte de Vama Veche puțin:). Oameni relaxați ce veneau pentru o poveste și pentru a admira soarele care parca sta să cada peste stanca prăbușită în mare:). Este bine să vii în timpul săptămânii căci în weekend, la fel ca și Formentor, este foarte mare aglomerație.

Mirador de na Foradada

Descoperă peșterile de pe insulă

Sunt câteva peșteri pe insulă care sunt foarte frumoase, însă, de departe cea mai cunoscută este Cuevas del Drach, o peștera care dincolo de frumusețea să este senzațională și datorită concertului de muzică clasică cu care se încheie turul. Peșterile conțîn un mare lac subteran, Lacul Martel, de 25 m, considerat unul dintre cele mai mari lacuri subterane din lume. Concertul de muzică de pe lac, atunci când luminile se sting și bărcile apar luminate cu soliștii, este un moment magic. În trecut se putea face și o plimbare cu barca pe lac, dar în perioada covid a fost anulată.

Cuevas del Drach

Peșterile de lângă Arta sunt la fel de senzaționale, spunandu-se că unul dintre celebrii săi vizitatori a fost chiar Jules Verne, care s-a inspirat din ele în cartea sa “Călătorie la centrul pământului”. Peșterile au fost descoperite de către geologul francez, Edouard Martel, pentru prima dată în ele în 1876. Recunosc, că pentru mine, peșterile sunt un miracol al naturii, formațiunile acelea de stalactite sunt adevărate opere de artă.

Cuevas del Drach

Admiră panorama de pe vârfurile munților Serra Tramuntana

Serra Tramuntana

Spuneam că insula e străbătută de munți, Serra Tramuntana , cei care au fost declarați, cu 10 ani în urmă , Patrimoniu Mondial de către UNESCO în categoria „Peisaj cultural”. Noi nu am făcut escalata, de fapt nu suntem muntomani, dar am traversat munții cu mașina și ne-am bucurat de fiecare peisaj ce iți tăia respirația. Cred că pentru cei ce fac cățărări acești munți sunt cu adevărat niște comori. Există un punct foarte înalt de unde poți admira panorama, și să simți că poți atinge norii…intimp ce vârfurile munților se pierd în mare.

Serra Tramuntana

Învață istoria perlelor din Mallorca

Cu toți știm că perlele au fost, sute ani, o bijuterie destinată celor bogați sau foarte bogați, însă, acum 100 de ani, Eduard Hugo Heusch, inginer german care a lucrat la Paris la un proces de fabricare a perlelor artificiale, a fondat o companie la Manacor, în Mallorca pentru a-și produce perle . Așa au devenit cunoscute perlele Majórica, acele perle care pot fi ok și pentru buzunarul celor ce nu sunt neapărat de vita nobila:). Merita, clar, o vizită la fabrica Manacor pentru a înțelege mai bine procesul de fabricare a perlelor dar și pentru a achiziona un cadou inedit (eu clar mă bucur de cerceii primit de la jumătatea travelfunpassion)

Văd că am scris mult însă e greu să faci un Top pentru Mallorca. Într-o relatare următoare voi povesti doar despre Palma, capitala insulei căci sunt atât de multe de făcut și acolo:)

Baby T
Formentor
Formentor

Activități de iarnă în Șopron, Ungaria

Decembrie e luna în care încercăm să descoperim diferite Piețe de Crăciun din țară dar și din afară. La sfârșit de 2019 am organizat o mică escapadă care să includă și câteva Piețe de Crăciun ultra cunoscute (Viena și Budapesta) dar și unele mai puțin vizitate dar pline de șarm.

Sopron

Printre cele din a două categorie se află și Sopron, un mic oraș unguresc plin de farmec dar și se surprize. Sopron este printre puținele orașe maghiare în care istoria se împletește la fiecare pas, cu urme rămase de la celți, romani, austrieci și unguri.  Pentru a descoperi aceste vestigii este suficient să îți acorzi câteva ore pentru a străbate străduțele înguste cu piatră cubică 😊.

Sopron

Sopron se află la  granița cu Austria, lucru pe care l-am descoperit mai mult decât surpizantor, când am trecut cu mașină prin mijlocul unei podgorii admirând căprioare sălbatice, trezindu-ne, 10 minute mai târziu, într-un sătuc austriac 😊. Minunată e lumea aceasta fără granițe când poți străbate drumuri și culturi fără a fi îngrădit de proceduri și reguli.  Așa că , uitându-ne după anamale salbatice am ajuns să trecem în țara vecină….noroc cu numerele de înmatriculare de la mașini căci altfel, nu am fi văzut absolut nici o diferență .

Am ajuns în Sopron după un lung drum de la Bucuresti, aproximativ 12 ore, cu singurul gând în minte, acela de a ne bucura de un târg de crăciun autentic, puțin diferit de mult mai cunoscutul târg din Budapesta (.https://www.travelfunpassion.com/piete-de-craciun-budapesta-arta-si-arhitectura/ )

  1. Piața de Crăciun

Piața de Crăciun are o atmosferă autentică cu miros de pin și scorțișoară, artizanat tradițional, precum și mâncăruri delicioase și diferite sortimente de băuturi calde pentru a combate gerul de afară. La început am fost puțin surprinși de cât de mică era această piață, învățati, oarecum, cu mega luminițele sau nebunia pieței din București

Piața Crăciun sopron

Ceea ce pot spune este că am simțit Crăciunul mai aproape în acest orășel pierdut la granița dintre țări, cu câteva căsuțe de lemn, o sanie și un brad decât la noi. La ora 19 :00 au început colindele copiilor din oraș și era o atmosfera relaxantă în care aveai impresia că ești parte din cuminitatea acestei localități.

Oamenii zâmbeau, nimeni nu se îngrămădea sau se împingea, toată lumea era venită la acea piață, într-o zi oarecare de joi, pentru a se bucura alături de cei dragi. Nu am avut niciun moment sentimentul de eveniment comercial, erau doar familii venite să bea un vin fiert, să manace langoși și să cânte 😊.

