Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - europa

MALLORCA (2)- TOP 5 PLAJE & ACTIVITĂȚI

Este atât de greu să scriu despre Mallorca deoarece nu aș putea cuprinde într-o singură relatare tot ceea ce e de făcut și văzut și simțit pe aceasta insulă . Dacă în prima parte a povestii am discutat despre cazare, închiriere de mașină și câteva sugestii foarte high level (MALLORCA (1)- CAZARE, MAȘINĂ ȘI ACTIVITĂȚI) , acum aș vrea să vă explic de ce ne- a plăcut atât de mult.

Cala d’es Moro

Ceea ce pot spune este că aceasta parte din Spania are de toate: mare, munte, istorie, modă . Dar să o luam pe rand cu explicațiile:), voi încerca să vă ofer TOP 5 plaje, sate & orașe și activități de făcut pe insula:).

  1. Plaje de vis , ascunse de priviri:)

Dat fiind că gazda noastră era un mare iubitor al insulei dar și a locațiilor nu atât de “turistice”, ne-a recomandat câteva plaje impresionante, la care se ajunge cu un pic de efort dar care au meritat fiecare picătură de tranpiratie:). Unele dintre ele nu sunt atât de baby friendly, adică drumul către ele e un pic dificil însă baby T a fost atât de entuziasmat de fiecare pantă urcată sau coborâtă, fiecare pietricică , încât am avut curajul să “escaladăm munți” cu el în spate (la propriu).

Plajele (calas) pe care le voi recomanda nu sunt plaje amenajate (adică nu exista umbrele, șezlonguri, terase etc) de aceea este bine să ai ceva mai mult bagaj cu tine. Nu e ușor dar….ce lucruri mișto se obțin ușor în viață?!

Cala d’es Moro este plaja cu unele dintre cele mai cristaline ape pe care le-am văzut vreodată (și am tot bătut plaje pe la Mediterana:). Dat fiind că noi am stat în centrul insulei, am început explorarea pe partea de sud-est iar Cala d’es Moro a fost prima pe lista (și la sugestia gazdei noastre). Drumul către ea nu e tocmai cel mai facil, dat fiind că locul de parcare e la multe sute de metri și mai sunt și niste stănci în mijloc:) dar efortul e răsplătit pe deplin. Plaja e micuță, îngustă, dar intrarea în apa e lina și cu nisip fin (perfecta pentru baby T care s-a bucurat enorm).

CALA S’ALMUNIA

CALA S’ALMUNIA este o plajă unde vei găsi mai mult localnici deoarece este destul de aproape de Cala d’est Moro dar există mult mai mult nisip pentru a te relaxa, nu este atât de departe de “civilizație”. Plaja e înconjurată de stănci, pini și pare un fel de oază albastră într-un mare de verde. Apa este lină , nisipul fin și alb, perfectă pentru copii fericiți și părinți liniștiți:). Drumul către plaja se face ușurel, în comparație cu celelalte recomandări, dar tot se merge ceva de la cea mai apropiata parcare (am citit că nu exista autobuze care ajung aici deci locul e accesibil doar cu mașină).

Cala d’es Moro

CALA TORTA este situata în partea de nord est a insulei, am descoperit-o di greșeală (ratând drumul către o alta recomandare) . Ceea ce mi-a plăcut enorm e că parcarea se face în pădure și de acolo se merge “Cu cățel, cu purcel” pe plaja, că oamenii pe care i-am întâlnit erau mișto rău (mix de familii tinere, ușor hippiote, cu zâmbete largi, relaxate). Plaja e înconjurată de munți (cum altfel?!), liniștită, cu apa foarte transparenta și intrare lina. Dar, că și celelate despre care iți voi vorbi, e izolata, lipsta de orice facilitate. Ceea ce mi s-a părut foarte fain e că, la apus, când noi ne-am retras, lumea venea cu paturi și cutii de picnic, cu lemne de foc de tabăra, că erau așa de multe cupluri pregătite de o cina romantica sub lumina stelelor (am zâmbit și noi și am zis că aș vom face ….după ce face baby T 18 ani:)))).

SA CALOBRA – uitasem să o includ în prima mea lista , noroc că am găsit harta și notitee jumătății acolo:). Plaja aceasta ne-a rămas clar în amintire că experiență::). În primul rand că parcarea e la câțiva km (vreo 2 cred), drumul către plaja e spectacular, se trece prin peșteri, se merge paralele cu marea cristalina, și se coboară ceva scări până când ajungi la una dintre putinele plaje cu pietre din Mallorca. E mica, mica, e în mijocul unui canion, și e absolut ascunsa. Dar, tocmai pentru că e așa “oau” , lângă ea se opres vapoarele și de aceea poate fi foarte aglomerata. Noi am avut și emoții căci era super cald, pietrele dogoreau și eram puțin îngrijorați căci aglomerația îl vă debusola pe baby T dar copilul aceste nu încetează să ne uimească niciodată. A fost extrem de mulțumim de oameni, de pietre , de apă , de drum (căci deh…e ușor a mergi câțiva km în brațele părinților :))).

SA CALOBRA
SA CALOBRA

CALA SAN ELM este pe partea vestica a insulei, este micuță dar cu foarte mare potențial de snorkeling (care nu e neapărat activitatea forte a insulei). Este foarte chic, mi-a adus aminte de satele micuțe de pe Coasta de Azur (de altfel zona e frecventat de francezi). Sân Elm este un sătuc de pescari, este și singurul unde exista și o porțiune micuță de umbrele și șezlonguri dar pe care noi am evitat-o:). Practic sunt 2 plaje (cea cu umbrele și cea cu mici pietricele), ambele la fel de faine, pline de poezie, ce inspira liniște și calm. Aici am fost foarte aproape de restaurante și parcare căci plaja este cea a miculu resort, înconjurată de natura . De pe plaja puteam admira Insula Să Dragonera, o limba de pământ împădurită, nelocuita, la care se putea ajunge doar cu barca și care se spune că e “populată” doar de mici șopârle sălbatice:).

CALA SAN ELM

Să nu uitam că Mallorca are peste 240 de plaje așa că este greu să faci un top al lor. Până la urma totul ține de experiență pe care ți-a oferit-o acea locație.

CALA SAN ELM

2. Sate pitoresti de descoperit

SINEU – Voi începe prin a vorbi despre acest sat căci am stat aici 7 nopți din cele 10 petrecute pe insula:). Sineu are un farmec aparte, parca uitat în timp, cu străduțele sale mici, cu oamenii zâmbitori (clar o mare calitate a mallorcanilor), cu catedrala ce “supraveghea” de pe la 1505 semeață întreagă așezare, cu restaurantele sale micuțe dar mai ales….cu siesta să , respectat cu sfințenie .

Sineu

Așa că “doamne fereste” să iți fie foame intre 3 și 6 seara:). Satul e cunoscut, mai ales, datorita pieței sale tradiționale , organizata miercurea, când toate străzile sunt împânzite de tarabe tradiționale, când poți cumpără orice de la suveniruri, haine, bijuterii, carne, brânză sau…..animale vii:). Este un adevărat spectacol, ce celebrează viață (o adevărat gura de aer proaspăt după acest an greu încercat , când târgul a fost închis). Am dansat cu baby T pe strada, pe muzica formațiilor live (spre exasperarea tatălui său), am cumpărat fresh de portocale și am încărcat pungile de amintiri:).

