Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - franta

2 zile pe Coasta de Azur – întâlnire cu chic-ul franțuzesc

Festivalul de la Cannes e un fel de Mecca pentru orice iubitor de film european și era ce va ce îmi doream, de ceva vreme, să bifez în agenda mea de evenimente.  Întâmplarea a făcut ca mica excursie de la Genova pe Coasta de Azur să se suprapună și cu ultimul weekend de festival, ceea ce ne-a încântat enorm. Dar să nu ne entuziasmăm prea mult pentru că la fața locului ne-am mai dezumflat un pic în ce privește posibilitatea de a vedea un film în celebra sală Palais des Festivals.

San Remo

De la Genova, unde am petrecut câteva zile frumoase și unde ne vom întoarce mereu cu drag, am luat mașina și ne-am hotărât să facem o plimbare romantică pentru a admira coastă a Liguriei și să intrăm în Franța pe Coasta de Azur.

Știam că se fac doar 3 ore de la Genova până la Cannes, pe autostradă, dar ne-am dorit să ne bucurăm de culoarea incredibilă a mării și să ne oprim în fiecare orășel fie el italian sau francez. Am reușit să facem 6 ore și asta nu doar pentru că ne-am oprit în San Remo să facem poze dar pentru că drumul de coastă e îngust, greoi și foarte lent.

Liguria

Cazarea ne-o alesesem într-un mic apartament pe malul mării, în Cagne sur Mer un sătuc romanțat și foarte elegant, aflat la jumătatea distanței dintre Nisa și Cannes.

După ce ne-am cazat am pornit grăbiți către Cannes, mult prea entuziasmați încât să mai avem și energia să analizăm cumva Cagne sur Mer.

Cannes

Cannes și al sau festival de film
Dacă ai ajuns cu mașina la Cannes trebuie să știi că sunt parcări cu plată peste tot și că o oră costă între 2 și 3 euro. Dacă tot dai banii aceștia ar fi bine să te asiguri că parchezi cât mai aproape de zona pe care îți dorești să o vizitezi. Noi am parcat lângă Gară pentru a fi la doar 10 minute de mers pe jos de Palais des Festivals, acolo unde mă visam zâmbind de pe covorul roșu :).

Festival de Cannes

Din momentul în care am ieșit pe străzile pline de oameni veseli, eleganți și frumoși am fost ca un copil în parcul de distracții. Totul mi se părea o altă lume, plină de opulență dar și naturalețe, una în care îmi doream să îmi petrec câteva ore bune :).

Cannes

Bineînțeles că am încercat să găsim bilete la filmul din seara respectivă și tot bineînțeles ni s-a râs în față:). Ne dusesem total nepregătiți căci biletele la festival sunt un Sf Graal pentru toți cei veniți la Cannes în luna mai. Așa că ne-am bucurat doar de plimbarea pe faleza de lânga celebrele scări de la Palais des Festivals.

Am făcut numeroase poze, sperând să surprindem vreo celebritate…noi și celelate sute de oameni care se înghesuiau halucinant, asta ca să îi exclud pe cei care stăteau cu scăunel de la primele ore ale dimineții.

După vreo două ore de căscat gura și admirat rochii somptuase( și mai ales de lungi promisiuni că de      « luni mă apuc de dietă » după ce le vedeam siluetele), am plecat să ne bucurăm de plimbarea pe Riviera Fraceză .

Roberto Benigni – Cannes 2018

Și așa plimbându-ne noi dezamăgiți că nu întâlnisem nici o stea de cinema, mai că m -am lovit de  ….Roberto Benigni.  Da, da…celebru din La Vita e Bella era la 2 pași de mine, făcându-mi ziua și mai însorită și mai fericită. L-am pozat în timp ce dădea mâna liniștit cu cei ieșiți din zona de vedetisme și zâmbea elegant în obiectivul aparatelor de fotografiat :).

Roberto Benigni – Cannes 2018

Am descoperit opulența la ea acasă pe Riviera de la Cannes: baruri albe, terase sofiticate, muzică asuzitoare, animatoare frustrant de frumoase și clienți rupți parcă din filmele de la Hollywood. La toate acestea noi eram doar niște spectatori amuzați, gândindu-ne că nu știu oamenii ăștia că la noi, la Mamaia, există o lume asemănătoare…cu prețuri ușoar mai piperate:).

