Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - bulgaria

Destinații de weekend: Ruselski Lom, Bulgaria

Suntem mari amatori de escapade în afara Bucureștiului, dacă se poate locații nu atât de aglomerate care să ne scape și de statul în traficul de pe Valea Prahovei :).  Vara, nu există dubii, o zbughim la mare (că deh, ce ar putea face doi constănțeni ?!) dar toamna și iarna e mai greu.

Sugestia de a pleca 2 zile la vecinii bulgari a venit de la o prietenă și a fost destul de greu să găsim o locație, aproape de graniță, pe care nu o văzusem încă.
Ruselski Lom a apărut pe radarul nostru iar partea amuzantă a fost că niciunul dintre noi nu știa nimic despre acest parc natural sau despre comorile ascunse aici, câteva aflate chiar  pe lista UNESCO.

Zona este cunoscută pentru bisericile săpate în piatră (patrimoniul UNESCO), cetatea Cherven & frumusețea naturală a întregului parc. Trebuie spus că se ajunge foarte ușor, la aproape intr-o oră și jumătate de București și, dacă ai noroc de drum liber în vamă, chiar mai puțin de atât.

Biserica în stâncă de la Basarbovo

biserica de la Basarbovo

Nu suntem noi prea religioși însă mereu ne dorim să vedem lăcașuri de cult mai ales dacă acestea au și o valoarea culturală deosebită. Despre biserica săpată în stâncă de la Basarbovo nu aveam multe informații dar a reprezentat o bună ocazie să aflăm ceva și despre istoria zonei. Ne-a ajutat teribil vremea de toamnă târzie, cu peste 17 grade și un soare lucitor, așa că urcușul pe stâncă a fost o plimbare mai mult decât plăcută.

biserica de la Basarbovo
biserica de la Basarbovo

Biserica se află în valea râului Russenski Lom și este singurul lăcaș de cult săpat în piatră, încă funcțional de pe teritoriul Bulgariei.  Stâncile de la Ruselki Lom ascund peste 40 de peșteri, în multe dintre acestea au fost, în trecut, bisericuțe.  Nu se știe exact când au apărut aceste biserici din stâncă dar se bănuiește că ar fi undeva prin secolul 4 sau 6 și au avut o istorie destul de tumultoasă, părăsite în perioada ocupației otomane în Bulgaria și repopulae în 1937.
Azi, biserica de la Basarbovo este foarte vizitată, în timpul scurtei noastre opriri am văzut numeroși turiști atât români cât și bulgari. La poalele stâncii se află un o biserică mult mai nouă, dar noi ne-am urcat direct către vechia chilie și am admirat pictura de pe pereți dar și unele obiecte lăsate că și exemplu de vremea vechilor călugări.

biserica de la Basarbovo

Pe lângă Biserica de la Basarbovo, mai există și biserica de la Ivanovo  cu picturi rupestre, pe care nu am mai trecut să o vedem deși știam că datează de prin secolul al XVII lea și din a fost inclusă, în 1979, pe lista monumentelor protejate de UNESCO.

Fortăreața de la Cherven

fortăreața de la Cherven

De la Basarbovo ne-am setat Waze-ul către cetatea de la Cherven despre care citisem că fusese centrul economic și cultural între secolele 12 și 14.

fortăreața de la Cherven

Drumul e plăcut, printre copacii deja îmbrăcați de toamnă, iar, de undeva din vârful dealului, se poate vedea întregul complex al cetății Roșii, așa cum îi se mai spune.  Legenda zice că, cel care stăpânea peste întreaga cetate, era împăratul Roșu, un conducător viteaz și neînfricat ce purta mereu o pelerină roșie:).
Noi am plătit 10 ron de persoană (dat fiind că nu aveam leva) și am cules informațiile necesare de pe panourile de la intrarea în cetate. Urcușul până la cetate este plăcut, te bucuri de panorama asupra satelor dimprejur, iar zidurile par destul de bine conservate, deși fortăreața a fost distrusă în perioada ocupației otomane, în secolul al XIVlea.