2. Descoperă Centrul Vechi

Sopron by night

Ne făcusem o listă cu ceva de vizitat în Sopron în seara când am ajuns dar ne-am dat seama, destul de repede,  că trebuie să le mutăm pentru a doua zi deoarece muzeele, turnul, catedrala etc 😊 se închideau la ora 17 :00. Am folosit, însă, la maximum timpul pe care îl aveam și am dat cateva ture de Centru Vechi, admirând arhitectura, clădirile istorire și liniștea acestul oraș, fost Sit Roman.

Sopron a fost, pe vremuri, un măr al discordiei între Ungaria și Austria, fiind, de altfel, singurul oraș care a cerut să se rupă de Austria și să se unească cu partea maghiară (și astăzi e considerat cel  mai patriot oraș al țării, având numeroase festivități ce amintesc această decizie istorică).

Sopron by night

Deși Sopron a suferit daune severe în urma bombardamentelor din timpul celui de-al doilea război mondial, centrul orașului medieval există încă, majoritatea clădirilor emblematice fiind încă în starea originală ( ocupând locul doi doar după Budapesta pentru numărul monumentelor prezervate).

3. Turnul Pompierilor (Firewatch)

Firewatch your

Simbolul orașului, una dintre cele mai cunoscute clădiri din țară, de la balconul căreia există o vedere inegalabilă asupra Sopron ului, este Turnul Pompierilor, construit peste rămășițele zidurilor romane. De-a lungul timpului, turnul a suferit câteva modificări iar versiunea pe care o admirăm în ziua de azi există din 1676, când după marele incediu, balconul și cupola au fost modificate.

Firewatch tour panorama

Păzitorii turnului aveau o sarcină complexă, aceea de a veghea câmpurile, marcând  direcția focurilor cu felinare, pe timpul noaptii,  și cu steaguri colorate, pe timpul zilei. Întreaga istorie a orașului, poveștile cu păzitorii turnului și primele apariții în cărțile istorice se pot găsi în muzeul Turnului. Mai mult, poți admira panorama asupra Sorpronului și să te bucuri de o frumoasă priveliste.

Firewatch tour panorama

4. Catedrala Caprei (Goat Cathédral)

Goat Cathedral – Altarul

Arhitectura catedralei ne-a impresionat încă de la sosire dar nu se poate vizita după ora 16 :00. Așa că, dis de dimineață, după un mic dejun copis, am pornit la o nouă rundă de hoinărit pe străzile din Sopron. Catedrala Caprei (așa cum este popular numită datorită unei legende vechi) se deschide la ora 10:00 și merită fiecare minut așteptat.

Biserica și-a dobândit forma actuală după o serie de reconstrucții majore, fiind unul dintre cele mai remarcabile exemple de arhitectură gotică din secolul al XIII-lea din Ungaria.

Goat Cathédral

Inițial, catedrala a apartinut ordinului Franciscan dar, după 1787, când acesta a fost dizolvat de împăratul Iosif al II-lea, a trecut sub protecția ordinului Benedict, revenind Franciscanilor abia în 1996.  Ea a fost martora încoronării regilor, loc de odihnă pentru bogații orașului și martoră tăcută a secole de istorie.

Relicve din catedrala

Denumirea sa neobișnuită vine de la legenda conform căreia biserica fusese construită datorită tezaurului descoperit de o capră (capra de piatră este înghesuită de un înger pe un stâlp, simbolul fiind ușor de reperat și acum).

Tot aici se găsește și Camera Capitoliului,  această fiind una dintre cele mai frumoase lucrări ale arhitecturii religioase gotice timpurii. Mai întâi a servit ca și  casă de rugăciuni, iar mai târziu ca și loc pentru înmormântare și  capelă. Săpăturile arheologice au dezvăluit stâlpi gotici și părți din fresce medievale. Clădirea din secolul al XIII-lea a fost reconstruită în secolele XIV-XV, iar frescele datează din acea perioadă.

Goat Cathédral

Am părăsit Sopron cu un sentiment plăcut că acest oraș merită mai multă atenție și că împrejurimile sale (pădurea, lacul și dealurile) ar trebui descoperite pe timp de primăvară/ vara😊.

Sopron by night

Top 5 activități de făcut în Sibiu într-un weekend

La început de ianuarie am pornit la primul nostru drum de 2019 și ales să ne reîntoarcem la Sibiu și să descoperim cetatea de la Albă Iulia. Sibiul este unul dintre locurile mele dragi în România, oraș căruia nu i-am acordat niciodată mai mult de 2 zile dar care mereu ne primește cu brațele deschise. Albă Iulia a fost o surpiza frumoasă, dat fiind că eu nu mai fusesem și o să va povestesc într-o altă relatate de ce merită să fie vizitată.

Sibiu – la inceput de 2019

Cat despre Sibiu, tot ceea ce pot spune e că mă impesioneaza mereu curățenia orașului, centrul acela cu case colorate, spiritul ușor nemțesc al organizării dar și stilul relaxat și lent al oamenilor.

Cazarea la Sibiu am ales-o la o  pensiune, Casa Baciu, o veche casă săsească foarte frumos amenajată, cu propietari extrem de amabili și poziționată fix la 2 minute de centrul orașului. Sibiul ocupă unul dintre locurile fruntașe la organizarea Piețelor de Crăciun in România și trebuie să îi acord și eu același loc: bine organizat, fără să fie clasica îmbulzeala bucureșteană, proiecții elegante pe clădirile din piață, oameni zâmbitori și turiști foarte relaxați.

Sibiu – la inceput de 2019

Sibiul are  multe case colorate, o piață centrală ce se aseamănă cu cea a oricărui oraș european, cu oameni zâmbitori și foarte calmi (calmitate care poate enerva o persoană mereu agiata ca mine 😊), cu turle înalte de biserică și cu muzee de artă. 

Ce poți face dacă stai dar 2 zile în Sibiu ?