Sineu

VALLDEMOSSA – L-am zăpăcit pe Costin că eu vreau o cina romantica în acest sat atât de cunoscut și atât de frumos că l-a convins și pe Chopin și iubita să, George Sand, să se mute câteva luni în el:). Well, cam cât de romantică poate fi o cină cu baby T :), care a captat, bineînțeles, întreagă atenție a restaurantului cu rasul lui contagios:). Ne-am bucurat însă și de o mică plimbare pe străduțele pietruite, am admirat casele ce aveau ghivece colorate la uși, ne-am tras sufletul în fata bisericii și am “ascultat” poveștile caselor tradiționale:). Să mai menționez că drumul până la Valldemossa e unul dintre cele mai frumoase pe care le-am străbătut, în mijlocul munților Tramuntana, pe coasta de deasupra mării:).

Valldemossa
Valldemossa

DEIA – este un alt sat idilic tipic mallorcan, cu case cocoțate pe dealuri, cu numeroase galerii de artă , magazine de produse tradiționale și restaurante romantice. A devenit cunoscut după 1932, când autorul Robert Graves s-a mutat aici cu amanta sa, apoi câțiva ani mai tărziu și-a adus și cea de a doua sotie (cată dragoste și perseverentă 🙂). am trecut de vreo 2 ori prin Deia și mereu mi-a plăcut vibe-ul său, desi, cu regret, recunosc, că nu am nici macar o fotografie care să suprinda macar 10% cât de fain era acest loc.

Deia

SOLLER – este un mic oraș în mijlocul “văii portocalii”, așa cum i se zice zonei, care și-a caștigat renumele datorită plantațiilor de portocali, portului mic și cohet dar și tramvaiului istoric ce face legătura intre zona nouă și cea veche. Noi am ajuns după amiaza, rupți de foame, am ales singurul restaurant deschis după ora 15:00, direct în port, cu o panorama drăguță. Ne-am plimbam pe străduțe, Baby T și tatăl lui s-au oprit și pe plajă să constuiasca palate de nisip:), în timp ce eu m-am relaxat pe un șezlong (singurul pe care am stat în toată vacanța:))).

Market in Sineu

ARTA – acesta este orașul în care ne-am întors de vreo câteva ori cât am stat în Sineu, fiind cel care făcea conexiunea între cele mai frumoase plaje din partea de nord est/vest. L-am explorat la picior, am luat prânzul, l-am admirat și ne-am dorit să fi stat puțin mai mult. Însă, cu câte sunt de făcut și explorat în Mallorca, cu greu poți pierde mult timp într-un singur loc :(.

Sanctuarul San Salvado

Orașul Artà este cunoscut și datorită Sanctuarulului San Salvador, care se află pe un deal ce oferit o priveliște minunată a peisajului rural. Sanctuarul San Salvador găzduiește o statuie din lemn sculptată în mai multe culori a Fecioarei Măria despre care se spune că ar fi fost adusă pe insulă de către regele Jaume I , în timpul cuceririi medievale a insulei.

Primii pasi la Sanctuarul San Salvador

3. 5 activiăți pe care sa le faci – altceva decât plajă 🙂

Dar Mallorca nu e doar plajă , așa că si noi am incercat să cunoaștem insula și altfel decat de pe nisipul fin 🙂

Plimbare la apus : Farul Formentor & Farul Cap Salines

Cel mai frumos apus Farul Formentor

Farul Formentor este situat pe munte, în partea de nord a insulei. Fără îndoială ,oferă unul dintre cele mai frumoase apusuri văzute vreodată DAR…este unul dintre locurile cele mai “vânate” așa că mereu e foarte aglomerație, nu sunt locuri de parcare și drumul e foarte îngust (se poate ajunge cu mașina doar după 19:00 seara – în rest doar cu autouzul). Înainte de a ajunge la far, merită să te oprești să dmiri pesisajul de pe vechile ziduri, un drum senzaționale cu multe scări pe care baby T le-a adorat, spre disperarea noastră:)

Farul Formentor

Far del Cap Salines este un far situat în cel mai sudic punct al insulei și a fost construit în 1863 , fiind un far ce încă e în funcțiune. Farul nu este accesibil cu mijloacele de transport în comun dar oferă o panoramă asupra mării foarte frumoase, singura plajă a care se poate ajunge e la vreo 2km de mers prin rezervația naturală dar e un drum care merită pe deplin efortul:).

Cap Salines

Mirador de na Foradada este un restaurant destul de fancy de pe terasa căruia porți admira un apus senzațional. Noi nu am mâncat acolo dar ne-am bucurat de terață ușor hipstereasca ce ne-a adus aminte de Vama Veche puțin:). Oameni relaxați ce veneau pentru o poveste și pentru a admira soarele care parca sta să cada peste stanca prăbușită în mare:). Este bine să vii în timpul săptămânii căci în weekend, la fel ca și Formentor, este foarte mare aglomerație.

Mirador de na Foradada

Descoperă peșterile de pe insulă

Sunt câteva peșteri pe insulă care sunt foarte frumoase, însă, de departe cea mai cunoscută este Cuevas del Drach, o peștera care dincolo de frumusețea să este senzațională și datorită concertului de muzică clasică cu care se încheie turul. Peșterile conțîn un mare lac subteran, Lacul Martel, de 25 m, considerat unul dintre cele mai mari lacuri subterane din lume. Concertul de muzică de pe lac, atunci când luminile se sting și bărcile apar luminate cu soliștii, este un moment magic. În trecut se putea face și o plimbare cu barca pe lac, dar în perioada covid a fost anulată.

Cuevas del Drach

Peșterile de lângă Arta sunt la fel de senzaționale, spunandu-se că unul dintre celebrii săi vizitatori a fost chiar Jules Verne, care s-a inspirat din ele în cartea sa “Călătorie la centrul pământului”. Peșterile au fost descoperite de către geologul francez, Edouard Martel, pentru prima dată în ele în 1876. Recunosc, că pentru mine, peșterile sunt un miracol al naturii, formațiunile acelea de stalactite sunt adevărate opere de artă.

Cuevas del Drach

Admiră panorama de pe vârfurile munților Serra Tramuntana

Serra Tramuntana

Spuneam că insula e străbătută de munți, Serra Tramuntana , cei care au fost declarați, cu 10 ani în urmă , Patrimoniu Mondial de către UNESCO în categoria „Peisaj cultural”. Noi nu am făcut escalata, de fapt nu suntem muntomani, dar am traversat munții cu mașina și ne-am bucurat de fiecare peisaj ce iți tăia respirația. Cred că pentru cei ce fac cățărări acești munți sunt cu adevărat niște comori. Există un punct foarte înalt de unde poți admira panorama, și să simți că poți atinge norii…intimp ce vârfurile munților se pierd în mare.

