Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - dobrogea

Delfinariu și Microrezervatia Constanța-cum să redevii copil în câteva ore

Ce fac niște dobrogeni în fiecare weekend de vară? Păi merg la mare :). Și ce fac ei dacă e vremea urâtă rău ? Păi caută  locuri de pierdut vremea …nu de altă dar travelfunpassion nu prea suportă să stea în casă; vrea să descopere locuri noi și vrea să ți le arate și ție.

Azi vreau să îți spun cum a fost la Delfinariu și ce spectacole ne-au impresionat pe noi.

Am achiziționat online biletele – au o platformă care merge foarte bine și pe care te sfătuiesc să o folosești dacă nu vrei să pierzi mult timp la coadă.  Căci da..…era o coadă imensă la intrare, mulți părinți încercând să găsească o soluție pentru a nu îi ține pe cei mici închiși în cameră  (cam așa face și jumatatea travelfunpassion, doar, doar o scapa de gura mea 🙂).

Să revenim la biletele online: pentru fiecare tranzacție există o taxa de plată cu cardul dar prețul e mult prea mic astfel încât am preferat varianta comodității și le-am luat pe toate cu 2 ore înainte de spectacol.  Pe platformă scrie că ar trebuie să printezi biletele dar să știi că merge și cu codul direct pe telefon așa că nu alerga să găsești un xerox.  Poți alege unde își dorești să mergi: Planetariu, Observatorul Astronomic , Microrezervatie, Delfinariul, sau spectacolul cu lei de mare.

Ceea ce trebuie să știi este că Delfinariul face parte din  Complexul  Muzeal de Științe ale Naturii Constanța așa că poți opta și pentru o vizită la acvariul din piața Casinoului (opțiune la care noi am spus pass).

Pentru a afla cât costă fiecare spectacol poți intră pe pagina oficială și să verifici și dacă apar și spectacole noi : http://www.delfinariu.ro/ .

La spectacolul cu delfini era coadă și foarte aglomerat, poate și pentru că ziua era una înnorata și deloc optimistă pentru plajă, așa că aproape toți turiștii avuseseră aceeași idee că și noi :). Puțini oameni fără copii dar și eu mă bucur la vederea delfinilor la fel de mult ca și un copil așa că …ne-am integrat cumva în spațiu.

Showul cu cei 3 delfini ține 25 de minute dar nu îți dai seama când zboară timpul, mai ales dacă ești preocupat să le prinzi fiecare acrobație și să bați din palme mai tare decât puștiul de 3 ani de lângă tine:).

Ultima dată asistasem la un spectacol similar în Valencia și acela a fost mult mai lung și cu mai mulți delfini (cred că 6 sau 7) dar până la urmă vorbim de costuri diferite.

Delfinariul din Constanța este singurul din țara și știu că s-au confruntat cu ceva probleme financiare în ultimii ani dar acestea nu au afectat cele 3 mamifere, aduse tocmai din China.

Nu luasem inițial bilete pentru show-ul cu Lei de Mare însă în ultimul moment ne-am hotărât să mergem și la acesta, dat fiind că nici unul dintre noi nu mai văzuse unul similar.

Acest show este găzduit de către Delfinariul Constanța de doar 2 săptămâni și cei 3 lei de mare (2 femele și 1 mascul) sunt aduși din Paris (deși născuți în California).   Partea funny a întregului spectacol a fost dată de masculul Leu de Mare, care s-a încăpățânat să nu asculte « comezile » celor 2 antreoare care mențineau atmosfera.

În deschiderea spectacolului  am aflat  despre diferența dintre foci și leii de mare, reprezentație făcută cu grație  chiar de cele 2 « fetițe » astfel încât să înțeleagă toată lumea:).  Cel mai amuzant moment a fost când masculul Leu de mare a încercat să fure găleala cu pește în timp ce cele 2 « fetițe » făceau numeroase acrobații cu o minge.

Îți recomand cu căldură să te duci la acest spectacol, amuzant, frumos povestit de instructoare și inedit prin comportamentul total neascultător al masculului grupului.