  1. Mergi la Muzeu 

Muzeul Național Brukenthal este cel ce se află inca pe lista noastră de vizită în Sibiu, și probabil că o vom face în 2019 😊. Ceea ce trebuie să știi este că Muzeul se află în Piața Veche a orașului și conține colecția de artă a baronului Samuel von Brukenthal, deschisă publicului larg încă din 1817 (la indicațiile clare ale baronului).

  1. Fă sport pe scările vechi și urcă în cele două Turnuri cunoscute  ale Sibiului

Turnul Catedralei Evanghelice are 73 de metri înălțime, și, se spune că această clădire e cea de a doua ca și înălțime din Transilvania. Catedrala este un simbol al arhitecturii gotice și este ridicată pe locul unei alte vechi biserici de secol XII. Se poate urca până la ceasul turnului, acesta fiind cel de-al doilea ca vechime din România și dateaz ă din 1881. Noi am ajuns la oră fixă pentru a putea să ascultăm « muzica » clopotului » ce sună de atât de multe secole în orașul săsesc 😊.

Sibiu – la inceput de 2019

Turnul Sfatului – face trecerea dintre Piața Mică și Piața Mare și se numește așa din cauza faptului că este lipit de clădirea fostei primării. Se poate urca până în vârf, costă doar 7 ron, și e deschis până seară la 20 :00. Noi am prins momentul apusului, cu zăpada și încă luminițele de Crăciun, chiar magic, aș putea spune 😊. Ceea ce trebuie să știi este că Turnul a fost ridicat în 1224 și 1241 și că, din formă să originală, s-a păstrat doar până la etajul 1, restul suferind de-a lungul vremii numeroase modificări arhitecturale. În interior se pot admira diferite expoziții de artă contemporană, artiștii locali având șansa să expună gratuit.

  1. Descoperă orașul colorat la picior

Cred că dincolo de orice sfat despre Sibiu, ceea ce trebuie spus este  că orașul acesta cochet merită descoperit pe jos, cel puțin în partea veche, cu clădiri istorice, coloane și fântâni ce spun multe legende. De exemplu, despre fântâna din Piața Mare, care apare menționată încă din 1538, ca si loc de întâlnire al femeilor din oraș pentru spălarea și clatirea rufelor. Abia în 1797 a fost interzis spălatul  rufelor în fântână și aceasta s-a împrejmuit cu grilajul de fier, activând ca loc de sfat până în 1948, când a fost demolată,

Sibiu – intr-o vara de prin 2015

În cinstea acelei vechi fântâni și a poveștilor spuse la « grilajul sau », în 2006 o replică a fost reconstruită și o putem vedea și în ziua de azi.

  1. Testează-ți partenerul la Podul Mincinoșilor  😊

Sibiu – intr-o vara de prin 2015

Acesta este unul dintre cele mai frumoase poduri din Transilvania și, original, se numea Podul Culcat, dar cuvântul în germană se asemănă destul de mult cu « mincinos », de aici actualul sau nume.

Despre Podul Minciunilor s-au spus numeroase povești dar una dintre cele mai amuzante este aceea legată de ținerii militari care își dădeau întâlnire cu fețele din oraș și nu mai apăreau niciodată. O altă legende spune că ținerii îndrăgostiți se plimbau adesea pe acest pod și îs jurau credința, fețele susținând,mereu, că sunt fecioare. Dacă în noaptea nunții (de se ajungea până acolo) ținerii observau că acestea au mințiți, le aruncat de pe pod.

Piata de Craciun – Sibiu 2018

Noi ne-am plimbat romantic pe pod și i-am admirat luminițele dar am uitat și să ne facem promisiuni și să ne testăm sentimentee așa ca…am rămas încă în relație și cu multe poze 😊.

Deși știam că Sibiul are și o grădină zoo  foarte făină și un Muzeu al satului destul de cunoscut, nu am reușit să le vizităm, cumva descurajați de frigul de afară 😊. Dar ne-am bucurat de o ninsoare fix că povești și de multă voie bună.

 Dacă mai ajungem prin Sibiu știm sigur ce vom face astfel încât poveștile noastre să fie completate și cu alte activități faine și de neuitat 😊.

Daca ajungi aici ar fi bine sa dai o fuga si la Palatul Bruckental, fie sa te cazezi, fie sa savurezi o limonada sau doar, simplu, sa te bucuri de un colt de istorie autentic DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (1) – PALATUL BRUKENTHAL

Pisa – micul oraș cu turn înclinat

Despre Pisa tot citisem și știam că e un alt orășel  șarmant din frumosul Nord al Italiei dar, până în primăvară, nu avusesem șansa să îl vizităm.

Italia este țara mea de suflet, poate de aceea vei găsi pe blog la fel multe povești despre ea ca și despre România și am tot bătut-o în lung și în lat în ultimii 14 ani.  Anul acesta am petrecut puțin mai mult timp în Genova (Genova, portul de pe coasta Liguriei) și am dat  o fugă și in Pisa într-una din acele zile.

Despre Pisa  știam doar că e la o mică distanță de destinațiile de top al Italiei precum Florența arta la superlativCinque Terre romantismul italian sau Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

În din secolul al XI-lea  Pisa a fost una dintre cele mai importante republici maritime din Italia. Orașul a cunoscut o mare dezvoltare și, ca în orice zona  a Italiei, mare parte din bogăția sa a fost investită în clădiri cu arhitecturi deosebite, biserici deosebite și multă artă. Azi, Pisa este atât un centru studențesc foarte cunoscut dar se află și în topul turismului datorită Turnului Înclinat dar și datorită peisajelor foarte frumoase de pe cele două maluri ale râului Arno.

Scopul pentru care alesesem Pisa a fost să ne urcăm în turn și să facem și noi, ca 99,9% din turiști, poze funny cu respectivul turn:). Și nici nu îți închipui câtă imaginație poate exista  când vine vorba de Turnul înclinat și multitudinea de ipostaze inedite de a-l fotografia.