Serra Tramuntana

Învață istoria perlelor din Mallorca

Cu toți știm că perlele au fost, sute ani, o bijuterie destinată celor bogați sau foarte bogați, însă, acum 100 de ani, Eduard Hugo Heusch, inginer german care a lucrat la Paris la un proces de fabricare a perlelor artificiale, a fondat o companie la Manacor, în Mallorca pentru a-și produce perle . Așa au devenit cunoscute perlele Majórica, acele perle care pot fi ok și pentru buzunarul celor ce nu sunt neapărat de vita nobila:). Merita, clar, o vizită la fabrica Manacor pentru a înțelege mai bine procesul de fabricare a perlelor dar și pentru a achiziona un cadou inedit (eu clar mă bucur de cerceii primit de la jumătatea travelfunpassion)

Văd că am scris mult însă e greu să faci un Top pentru Mallorca. Într-o relatare următoare voi povesti doar despre Palma, capitala insulei căci sunt atât de multe de făcut și acolo:)

Baby T
Formentor
Formentor

Albania Gjirokaster, orașul albanez dintre munți

Despre aventurile noastre din Albania am tot vorbit și acum doi ani dar și acum. Ne place clar țara aceasta mult de tot de ne tot întoarcem să îi descoperim istoria și peisajele:).

Girokaster view

Istoria orașului Gjirokaster se pierde  în timp. Ceea ce se știe este că, în  1336, făcea parte din Imperiul Bizantin, având un nume diferit, grecesc. Dar celor cărora le poate datora toată arhitectura sa, nu sunt grecii, ci otomanii, rămânând sub ocupația acestora din urmă vreme de 5 secole. De-a lungul vremii, orașul a oscilat între moștenirea sa culturală greacă și cea otomană; partea dintre Gjirokaster către Sarande & Ksamil pare mai aproape de Grecia decât de Albania 😊 (bineînțeles la prețuri mai rentabile).

Gjirokaster

Pentru a ajunge la Orașul cetate trebuie să deții câteva abilități de șofer dat fiind că străduțele înguste, piatra cubică și mașinile care coboară necontenit din sens opus, nu îți vor face viața mai ușoară.  E imposibil să ratezi punctele importante pentru un turist avid de cultură dat fiind că Gjirokaster împânzit de semne către casele și locurile sale de poveste.

Cetatea Gjirokastra

Să vedem cele 4 obiective esențiale :

  1. Castelul Gjirokaster

Este bine să începi vizita cu un urcuș către castel, nu de alta dar ești încă cu multe forțe proaspete și încă nu te-ai prins că tot orășelul acesta este un urcuș și coborâș anevoios, demn de o constituție fizică de invidiat😊.

Bisericuță din Gjirokaster

Cetatea este cocoțată pe vârful dealului, mândră martoră a secole întregi de istorie tumultoasă – construit și dărâmat și contruit din nou de sultani și de dictatori, azi păstrează atât ampreta rezistenței albaneze din perioada războaielor mondiale.

Îți recomand să vizitezi muzeul din cadrul fortăreței căci îți explică foarte fain istoira locului dar și jocul de șah pe care l-a făcut Albania în perioada celui de al doilea război mondial, jonglând de la un jucător decisiv la altul.

Vechea cetate Gjirokastra

Cât privește avionul american de pe pe platoul castelului există două terorii: una a albanezilor, care susțin că au capturat avionul SUA pentru a celebra lupta împotriva imperialismului 😊 sau versiunea , mult mai plauzibilă, a istoricilor, care susțin că acest avion fost pur și simplu uitat de către americani 😊

Gjirokaster plane

2. Bazarul Vechi Gjirokaster

Orașul acesta are o ampreta specială, pe alocuri pot spune că îmi amintea puțin de Veliko Trnovo (https://www.travelfunpassion.com/veliko-tarnovo-orasul-medieval-dintre-dealuri/), de la vecinii bulgari: cu căsuțe de piatră albe, cu multă vegetație, cu un aer parcă uitat în timp, ars sub bătaia cruntă a soarelui de august.

Old bazaar

Bazarul  Gjirokaster  a fost încă din epoca otomană centrul comerțului din oraș, fiind împrejmuit de case vechi, un stil fermecător și elegant.  Noi am « haimanalit » pe străduțe și am admirat fiecare magazin de suveniruri, ignorând oarecum faptul că bazarul era încă în reconstrucție  în plin sezon estival.

3. Casă Tradițională Zekate

Casa Tradițională Zekate

Această casă tradițional otomană mi-a plăcut cel mai mult în Gjirokaster –  una dintre puținele deschise publicului, unde am avut șansa să văd camerele vechi, sala de ceremonii dar și să aflu mai multe despre stilul de viață al fammiliilor înstărite din anii 1700. Gjirokaster obișnuia să fie locul preferat de una dintre cele mai bogate familii din zonă și, în zilele noastre, mai  există câteva case tradiționale ce respectă linia vremii.

Interior casa Zekate

Deși Casa Zekate și-a schimbat “propietarii” de-a lungul anilor, după căderea comunismului a revenit familiei originale iar la fiecare vizită poți să ai plăcerea de a fi însoțit de către unul dintre membrii acesteia și să afli povești despre vieților vechilor locatari (prețul este de 200 lekka).

Casa Zekate

Această casă păstrează o mare parte din detaliile originale (lemnul și frescele), iar turul oferă o privire interesanta ă a vieții de zi cu zi și tradițiilor de sărbătoare din perioada otomană (camera nunții, camerele tinerilor căsătoriți, sauna, locul pentru oaspeți – toate acestea pot fi vizitate și înțelese mai bine).

4. Străduțele din Girokaster

Gjirokaster

De îndată ce pășești pe străzile micului oraș cu piatră cubică, vei înțelege de ce Gjirokastër este considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din Albania și Balcani. Orașul este împodobit cu numeroase case din epoca otomană, care acum sunt transformate în magazine artizanale, restaurante sau boutique hoteluri. Cele mai multe dintre casele istorice sunt situate în bazarul sau în apropierea acestuia și datează încă din secolele XVII și XIX.

Îți recomand să te pregătești de o plimbare în pantă😊, de o căldură infernală (dacă mergi în lunile de vară ) dar o să pleci cu sute de fotografii, din care nu vei știi ce să alegi mai bine😊. 

Pentru a manca vei avea numeroase oportunitati, bucataria albaneza este similara cu cea otomana, dar iti recomand piftele cu menta :).

Pentru a mânca vei avea numeroase oportunități, bucătăria albaneză este similară cu cea otomană, dar îți recomand piftele cu mentă :).

În rest….bucură-te de peisaj, vizitează cât mai mult și bucură-te de acest orășel plin de istorie.

Mai multe despre Albania poti gasi:

Piețe de Crăciun: Ljubljana și magia unui oraș fermecător

Crăciunul este perioada aceea din an când totul parcă o ia razna și ne lovește un sentiment de bucurie, venit  de nicaieri. Eu sunt una dintre acele persoane care vorbesc despre vacanța de Crăciun încă din vară: anul acesta am reușit performanța de a face traseul încă de când eram pe plajă în Muntenegru :).

Datorită unui context favorabil, am reușit să vizităm în câteva zile 3 țări și 3 piețe de Crăciun: Genova, Ljubljana & Budapesta. Despre Genova am scris déjà, am avut șansa să o vizităm de câteva ori și tot nu am descoperit-o încă în toată splendoarea sa ( Genova – portul de pe coasta Liguriei ).

Ljubljana, Slovenia, se află de ceva vreme pe lista noastră de călătorii, citind doar lucruri pozitive despre frumusețea sa dar și despre peisajele care îți taie respirația.

Începe-ți vizita în Ljubljana de la Piată de Crăciun !!!

Îți spun, încă de la început,  că numele de Ljubljana înseamnă, tradus, « Cel iubit » și nu există un nume mai potrivit pentru această localitate atât de șarmantă.