Cina ne-am luat-o la un Irish Pub, că deh…de ce să nu mănânci fish & chips când ești la Cannes ?! Asta și pentru că era singura terasă ce nu era plină ochi…am înțeles și de ce, după ce a sosit mâncarea. Dar cum eram prea fericiți încât să ne enervăm, am refuzat politicos ceea ce adusese chelnerița  aceea plictisită. Și bineînțeles, ca în orice țară civilizată, nu am plătit consumația atâta timp cât am spus clar că nu era conformă cu ceea ce trebuia.

Cagnes sur Mer

După lăsarea serii ne-am întors către micul Cagnes sur Mer, care a doua zi ne-a demonstrat clar că nu era nici mic și ,clar, nici anost.

Cagne sur Mer & Renoir

Acest fost sat de pescuit a devenit la începutul anilor 1970 o stațiune populară și plină de viață, datorită plajei sale, Cros-de-Cagnes. Astăzi, orașul imbină perfect tradiția și modernitatea, prin orașul său medieval (Haut de Cagnes), cu multe monumente și numeroase activități nautice și culturale.

Pentru a-ți araăa ce mult ne-a plăcut la Vila lui Renoir, în pădurea de măslini, am făcut chiar și un filmuleț: imaginile vorbesc de la sine:)

Ne-am început ziua cu un mic dejun delicios, cumpărat de la una dintre numeroasele brutării de pe malul mării, luat pe plaja întinsă, plină de pietre și foarte lină.  Deși ne bucuram de soarele arzător am decis să vizităm orașul medieval, aflat în vârful dealului.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Ceea ce trebuie să știi e că acest elegant sat pescăresc a fost casa lui Renoir, în ultimii săi ani de viață. Vila lui Renoir, din milocul livezii cu măslini, poate fi vizitată și este locul perfect pentru a te bucura de cele 11 tablouri originale ale celebrului pictor dar și de sculpturi făcute în colaborare cu oaspeții săi.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Această frumoasă casă Neo-Provensală a fost construită pentru Renoir, deja foarte bolnav la acea vreme, și familia sa, în 1908 și oferă câteva camere, unde încă se mai pot găsi obiecte originale de mobilier dar și un balcon ce ofera o panorama incredibila de-a lungul costei Antibelor.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer
Vila Renoir – Cagnes sur Mer/ Atelierul de pictura

Le Haut-de-Cagnes & Grimaldi

Haut-de-Cagnes

Despre orășelul medieval citisem în drumul spre cazare și am fost curioși să îi străbatem străduțele dar și să ajungem la Palatul Grimaldi, aflat în inima Haut-de-Cagnes. Centrul medieval a fost numit sit istoric fracez în 1948, fiind considerat o oază de liniște și răcoare. Dacă nu știai, acesta este un centru medieval locuit, câțiva oameni au preferat să părăsească viață agitată de pe Coastă și să se retragă în clădirile istorice.

Haut-de-Cagnes

De-a lungul timpului foarte mult artiști ca Renoir, Soutine sau Modigliani au venit aici pentru a-și găsi insipiratia și s-au îndrăgostit iremediabil de acest loc. De altfel, comunitatea artiștilor este destul de extinsă aici, având posibilitatea să găsești mici ateliere pe fiecare străduță.

Haut-de-Cagnes

După ce ai obosit de la atâta urcuș, te sfătuiesc să savurezi un sirop la una dintre cele 3 terase de lângă Palatul Grimaldi.

Ceea ce aș vrea să își spun este să nu încerci să vizitezi ceva între oră 12 :00 și 14 :00 căci totul este închis – sieta francezilor este mai rea decât cea a italienilor și nu le pasa de nimic altceva decât de ea:).

Haut-de-Cagnes
Haut-de-Cagnes

Ce am aflat despre acest Palatul Grimaldi Că a fost construit în 1310 de către una dintre cele mai înstărite familii și în interiorul său se află 3 alte muzee cu teme specifice zonei: Muzeul măslinilor,  o introducere în istoria și cultivarea acestei arte; Colecția obscură și excentrică Suzy-Solidor, un grup de portrete ale cabaretului chanteuse, pictate de prietenii săi artiști & și Muzeul Mediteranean al Artei Moderne, care conține picturi și ale artiștilor de secol XX îndrăgostiți de Coastă de Azur.
Dar deși nu am intrat să admirăm și noi aceste colecții, ne-am bucurat de câteva cadre furate în curtea interioară a Palatului, de scara largă ce îți oferea view ul spre întreaga construcție și de arborii seculari ce avea de spus atâtea și atâtea povești .