fortăreața de la Cherven
fortăreața de la Cherven

Cred că într-un alt anotimp peisajul ar fi fost și mai frumos, contrastul stâncilor și verdele pădurii sau apele învolburate ale râului Ruselski Lom ar fi creat un tablou impresionant. Dar noi, așa cum am spus, am fost în noiembrie și totul era deja acoperit de un galben tern.
Ne-am cocoțat pe ziduri, am urcat în turnul rămas încă în picioare și am făcut numeroase fotografii.  Am asemănat fortăreața de la Cherven cu Enisala, din Dobrogea, cu ceva mai mult buget ambele pot fi reconstruite și puse pe harta turismului european.

fortăreața de la Cherven

De la cetate am plecat spre cazare, un mic han, Black Stork (black-stork.com/new/en/ ) găsit la puțini km, în Nisovo, locație inspirată, dacă îți dorest să haimanalesti pe dealuri cu bicicletele. Noi am am luat bicilete de la cazare și am reușit să ne plimbăm, norocoși că nu erau așa multe mașini pe străzile micuțului sat.

Seara la Ruse

Ruse by night
Ruse by night

Cum în Nisovo nu prea ai ce face în afara statului la piscină sau cina de la restaurantul hotelului, cel mai bine e să îți faci un plan de plimbare:).  Deși sunt cam 30 de km între Nisovo și Ruse, noi am decis să dăm o tură și prin centrul orașului de la graniță.

Ruse by night

Trebuie să recunosc că nu mă așteptăm la prea multe de la aceasta dar am fost impresionată de centrul destul de cochet al orașului dar și de designul cafenelelor sau restaurantelor. Nu am avut prea mult timp și déjà se întunecase dar cred că Ruse are un anumit șarm, tipic orașelor aflate la malul Dunării.

Deci dacă vrei să te bucuri de aer liber, trekking, biking sau doar să mănânci ceva foarte gustos, Ruselski Lom este răspunsul:).

Cascada Kaya Bunar

A doua zi ne-am continuat vizita la Cascada Kaya Bunar & Veliko Trnovo dar acestea sunt alte povești de spus :).

Dacă vrei să știi mai multe despre destinațiile de weekend din Bulgaria, poți citi:

Veliko Tarnovo – orașul medieval dintre dealuri

Kaliakra & Balcic, frumusețe salbatică și istorie

2017 – un an de povești frumoase cu Travelfunpassion.com

În fiecare an am încercat să pun în balanța a ceea am făcut bine cu ceea ce puteam face și mai bine în cursul lunilor ce au trecut.

Anul acesta a fost unul dintre cele mai bune atât pe plan personal pentru “blondă” cât și pentru Travelfunpassion:).

Dar să încep cu începutul: se pare că iar am fost pe drumuri și am avut grijă ca din fiecare oportunitate să scot povești frumoase pe care să le împărtășesc și cu voi:). Și abia acum, când am început să fac retrospectiva mi-am dat seama câte chestii faine am văzut și am făcut:)

Dar mai mult: anul acesta am deschis, în iulie și canalul de youtube în care puteți vedea multe din călătoriile pe care le vor enumera mai jos:

https://www.youtube.com/channel/UCi3FQu1Fx8GCqmZZvyu3DnA

Tot în 2017 a mai apărut EL, cel care susține blogul cu tot ceea se poate vedea pe youtube și care sigur iți place mult (o abonare va ajuta mult:)).

Deci fata cu “viața în valiză” își împarte și valiza de calătorii cu cineva:)

Franța & Italia

Am începutul 2017 în plină forță cu revizitarea a două dintre țările pe care le ador: Franța & Italia.

De altfel în Franța m-am reîntors de vreo 5 ori anul acesta: avantajul extraordinar de a lucra pentru o companie franțuzească::).