Am ajuns seara, exact la deschiderea pieței de Crăciun și am rămas uimiți de faptul că toată lumea savura pahare de vin fiert la terasele colorate, se dansa pe stradă, se savura fiecare moment, fără ca lumea să se calce în picioare la tonele de mâncare ( aveam să primesc dușul rece la Piață de Crăciun din București ). Ne-am plimbat pe malul râului Ljubljanica și am admirat arhitectura deosebită a celor 3 poduri care îl străbat: Podul Trnovo, Cobblers și Triple.

Podul Triplu Piata de Craciun Ljubljana

Cel mai cunoscut Pod este Cel Triplu, construit în 1842 pentru a înlocui vechiul pod medieval iar, mai târziu, în anii 1932 s-au alipit acestuia alte 2 poduri, ambele pietonale, opere ale arhitectului local Jože Plečnik.

Ne-am plimbat până când nu îmi mai simțeam degetele de mâini, de frig, sau nu mai vedeam nimic în fața mea, fie de la ochelarii aburiți de la propria respirație sau de la paharele de vin fier :).

Piata de Craciun Ljubljana

Oriunde mergeam oamenii de zâmbeau, ne povesteau și ne îndrumau într-o engleză impecabilă. Am cumpărat turtă dulce autentic slovenă, am băut o ciocolată caldă delicioasă si…gustat ginul local. Ce îți mai poți dori de la o seară perfectă ?! Eu am dansat pe stradă, alături de toți ceilalți participanți la această frenezie generală, în timp ce jumătatea travelfunpassion filma îngăduitor întreagă scenă:).

Ne-am retras la un băruleț încântător și am savurat uncocktailsenzațional, special  creat pentru zilele geroase de iarnă, un pahar ce conținea diferite tipuri de alcool parfumat, flambat de către barmanul amabil chiar în fața noastră.

Bea ciocalată caldă dis de dimineață în Castelul din Ljubljana

Castelul din Ljubljana

Ne-am trezit entuziasmați să vizităm orașul care ne lăsase, încă din prima seară, sentimentul că ne va plăcea mult și am pornit dis de dimineață către Castelul din vârf de deal.
Ne-am tot gândit dacă să ne oprim sau nu la câteva dintre cele 12 muzee ale orașului dar, timpul fiind limitat, am aleas să le adăugăm pe lista noastră pentru o viitoare vizită în oraș și am pornit către funicularul care avea să ne ducă la vechiul castel medieval.

Panorama orasului din Castelul din Ljubljana

Citisem  că toate castelele din Slovenia se află în vârf de deal și cel din Ljbliana nu face nici o excepție. Acesta a apărut pentru prima data în paginile de istorie în evul mediu, fiind construit prin secolul al XVlea ca și fortăreață de apărarea în fața atacurilor turcilor. În 1335 Habsburgii au dărâmat vechea fortăreața și au pus bazele castelului, așa cum este el cunoscut azi.
A rămas cunoscut ca și penitenciar, având acest statut după căderea lui Napoleon (1815), atât pentru deținuții politici (în principal italieni) cât și pentru micii infractori locali. Unele celule sunt accesibile pentru vizite dar, mare parte din vechea închisoare, s-a prăbușit în timpul cutremurului din 1895.

După cel de-al doilea război mondial (când a fost  sediul fascist) a devenit Castelul Republicii, în care au avut rezidență peste 500 de familii sărace din Ljubljana, devenind principalul adăpost pentru cei din păturile inferioare ale societății. Ultimii rezidenți au fost relocati în 1960 și au fost inițiate masive lucrări de reconstrucție, fiind adăugate și câteva clădiri noi.
Am avut norocul de a ajunge înaintea valului de turiști, să fotografiem fiecare colțisor al curții interioare, să admirăm panorama orașului din turnurile de apărare și, mai ales, să bem cea mai bună ciocolată caldă din viață noastră. Am savurat-o, ne-am pus o dorință la Fântână cu Dorințe și ne-am revergorat pentru a descoperi legendele orașului.

La pas pe poduri și străzi colorate 

Dragonul si legenda sa din Ljubljana

Orașul e plin de clădiri în culori vii, cu arhitectură deosebită, ce amintește uneori de Austria, cu poduri și cu atât de multe locuri pline de viață.

Ne-am oprit pe podul cu Dragoni (Drago Bridge), cunoscut pentru legendele pe care e ascunde, loc de « pelerinaj » pentru sute de turiști, ce fac o misiunea imposibilă pentru un fotograf să prindă câteva cadre.

Dragonul si legenda sa din Ljubljana

Admir mereu legendele unui loc, e ceea ce îi dă magie și savoare, iar cea cu un Dragon (cum altfel ?!) și un Făt- Frumos fac combinația perfectă pentru memoria populară :).

Se spune că Dragonul a terorizat lungi perioade de timp locuitorii din oraș dar, la un moment dat, Prințul Jason al Greciei s-a hotărât să salveze acești minunați oameni și să înfrunte pericolul. Nu numai că a învins dragonul dar Prințul Jason a rămas cunoscut ca și fondatorul Ljublianei. Cu toate acesta, orașul este împânzit cu statui ale Dragonului nu ale curajosului Prinț grec :).

Mai mult, există și o altă legendă urbană, care spune că, de fiecare dată când o virgină trece pe pod, pe lângă statuile dragonului, acesta își flutură  coadă.   Mmmm… tot ce pot spune că s-ar putea să fie o minciunea această ultima poveste dat fiind că atât timp cât am stat noi pe pod dragonul nu și-a scuturat coada și multe domnișoare frumoase au trecut pe lângă noi :))).

Dragon Bridge

Oprește-te la piața de flori de lângă Catedrala Sf Nicolae

Cum noi am ajuns în plin sezon al Crăciunului am căutat câteva amintiri pe care să le păstrăm peste ani și cu care să ne împodobim casa de sarbatoi.  Pe lângă globuri pictate manual sau lumânări parfumate am găsit și minunății în Piața de lângă Catedrală Sf Nicole. În mod normal poți găsi coronițe de brad  în această perioadă dar, la Ljubiana, am găsit coronițe de mușchi, de tui sau din fructe uscate și bețe de scorțișoară.

Dar dincolo de mică oprire șarmantă printre negustori de flori și obiecte de Crăciun, trebuie să vizitezi cea mai veche catedrală din oraș : Sfântul Nicolae.

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Aceasta are și o poveste foarte interesantă, pe care am aflat-o trăgând cu urechea la un ghid Italian ce vorbea cu patos grupului sau de turiști :).
Primul lăcaș de cult a fost înălțat prin secolul al 13-lea și era o  bisericuță construită în stil romanesc. Aceasta a ars din temelii, câțiva ani mai târziu, și a fost înlocuită, la scurt timp, de o altă în stil gotic. Dar parcă un blestem fusese aruncat și peste noua biserică pentru că și ea ars.

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Abia în 1706, actuala Catedrală a fost contruita pe același loc, aducând un stil nou, baroc, atât la interior cât și la exterior. Ultima modificare de design a fost  făcută cu ocazia sărbătoririi a 1250 de creștinism în Slovenia (ușile mari de bronz de la cele 2 intrări, cu scurpuri intersante ).

Orașul acesta ne-a determinat să ne promitem, solemn, că ne vom întoarce să dăm mai multe șanse Sloveniei, o surpriză atât de plăcută că nu ne venea deloc să ne urcăm în mașină și să plecăm către o nouă destinație: Budapesta.