La sfârșit am ieșit zâmbind și am făcut și un tur al Microrezervației, unde se pot întâlni diferite animăluțe (zebre, căprioare, porci mistreți, cai etc) și păsări (cele mai cool fiind pelicanii). Am insistat să urmăresc minute bune zborulul unui pelican astfel încât să am o fotografie de care să fiu mândră (rămăsesem eu cu frustrarea aceasta încă de la Jurilovca, atunci când pelicanii au fost scumpi la vedere).

Am continuat ziua cu o vizită la Muzeul de Arheologie Constanța și o cină copioasă la cel mai cunoscut resurant grecesc din Piața Ovidiu : Nikos (locul acela în care ne place să visam la vacanță doar gustând din tzatiki: http://www.nikosgreektaverna.ro/ ).  Dar despre asta îți povestesc în următorul nostru articol:).

Dacă vrei să știi mai multe despre travelfunpassion ne poți urmări și pe Facebook, Instagram & Youtube.

Dacă te interesează mai multe destinații din Dobrogea poți găsi detalii la:

Enisala cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea – Histria & Ibida

Dobrogea frumusețea naturală partea I

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Gura Portiței Raiul sălbatic din Dobrogea

Gura Portiței – Raiul sălbatic din Dobrogea

Gura Portitei – cazarea

Odată cu venirea primăverii am început să colindăm iar prin Dobrogea noastră dragă.

Așa că, a doua zi de Paște, am pornit spre un loc despre care am tot auzit povești și pe care îmi doream să îl descopăr : Gura Portiței, Jurilovca.

Mulți îmi povestiseră că e o localiatate mică, pescărească unde se poate mânca un borș de pește demențial.

Plaja de la Gura Portitei

Bineînțeles că nu toate ies așa cum  plănuiești inițial, așa că borșul de pește a rămas să fie bifat într-o altă vizită. Am căutat o barcă să ne ducă până la Gură Portiței, locul care,  în ultimii anii, a fost vizitat de către cei care își doresc o experiență a mării…altfel :).

Plaja de la Gura Portitei

Dar de ce la Gura Portiței ?

Portul de la Gura Portitei

Este un sat de vacanță izolat de apele lacului Golovița, cu acces foarte limitat pe uscat (barcangiul spusese că drumul a fost închis de ceva vreme și oricum era accesibil doar cu mașini de teren), semn că, pentru o încă bună perioadă de vreme, locul acesta va rămâne cam singura plajă virgină a litoralului românesc.  Păi cum litoral la Lac?  păi da, că apele lacurilor Razim, Sinoe & Golovița se varsă în Marea Neagră și așa ni se oferă accesul la fâșia de plajă îngustă și liniștită.

Încă de când am intrat în micul port de la Gura Portiței m-au impresionat căsuțele de vacanță vopsite în albastru și alb, tipic lipovenești (asta și pentru că unul dintre locurile mele preferate de la Muzeul Satului din București este exact modelul casă bătrâneasca de la Jurilovca).

Plaja de la Gura Portitei

Cum eram totuși entuziasmată să descopăr plaja, am pornit direct acolo pentru a face poze cu pescăruși, nisip, scoici și cu oamenii frumoși care mă însoțeau. Am zăbovit cam oră oră și jumate, spre disperarea barcangiului care ne aștepta și care pariase cu nu avem ce face mai mult de 30 de minute. Well….el nu știa ce nebuni suntem noi cu pozele și cu vietățile sălbatice astfel încât să căutăm sub fiecare piatră, scoică și mușuroi de furnici . Am « fugărit » până și doi șerpi de apă, curioși ce căutau ei eșuați pe nisipul fierbinte:).

Plaja de la Gura Portitei
Casute la Gura Portitei

Am intrat în zona protejată unde am văzut pentru prima dată în viață mea o fâșie de plajă acoperită în totalitate de cochilii cu formă perfectă.  Odihnindu-se la soare, cateva zeci de pescăruși plictisiți, au fost treziți la viață doar de zumzetul aparatului foto.
Aș vrea să pot spune că liniștea de la Gura Portiței era spartă doar de râsetele noastre și de cântecul păsărilor dar…..si alți turiști avuseseră aceeași idee ca și, noi și în scurt timp, plaja se umpluse de tineri.

Nu am găsit cunoscutul restaurant deschis dar ne-am bucurat de cozonacul pus la pachet și de cele câteva banane, mâncate pe malul mării.