Fă un selfie la Turnul Înclinat

În Turn se găsește clopotul Catedralei din Pisa, ea însăși o mare bijuterie arhitecturală ce merită vizitată. De fapt, zona în care se află catedrală și, implicit, turnul, este plină de obiective turistice și un parc drăguț în care lumea se relaxează. Chiar dacă biletul pentru a urca în turn este destul de piperat și cozile îți vor pune la încercare orice urmă de răbdare, este un preț mult prea mic ce trebuie plătit pentru a te bucura de panoramă incredibilă asupra orașului.

Construcția Turnului cu clopot din Pisa a fost începută în anul 1174 și finalizată abia peste 176 de ani,  în 1350.  De-a lungul celor aproape două secole numeroși arhitecți și-au adus contribuția la ridicarea Turnului dar cel care avea să îl finalizeze va fi Tommaso di Andrea Pisano, cel care a cerut construirea părții superioare a turnului și schimbarea unghiului de înclinare de la nord la sud.

Mulți s-au tot întrebat de-a lungul vremii dacă acest turn poate cădea și tocmai din cauza acestei temeri, în 1990, s-au făcut numeroase lucrări de întărire a rezistenți și gradul de înclinare a fost corectat de la 10 grade la 3.99. Partea cea mai interesantă este că nimeni nu știe exact de ce acest turn este înclinat, deși numeroase ipoteze au fost vehiculate. Cea mai populară perspectivă este aceea că solul de jur împrejurul turnului este foarte nisipos din cauza inundațiilor râului Arno. Mai mult, există chiar și o legendă care spune că Gallileo, care era din Pisa, a făcut testul cu sabia, probabil în secolul al XVI-lea, aruncând-o din vârf pentru a testa masa și viteza:).

Relaxează-te pe iarba din Piazza del Duomo/ Dei Miracoli

Piazza Miracolelor (Piazza dei Miracoli), cea care în care se găsesc 5 din cele mai importante monumente din oraș, a intrat pe lista UNESCO în 1987. Așezându-te pe iarba din micul parc poți admira liniștit atât Turnul cât și Catedrala sau Baptiserul.

Noi ne-am cumpărat înghețată (că ce ar fi Italia fără Gelato?!:)) și am savurat-o de pe iarbă, înainte de a ne face curajul să intrăm în Catedrala Santa Maria Assunta.

Arhitectura catedralei este în stil Renascentist Florentin și majoritatea statuilor sunt cele originale, excepție făcând câteva dintre ele care, în secolul al XI-lea, au fost mutate în Muzeul Domului. Exteriorul e făcut din marmură colorată iar interiorul e în forma unei nave, cu numeroase picturi și sculpturi.

În 1959 un incediu a distus mare parte din colecția de artă Renascentistă însă, la scurt timp, numeroși artiști au fost angajați să refacă întreaga catedrală și să o redecoreze.

Baptiserul din Pisa poate fi admirat imediat ce intri pe Porta Nova, inaugurată de către familia De Medici în 1562.  Baptiserul impresionează prin mărime și,  ceea ce e mai puțin cunoscut, este că a fost construit înainte Turnului Înclinat (ridicat abia la 20 de ani de la inaugurarea Baptiserului & Catedralei).

M-a impresionat că arhitectura Baptiserului are și elemente de inspirație orientală deoarece, în calitate de port maritim, Pisa a avut numeorase legături cu Lumea Islamică, stabilindu-și centrele comerciale în toată zona din Africa de Nord. Construcția este dedicată Sf Ioan Botezătorul, arhitectul principal fiind Diotisalvi dar cei care și-au lăsat ampreta asupra stilului fiind Nicola și Giovanni Pisano (tatăl și fiul). Pe lângă faptul că este o clădire absolut impresionantă, Baptiserul Sf Ioan este cunoscut și datorită acusticii sale incredibile.

După ce ai petrecut câteva ore cocoțându-te în vârful Turnului sau în partea superioară a Baptiserului îți recomand să îți tragi sufletul la una dintre multele cafenele și să te pregătești pentru alți mulți km de mers prin centrul medival al orașului.

Nu o fi Pisa cel mai mare oraș din Italia dar clar ai atât de multe de admirat, pe lângă minunile din Piazza dei Miracoli.  Noi nu am avut atât de mult timp de vizitat dat fiind că după sutele de trepte de la Turn ne luptam cu o foame de lup, decizând să ne luăm prânzul târziu în Lucca, alt orășel medieval cu o arhitectură deosebită și un vibe extrem de tineresc:)

Cetăți medievale și legendele lor: Făgăraș & Hunedoara

Se pare că în vara asta am pornit într-o descoperire frumoasă a locurilor speciale din România.  Și spun acest lucru uitându-mă la cardurile cu sute de fotografii de prin weekendurile noastre spontane pe drumuri care îți tăie respirația (Transalpina și Transfăgărășan), de la bisericile fortificate Viscri, Saschiz si Cincsor sau din elegantul târg moldovenesc ca și Turist în Moldova: Iași

Încerc să îți povestesc câte puțin din fiecare destinație dar nu știu niciodată cu care să încep dat fiind că toate mă fac să zâmbesc știind că sunt atât de multe locuri mișto în țara asta și am atât de puține zile de concediu (care se împart în mod egal și cu călătoriile din afara hotarelor).

Azi vreau să îți descriu 2 cetăți medievale ce au luat parte la multe evenimentele istorice din ultimele secole și care , încă, mai fascinează prin arhitectura și stilul lor.  Fiecare dintre cele 2 e învăluită în mister și fiecare are o legendă atribuită:).

Cetatea Făgărașului

Dacă nu știai încă, anul trecut, Cetatea Făgărașului a fost votată de către site-ul celor de la Hopper (un site dedicat pasionaților de travel) că fiind ce de-al doilea cel mai fain castel din lume:). E adevărat că a fost în mare competiție cu mult mai cunoscutul castel german, Neuschwanstein, așa că este o mare mândrie că a ieșit pe locul doi :).