In ianuarie, în cea mai friguroasă zi a anului și o zapadă ce a făcut din drumul de acasă la Otopeni o mare aventură, am luat primul zbor din 2017 cu destinația Paris (https://www.travelfunpassion.com/2017/03/16/paris-magia-unul-oras-plin-de-istorie-partea-i/: orașul despre care spuneam că este primul pe care l-am vizitat, la 18 ani, și care îmi va rămâne mereu în suflet….deși nu este în topul preferințelor mele:).

Vizita în Franța mi-a readus oportunitatea de a mă reîntoarce într-un alt loc admirat în acea prima ieșire din România din 2003 și anume : Mont Saint MichelMont Saint Michel – Abația și legendele sale

Povestea frumoasei abații m-a fascinat în cei 15 ani ce trecuseră de la prima mea vizită așa că am găsit tăria de a sta într-un autocar 6 ore de la Paris, doar pentru a vedea din nou “castelul” din mijlocul apelor:).

La sugestia unei prietene, am ales să merg și la ocean, în Franța, – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul din Normandia: Deauville & Trouville. ( Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel.)

Începutul verii m-a prins tot în Paris așa că am ieșit cu colegele la un picnic tipic franțuzesc de la care nu a lipsit cidrul, șandvișurile și fructele prospete. Și cum nu puteam alege o destinație decât demnă de regi și regine pentru a celebra 1 iunie: ne-am dus la Versailles. (CASTELELE FRANȚEI (VERSAILLES) – INCURSIUNE LA CURTEA REGELUI SOARE – PARTEA III ).

La venirea primelor raze de soare din Februarie am pornit către o altă destinație veche și nouă în același timp: Italia.

A fost ocazia perfectă că într-un city break de 3 zile să revăd Veneția: orașul ce mă fascinase prima data în 2005 (chiar la trecerea dintre ani, un revelion plin de frumos și zâmbete): Veneția – orașul plutitor.

Dacă prima dată admiram focurile de artificii de pe insula Lido, acum am avut ocazia să ajung la marele Carnaval de la Veneția, oportunitate perfectă să văd orașul în haine de sărbătoare și costume fantastice:).

Și cum călătorului îi stă bine cu drumul (știi tu: fraza aia de o repet eu obsesiv), în decursul aceleași vacanțe am poposit și într-o locație nouă: Bologna .

Orașul asta mic și cochet a lăsat o puternică impresie asupra mea și, spre marea supriza, una foarte pozitivă: Bologna – culoare și viață.

În Italia m-am reîntors și în  Octombrie, ocazie cu care am revazut Florenta (Florența – arta la superlativ)  dar am descoperit și locuri noi, ce fuseseră mult pe lista mea de călătorii: Cinque Terre (Cinque Terre – romantismul italian) Genova, Siena & orasele medievale ale Toscanei (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) .

Dar cum deja canalul de youtube era deschis: noi am făcut câte un filmuleț pentru fiecare destinație:

Austria & Slovacia

Primăvara lui 2017 m-a prins tot pe drumuri dar în mașină, de data aceasta:).

Destinația inițială a fost Austria: Viena Viena – o pagină de istorie europeană) acel oraș ce mi-a plăcut mai mult in 2013 decât acum dar care, din punct de vedere cultural, tot e una dintre cele mai forte destinații din Europa.

Tot cu ocazia aceasta am ajuns să văd un oraș nou austriac: Graz (Graz – o surpriză plăcută).  Graz este destinație ideală pentru fiecare călător:  de la istorie la cultură, de la tradiție la viată de noapte, acest oraș te poate ține ocupat destul de mult timp.

La sfârșitul celor 4 zile de Austria, pe drumul către România, am decis să trecem și prin Slovacia, doar pentru a bea o cafea cu un vechi prieten, aflat pe meleaguri slovace:)

Si uite asa ne-am oprit in Bratislava ( Bratislava – o plimbare romantică orașul în care îmi petrecusem cam 2 luni de zile în 2015 și care îmi place mereu la fel de mult.