Pelican la Jurilovca

Pe drumul de înapoiere l-am rugat pe barcangiu să oprească pentru a urmări și vreo câțiva pelicani, dar poate data viitoare voi avea și inspirația să îi focalziez cum tebuie atunci când îi pozez …graba strică treaba asta e clar.

Pelican la Jurilovca

În portul din Jurilovca există o limbă de pământ, printre apele lacului, umbrită de stufăriș, unde se ascund lebede, porumbei și pelicani…..toti « vânați » conștiincios  de noi, cu unicul scop de a fi imortalizați “pe peliculă”.

Ne-am învârtit puțin prin sat și am căutat și cetatea de la Argamum (Orgame),  cea care a rămas pe lista noastră pentru o vizită uterioară, goniți fiind de foamea care ne dădea tarcoale…se pare că acel cozonac nu fusese suficient pentru cei toți 4 hoinari.

Dacă ți-a plăcut povestea noastră, te rog să ne urmaresti si pe Facebook  & Instagram (@Travelfunpassion).

Din seria Dobrogea noastră:

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Enisala; cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea; frumusețea naturală – partea I

Dobrogea – Histria & Ibida

Cheile Dobrogei

Pentru noi Dobrogea e « acasă « dar cu toate acestea, nu încetăm să o descoperim și să ne dorim să vizităm cât de multe putem. Am inițiat anul trecut acest mic proiect de a prezența puțin din frumusețea Dobrogei și continuăm și anul acesta cu noi cetăți, locuri minunate, încă necunoscute.

Că să îți aduc aminte cum am început totul, îți arăt filmulețul făcut anul trecut pentru a începe să vezi și tărâmul Dobrogei prin ochii noștrii:).
Dobrogea; frumusețea naturală – partea I

Cheile Dobrogei

Am rămas surprinsă când am început să caut date despre vestigiile istorice din Dobrogea și să găsesc cetăți demult uitate, unele repuse pe harta turismului românesc cu ajutorul fondurilor europene la Enisala (Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean ) & AdamclisiAdamclisi – insursiune în istoria dobrogeană)  iar altele încă în curs de descoperire ca Upulum ( comună Pantelimon, Constanța) sau Ibida (Ibida, Strava Rusă).

Îți prezint primul nostru traseul pe 2018, primele drumuri făcute sub razele calde de soare primăvăratic: Histria & Ibida.

Histria – cea mai mare cetate de pe teritoriul Dobrogean

Histria

La Histria ne-au purtat pașii și în toamna lui 2017 dar am ajuns atât de târziu încât ne-am bucurat doar de un apus și o plimbare romantică printre ruine….mă rog, eu una uitasem de romantism dat fiind că am supărat rău un șarpe ce dormita printre pietre și care « m-a certat » sănătos :).  Așa că în loc să plouă cu declarații de amor, a plouat un ditamai urlatul meu de teamă, dar, nah, astea sunt poveștile care se spun mereu la un pahar cu prietenii :).

Histria

Nu mai fusesem de peste 10 ani la Histria și am putut să văd cât de frumos s-a dezvoltat situl arheologic dar mi-am reamintit și de peisajul lacului ce înconjoară vechea cetate.
Dacă nu știai, îți voi spune că întregul sit se întindea peste 67 de hectare și că a fost locuit neîntrerupt peste 1300 de ani: îți poți imagina că acele ziduri au fost martore la atât de multe etape istorice ?! Cetatea a fost distrusă abia în secolul al VII-lea d.Hr.

Histria

În urma săpăturilor arheologice, începute în 1914, au fost descoperite temple grecești, basilici romane, urme ale templului lui Zeus, ceramică de Hamagia & Babagdac etc. Primul arheolog, Vasile Pârvan, a numit Cetatea de la Histria « Popeiul românesc ». Această denumire caracterizează perfect Histria, mai ales dacă ne gândim că acoperă aproape 2 milenii de civilizații diferite; motiv pentru care, în 2007, cetatea a fost inclusă în Patrimoniul European. 

Patrocle – prietenul meu de la Cetatea Histria
Histria

Dacă nu te-am convins încă ce rol a jucat Histria în istoria teritoriului Dobrogean, îți mai spun că aici se bătea propria monedă, încă din anii 480/475 înH. Fiecare monedă era din argin și avea pe una dintre fețe simbolul orașului.