Pisa – micul oraș cu turn înclinat

Despre Pisa tot citisem și știam că e un alt orășel  șarmant din frumosul Nord al Italiei dar, până în primăvară, nu avusesem șansa să îl vizităm.

Italia este țara mea de suflet, poate de aceea vei găsi pe blog la fel multe povești despre ea ca și despre România și am tot bătut-o în lung și în lat în ultimii 14 ani.  Anul acesta am petrecut puțin mai mult timp în Genova (Genova, portul de pe coasta Liguriei) și am dat  o fugă și in Pisa într-una din acele zile.

Despre Pisa  știam doar că e la o mică distanță de destinațiile de top al Italiei precum Florența arta la superlativCinque Terre romantismul italian sau Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

În din secolul al XI-lea  Pisa a fost una dintre cele mai importante republici maritime din Italia. Orașul a cunoscut o mare dezvoltare și, ca în orice zona  a Italiei, mare parte din bogăția sa a fost investită în clădiri cu arhitecturi deosebite, biserici deosebite și multă artă. Azi, Pisa este atât un centru studențesc foarte cunoscut dar se află și în topul turismului datorită Turnului Înclinat dar și datorită peisajelor foarte frumoase de pe cele două maluri ale râului Arno.

Scopul pentru care alesesem Pisa a fost să ne urcăm în turn și să facem și noi, ca 99,9% din turiști, poze funny cu respectivul turn:). Și nici nu îți închipui câtă imaginație poate exista  când vine vorba de Turnul înclinat și multitudinea de ipostaze inedite de a-l fotografia.

Fă un selfie la Turnul Înclinat

În Turn se găsește clopotul Catedralei din Pisa, ea însăși o mare bijuterie arhitecturală ce merită vizitată. De fapt, zona în care se află catedrală și, implicit, turnul, este plină de obiective turistice și un parc drăguț în care lumea se relaxează. Chiar dacă biletul pentru a urca în turn este destul de piperat și cozile îți vor pune la încercare orice urmă de răbdare, este un preț mult prea mic ce trebuie plătit pentru a te bucura de panoramă incredibilă asupra orașului.

Construcția Turnului cu clopot din Pisa a fost începută în anul 1174 și finalizată abia peste 176 de ani,  în 1350.  De-a lungul celor aproape două secole numeroși arhitecți și-au adus contribuția la ridicarea Turnului dar cel care avea să îl finalizeze va fi Tommaso di Andrea Pisano, cel care a cerut construirea părții superioare a turnului și schimbarea unghiului de înclinare de la nord la sud.

Mulți s-au tot întrebat de-a lungul vremii dacă acest turn poate cădea și tocmai din cauza acestei temeri, în 1990, s-au făcut numeroase lucrări de întărire a rezistenți și gradul de înclinare a fost corectat de la 10 grade la 3.99. Partea cea mai interesantă este că nimeni nu știe exact de ce acest turn este înclinat, deși numeroase ipoteze au fost vehiculate. Cea mai populară perspectivă este aceea că solul de jur împrejurul turnului este foarte nisipos din cauza inundațiilor râului Arno. Mai mult, există chiar și o legendă care spune că Gallileo, care era din Pisa, a făcut testul cu sabia, probabil în secolul al XVI-lea, aruncând-o din vârf pentru a testa masa și viteza:).

Relaxează-te pe iarba din Piazza del Duomo/ Dei Miracoli

Piazza Miracolelor (Piazza dei Miracoli), cea care în care se găsesc 5 din cele mai importante monumente din oraș, a intrat pe lista UNESCO în 1987. Așezându-te pe iarba din micul parc poți admira liniștit atât Turnul cât și Catedrala sau Baptiserul.

Noi ne-am cumpărat înghețată (că ce ar fi Italia fără Gelato?!:)) și am savurat-o de pe iarbă, înainte de a ne face curajul să intrăm în Catedrala Santa Maria Assunta.

Arhitectura catedralei este în stil Renascentist Florentin și majoritatea statuilor sunt cele originale, excepție făcând câteva dintre ele care, în secolul al XI-lea, au fost mutate în Muzeul Domului. Exteriorul e făcut din marmură colorată iar interiorul e în forma unei nave, cu numeroase picturi și sculpturi.

În 1959 un incediu a distus mare parte din colecția de artă Renascentistă însă, la scurt timp, numeroși artiști au fost angajați să refacă întreaga catedrală și să o redecoreze.

Baptiserul din Pisa poate fi admirat imediat ce intri pe Porta Nova, inaugurată de către familia De Medici în 1562.  Baptiserul impresionează prin mărime și,  ceea ce e mai puțin cunoscut, este că a fost construit înainte Turnului Înclinat (ridicat abia la 20 de ani de la inaugurarea Baptiserului & Catedralei).

M-a impresionat că arhitectura Baptiserului are și elemente de inspirație orientală deoarece, în calitate de port maritim, Pisa a avut numeorase legături cu Lumea Islamică, stabilindu-și centrele comerciale în toată zona din Africa de Nord. Construcția este dedicată Sf Ioan Botezătorul, arhitectul principal fiind Diotisalvi dar cei care și-au lăsat ampreta asupra stilului fiind Nicola și Giovanni Pisano (tatăl și fiul). Pe lângă faptul că este o clădire absolut impresionantă, Baptiserul Sf Ioan este cunoscut și datorită acusticii sale incredibile.

După ce ai petrecut câteva ore cocoțându-te în vârful Turnului sau în partea superioară a Baptiserului îți recomand să îți tragi sufletul la una dintre multele cafenele și să te pregătești pentru alți mulți km de mers prin centrul medival al orașului.

Nu o fi Pisa cel mai mare oraș din Italia dar clar ai atât de multe de admirat, pe lângă minunile din Piazza dei Miracoli.  Noi nu am avut atât de mult timp de vizitat dat fiind că după sutele de trepte de la Turn ne luptam cu o foame de lup, decizând să ne luăm prânzul târziu în Lucca, alt orășel medieval cu o arhitectură deosebită și un vibe extrem de tineresc:)

Destinații de weekend: Ruselski Lom, Bulgaria

Suntem mari amatori de escapade în afara Bucureștiului, dacă se poate locații nu atât de aglomerate care să ne scape și de statul în traficul de pe Valea Prahovei :).  Vara, nu există dubii, o zbughim la mare (că deh, ce ar putea face doi constănțeni ?!) dar toamna și iarna e mai greu.

Sugestia de a pleca 2 zile la vecinii bulgari a venit de la o prietenă și a fost destul de greu să găsim o locație, aproape de graniță, pe care nu o văzusem încă.
Ruselski Lom a apărut pe radarul nostru iar partea amuzantă a fost că niciunul dintre noi nu știa nimic despre acest parc natural sau despre comorile ascunse aici, câteva aflate chiar  pe lista UNESCO.

Zona este cunoscută pentru bisericile săpate în piatră (patrimoniul UNESCO), cetatea Cherven & frumusețea naturală a întregului parc. Trebuie spus că se ajunge foarte ușor, la aproape intr-o oră și jumătate de București și, dacă ai noroc de drum liber în vamă, chiar mai puțin de atât.