Istoria cetății începe undeva pe la 1291, fiecare oraș având propria fortificație pentru a fi autentificat. Ceea ce a făcut-o cunoscută în țara, încă de la prima atestare, este locația strategică ce îi permitea să fie la intersecția drumurilor ce tăiau Țara Românească și Transilvania.  Datorită poziției dar și a frumuseții sale, Mihai Viteazu a făcut-o « cetatea sa de scaun » (oferindui-o ca și dar soției sale)  iar Mihail Apafi o va transformă în capitala Transilvaniei.

Ceea ce trebuie să știi este că cetatea aceasta nu a fost niciodată cucerită deși, de-a lungul vremii, au avut loc peste 15 asedii asupra ei iar în perioadă comunistă, între 1948-1960, a fost folosită aă și închisoare pentru dizidenți.

Există o legendă ce a devenit cunoscută odată cu « renumele » cetății : un obiect vechi de tortură, extrem de temut în perioadă medievală, numit Fecioară de Fier. Metoda era cruntă și dădea rezultate: condamnatul săruta icoana Fecioarei Măria, lipită de o statuie de lemn, simpla atingere făcea ca zeci de cuțite să iasă automat și să îl străpungă pe bietul om.

Mecanismul era atât de bine calculat încât, în momentul în care cuțitele îl înjunghiau pe « nenorocit », o trapă se deschidea și trupul neînsuflețit era sfârtecat de alte lame ascuțite și aruncat direct în apa ce înconjura zidurile de apărare.

Azi, cetatea, găzduiește un muzeu al Țării Făgărașului cu 30 de expoziții la interior și una la exterior. Fiecare sală are o temă aparte și, pășind agale, poți cunoaște Istoria Făgărașului dar și a domeniilor vecine. Plimbarea prin acest muzeu este că o lecție vie de istorie  a cătații celei mai bine conservate din România.

Mi-a plăcut cetatea și mi-au plăcut mult camerele cât și grijă pentru întreținerea acestora (toți vizitatorii primeau botoși de unică întrebuințare de pus peste incalatri) și m-a încântat în mod deosebit Sala Tronului cât și colecția de artefacte.

Cetatea de la Hunedoara

După ce treci munții și ajungi în inima Ardealului, vei putea vizita o altă cetate medievală extrem de frumoasă, cea care reprezintă inima unui oraș întreg : Cetatea Corvinilor de la Hunedoara.  Prima atestare istorică a acesteia a fost prin secolul al XIV-lea,fiind fortificația militară a orașului, iar din 1440 a devenit « casa » lui Ioan de Hunedoara, cel care avea să o transforme într-un dintre cele mai frumoase castele.

Castelul acesta tronează în mijlocul orașului, un simbol al rezistenței în fața istoriei, elegant și mareț. Frumosul monument arhitectural a fost supus mai multor acțiuni de reabilitare de-a lungul secolelor, fiecare venind cu un alt stil astfel că, azi, există o îmbinare armonioasă între gotic, renascentist & baroc.

Odată intrat de porțile de lemn pătrunzi într-o curte interioară încadrată de turnuri de apărare, o lume plină de legende și de povești care îți sunt spuse la fiecare pas, pe plăcuțe atent inscripționate. Două dintre legende mi-au rămas în minte : cea a fântânii și cea a corbului.

Legendă Corbului de dezvăluie originea numelui familiei Corvinilor. Se spune că Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a avut o relație cu Elisabeta, o fată din țara Hategului, și că din această poveste de dragoste interzisă s-a născut Iancu de Hunedoara. Pentru a acoperi umele acestei iubiri, Sigismund a cerut căsătoria Elisabetei cu un bărbat oarecare din Hațeg dar, conștient fiind de fiul născut, i-a dăruit un inel de aur pentru a putea să îl recunoască în viitor.  Iancu era viteaz și, atunci când un corb a încercat să îi fure darul de la tatăl sau, a tras cu arcul și și-a apărat inelul.  Regele, Sigismund, a aflat de fapta fiului și a decis ca simbolul familiei să devină Corbul cu inel în cioc și descendenții să se cheme Corvini.

Legenda Fântânii ne arată evenimentele care au dus la construcția fântânii de peste 30 de metri din centrul curții interioare.  Într-o perioadă foarte secetoasă, Iancu de Hundedoara a cerut săparea unei fântâni și a oferit ca și recompensă eliberarea celor 3 sclavi care aveau să găsescă apă. Dat fiind că, săpăturile au durat 15 ani, Iancu de Hunedoara, a decetat și soția sa nu și-a respectat promisiunea făcută sclavilor. Înainte de a fi omorâți, sclavii au avut o ultima dorință : să scrie ceva pe peretele fântânii, ceva ce avea să rămână ca și simbol peste veacuri.  Hasan, cel care se presupune că a scris inscripția,in secolul al XIVlea, a spus simplu « apă ai, suflet nu ai » referindu-se la încălcarea promisiunii inițiale a stăpânului.

Castelul Huniazilor trebuie vizitat nu atât pentru legende dar și pentru exemplul pe care îl dă prin rezistență, renovare dar și utilizarea sa (pentru atragerea de fonduri) pentru filmări ale diferitelor filme românești sau internaționale.

Există și un mare minus….lângă castel, poate la fel de mare, se ridică o monstruozitate de hotel ce va lua fața minunatului monument….o crimă arhitecturală, dacă aș putea să spun așa, aspru criticată de istorici și specialiști dar ….atunci când politicul nu ține cont decât de bani nimic nu mai contează:( . Am citit câteva articole în ziare și știu că este un scandal enorm cu acel hotel dar…cu toate acestea el se construie ște indiferent cât de urât este și cum strică imaginea secularului castel.

Perioada medivală a fost mereu învăluită în mistere și legende și mie îmi place să citesc, să încerc să mi le închipui în contextul zidurilor înalte, fortificate, din zilele noastre. Oare câte povești ar putea spune acestea, unele dintre ele nescrise încă în cărțile de istorie.?!