Albania & Macedonia

Cel mai greu mi-a fost să organizez vacanța de vară: 4 persoane care văzuseră deja destule destinații frumoase și care fiecare își dorea să descopere ceva nou, ieftin și frumos:). Asta da temă pentru o pasionată de travel dar am găsit soluția perfectă ce întrunea cele 3 cerințe principale : Albania & Macedonia:). 

Toți prietenii au rămas mască la aceste două țări, prea puțin cunoscute pentru turismul din România dar care vor depăși în curând mult mai cunoscută Grecie.

In Albania https://www.travelfunpassion.com/2017/08/14/albania/) am găsit o țară cu un peisaj superb, cu munte și mare, cu oameni primitori dar care mai are enorm de recuperat pe piața turismului european.

Macedonia a fost punctul de oprire pe drumul de întoarcere în țară și, deși am văzut doar Ohridul, îmi doresc să mă reîntorc să înțeleg cum poate avea o infrastructură atâta de făină o țară atât de mică și încă necunoscută (https://www.travelfunpassion.com/2017/08/12/ohrid-un-colt-de-liniste-macedoneana/).

 România magică

Vara ne-o petrecem și pe malul Mării Negre, o îndrăgim atât de mult cât doar 2 dobrogeni autentici o pot face:):

Doar nu credeai că am uitat de țara asta și de ceea ce o face specială:)?! Noi am încercat să ne ocupam fiecare weekend și dacă nu aveam o destinație în afara granițelor, sigur ne găseam ceva de făcut în…Dobrogea (https://www.travelfunpassion.com/2017/07/19/dobrogea-frumusetea-naturala/).

Mai întâi a fost vizita la cetățile din Dobrogea, una dintre multele văzute fiind  Enisala (Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean), apoi un 1 Decembrie de vis în în Balcic (la vecinii bulgari) dar cu oprire Vama Veche (  https://www.facebook.com/acolo.bar/ si un Craciun de poveste în draga noastră Constanța.

Ce?! nu am mai scris demult pe blog?! Păi avem câte o relatare video pentru fiecare weekend de decembrie:

Vama Veche de 1 Decembrie:

Tradiții Românești :

Off Road de Crăciun:

Bineînțeles că avem deja planurile pentru 2018 dar nu le spun încă: vrem să vă surprindem cu destinații noi și frumoase: tot ce “pot da din casă” este un road trip prin Europa și o vacanță cu o destinație exotică:).

Veliko Tarnovo – orașul medieval dintre dealuri

Vaeliko Trnovo

Bulgaria a știut în ultimii 10 ani să dea lovitura pe piața turismului și să se claseze pe un loc fruntaș în competiție cu țări ca Grecia, Turcia sau România. Dar dincolo de nebunia ofertelor ultra all inclusive ale litoralului bulgăresc, această țară are câteva zone de o frumusețe deosebită, cu o istorie foarte interesantă și o putere de reinventare care ar trebui să ofere un exemplu și României.

Am mai scris despre frumusețea bulgară de la graniță cu țara noastră ( Kaliakra & Balcic – Kaliakra & Balcic -frumusețe salbatică și istorie) și o să tot mai scriu despre locurile care reprezintă destinații de vacanță, de weekenduri romantice și de aventură.

Veliko Trnovo

Veliko Tarnovo e destinația perfectă pentru toți cei care vor să scape de București într-un week end și să respire aer curat, să se bucure de servicii excelente și să îmbine relaxarea cu activitatea în aer  liber.  Acest oraș a fost de nenumărate ori comparat cu Sighișoara doar că se ajunge mai repede (doar 170 km de la București) și este mai ieftin :).