Din păcate nu am avut timp să facem tot ceea ce ne-am dorit în aceste două zile dar am decis că trebuie să ne întoarcem, să petrecem câteva zile și în Nisa și Ezre. Deși, fie vorba între noi, Nisa nu ne-a inspirat prea mult din mersul mașinii dar cine suntem noi să judecăm locul preferat de promenadă a vechii aristrocații europene ?!

Dacă vrei să afli mai mult despre destinații faine din Franța poți citi și:

Mont Saint Michel; Abația și legendele sale

Paris; magia unui oraș plin de istorie; partea I

Castelul VERSAILLES – Incursiune la Curtea Regelui Soare – partea III

Casteleul Vincennes – incursiune la curtea Regelui Soare partea II

Vaux-le-Vicomte Fontainebleau – incursiune la curtea Regelui Soare partea I

Deauville Trouville pe urmele lui Coco Chanel

2017 – un an de povești frumoase cu Travelfunpassion.com

În fiecare an am încercat să pun în balanța a ceea am făcut bine cu ceea ce puteam face și mai bine în cursul lunilor ce au trecut.

Anul acesta a fost unul dintre cele mai bune atât pe plan personal pentru “blondă” cât și pentru Travelfunpassion:).

Dar să încep cu începutul: se pare că iar am fost pe drumuri și am avut grijă ca din fiecare oportunitate să scot povești frumoase pe care să le împărtășesc și cu voi:). Și abia acum, când am început să fac retrospectiva mi-am dat seama câte chestii faine am văzut și am făcut:)

Dar mai mult: anul acesta am deschis, în iulie și canalul de youtube în care puteți vedea multe din călătoriile pe care le vor enumera mai jos:

https://www.youtube.com/channel/UCi3FQu1Fx8GCqmZZvyu3DnA

Tot în 2017 a mai apărut EL, cel care susține blogul cu tot ceea se poate vedea pe youtube și care sigur iți place mult (o abonare va ajuta mult:)).

Deci fata cu “viața în valiză” își împarte și valiza de calătorii cu cineva:)

Franța & Italia

Am începutul 2017 în plină forță cu revizitarea a două dintre țările pe care le ador: Franța & Italia.

De altfel în Franța m-am reîntors de vreo 5 ori anul acesta: avantajul extraordinar de a lucra pentru o companie franțuzească::).

In ianuarie, în cea mai friguroasă zi a anului și o zapadă ce a făcut din drumul de acasă la Otopeni o mare aventură, am luat primul zbor din 2017 cu destinația Paris (https://www.travelfunpassion.com/2017/03/16/paris-magia-unul-oras-plin-de-istorie-partea-i/: orașul despre care spuneam că este primul pe care l-am vizitat, la 18 ani, și care îmi va rămâne mereu în suflet….deși nu este în topul preferințelor mele:).

Vizita în Franța mi-a readus oportunitatea de a mă reîntoarce într-un alt loc admirat în acea prima ieșire din România din 2003 și anume : Mont Saint MichelMont Saint Michel – Abația și legendele sale

Povestea frumoasei abații m-a fascinat în cei 15 ani ce trecuseră de la prima mea vizită așa că am găsit tăria de a sta într-un autocar 6 ore de la Paris, doar pentru a vedea din nou “castelul” din mijlocul apelor:).

La sugestia unei prietene, am ales să merg și la ocean, în Franța, – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul din Normandia: Deauville & Trouville. ( Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel.)

Începutul verii m-a prins tot în Paris așa că am ieșit cu colegele la un picnic tipic franțuzesc de la care nu a lipsit cidrul, șandvișurile și fructele prospete. Și cum nu puteam alege o destinație decât demnă de regi și regine pentru a celebra 1 iunie: ne-am dus la Versailles. (CASTELELE FRANȚEI (VERSAILLES) – INCURSIUNE LA CURTEA REGELUI SOARE – PARTEA III ).

La venirea primelor raze de soare din Februarie am pornit către o altă destinație veche și nouă în același timp: Italia.