Ne-am plimbat printre ziduri, am admirat din nou coloanele grecești și lumina soarelui în apele fostului lac Sinoe, zonă Razim, acolo unde Marea se întâlnește cu zonă liniștită de lac; ne-am împrietenit cu un cățel foarte jucăuș (pe care l-am botezat pe parcursul viziei Patrocle 🙂 ) și ne-am imaginat din nou povești demult apuse și, poate, încă nespuse:).

Histria

Deși în toamnă nu am avut șansa, anul acesta am intrat și în Muzeul de Arheologie putând să admirăm comori din perioadă elenistică. și romană.

Histria

Ibida, cetatea încă învăluită în mister

Ibida a apărut pe « radarul » nostru când am început să căutăm cetățile dobrogene și, trebuie să recunosc, nu știam absolut nimic despre ea. Deși la ieșirea din Jurilovca există un indicator către Cetatea Ibida, mai nimeni nu știa să îmi spună ceva despre această. Așa că am început să sap puțin pe site-urile arheologice și prin ziarelele locale pentru a putea să aflu ceva. Ceea ce este cel mai important: Waze-ul & Google Maps o găsesc, ceea ce ne arată că începe trezească interesul turistic :).

Am pornit a doua zi de Paște entuziasmați să mai descoperim o cetate pierdută (asta după experiența din Vinerea Paștelui, când am ajuns la Castrul Roman Apulum din comuna Pantelimon, Constanța). Am urmat indicatoarele bine puse la punct și am ajuns la baza dealului unde, cândva, se întindea Ibida, una dintre cele mai importante cetăți din zona Scytia Minor.
Se pare că Slava Rusă, localitatea unde se află Ibida, va urca vertiginos pe harta turistică, dacă miturile despre această se vor adeveri cumva. Se spune că a fost una dintre cele mai importante fortificații militare, cu o construcție ce seamăn cu vechile cetăți medievale.

Drumul spre Ibida

S-au descoperit, în timpul săpăturilor arheologice, numeroase vestigii, care plasează cetatea din sec III-IV până în sec VI, în timpul Împăratului Iustinian, “vinovat” de construirea multor cetăți în zonă Scytia Minor. Zidurile de apărare se pot vede încă de la marginea dealului, pe care l-am urcat bucuroși să vedem că erau și alte personae interesate de această cetate, semn că turiști există, atâta timp cât comorile sunt semnalizate corect.

Bineînțeles că și aici ne-am împrietenit cu niște câini simptici, bucuroși de oaspeți mai ceva decât vechii români care au populat Dealul de la Slava Rusă :).

Prietenul 1 de la Ibida
Prietenul 2 de la Ibida

Aproape de apusul soarelui am părăsit Ibida cu promisiunea să ne întoarcem spre vară, atunci când studenții & profesorii de la Arhitectură vin să continue săpăturile. Cine știe ?! Poate avem noroc și găsim pe cineva dornic să ne imparatseasca mai multe despre acest loc ce pare încă învăluit în mister, chiar și pentru specialiști :).

Prietenul 3de la Ibida- Harciog de Dobrogea

Sunt chiar fericită că în mai puțin de 6 luni am redescoperit cu drag locurile copilăriei noastre : Histria, Enisala, Ibida, Adamclisi și mai avem câteva pe lista noastră (cetatea Argamum, sau Orgame de la Jurilovca, Dinogetia & Capidava).
Dacă ti-a placut povestea noastra, te rog să ne urmărești și pe Facebook  & Instagram (@Travelfunpassion).

Adamclisi – incursiune în istoria dobrogeană

Adamclisi era în copilăria mea locul principal în care se organizau excursii cu școala. În ultimii ani am tot auzit că s-au făcut îmbunătățiri și că începe să arate chiar bine și că atrage ceva turiști, așa că nu puteam rata șansa să vedem cum arată monumentul copilăriei noastre:).

Am rezervat un weekend întreg pentru a redescoperi Dobrogea ( Dobrogea – frumusețea naturală – partea I) am reușit să atingem câteva obiective ca Enisala  ( Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean) Adamclisi & Histria. Cum despre Enisala deja am povestit în toamnă și am recomandat-o tuturor ca o destinație foarte faină în opririle către mare, azi vă voi spune câte ceva despre Monumentul & Cetatea de la Adamclisi.