Veliko Trnovo

Veliko a fost construit pe trei dealuri: Tsarevets, Trapezita și Sveta Gora. În interiorul acestora s-au creat cetatea cu palatul regal, reședința Patriarhului și multe lăcașuri de cult, precum și marile conace ale celor din aristocrație. Pe lângă frumoasa urbe ce s-a înălțat, protejată de dealuri, a apărut și „orașul exterior”, fortificat, răspandit până la râul Assenova Mahala, unde locuiau meșterii și  comercianții străini. 

Numele provine din cuvântul slav „Trun”, însemnând spin, deși alte teorii îl leagă de cuvântul român pentru cetate. Cuvântul „Veliko”, însemnând „mare”, a fost oficial adăugat abia în 1966 și așa s-a născut Veliko Tarnovo, orașul dintre dealuri:).

  •   Încarcă-te de energie printre zidurile cetății Tsarevets

Ceea ce trebuie să știm e că Veliko e încărcat de istorie, fiind de altfel, pentru foarte mult timp, chiar capitala țării. Cel de-al doilea regat bulgar a luat sfârșit în anul 1393 când Turnovgrad a fost cucerit de către trupele otomane Turk, după un asediu trei luni. După dispariția regatului, micul orașul a cunoscut 500 de ani de stagnare culturală, spirituală și politică, pană când mișcarea Renașterii Naționale a început să se trezească bulgarilor simțul național  de mândrie față de propria lor istorie și ecolutie.  Eliberarea Bulgariei în 1877 a plasat iar Tarnovo în  centrul vieții politice iar rolul de capitală a țării a fost transferat  Sofiei, în 1879.

Astăzi cetatea a fost parțial  restaurată, după un studiu îndelungat al arhitecturii inițiale, cel puțin pe bază documentelor păstrate incă din secolul al XIIlea (mai mult cartografii sau mențiuni în cărtile istorice).  Se poate vedea cum acest fort a fost capabil să reziste de-a lungul istoriei, fiind format din pietre masive , porți și turnuri .

Cetatea de la Veliko Trnovo – Cetatea Tsarevets

Cetatea Tsarevets este simbolul orașului, este ceea ce îl face să fie asemuit cu Sighișoara. Odată ajuns pe pod admiră împrejurimile, și pornește într-o plimbare care te va umple de liniște și  bucurie la fiecare pas. Am explorat fiecared ungher al cetății, am admirat orașul de la înălțime, m-am încărcat de atât de multă energie de la verdele ce mă înconjura.

Cetatea Tsarevets

Poate m-ar fi ajutat mai mult dacă erau mai multe plăcute cu detalii istorice și posibilitatea de a luă un audio ghid însă trebuie să menționez despre organizarea ireproșabilă a domeniului, faptul că nu am găsit o singură hârtie aruncată pe jos și că puteai stă cu cel mai mare drag oriunde pe iarbă (nu știu dacă acest lucru se datora administrației locului sau faptului că turiștii au un mare respect față de istorie).

Cetatea Tsarevets

În mijlocul cetății se poate găsi și o veche catedrală, cu ziduri impunătoare. Totul pare  normal până aici însă surpriza a venit odată ajunsă în interior: picturi rupte parcă din tablourile moderniste, piese adunate parcă dintr-un muzeu de artă, nicidecum clasicele imagini murale dintr-o biserică.

Biserica din deal – Veliko Trnovo
Biserica din deal – Veliko Trnovo

Din punct de vedere artistic mi-a plăcut ceea ce am văzut, picturi destul de sumbre dar cu o încărcătură emoțională foarte mare; un mod extrem de original de a folosi lăcașul, fără nici o legătură cu obiectele de cult sau cu religia în general.

Altfel de pictura murala – Veliko
Altfel de pictura murala – Veliko

După o plimbare de vreo 2 ore, am revenit către oraș să descopăr fiecare colțisor, să explorez străduțele în pantă și să mai adaug câteva fotografii în portofoliul meu.