A fost ocazia perfectă că într-un city break de 3 zile să revăd Veneția: orașul ce mă fascinase prima data în 2005 (chiar la trecerea dintre ani, un revelion plin de frumos și zâmbete): Veneția – orașul plutitor.

Dacă prima dată admiram focurile de artificii de pe insula Lido, acum am avut ocazia să ajung la marele Carnaval de la Veneția, oportunitate perfectă să văd orașul în haine de sărbătoare și costume fantastice:).

Și cum călătorului îi stă bine cu drumul (știi tu: fraza aia de o repet eu obsesiv), în decursul aceleași vacanțe am poposit și într-o locație nouă: Bologna .

Orașul asta mic și cochet a lăsat o puternică impresie asupra mea și, spre marea supriza, una foarte pozitivă: Bologna – culoare și viață.

În Italia m-am reîntors și în  Octombrie, ocazie cu care am revazut Florenta (Florența – arta la superlativ)  dar am descoperit și locuri noi, ce fuseseră mult pe lista mea de călătorii: Cinque Terre (Cinque Terre – romantismul italian) Genova, Siena & orasele medievale ale Toscanei (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) .

Dar cum deja canalul de youtube era deschis: noi am făcut câte un filmuleț pentru fiecare destinație:

Austria & Slovacia

Primăvara lui 2017 m-a prins tot pe drumuri dar în mașină, de data aceasta:).

Destinația inițială a fost Austria: Viena Viena – o pagină de istorie europeană) acel oraș ce mi-a plăcut mai mult in 2013 decât acum dar care, din punct de vedere cultural, tot e una dintre cele mai forte destinații din Europa.

Tot cu ocazia aceasta am ajuns să văd un oraș nou austriac: Graz (Graz – o surpriză plăcută).  Graz este destinație ideală pentru fiecare călător:  de la istorie la cultură, de la tradiție la viată de noapte, acest oraș te poate ține ocupat destul de mult timp.

La sfârșitul celor 4 zile de Austria, pe drumul către România, am decis să trecem și prin Slovacia, doar pentru a bea o cafea cu un vechi prieten, aflat pe meleaguri slovace:)

Si uite asa ne-am oprit in Bratislava ( Bratislava – o plimbare romantică orașul în care îmi petrecusem cam 2 luni de zile în 2015 și care îmi place mereu la fel de mult.

Albania & Macedonia

Cel mai greu mi-a fost să organizez vacanța de vară: 4 persoane care văzuseră deja destule destinații frumoase și care fiecare își dorea să descopere ceva nou, ieftin și frumos:). Asta da temă pentru o pasionată de travel dar am găsit soluția perfectă ce întrunea cele 3 cerințe principale : Albania & Macedonia:). 

Toți prietenii au rămas mască la aceste două țări, prea puțin cunoscute pentru turismul din România dar care vor depăși în curând mult mai cunoscută Grecie.

In Albania https://www.travelfunpassion.com/2017/08/14/albania/) am găsit o țară cu un peisaj superb, cu munte și mare, cu oameni primitori dar care mai are enorm de recuperat pe piața turismului european.

Macedonia a fost punctul de oprire pe drumul de întoarcere în țară și, deși am văzut doar Ohridul, îmi doresc să mă reîntorc să înțeleg cum poate avea o infrastructură atâta de făină o țară atât de mică și încă necunoscută (https://www.travelfunpassion.com/2017/08/12/ohrid-un-colt-de-liniste-macedoneana/).

 România magică

Vara ne-o petrecem și pe malul Mării Negre, o îndrăgim atât de mult cât doar 2 dobrogeni autentici o pot face:):

Doar nu credeai că am uitat de țara asta și de ceea ce o face specială:)?! Noi am încercat să ne ocupam fiecare weekend și dacă nu aveam o destinație în afara granițelor, sigur ne găseam ceva de făcut în…Dobrogea (https://www.travelfunpassion.com/2017/07/19/dobrogea-frumusetea-naturala/).

Mai întâi a fost vizita la cetățile din Dobrogea, una dintre multele văzute fiind  Enisala (Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean), apoi un 1 Decembrie de vis în în Balcic (la vecinii bulgari) dar cu oprire Vama Veche (  https://www.facebook.com/acolo.bar/ si un Craciun de poveste în draga noastră Constanța.