Atât Cetatea Făgărașului cât și Castelul Covinilor se ridica la nivelul oricăror alte monumente din Europa și merită numărul mare de turiști străini ce le pătrund porțile …si mereu sunt încântați de cât de faine sunt, ce peisaje dezvăluie și, mai ales, ce evenimente au găzduit de-a lungul timpurilor.

Te invit să le vizitezi și să ne spui și nouă părerea ta 🙂

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ții-a plăcut povestea noastră.

Biserici fortificate Transilvania: Viscri, Cincșor & Saschiz

Cincsor

Transilvania a fost mereu o parte foarte dragă mie, asta și pentru că, în copilărie, stăteam mult prin zona Sighișoarei și, la maturitate, mi-am făcut un obieci de a da mereu o fugă prin aceste zone.

Transilvania a fost extrem de bine marketată pentru turism atât pentru bisericile fortificate cât și pentru originile lui Dracula și fost propulsată pe harta turismului național și internațional. Am fost surprinsă să văd cât mulți străini se perindau pe vechile drumuri de pământ din satele săsești, cât de mulți fotografi petrec ore întregi pentru a prinde cadre impresionante pe dealurile transilvănene și cât de mulți bloggeri abia așteapta să scrie despre una dintre destinațiile sale.

Saschiz

Partea interesantă e că tot unii străini au reușit ceea ce nu reușise Ministerul Turismului ani de-a rândul, să scrie și să vorbească despre Transilvania și să aducă atât de mulți oaspeți de prin toate colțurile lumii: Prințul Charles, Discovery, bloggari de top etc.

Viscri – pasiunea românească a Prințului Charles

Biserica Fortificata Viscri

Satul Viscri este cunoscut în toată Europa prin prisma dragostei pe care i-o poartă Prințul Charles, acela care poate fi des văzut pe ulițele prăfuite, zâmbind călduros sătenilor uimiți de originea sa nobilă:). El este cel care a cumpărat o casă aici și de atunci satul a fost pus pe lista oricărui împătimit de călătorii europene.

Viscri

Majoritatea caselor păstrează încă arhitectura și modelul coloristic al vechilor sași și, pentru a proteja acest lucru în fața modernizărilor agresive, se dau fonduri pentru a reface acest locuințe în linia vremurilor.

Așa că, atunci când ajungi la Viscri, după un drum greoi de țara ce face viață grea oricărei mașini ce nu este de teren, ai impresia că te-ai teleportat în trecut, într-un sat 100% săsesc, cu case vopsite în culori vii și săteni ce poartă costume populare.

Biserica Fortificata Viscri

În mijlocul satului se află bijuteria arhitecturală a zonei: Biserica Fortificată, ascunsă de ochii privitorilor, într-o curte mare, plină de copaci, protejată de zidurile groase vopsiteîn alb.
Biserica a intrat în 1990 în patrimoniu UNESCO și de atunci se face conservarea celor 2 turnuri, 2 bastioane și a drumului de acces.

Biserica Fortificata Viscri

Muzeul din Biserica Fortificata Viscri

Biletul de intrare e 10 ron și acoperă și vizitarea micilor camere transformate în muzeu etnografic cât și urcarea în turnul bisericii pentru a avea o viziune clară a frumuseților naturale ce o înconjoară. Zidurile albe, flori colorate, oameni uimiți cum un edificiu de secol XIII se menține atât de bine, toate acestea îți vor crea imaginea pe care ne-a lăsat-o nouă Viscri în vara lui 2018:).

Biserica Fortificata Viscri

Pentru că am vrut să trăim o experiență autentică, am decis să luăm și prânzul la Viscri 33, un restaurant liniștit în mijlocul pensiunii cu același nume. Citisem atât de mult despre acest loc încât am decis că e musai să mergem și noi aici:).  Restaurantul arată impecabil, chelnerii sunt foarte amabili, m-am învârtit prin fiecare colțisor pentru a face poze și nimeni nu s-a plans:).

Viscri33

Saschiz- cetatea țăraneasca și a uriașilor

Biserica fortificata Saschiz

Înainte de a îți povesti despre Saschiz și legendele sale, o să îți spun despre cazarea noastră: o veche casă săsească, reamenajată, mobilată cu piese vechi, tipic săsești și cu atmosferă de vacanță.

Pension Cartref  (Pension Cartref Saschiz)  se află chiar lângă Biserica fortificată și d-na de acolo este o persoană jovială, care ne-a așteptat răbdătoare până la ora 22 :00, când am ajuns noi, obosiți de prin pelegrinarile obișnuite. Mi-a plăcut « camera unchieșului «, unde am fost cazați, cu mobilele sale albastre și cu podeaua de lemn masiv, păstrată în formă originală.

Biserica fortificata Saschiz

Saschiz

Saschizul, ca și Viscri, a devenit cunoscut, în principal, datorită Prințului Charles, care, îndrăgostit de meleagurile transilvănene, și-a făcut un obicei din a veni foarte des pe aici.  Satul este și el în Patrimoniul UNESCO din 1999, prima apariție a acestuia, în istorie, fiind în documentele de la 1309. Ceea ce merită menționat e că în vechea biserică fortificată încă se mă țin slujbe, oamenii admirând enorm acest edificiu de secol XV.
Biserica se vizitează de la 10:00 (cu excepția zilei de marți) și ofera o curte plină de verdeață dar și posibilitatea de a te urca în pod și a vedea felul cum s-au desfășurat lucrările de consolidare a acoperișului. Din păcate, turnul cu ceas încă nu se poate vizita dar dacă se vor continuă lucrările de refacere e posibil ca, în curând, să avem și această oportunitate.

Cetatea taraneasca de la Saschiz

Dar dacă ești un mare admirator al panoramelor satelor săsești, îți recomand să vizitezi vechea Cetate Țărănească, aflată în vârful dealului, cea care «apără» de secole satul :).