Biserica în stâncă de la Basarbovo

biserica de la Basarbovo

Nu suntem noi prea religioși însă mereu ne dorim să vedem lăcașuri de cult mai ales dacă acestea au și o valoarea culturală deosebită. Despre biserica săpată în stâncă de la Basarbovo nu aveam multe informații dar a reprezentat o bună ocazie să aflăm ceva și despre istoria zonei. Ne-a ajutat teribil vremea de toamnă târzie, cu peste 17 grade și un soare lucitor, așa că urcușul pe stâncă a fost o plimbare mai mult decât plăcută.

biserica de la Basarbovo

biserica de la Basarbovo

Biserica se află în valea râului Russenski Lom și este singurul lăcaș de cult săpat în piatră, încă funcțional de pe teritoriul Bulgariei.  Stâncile de la Ruselki Lom ascund peste 40 de peșteri, în multe dintre acestea au fost, în trecut, bisericuțe.  Nu se știe exact când au apărut aceste biserici din stâncă dar se bănuiește că ar fi undeva prin secolul 4 sau 6 și au avut o istorie destul de tumultoasă, părăsite în perioada ocupației otomane în Bulgaria și repopulae în 1937.
Azi, biserica de la Basarbovo este foarte vizitată, în timpul scurtei noastre opriri am văzut numeroși turiști atât români cât și bulgari. La poalele stâncii se află un o biserică mult mai nouă, dar noi ne-am urcat direct către vechia chilie și am admirat pictura de pe pereți dar și unele obiecte lăsate că și exemplu de vremea vechilor călugări.

biserica de la Basarbovo

Pe lângă Biserica de la Basarbovo, mai există și biserica de la Ivanovo  cu picturi rupestre, pe care nu am mai trecut să o vedem deși știam că datează de prin secolul al XVII lea și din a fost inclusă, în 1979, pe lista monumentelor protejate de UNESCO.

Fortăreața de la Cherven

fortăreața de la Cherven

De la Basarbovo ne-am setat Waze-ul către cetatea de la Cherven despre care citisem că fusese centrul economic și cultural între secolele 12 și 14.

fortăreața de la Cherven

Drumul e plăcut, printre copacii deja îmbrăcați de toamnă, iar, de undeva din vârful dealului, se poate vedea întregul complex al cetății Roșii, așa cum îi se mai spune.  Legenda zice că, cel care stăpânea peste întreaga cetate, era împăratul Roșu, un conducător viteaz și neînfricat ce purta mereu o pelerină roșie:).
Noi am plătit 10 ron de persoană (dat fiind că nu aveam leva) și am cules informațiile necesare de pe panourile de la intrarea în cetate. Urcușul până la cetate este plăcut, te bucuri de panorama asupra satelor dimprejur, iar zidurile par destul de bine conservate, deși fortăreața a fost distrusă în perioada ocupației otomane, în secolul al XIVlea.

fortăreața de la Cherven

fortăreața de la Cherven

Cred că într-un alt anotimp peisajul ar fi fost și mai frumos, contrastul stâncilor și verdele pădurii sau apele învolburate ale râului Ruselski Lom ar fi creat un tablou impresionant. Dar noi, așa cum am spus, am fost în noiembrie și totul era deja acoperit de un galben tern.
Ne-am cocoțat pe ziduri, am urcat în turnul rămas încă în picioare și am făcut numeroase fotografii.  Am asemănat fortăreața de la Cherven cu Enisala, din Dobrogea, cu ceva mai mult buget ambele pot fi reconstruite și puse pe harta turismului european.

fortăreața de la Cherven

De la cetate am plecat spre cazare, un mic han, Black Stork (black-stork.com/new/en/ ) găsit la puțini km, în Nisovo, locație inspirată, dacă îți dorest să haimanalesti pe dealuri cu bicicletele. Noi am am luat bicilete de la cazare și am reușit să ne plimbăm, norocoși că nu erau așa multe mașini pe străzile micuțului sat.

Seara la Ruse

Ruse by night

Ruse by night

Cum în Nisovo nu prea ai ce face în afara statului la piscină sau cina de la restaurantul hotelului, cel mai bine e să îți faci un plan de plimbare:).  Deși sunt cam 30 de km între Nisovo și Ruse, noi am decis să dăm o tură și prin centrul orașului de la graniță.

Ruse by night

Trebuie să recunosc că nu mă așteptăm la prea multe de la aceasta dar am fost impresionată de centrul destul de cochet al orașului dar și de designul cafenelelor sau restaurantelor. Nu am avut prea mult timp și déjà se întunecase dar cred că Ruse are un anumit șarm, tipic orașelor aflate la malul Dunării.

Deci dacă vrei să te bucuri de aer liber, trekking, biking sau doar să mănânci ceva foarte gustos, Ruselski Lom este răspunsul:).

Cascada Kaya Bunar

A doua zi ne-am continuat vizita la Cascada Kaya Bunar & Veliko Trnovo dar acestea sunt alte povești de spus :).

Dacă vrei să știi mai multe despre destinațiile de weekend din Bulgaria, poți citi:

Veliko Tarnovo – orașul medieval dintre dealuri

Kaliakra & Balcic, frumusețe salbatică și istorie

Cetăți medievale și legendele lor: Făgăraș & Hunedoara

Se pare că în vara asta am pornit într-o descoperire frumoasă a locurilor speciale din România.  Și spun acest lucru uitându-mă la cardurile cu sute de fotografii de prin weekendurile noastre spontane pe drumuri care îți tăie respirația (Transalpina și Transfăgărășan), de la bisericile fortificate Viscri, Saschiz si Cincsor sau din elegantul târg moldovenesc ca și Turist în Moldova: Iași

Încerc să îți povestesc câte puțin din fiecare destinație dar nu știu niciodată cu care să încep dat fiind că toate mă fac să zâmbesc știind că sunt atât de multe locuri mișto în țara asta și am atât de puține zile de concediu (care se împart în mod egal și cu călătoriile din afara hotarelor).

Azi vreau să îți descriu 2 cetăți medievale ce au luat parte la multe evenimentele istorice din ultimele secole și care , încă, mai fascinează prin arhitectura și stilul lor.  Fiecare dintre cele 2 e învăluită în mister și fiecare are o legendă atribuită:).

Cetatea Făgărașului

Dacă nu știai încă, anul trecut, Cetatea Făgărașului a fost votată de către site-ul celor de la Hopper (un site dedicat pasionaților de travel) că fiind ce de-al doilea cel mai fain castel din lume:). E adevărat că a fost în mare competiție cu mult mai cunoscutul castel german, Neuschwanstein, așa că este o mare mândrie că a ieșit pe locul doi :).

Istoria cetății începe undeva pe la 1291, fiecare oraș având propria fortificație pentru a fi autentificat. Ceea ce a făcut-o cunoscută în țara, încă de la prima atestare, este locația strategică ce îi permitea să fie la intersecția drumurilor ce tăiau Țara Românească și Transilvania.  Datorită poziției dar și a frumuseții sale, Mihai Viteazu a făcut-o « cetatea sa de scaun » (oferindui-o ca și dar soției sale)  iar Mihail Apafi o va transformă în capitala Transilvaniei.

Ceea ce trebuie să știi este că cetatea aceasta nu a fost niciodată cucerită deși, de-a lungul vremii, au avut loc peste 15 asedii asupra ei iar în perioadă comunistă, între 1948-1960, a fost folosită aă și închisoare pentru dizidenți.