Ce?! nu am mai scris demult pe blog?! Păi avem câte o relatare video pentru fiecare weekend de decembrie:

Vama Veche de 1 Decembrie:

Tradiții Românești :

Off Road de Crăciun:

Bineînțeles că avem deja planurile pentru 2018 dar nu le spun încă: vrem să vă surprindem cu destinații noi și frumoase: tot ce “pot da din casă” este un road trip prin Europa și o vacanță cu o destinație exotică:).

Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel

Trouville vazut din Deauville

Franța este o sursă surprinzătoare pentru iubitorii de călătorii, oferind soluții și pentru cei mai pretențioși turiști. Pentru că mi-am propus, acum ceva timp, să descopăr țara aceasta și să nu mă limitez deloc la celebra sa capitală a îndrăgostiților ( Paris: magia unui oraș plin de istorie – partea I), am căutat mereu o altă destinație pentru scurtele escapade de weekend.

Trouville

La sugestia unei prietene, am ales să merg la ocean – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul francez:).

De la Paris poți fie lua  trenul către Deauville  (40-50 de euro dus-întors / 2 ore jumate) sau autocarul (FlexiBus – costă 25 de euro/ 3 ore).  Eu am preferat busul și pentru imaginea spectaculoasă a peisajelor din Normadia dar și pentru că era foarte simplu de luat (pleacă de la Porte Maillot – la 20 min de hotelul unde stăteam ).

Ceea ce trebuie să spun despre Deauville e că reprezintă zona fashion a iubitorilor de iahturi din Franța, acea locație exclusivistă, unde Coco Chanel s-a retras și a creat celebra modă a dungilor marinărești:).

Deauville

Deauville s-a născut la mijlocul secolului al XIX-lea, când Duc de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea, a vrut să dezvolte un business pe fâșia îngustă de apă ce leagă micul orășel de Trouville. Mai târziu, el a adăugat hoteluri grandioase și un cazinou, iar pană în 1910, Deauville a devenit o destinație de vacanță pentru aristocrația pariziană și britanică.

Deauville

Deauville este locul preferat pentru agrement: există două porturi, trei terenuri de golf și o școală de iahturi.  Fiecare străduță e glamour și fiecare casă pare că poartă pecetea unor povești ale vechii aristocrații franceze.  Eu am rămas impresionată de simplitatea dar și eleganța caselor, de curățenia și specificitatea pur franceză a locului, nealterată deloc de altfel de influențe. Spuneam, acum ceva vreme,  că Parisul nu mai aparține demult  francezilor, fiind al turiștilor și emigranților, fenomen ce clar nu a lovit Deauville și atmosfera sa boemă, cu miros de croissant franțuzesc și apa sărată de ocean.

Deauville

Am ajuns în Deuaville într-o sâmbătă de primăvară târzie și m-am oprit direct în centru, la un delicios café noisette (espresso cu spumă de lapte și cacao), admirând lumea de pe stradă, visând să pot fi cel puțin așa relaxată ca cei care se plimbau pe străduțe, făceau shopping la piața locală sau își savurau micul dejun pe terase.

Deauville

Ia picnicul în port

Deauville

Uneori, la noi este un pic ciudat să mergi la picnic în……mijlocul orașului, ceea ce ar atrage privirile tuturor trecătorilor.

La Deauville am vrut o altfel de excursie așa că ne-am dus cu păturica de picnic și șandvișurile gata pregătite, cu fructele curate și spălate…totul gata doar să ne bucurăm de posibilitatea de a lua prânzul în singurul loc în care puteam să privim iahturile elegante dar și de imaginea frumosului Casino Barrière, construit în perioada Belle Epoque (1912).

Deauville

Nici măcar o secundă nu ne-am simțit aiurea că ne savuram micul prânz în acea zonă exclusivistă, mai mult, exemplul ne-a fost urmat și de alte persoane ieșite la o plimbare pe ponton.

Am scris de Casino Barrière, cel care se vede din port, un simbol al eleganței și rafinamentului, locul în care, pentru a intra, ai nevoie de haine formale și mulți bani prin fiecare buzunar al costumului:). Evident, eu m-am mulțumit să îi fac cât mai multe poze și doar să visez la o seară luxuriantă prin sălile sale art deco.