Cetate Țărănească Saschiz

Cetatea Țărănească a fost ridicată în 1347 și oferea poziția strategică pentru apărare împotriva atacurilor dar și ca “banca” a nobilimii (aceștia adapostindu-și averea aici), oferind un bun refugiu cetățenilor.
După 1945 cetatea a fost lăsată în paragină și a fost distrusă ușor, ușor, ca multe ale obiective turistice fie de necunoaște, fie de nepăsarea autorităților sau pur și simplu din răutatea oamenilor (furtul materialelor de construcție din vechile cetăți fiind o practică des întâlnită în perioada comunistă).

Cetate Țărănească Saschiz

Legenda spune că în apropierea vechii cetăți există o altă, construită undeva pe la 2500 ÎH, ocupată de către Uriașii ce aveau ca unică dorință ca liniștea absolută să fie păstrată în jurul zidurilor. Acei săteni care nu se conformau, erau sechestrați de Uriași.  Pentru a fi siguri că toată lumea va afla de « cererea » lor, ei au dat drumul sătenilor pentru a spune tuturor de existența Uriașilor.

Pentru a ajunge la cetate, dacă ești un bun drumeț, poți merge cam 1km pe jos, prin pădure, sau, dacă nu, poți lua mașina până aproape de poalele dealului și să faci doar câțiva păși.  Acum se mai pot admira doar zidurile vechi și trainice, lăsând la latitudinea vizitatorului puterea de a-și imagina felul cum arata înainte de distrugerea masivă.
Mi-a plăcut să ne plimbăm pe aleile sale, la adăpostul pomilor care cresc sălbatic în mijlocul zidurilor dar și să dăm binețe altor turiști, puțin triști, că un astfel de obiectiv e lăsat în voia timpului fără să se salveze cumva.

Saschiz

drumul catre Cetate Țărănească Saschiz

Cincșor– o  surpriză frumoasă

Biserica fortificata Cincșor

După ce văzusem cele 2 biserici fortificate de mai sus, ne-am hotărât să alegem alte obiective și să ne îndreptăm spre Cetatea Făgăraș așa că ne-am pus pe căutat cazare:).  Și tot ce a urmat din acest punct a fost una dintre cele mai faine chestii: Andrada’s Guest House (Andrada’s Guest House Soars) o pensiune din satul Șoars  (de care nici nu știam că există) ce ne-a dat șansa să ne pierdem ore întregi cu gura cascată pe dealurile dintre Brașov și Făgăraș, să găsim locuri pe care nu aveam pe lista.

Biserica fortificata Cincșor

Dar, mica pensiune din Șoars este o oază de liniște, unde te va întâmpina gazda, o doamnă drăguță, cu cafea proaspătă și chec, un gest care nu mai fusese făcut până acum pentru noi la vreo cazare . Ne-am lăsat bagajele în camera plăcut mobilată și am stat la vorba cu simpatica noastră gazdă, pornind apoi încântați către Făgăraș.

In drumul nostru, am găsit Biserica Fortificată de la Csinșor, ascunsă de ochii necunoscuților.

Biserica fortificata Cincșor

Ce mi-a plăcut cel mai mult: grădina aceea e invadată de culoare și de parfum de flori, ca un colț de rai, und ne-am pierdut mai mult de 1 oră doar fotografiind :).
Biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea, pe fundația vechiului lacaș de cult roman, de secol XIII, și este una dintre singurele care are 2 ziduri de apărare, astfel că pare un mic labirind pentru călătorul încă uimit.  De jur împrejurul bisericii există 4 turnuri de apărare dar doar unul dintre acestea se poate vizita, Turnul Slanei, în interiorul căruia găsești atârnate vechi povești & obiceiuri săsești.

Biserica fortificata Cincșor

Biserica fortificata Cincșor

Am părăsit zâmbind acest loc, încărcată cu o stare de bine fantastică, hotărâtă să mai descoperim locuri așa de faine în România :).

Biserica fortificata Cincșor

Turist în Moldova: Palatul Cuza Ruginoasa și Castelul Sturza Miclăușeni

Ne place să descoperim locuri noi și aventura noastră de 15 august a început cu Iași (Turist în Moldova: Iași) și s-a încheiat cu satele săsești din Transilvania.  Însă drumul din Moldova către Saschiz ne-a oferit surprize frumoase: la 50 de km de Iași se află două castele încărcate de istorie, cu arhitectură specială și povești transmise pe viul grai moldovenesc.

Aveam un traseu de 600 de km de parcurs pe drumurile țările (alea naționale căci în partea aia de Românie nu există nici măcar o porțiune de autostradă) și greu ne-a fost să decidem unde să ne oprim și ce anume să mai vizităm, atât de multe de făcut și atât de puțin timp

Castelul Sturza Miclăușeni

Dar să îți spun ce ne-a plăcut cel mai mult din weekendul din Moldova, ceea ce ne-a creat speranța că cineva va investi la aducerea la viață a vechilor case și castele uitate ale domnitorilor, că cineva va găsi un buget să pună locurile astea pe harta turismului internațional (lucru clar reușit cu bisericile fortificate din Transilvania).

Palatul Cuza de la Ruginoasa

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Ruginoasa se află cam la 50 de km de Iași, într-un sătuc curat a cărui mare atracție este Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, cunoscut și că « locușorul său de nebunii » .

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a aparținut, inițial, la 1804, familiei Sturza și întregul domeiu de la Ruginoasa a fost pentru 200 de ani strâns legat de numele acesteia. Încă de la intrarea pe porțile mari, de lemn, vei fi suprins de arhitectura neo-gotică, de curtea mare, plină de verdeață și flori, de cele 2 sănii de lemn ce îl plimbau pe Cuza.