Află povestea impresionantă a monumentuluil triumfal Tropaeum Traiani

Monumentul de la Adamclisi

Am ajuns la Adamclisi într-o zi frumoasă de toamnă și am rămas impresionați de numărul mașinilor parcate în fața porților ce deschideau drumul către acest monument unic în lume. Eu fusesem ultima dată în 2012 și atunci părea totul părăsit și murdar și în paragină, imagine total schimbată astăzi. Au existat ceva fonduri europene investite pentru refacerea și menținerea monumentului, folosite cu exces de zel, dacă ne gândim că marmura aceea era atât de albă și curată încât uitai instant că avea peste 1900 de ani vechime:).

,Monumentul de la Adamclisi

În primul rând trebuie spus că multe persoane încurcă cetatea de la Adamclisi cu monumentul ridicat după bătăliile daco-române.  Acesta din urmă a fost ridicat în jurul anilor 106/ 109 pentru a reaminti dacilor de lupta pierdută în favoarea romanilor în 102.

Curtea Monumentului de la Adamclisi

În curtea de lângă monument am găsit un paznic, pasionat de istorie, care oferea și informații mai ceva decât un ghid profesionist. Pot spune că era ca o enciclopedie deschisă a Adamclisiului și a fost o plăcere să aflu povestea acestui loc de la un adevărat cunoscător.

DEsene sculptate la Monumentul de la Adamclisi

Așa am aflat că monumentul a fost ridicat după bătălia de la Tapae, castigată de romani după multe zile de atac, astfel că, împăratul Traian, dorind să mulțumească vitejilor săi ostași, a cerut să se construiască un simbol al acestor lupte. El a cerut ca acesta să fie ridicat de Apolodor din Damasc, arhitectul care proiectase și podul peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin. Cu toate acestea, Apolodor din Damas a rămas în istorie cunoscut mai ales datorită Columnei și Forului lui Traian de la Roma.

Inițial complexul era format dintr-un monument, un altar pe care erau scrise numele celor 3800 de soldați romani morți în luptă și un mausoleu dedicat unui ofițer superior.

Prima încercare de  reconstruire a monumentului a fost în 1977 și  s-au folosit câteva desene vechi, astfel că putem spune, forma actuală e una ipotetică și cât de cât similară cu cea originală. Se spune că singurele elemente păstrate au fost scările de la baza formei cilindrice, restul bucăților de piatră fiind folosite în timpurile străvechi de către locuitori pentru construcțiile casnice.

Mie mi-a plăcut mult să încerc să urmăresc povestea ce apare spusă pe fiecare lespede ce înfățișa momente din timpul aprigei lupte.

Despre mormântul care e « ascuns » în spatele monumentului am aflat că ar fi aparținut unui mare general dar, din păcate, e slăbuț semnalizat și are forma unei mari…gropi de gunoi:). Încă am încredere că așa cum fondurile europene au fost folosite să se aranjeze monumentul , ele vor fi direcționate și către acest mormânt .

Caută piesele originale în Muzeul Adamclisi

Monumentul de la Adamclisi

Mai sus spuneam că multe blocuri din piatră din construcția inițială au fost luate de localnici și utilzate la lucrările din gospodărie astfel că în 1977 monumentul era o ruină totală. Atunci, la inițiativa arhitecților și al presiunea regimului care își dorea să aniverseze 100 de ani de la Unire, multe din piesele identificate în casele celor din Adamclisi au fost recuperate și expuse în Muzeul din sat.

Din păcate nu am putut să îl vizităm din cauza faptului că se reface și e închis pe o perioadă nedeterminată.  Sunt foarte curioasă ce este expus acolo și ce putem afla nou despre această construcție ce e încă învăluită în mister.

Citind câte ceva despre monumentul de la Adamclisi am găsit câteva controverse legate de anul în care a fost ridicat dar și de cei care au inițiai construcția sa. Există o polemica destul de intensă între istorici și Dacomani, primii susținând varianta oficială cu Împăratul Traian ca inițiator și ceilalți susținând că, de fapt, acest monument e mult mai vechi decât invazia romanilor.

Dar cum nu avem informații suficiențe pentru varianta dacomanilor, cred că ar trebui să o credem pe cea inițială și oficială.