Există o legendă ce a devenit cunoscută odată cu « renumele » cetății : un obiect vechi de tortură, extrem de temut în perioadă medievală, numit Fecioară de Fier. Metoda era cruntă și dădea rezultate: condamnatul săruta icoana Fecioarei Măria, lipită de o statuie de lemn, simpla atingere făcea ca zeci de cuțite să iasă automat și să îl străpungă pe bietul om.

Mecanismul era atât de bine calculat încât, în momentul în care cuțitele îl înjunghiau pe « nenorocit », o trapă se deschidea și trupul neînsuflețit era sfârtecat de alte lame ascuțite și aruncat direct în apa ce înconjura zidurile de apărare.

Azi, cetatea, găzduiește un muzeu al Țării Făgărașului cu 30 de expoziții la interior și una la exterior. Fiecare sală are o temă aparte și, pășind agale, poți cunoaște Istoria Făgărașului dar și a domeniilor vecine. Plimbarea prin acest muzeu este că o lecție vie de istorie  a cătații celei mai bine conservate din România.

Mi-a plăcut cetatea și mi-au plăcut mult camerele cât și grijă pentru întreținerea acestora (toți vizitatorii primeau botoși de unică întrebuințare de pus peste incalatri) și m-a încântat în mod deosebit Sala Tronului cât și colecția de artefacte.

Cetatea de la Hunedoara

După ce treci munții și ajungi în inima Ardealului, vei putea vizita o altă cetate medievală extrem de frumoasă, cea care reprezintă inima unui oraș întreg : Cetatea Corvinilor de la Hunedoara.  Prima atestare istorică a acesteia a fost prin secolul al XIV-lea,fiind fortificația militară a orașului, iar din 1440 a devenit « casa » lui Ioan de Hunedoara, cel care avea să o transforme într-un dintre cele mai frumoase castele.

Castelul acesta tronează în mijlocul orașului, un simbol al rezistenței în fața istoriei, elegant și mareț. Frumosul monument arhitectural a fost supus mai multor acțiuni de reabilitare de-a lungul secolelor, fiecare venind cu un alt stil astfel că, azi, există o îmbinare armonioasă între gotic, renascentist & baroc.

Odată intrat de porțile de lemn pătrunzi într-o curte interioară încadrată de turnuri de apărare, o lume plină de legende și de povești care îți sunt spuse la fiecare pas, pe plăcuțe atent inscripționate. Două dintre legende mi-au rămas în minte : cea a fântânii și cea a corbului.

Legendă Corbului de dezvăluie originea numelui familiei Corvinilor. Se spune că Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a avut o relație cu Elisabeta, o fată din țara Hategului, și că din această poveste de dragoste interzisă s-a născut Iancu de Hunedoara. Pentru a acoperi umele acestei iubiri, Sigismund a cerut căsătoria Elisabetei cu un bărbat oarecare din Hațeg dar, conștient fiind de fiul născut, i-a dăruit un inel de aur pentru a putea să îl recunoască în viitor.  Iancu era viteaz și, atunci când un corb a încercat să îi fure darul de la tatăl sau, a tras cu arcul și și-a apărat inelul.  Regele, Sigismund, a aflat de fapta fiului și a decis ca simbolul familiei să devină Corbul cu inel în cioc și descendenții să se cheme Corvini.

Legenda Fântânii ne arată evenimentele care au dus la construcția fântânii de peste 30 de metri din centrul curții interioare.  Într-o perioadă foarte secetoasă, Iancu de Hundedoara a cerut săparea unei fântâni și a oferit ca și recompensă eliberarea celor 3 sclavi care aveau să găsescă apă. Dat fiind că, săpăturile au durat 15 ani, Iancu de Hunedoara, a decetat și soția sa nu și-a respectat promisiunea făcută sclavilor. Înainte de a fi omorâți, sclavii au avut o ultima dorință : să scrie ceva pe peretele fântânii, ceva ce avea să rămână ca și simbol peste veacuri.  Hasan, cel care se presupune că a scris inscripția,in secolul al XIVlea, a spus simplu « apă ai, suflet nu ai » referindu-se la încălcarea promisiunii inițiale a stăpânului.

Castelul Huniazilor trebuie vizitat nu atât pentru legende dar și pentru exemplul pe care îl dă prin rezistență, renovare dar și utilizarea sa (pentru atragerea de fonduri) pentru filmări ale diferitelor filme românești sau internaționale.

Există și un mare minus….lângă castel, poate la fel de mare, se ridică o monstruozitate de hotel ce va lua fața minunatului monument….o crimă arhitecturală, dacă aș putea să spun așa, aspru criticată de istorici și specialiști dar ….atunci când politicul nu ține cont decât de bani nimic nu mai contează:( . Am citit câteva articole în ziare și știu că este un scandal enorm cu acel hotel dar…cu toate acestea el se construie ște indiferent cât de urât este și cum strică imaginea secularului castel.

Perioada medivală a fost mereu învăluită în mistere și legende și mie îmi place să citesc, să încerc să mi le închipui în contextul zidurilor înalte, fortificate, din zilele noastre. Oare câte povești ar putea spune acestea, unele dintre ele nescrise încă în cărțile de istorie.?!

Atât Cetatea Făgărașului cât și Castelul Covinilor se ridica la nivelul oricăror alte monumente din Europa și merită numărul mare de turiști străini ce le pătrund porțile …si mereu sunt încântați de cât de faine sunt, ce peisaje dezvăluie și, mai ales, ce evenimente au găzduit de-a lungul timpurilor.

Te invit să le vizitezi și să ne spui și nouă părerea ta 🙂

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ții-a plăcut povestea noastră.

Biserici fortificate Transilvania: Viscri, Cincșor & Saschiz

Cincsor

Transilvania a fost mereu o parte foarte dragă mie, asta și pentru că, în copilărie, stăteam mult prin zona Sighișoarei și, la maturitate, mi-am făcut un obieci de a da mereu o fugă prin aceste zone.

Transilvania a fost extrem de bine marketată pentru turism atât pentru bisericile fortificate cât și pentru originile lui Dracula și fost propulsată pe harta turismului național și internațional. Am fost surprinsă să văd cât mulți străini se perindau pe vechile drumuri de pământ din satele săsești, cât de mulți fotografi petrec ore întregi pentru a prinde cadre impresionante pe dealurile transilvănene și cât de mulți bloggeri abia așteapta să scrie despre una dintre destinațiile sale.

Saschiz

Partea interesantă e că tot unii străini au reușit ceea ce nu reușise Ministerul Turismului ani de-a rândul, să scrie și să vorbească despre Transilvania și să aducă atât de mulți oaspeți de prin toate colțurile lumii: Prințul Charles, Discovery, bloggari de top etc.

Viscri – pasiunea românească a Prințului Charles

Biserica Fortificata Viscri

Satul Viscri este cunoscut în toată Europa prin prisma dragostei pe care i-o poartă Prințul Charles, acela care poate fi des văzut pe ulițele prăfuite, zâmbind călduros sătenilor uimiți de originea sa nobilă:). El este cel care a cumpărat o casă aici și de atunci satul a fost pus pe lista oricărui împătimit de călătorii europene.

Viscri

Majoritatea caselor păstrează încă arhitectura și modelul coloristic al vechilor sași și, pentru a proteja acest lucru în fața modernizărilor agresive, se dau fonduri pentru a reface acest locuințe în linia vremurilor.

Așa că, atunci când ajungi la Viscri, după un drum greoi de țara ce face viață grea oricărei mașini ce nu este de teren, ai impresia că te-ai teleportat în trecut, într-un sat 100% săsesc, cu case vopsite în culori vii și săteni ce poartă costume populare.