Clopotnita din Veliko Trnovo

Dealul pe care e construită cetatea este foarte aproape de un centru mic dar plin de farmec și eleganță. Pe strada principală sunt o mulțime de magazine cu suveniruri însă cel  mai mult m-au atras cele cu obiecte de artizanat hand made de la bijuterii la căni de cafea, farfurii sau produse cosmetice pe bază de trandafiri.

Strazile inguste din Veliko Trnovo
  •  Vizitează monumentul lui Assen și savurează o cafea la barul muzeului de Artă
Monumentul Assen

Din camera de hotel vedeam direct ampreta erei comuniste asupra micului oraș, monumentul lui Assen, o statuie gigantică în inimă pădurii.

Panorama orasului Veliko Trnovo

Momentul reprezintă testamentul dinatiei Assen, foarte frumos creat și de o mare valoare istorică.  Cei 4 călăreți îi reprezintă pe regii dinatiei Assen, care au condus zonă încă din din timpurile medievale, 1911-1241.

Sculptura a fost înălțat pentru a comemora cei 800 de ani capitală a Bulgariei ai Veliko Trnovo.  Există chiar și o legendă care susține că poziția picioarelor caliilor este un simbol al modului în care se dezvoltă țara pe perioadă domniei fiecăruia dintre regii Assen: astfel, unul are doar două picioare pe sol, unul are trei și unul are patru (în timpul domniei primului rege țara era incă oarecum instabilă , în a două lucrurile au fost tot mai bine, și în ultima perioadă a existat stabilitate și prosperitate).

Monumentul Assen – Veliko Trnovo

Mi-aș fi dorit să vizitez și muzeul de Artă, amplasat lângă monument, dar era închis la oră când am ajuns aici. Pe lângă faptul că am savurat o cafea delicioasă cu gheață și am bucurat de muzică bună, pe vinil, am admirat și măsuțele mici, cu lumânări în borcane colorate, un apus fantastic și o panoramă asupra orașului minunată.

O terasa romantica in Veliko

Mereu când călătoresc, pe perioade scurte, caut genul romanțat de hotel, mic, de familie, și neapărat cu un view fantastic. Toate acestea au fost clar îndeplinite de Gurko Hotel: camera cu geamuri lărgi ce dădeau către Monumentul Assen și oferea i imaginea superbă, ghivece de muscate la fereastră, camere lărgi și un mic dejun savuros.

  • Fă o oprire in Arbanassi înainte de a te intoarce acasă
Arbanassi

Pentru că a fost un weekend minunat mi-am dorit să prelungesc puțin întoarcerea acasă, să mă mai bucur puțin de sentimentul de scurtă vacanță așa că am decis să  opresc la Arbanassi.

Arbanassi

Arbanassi  este un sătuc situat pe un platou înalt la 4 km de orașul Veliko Tarnovo . Acesta a  existat încă din timpul celui de al doilea stat bulgar ( 1185-1393 ) și era folosit de către cei bogați din Tarnovo pentru a-și construi reședințele de vară.

Arbanassi

Prima confirmare scrisă a existenței satului apare într- un decret al lui Suleiman Magnificul în 1538. Principalele activităti practicate de locuitorii din Arbanași, în timpul dominației otomane erau creșterea animalelor și comerțul dar și creșterea viermilor de mătase:). Un sat bogat care și-a păstrat o anumită eleganță și rafinament, cu „ulițe” înguste, case văruite frumos în alb, bisericuțe mici de lemn sau piatră și cu mulți oameni foarte primitori.

Arbanassi

Ne-am simțit că și cum am fi făcut o oprire în trecut doar pentru puțin timp, o incursiune în vremuri pline de legende.

Sunt fascinată de bisericuțele cu picturi vechi, locuri în care aș putea să îmi regăsesc credința demult ruinată de megalomania religiei.  Aceste mici lăcașuri de cult în care oamenii reușeau să vorbească cu divinitatea fără a avea nevoie de mii de metri pătrați de ziduri sau fără a investii milioane de „arginti” pentru a-și arată credința.