Dar palatul acesta micuț, o casă de vară pentru boierii moldoveni, ascunde multe povești de amor, multe drame, adevărate file de poveste.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Să începem: se spune că prima dramă desfășurată pe domeniul de la Ruginoasa a aparținut Logofătului Costache Sturza, care și-a ascuns aici soția, pe frumoasa, Marghiolița Ghika-Comănesti, de ochii îndragostitului boier Nicolae Roznovanu.  Acesta din urmă, a plecat cu oamenii săi să o elibereze pe Marghiolița din « închisoarea “ soțului său, și au fugit împreună să se căsătoarească în Bucovina:).
Întristat și neconsolat de fuga soției cu boierul, Costache Sturza a lăsat palatul în paragină iar în 1862 îl va vinde lui Alexandru Ioana Cuza, cel care îl și va pune pe picioare, oferindu-i frumusețea de odinioară.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Cea care a transformat palatul într-o « casă » este soția domnitorului, Elena Cuza, cea care s-a ocupat integral de mobilarea și aranjarea camerelor după ultimele tendințe ale modei.  Doamna Cuza a decis să îi înfieze pe cei doi fii ilegitimi ai lui Cuza, pe care îi va crește și educa pe domeniul de la Ruginoasa. Aici s-a născut chiar și Gheorghe I Bratianul, cunoscutul istoric, din legătura nurorii lui Cuza cu Ionel Brătianu. 

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a cunoscut și alte povești de « cap și spadă » moldovenească ce l-au pus pe harta bârfelor locale, dispărând apoi, aproape în totalitate în timpul celui de-al doilea război mondial (fiind situat chiar pe linia frontului). In perioada comunistă a fost folosit ca și depozit sau ca și grajd,  căci tare le plăcea comuniștilor să distrugă tot ce mai rămăsese din lunga istorie boierească a locurilor:(.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa – Scara interioara (doar aici se pot face fotografii)

Ne-am plimbat printre camerele elegant mobilate, admirând obiecte ce aparținuseră familiei Cuza, citind liniștiți   tăbliile cu explicații, care puse împreună, explicau întreaga istorie a locului.

În spatele palatului se află și mormântul lui Cuza, acolo fiind îngropat inițial, mult mai târziu rămășițele fiindu-i mutate în mai multe locuri, până când au ajuns la Curtea de Argeș.

Am părăsit locul mândri că s-a investit în refacerea sa, că s-au găsit fonduri pentru pe a moderniza acest muzeu dedicat lui Cuza & familiei sale; sperând cumva (sper că nu degeaba) la acțiuni similare și pentru alte locații istorice din Moldova.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Situat pe domeniul Sturza, în mijlocul pădurii, castelul uimește, de la început, prin arhitectura sa neo-gotică și elegantă, tipică boeirilor.  Intrarea în castel se face la ore fixe, fiind conduși de un ghid, pasionat de povestea familiei Sturza (biletul e 15 ron).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul arată impecabil pe dinafară, pare că ascunde comori nebănuite și că undeva, cineva, l-a protejat de-a lungul vremii de blesteme.  Dar nu, nu este deloc așa:  înăuntru vei vedea o încercare timidă de a păstra cât se poate urmele marilor bogății ale familiei, semne timide că pe acolo s-au perindat secole de istorie ale unei familii care și-a pus ampreta asupra dezvoltării Moldovei.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Domeniul Sturza se află sub protecția Mitropoliei Moldovei și există un proiect de restaurare a interioarelor, proiect estimat că va dura…….10 ani.  Trebuie să fie făcut cu bani de la Mitropolie și ceva lucrări au fost începute (pivnițele și camerele servitorilor, de afară, transformate în mini hotel).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Cred că, restaurat, castelul asta va arunca Moldova pe harta de interes turistic european, e impresionant cum fiecare cameră are un design diferit, cum pe holurile largi erau biblioteci cu mii de explare unicat, cu geamuri ce dau către bătrânul copac de gincobiloba.  Ghidul a spus că arhitecții ce l-au construit au studiat îndelung castelele din Bavaria dat fiind că acesta pare “rupt” direct de pe harta Germaniei și strămutat în parcul cu tentă englezească de peste 40 de hectare de la Miclăușeni.

Castelul Sturza de la Miclăușeni – urmele incendindiului ce a distrus tavanul

George Sturza și soția sa, Maria Ghica, au transformat vechiul castel într-o operă de artă, îmbogățind și colecția de cărți rare ale familiei (biblioteca însuma undeva la 60 000 de exemplare). Din spusese ghidului am aflat că acestea s-au pierdut de-a lungul vremii: fie soldații ruși ce ocupaseră castelul, după al doilea război mondial, au ars minunatele exemplare ca să se încălzească, fie sătenii le-au furat una câte una și au făcut opinci din coperțile de piele și hârtie de împachetat din filele prețioase. Asta nu poate decât să ne demonstreze că uneori spiritul practic și incultura pot distruge bogății inestimabile ale unui popor.
În zilele noastre mai există doar câteva dintre cărțile aparținând colecției Sturză și se află sub protecția Mistropoliei sau în muzeele din București.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Interiorul muzeului reprezintă încă o bijuterie prin picturile, puține, murale salvate (multe distruse în timpul incendiului din anii ’60) și lambriurile de lemn lucrate de către un maestru german. Se încearcă recuperarea cat mai multor obiecte furate în perioada comunistă (unele donate chiar de către nepoții sătenilor ce le luasem inițial) și, odată restaurat castelul, o să îi putem vedea mai bine valoarea.

Castelul Sturza de la Miclăușeni este mult mai cunoscut decât palatul Cuza de la Ruginoasa, asta și pentru că se organizează numeroase evenimente pe domeniul sau: baluri care să refacă atmosfera anilor 1900, festivaluri meșteșugărești sau spectacole pentru copii.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Acum că ți-am povestit toate acestea, te las să descoperi frumusețea celor două castele de unul singur, waze-ul te va conduce cu încredere la locația lor:).

Piatra Neamt

Cu greu ne-am despărțit de peisajele și obiectivele turistice ale Moldovei: am bifat palate uitate, superbul drum de la Cheile Bizaului, Lacul Roșu, indreptandu-ne catre  dealurile line ale Transilvaniei.

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ți-a plăcut povestea noastră.

Piatra Neamt

Left Menu Icon
TravelFunPassion