Deauville

Identitatea orașului se bazează pe cateva elemente: arhitecturi extrem de creative, strălucitoare, eclectice dar și unele  mai modeste; originalitatea și forța planului urban; de grădini și garduri, toate acestea determinând orice turist să se îndrăgostească de Deauville.

Trouville

Savurează un Cidru la Trouville

Trouville

Deși planul era să mergem să fotografiem celebrele umbrele de la Deauville, recunoscute pentru forma lor asimetrică (precum niște mici corturi), foarte colorate, utilizate încă din 1875, am reușit să ajungem în Trouville:).

Trouville

Știam că Trouville e fratele geamăn al Deauville –ului dar nu știam că e suficient să treci un pod mic de lemn pentru a ajunge în celălalt oraș; pod care, după ora 5 după amiază, va rămâne ascuns de ape și, pentru a te întoarce Deauville, trebuie să iei șalupa (pentru doar 2 euro:)).

Am mers pe jos, admirând plaja, farurile ce sunt de o parte și de alta ale pasarelei dar și minunata roată, din care se putea vedea panorama celor 2 orașe. Fără să ne dăm seama,  ne-am trezit vizitând celălalt oraș și, ca orice activitate spontană, s-a dovedit o idee mai mult decât genială.

Trouville

Plaja de aici, departe de a fi atât de ecletică precum cea din Deauville, a reușit să ne impresioneze prin simplitate, prin finețea nisipului și prin multitudinea zmeielor înălțate de tineri, bunici si nepoți. Orașul poartă pecetea arhitecturală a secolului XIX iar malul stâng al mării a fost numit, nu fără bună dreptate, „Regina Plajelor” în perioda Belle Epoque.

Trouville

Una dintre cele mai mari personalități ale literaturii franceze de secol XX, Marguerite Duras, a devenit imaginea orașului Trouville, creând o mare parte din opera sa pe malul mării.  Tot ea susținea că, odată ce ai venit în Trouville, vei visa continuu să te întorci.

Trouville

Și privind fotografiile mele, vei înțelege de ce a spus toate astea și de ce eu, după o zi pe nisipul de la Trouville, m-am întors la Paris absolut îndrăgostită:).

Trouville

Bineînțeles că și Trouville are un cazino, și bineînțeles este de o frumusețe rară, desenat de către designerul francez Jacques Garcia, cel care și-a pus ampreta pe multe dinte clădirile celebre din Normandia.

Trouville

Am întins pătura pe plajă, și m-am bucurat de soare și savurând un  pahar de Cidru, băut dintr-o sticlă cumpărată de la magazinul de suveniruri:). Dacă nu ți-am spus încă, Normadia e recunoscută și pentru biscuiții cu unt și Cidru:),  nu doar pentru încărcătura sa culturală și istorică.

Admiră Trouville & Deauville de la înălțime

Trouville

Încă de când am intrat în Trouville, am văzut roata care străjuia întregul peisaj și mi-am dorit enorm să mă pot bucura de câteva cadre ale celor două orașe, văzute de la înălțime (ignorând în totalitate că îmi este crunt de teamă de înălțime).

Trouville

Pentru 5 euro am avut șansa să mă dau 4 ture, timp de 5 minute, 1 minut oprindu-se, astfel încât să poți face cât mai multe poze. Inutil să spun că am fost bucuroasă că au fost 4 ture dat fiind că la primele 2 nu m-am putut mișca deloc de frică și nici aparatul nu am putut măcar să îl pornesc:).

Trouville

Uitându-mă acum la cadre, sunt mai mult decât fericită că m-am urcat (de altfel, roata nu e absolut deloc periculoasă, doar că teama, uneori, e mai mare decât rațiunea).

Trouville

După ce am coborât m-am „cadorisit” cu o înghețată și cu o lungă plimbare pe ponton, admirând cele 2 faruri frumos colorate (roșu și verde), încercând să cuprind cu privirea imesitatea plajei și jocul zmeielor .

Trouville

Așa cum am spus mai sus, surpriza a fost când ne-am dorit să ne întoarcem la Deauville pentru a lua autocarul către Paris, podul micuț, de lemn,  pe care îl traversasem la începutul zilei (și pentru care nu înțelegeam de ce să plătim 50 de cenți) dispăruse sub ape și singurul mod de a trecem era o șalupă.

Trouville

Și o făcurăm și pe asta:).