Biserici medievale in Arbanassi

Atât pe drumul de la Veliko la Arbanassi dar și în sat am regăsit aceste mici clădiri încărcate de spiritualitate, subiect atât de bun pentru fotografiile mele.

Plimbându-ma pe străduțe am găsit  inclusiv un conac a cărui existența se împletește și cu istoria domnitorilor Țării Românești: conacul familiei Constantin Brâncoveanu. Am rămas uimită să citesc pe zidul fostului conac, azi restaurant și hotel, despre cunoscutul domnitor valah dar și despre alte familii reprezentative pentru Țara Românească, ce se retrăseseră pentru perioade scurte de timp în Arbanassi: Cantacuzino și Filipes.

Conacul familiei Constantin Brâncoveanu
Conacul familiei Constantin Brâncoveanu

Kaliakra & Balcic – frumusețe salbatică și istorie

Capul Kaliakra – la prima ora a diminetii

Bulgaria e pentru unele persoane prima destinație în afara țării, e la granița noastră și oferă câteva variante de  „evadare” din cotidianul  românesc destul de interesante și frumoase.

Sunt născută la marea Neagră și e normal să ador tot ceea ce e legat de ea. Poate nu e cea mai frumoasă, poate nu are cele mai strălucitoare culori sau cel mai fin nisip, însă este a mea:).  Am tot scris pe acest blog despre destinații superbe de călătorit, despre excursii mai lungi sau doar de o singură zi însă nu am scris până acum despre ce putem găsi la doar câteva ore de condus de granițele țării.

Kaliakra si culorile sale
  • Kaliakra – un loc cu multe povești

Capul Kaliakra se află la 1 oră și jumate de condus de la Vama Veche și oferă un peisaj ușor sălbatic, stânci de peste 70 de metri înălțime deasupra mării și o istorie ce se pierde în negura timpului.

Capul Kaliakra

Dincolo de frumusețea naturii, aici se găsește și un sit arheologic, Capul Kaliakra a fost mereu un punct cheie, oferind un avantaj strategic asupra Mării Negre, ocupat succesiv atât de Traci, Romani, Bizantini, Otomani sau de Români. Numele de ‘Kaliakra’ vine de la cuvintele grecești care înseamnă „frumos” și „fortareata”. Chiar înainte de sosirea bizantinilor, aici a existat încă din secolul 4 înainte de Hristos, o tabără a tracilor, trib cunoscut și cu numele de Tirizi. În 1444, regele Vladislav III al Poloniei și-a așezat tabăra aici în timpul războilui cu Imperiul otoman.

Kaliakra – primele ore ale diminetii

Se spune că stâncile au culoarea roșiatică de la sângele celor care au murit să apere fortăreața de-a lungul vremurilor.  Dar această nu e singura legendă spusă la Kaliakra: o alta susține  că 40 de tinere, singurele supraviețuitoare ale atacurilor tucești, au sărit de pe stânci pentru a nu fi capturate și convertite la islamism de către atacatori.

La intrarea în sit  există un obelisc care se și numește „ Cele 40 de domnișoare”, ridicat în memoria acestora. Și în ziua de aici se mai găsesc rămășițe ale zidurilor originale, unele dintre acestea sunt însă păstrate în interiourl micului muzeu arheologic, așezat într-o mică peșteră de sub stânci. O poveste veche face referire la călătoriile Sfântului Nikola, patronul marinarilor, care și-a găsit sfârșitul în apele de la  Kaliakra, de aceea se poate găsi și o capela, așezată superb pe pietrele antice, ce oferă o imagine absolut încântătoare asupra mării.