Biserica Fortificata Viscri

În mijlocul satului se află bijuteria arhitecturală a zonei: Biserica Fortificată, ascunsă de ochii privitorilor, într-o curte mare, plină de copaci, protejată de zidurile groase vopsiteîn alb.
Biserica a intrat în 1990 în patrimoniu UNESCO și de atunci se face conservarea celor 2 turnuri, 2 bastioane și a drumului de acces.

Biserica Fortificata Viscri

Muzeul din Biserica Fortificata Viscri

Biletul de intrare e 10 ron și acoperă și vizitarea micilor camere transformate în muzeu etnografic cât și urcarea în turnul bisericii pentru a avea o viziune clară a frumuseților naturale ce o înconjoară. Zidurile albe, flori colorate, oameni uimiți cum un edificiu de secol XIII se menține atât de bine, toate acestea îți vor crea imaginea pe care ne-a lăsat-o nouă Viscri în vara lui 2018:).

Biserica Fortificata Viscri

Pentru că am vrut să trăim o experiență autentică, am decis să luăm și prânzul la Viscri 33, un restaurant liniștit în mijlocul pensiunii cu același nume. Citisem atât de mult despre acest loc încât am decis că e musai să mergem și noi aici:).  Restaurantul arată impecabil, chelnerii sunt foarte amabili, m-am învârtit prin fiecare colțisor pentru a face poze și nimeni nu s-a plans:).

Viscri33

Saschiz- cetatea țăraneasca și a uriașilor

Biserica fortificata Saschiz

Înainte de a îți povesti despre Saschiz și legendele sale, o să îți spun despre cazarea noastră: o veche casă săsească, reamenajată, mobilată cu piese vechi, tipic săsești și cu atmosferă de vacanță.

Pension Cartref  (Pension Cartref Saschiz)  se află chiar lângă Biserica fortificată și d-na de acolo este o persoană jovială, care ne-a așteptat răbdătoare până la ora 22 :00, când am ajuns noi, obosiți de prin pelegrinarile obișnuite. Mi-a plăcut « camera unchieșului «, unde am fost cazați, cu mobilele sale albastre și cu podeaua de lemn masiv, păstrată în formă originală.

Biserica fortificata Saschiz

Saschiz

Saschizul, ca și Viscri, a devenit cunoscut, în principal, datorită Prințului Charles, care, îndrăgostit de meleagurile transilvănene, și-a făcut un obicei din a veni foarte des pe aici.  Satul este și el în Patrimoniul UNESCO din 1999, prima apariție a acestuia, în istorie, fiind în documentele de la 1309. Ceea ce merită menționat e că în vechea biserică fortificată încă se mă țin slujbe, oamenii admirând enorm acest edificiu de secol XV.
Biserica se vizitează de la 10:00 (cu excepția zilei de marți) și ofera o curte plină de verdeață dar și posibilitatea de a te urca în pod și a vedea felul cum s-au desfășurat lucrările de consolidare a acoperișului. Din păcate, turnul cu ceas încă nu se poate vizita dar dacă se vor continuă lucrările de refacere e posibil ca, în curând, să avem și această oportunitate.

Cetatea taraneasca de la Saschiz

Dar dacă ești un mare admirator al panoramelor satelor săsești, îți recomand să vizitezi vechea Cetate Țărănească, aflată în vârful dealului, cea care «apără» de secole satul :).

Cetate Țărănească Saschiz

Cetatea Țărănească a fost ridicată în 1347 și oferea poziția strategică pentru apărare împotriva atacurilor dar și ca “banca” a nobilimii (aceștia adapostindu-și averea aici), oferind un bun refugiu cetățenilor.
După 1945 cetatea a fost lăsată în paragină și a fost distrusă ușor, ușor, ca multe ale obiective turistice fie de necunoaște, fie de nepăsarea autorităților sau pur și simplu din răutatea oamenilor (furtul materialelor de construcție din vechile cetăți fiind o practică des întâlnită în perioada comunistă).

Cetate Țărănească Saschiz

Legenda spune că în apropierea vechii cetăți există o altă, construită undeva pe la 2500 ÎH, ocupată de către Uriașii ce aveau ca unică dorință ca liniștea absolută să fie păstrată în jurul zidurilor. Acei săteni care nu se conformau, erau sechestrați de Uriași.  Pentru a fi siguri că toată lumea va afla de « cererea » lor, ei au dat drumul sătenilor pentru a spune tuturor de existența Uriașilor.

Pentru a ajunge la cetate, dacă ești un bun drumeț, poți merge cam 1km pe jos, prin pădure, sau, dacă nu, poți lua mașina până aproape de poalele dealului și să faci doar câțiva păși.  Acum se mai pot admira doar zidurile vechi și trainice, lăsând la latitudinea vizitatorului puterea de a-și imagina felul cum arata înainte de distrugerea masivă.
Mi-a plăcut să ne plimbăm pe aleile sale, la adăpostul pomilor care cresc sălbatic în mijlocul zidurilor dar și să dăm binețe altor turiști, puțin triști, că un astfel de obiectiv e lăsat în voia timpului fără să se salveze cumva.

Saschiz

drumul catre Cetate Țărănească Saschiz

Cincșor– o  surpriză frumoasă

Biserica fortificata Cincșor

După ce văzusem cele 2 biserici fortificate de mai sus, ne-am hotărât să alegem alte obiective și să ne îndreptăm spre Cetatea Făgăraș așa că ne-am pus pe căutat cazare:).  Și tot ce a urmat din acest punct a fost una dintre cele mai faine chestii: Andrada’s Guest House (Andrada’s Guest House Soars) o pensiune din satul Șoars  (de care nici nu știam că există) ce ne-a dat șansa să ne pierdem ore întregi cu gura cascată pe dealurile dintre Brașov și Făgăraș, să găsim locuri pe care nu aveam pe lista.

Biserica fortificata Cincșor

Dar, mica pensiune din Șoars este o oază de liniște, unde te va întâmpina gazda, o doamnă drăguță, cu cafea proaspătă și chec, un gest care nu mai fusese făcut până acum pentru noi la vreo cazare . Ne-am lăsat bagajele în camera plăcut mobilată și am stat la vorba cu simpatica noastră gazdă, pornind apoi încântați către Făgăraș.

In drumul nostru, am găsit Biserica Fortificată de la Csinșor, ascunsă de ochii necunoscuților.

Biserica fortificata Cincșor

Ce mi-a plăcut cel mai mult: grădina aceea e invadată de culoare și de parfum de flori, ca un colț de rai, und ne-am pierdut mai mult de 1 oră doar fotografiind :).
Biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea, pe fundația vechiului lacaș de cult roman, de secol XIII, și este una dintre singurele care are 2 ziduri de apărare, astfel că pare un mic labirind pentru călătorul încă uimit.  De jur împrejurul bisericii există 4 turnuri de apărare dar doar unul dintre acestea se poate vizita, Turnul Slanei, în interiorul căruia găsești atârnate vechi povești & obiceiuri săsești.

Biserica fortificata Cincșor

Biserica fortificata Cincșor

Am părăsit zâmbind acest loc, încărcată cu o stare de bine fantastică, hotărâtă să mai descoperim locuri așa de faine în România :).

Biserica fortificata Cincșor

Left Menu Icon
TravelFunPassion