Dacă la începutul anului revedeam Mont Saint Michel ( Mont Saint Michel – Abația și legendele sale ) și îmi memoram primele experiențe pe tărâmaul Normandiei, acum, după Deaville & Troville, am decis să îmi plănuiesc descoperirea și altor părți „mai puțin cunoscute” ale Franței.

Trouville

Țara aceasta oferă atât de multe comori încă nebănuite și pe care îmi doresc să le găsesc și să ți le descriu și ție:).

 

 

 

Castelele Frantei (Chantilly & Vincennes) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea II

Castelele Franței (Vaux-le-Vicomte & Fontainebleau ) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea I

Mont Saint Michel – Abația și legendele sale

Mont Saint Michel

Am amânat destul de mult să scriu despre Franța deoarece este o destinație cu o mare insemnătate sentimentală pentru mine: este prima țară pe care l-am vizitat-o:) . Am câteva povești frumoase despre Paris & Castele de pe Valea Loarei pe care o să le împărtășesc în curând. Dar până să descriu toate acestea, voi începe seria dedicată Franței cu istoria unui loc deosebit, intrat în patrimoniul UNESCO în 1972: Muntele Saint Michel (Sfântul Mihail).

Mont Saint Michel

Am vizitat pentru prima data acest loc în urmă cu 15 ani și am rămas mereu cu dorință  de a mă reîntoarce, de a-l explora mai bine, de a-i suprinde măreția în fotografii. Dar ce este așa special la aces mic munte înalțat în mijlocul apeiJ?!  Pe lângă formațiunea de relief deosebită, pe lângă faptul că e supus mareelor în fiecare zi (făcând uneori posibil „mersul pe apă” – mâl), este istoria abației care se înaltă pe vârful muntelui (la 73 de metri desupra mării).

Mont Saint Michel

Dar să o luăm cu începutul: de la Paris am luat un autocar care a făcut aproape 5 ore până a ajunge în apropierea muntelui (pe o distanță de aproximativ 300 de km) dar a meritat fiecare durere de oase, odată ajunsă în fața acestei minuni arhitecturale.

  • Află-i povestea plină de elemente fabuloase

Zidurile de la Mont Saint Michel

Ceea ce trebuie spus e că prima construcție care a fost ridicată pe zonă Tombe (așa cum se numea muntele la începuturile sale) în secolul 6/7 :). Abia în anul 708 începe istoria Muntelui și abației Sfântului Michel. Atunci Arhanghelul a cerut preotului de Avranches să ridice o abație închinată în numele său. Legenda spune că, inițial preotul a ignorat cererea Sfântului și, după câteva încercări, acesta și-a pus degetul luminos pe fruntea preotului, pentru a-i marca traseul întregii vieți. Înțelegând, în sfârșit , cererea Arhanghelului, preotul a început să ridice biserica, în care s-au stabilit, mai târziu, călugării benedicții.  Aceștia au ajutat la ridicarea locuințelor din jurul abației, clădind apoi, încetul cu încetul, o mică localitate ca ajutor la buna funcționare a acesteia. 

 Mănăstirea a fost supusă multor schimbări de-a lungul vremii: de la închisoare (în timpul Revoluției Franceze,) la Casă de forță (în timpul lui Napoleon Bonaparte) sau monument istoric până la Napoleon al-III-lea (așa cum este menținută și astăzi).

Zidurile de la Mont Saint Michel

Clădirile Mont St Michel sunt construite din granit, dar există unele calcar în mănăstire. Satul care a crescut  în jurul abației,  în interiorul fortificațiilor,  include și o biserică romanică. Fortificațiile includ metereze, turnuri,  din secolul al 14-lea, care întăresc apărarea abației, cum ar fi Turnul de Claudine, ce protejează intrarea mănăstirii.

Mont Saint Michel a fost construit ca un castel medieval. Acesta are două turnuri mari pentru a apăra intrarea în castel si  datorită faptului că Sf Mihail era un garant al libertății, acest sanctuar  a devenit un simbol al debarcării aliate în Normandia (în al doilea război mondial).

Legenda cea mai frumoasă face referire la lupta dintre bine și rău, dintre Diavol și Sfatul Mihail, luptă dată pe o piatră înfiptă exact în vârful muntelui Tombe, acolo unde urma să apară, mai târziu, și frumoasa mânăstire.