Biserica de la Cap Kaliakra

În mod normal zonă e foarte aglomerată, este o oprire în drumul acelora care fie se duc la castelul reginei Măria de la Bâlci sau la fermă de scoici de la Dalboka.
Am avut anul acesta plăcerea deosebită de a veni cu un grup de fotografi doar că să prindem un răsărit și, pentru prima dată, m-am putut bucura de liniștea de la Kaliakra, de vegetația sălbatică, de culorile răvășitoare și de un răsărit fenomenal.

Rasarit la Cap Kaliakra

Am stat câteva ore bune doar pentru a putea să cuprind cu privirea tot ceea ce îmi fusese „interzis”  in celelate vizite:).

Dacă ai venit să bei cafeaua de dimineață pe stâncile de la Kaliakra, poți să iei prânzul la Dalboka, destinația preferata a tuturor constănțenilor:).

Pranz copios la Dalboka

Ce e aici? E o fermă de scoici, construită inteligent cu bani europeni, cu o invetitie minima în design și confort dar cu un respect pentru bucătărie și preparate cu scoici. Am avut atât experiențe pozitive cât și negative la Dalboka dar asta poate ține fie de norocul fiecăruia sau modul de a se organiza. Sfatul meu: nu mergi niciodată în weekend fără rezervare dacă ești într- un grup mai mare de 4 persoane, nu mergi niciodată flămând pentru că s-ar putea să mori de 2 ori de foame până se ia doar comandă și să ai cash leva cu tine pentru a evită să fii foarte păcălit („un pic” păcălit vei fi oricum:)). Dacă totuși nu ai leva cu tine, poți plăți cu RON sau cu cardul.

Este o experiență cu mâncare foarte bună, cu o priveliște frumoasă și cu multă voie bună, dacă reușești să treci peste inconvenientele logistice:)

Culori la Cap Kaliakra
  • Balcic – un castel și o grădina de istorie
Castelul Reginei Maria

După ce ai luat prânzul la Dalboka sau ai băut cafeaua la Kaliakra, poți continuă vizită de o zi către Balcic, acel loc superb, cândva  romanesc, ce poartă încă ampreta Reginei Măria a României.

Castelul Reginei Maria

Astăzi Balcicul este mereu plin, poate prea multă lume, prea multe tarabe, prea comercializat și prea plin de tot felul de turiști. Balcicul descoperit de mine în 2007 era liniștit, turistul era tratat senzațional, te bucurai cu adevărat de picătură de istorie românească de pe teritoriu bulgăresc.

Gradinile de la Palatul Reginei Maria

Cum a ajuns Balcic punct de reper pe hartă intelectualității românești di nperioada interbelică? În 1921 Regină Măria a Romaniei  a vizitat vechiul sit arheologic trac de la Balcic și s-a indragistit nebunește de aceste locuri și a decis să își construiască o casă de vară aici (cunoscută mai apoi că și castelul de la Balcic).

Eu nu aș numi-o „castel” aș numi-o „conac”, o casă superbă albă, înălțată pe o mică stâncă, cu camere incantatore și spațioase, cu ferestre ce dau către mare și către grădinile cu trandafiri.

Vara la Balcic e plina de culoare

Odată vizitată această, coboară către grădini, gustă un pahar de vin din trandafiri și păstrează un moment de reculegere la mică bisericuță sau admiră, pur și simplu, valurile Mării Negre.

Colectia de vinuri de la Balcic

În timpul celul de-al doilea război mondial, pentru a securiza alianță cu Bulgaria, Hitler a obligat România să cedeze teritoriul din sudul Dobrogei  inapoi propietarilor de drept (Bulgaria).

Bisericuta Reginei Maria – Balcic

Noua conducere nu a renunțat însă al moștenirea culturală lăsată de curtea reginei Măria și a adăugat, că parte adiacentă a castelului, grădină botanică, în care se găsesc specii rare de casctuși sau plante exotice.

Culori de vara la Castelul Reginei Maria – Balcic
Culori de vara la Castelul Reginei Maria – Balcic
Left Menu Icon
TravelFunPassion