Diavolul și Sfântul Arhanghel au făcut o întrece în sărituri, pentru a se decide cui îi va reveni Muntele și așa, Sfântul a reușit să învingă, reușind să sară mai mult decât adversarul sauJ (trișase el puțin și pentru că avea aripi și vântul bate foarte tare în jurul muntelui, dar asta e altă povesteJ). Așa că azi, urmele „luptei” lor se mai „vede” pe stânca din față Muntelui Sain Michel, locul unde Diavolul și-a rupt ghiara. 

Se pare că muntele Saint Michel a rezistat atacurilor de toate felurile, de la cele ale Diavolui la cele, mult mai plauzibile, ale diferitelor armate, pentru a fi, acum, asaltat de sute de mii turiști zilnic:).

  •  Plimbă-te pe străduțe și ia un prânz tipic Breton

Vei vedea că de la locul unde te lasă autobuzul ai două variante să ajungi la munte: fie mergi pe jos cam 20 minute (vreo 30 dacă stăm ne gândit cam la câte fotografii vei vrea să faci, pe podul special amenajat peste apaJ, sau să iei o navetă specială (gratis), care te va lasă fix în față fortificației.

Stradutele din interiorul zidurilor

Acordă-ți cel puțin câteva ore pentru a te plimbă pe străduțe, a admiră peisajul cu adevărat minunat, a prinde mareea, și a de bucură de un prânz copios cu mâncare tipic bretonă. Ceea ce trebuie să știi e că restaurantele închid mereu între oră 3 și 5 în Franța (nu se prea aplică în Paris dar în zonele din afară să, este o regulă că totul să fie închis după prânz). Așa că prioritizeaza prânzul:) și intră într-unul din multele localuri cochete care se găsesc pe străduțele înguste de secole.

 Eu am ales un meniu copios cu omletă bretonă, galete bretone, plăcintă cu mere și, bineînțeles, cidru tipic. Bucătăria bretonă conține mult miel, clătite sărate cu șuncă și ou și biscuiți plini de unt și zahăr (da, o bombă calorică dar o să cam arzi totul pe scările de pe munte 🙂.

Celebrii biscuiti La Mere Poulard

  • Vizitează mănăstirea și visează la o lume demult apusă

Biletul de intrare în mânăstire e  10 euro și merită fiecare cent dat (vizită de ghidată și poți alege între sesiunile în franceză – mai dese – sau cele în egleza). Te face să te gândești la scene din În Numele Tranadfirului lui Umberto Ecco, nu știu de ce anume.

Acele Săli mari în care se peridau călugării demult, în care se țeseau intrigi și se plănuiau teorii ale conspirației, m-au purtat parcă înapoi în paginile acestui roman:).

Interiorul Bisericii Mont Sain Michel

Interiorul Bisericii Mont Sain Michel

Din cauza faptului că nu am gestionat foarte bine timpul, nu am avut decât maxim o oră să am învârt printre sălile de granit și să ascult relatările ghidulului sau să profit de peisajul minunat.

Am fost puțin pe fugă însă, dacă voi mai avea și a 3 oară șansa să ajung aici, o să planific altfel :).

Și bisericuță de lângă mânăstire e senzațională,  construită pe vârful stâncos al conului de munte,  se bazează pe o stancă solidă. Această biserică este faimosa pentru amestecul său de stiluri arhitecturale: naosul (secolele 11 și 12) are   stil  Norman romanic iar  corul  (sfârșitul secolului al 15-lea)  este Flamboyant gotic.

Bisericuta de langa Manastire

Majoritatea aleg Muntele Saint Michel că și destinație de o zi însă, dacă ar fi să mai aleg o data, aș opta pentru o seară într-unul din micile hoteluri din interiorul zidurilor. Păr toate rupte din poveste și o seară petrecută aici ți-ar da șansa să te bucuri de un apus sau un răsărit senzațional, să urmărești fluxuls i refluxul dar și să trăiești o noaptea într-unul dintre cele mai misterioase locuri din Europa.

Probabil că asta voi face și eu când mă voi reîntoarce aici.

Panorama din varful Abatiei

Până atunci, mai am atât de multe locuri de descoperit în Franța și atât de multe povești să spun despre acestea 🙂

Mareea de la Mont Saint Michel

Left Menu Icon
TravelFunPassion