Pleacă în cautarea vechilor relicve din cetatea Adamclisi

Cetatea de la Adamclisi

Așa cum spuneam, mulți confundă cetatea Adamclisi cu monumentul Tropaeum Traiani și după ce se opresc la cel din urmă, uită să continue călătoria încă 10 minute pentru a descoperi ruinele celei mai mari așezări romane de pe teritoriul Dobrogei. Această a fost construită după razboiele romane, cam în aceeași perioadă cu monumentul, pentru a adăposti soldații rămăși în Dobrogea.

Marea dezvoltare a cetății a venit după invazia goților, când împăratul Constantin cel Mare a cerut reconstruirea sa din temelii.

Sistem de canalizare la Cetatea de la Adamclisi

Trebuie să spun că nu mai ajunsesem niciodată până la ruinele cetății, căzând și eu în capcana primei opriri la Monument deși, de multe ori, mă întrebam ce e cu zidurile acelea imense de jur împrejurul satului.

Am rămas uimită când am ajuns la situl archeologic, atât de starea bună în care se aflau ruinele cât și de faptul că ne-am putut bucura de câteva ore singuri printre « martorii » atâtor secole de istorie. Efectiv pot spune că m-am încărcat de energie printre Bazilica Forensis (basilica civilă) & Bazilica Cisternă, încercând să îmi imaginez viața « modernă » a romanilor, municipiul Tropaeum Traiani fiind atât de dezvoltat încât avea, la acea vreme, propiul sistem de canalizare.

Chiar dacă Dobrogea înseamnă mare și plajă și soare pentru majoritatea, nu uita că locul acesta e o sursă inestimabilă de istorie și cultură. Nu ezita să descoperi vechile cetăți, să te pierzi printre vestigii și să descoperi cât mai multe din civilizația străveche.

Zidurile cetatii de la Adamclisi

2017 – un an de povești frumoase cu Travelfunpassion.com

În fiecare an am încercat să pun în balanța a ceea am făcut bine cu ceea ce puteam face și mai bine în cursul lunilor ce au trecut.

Anul acesta a fost unul dintre cele mai bune atât pe plan personal pentru “blondă” cât și pentru Travelfunpassion:).

Dar să încep cu începutul: se pare că iar am fost pe drumuri și am avut grijă ca din fiecare oportunitate să scot povești frumoase pe care să le împărtășesc și cu voi:). Și abia acum, când am început să fac retrospectiva mi-am dat seama câte chestii faine am văzut și am făcut:)

Dar mai mult: anul acesta am deschis, în iulie și canalul de youtube în care puteți vedea multe din călătoriile pe care le vor enumera mai jos:

https://www.youtube.com/channel/UCi3FQu1Fx8GCqmZZvyu3DnA

Tot în 2017 a mai apărut EL, cel care susține blogul cu tot ceea se poate vedea pe youtube și care sigur iți place mult (o abonare va ajuta mult:)).

Deci fata cu “viața în valiză” își împarte și valiza de calătorii cu cineva:)

Franța & Italia

Am începutul 2017 în plină forță cu revizitarea a două dintre țările pe care le ador: Franța & Italia.

De altfel în Franța m-am reîntors de vreo 5 ori anul acesta: avantajul extraordinar de a lucra pentru o companie franțuzească::).

In ianuarie, în cea mai friguroasă zi a anului și o zapadă ce a făcut din drumul de acasă la Otopeni o mare aventură, am luat primul zbor din 2017 cu destinația Paris (https://www.travelfunpassion.com/2017/03/16/paris-magia-unul-oras-plin-de-istorie-partea-i/: orașul despre care spuneam că este primul pe care l-am vizitat, la 18 ani, și care îmi va rămâne mereu în suflet….deși nu este în topul preferințelor mele:).

Vizita în Franța mi-a readus oportunitatea de a mă reîntoarce într-un alt loc admirat în acea prima ieșire din România din 2003 și anume : Mont Saint MichelMont Saint Michel – Abația și legendele sale

Povestea frumoasei abații m-a fascinat în cei 15 ani ce trecuseră de la prima mea vizită așa că am găsit tăria de a sta într-un autocar 6 ore de la Paris, doar pentru a vedea din nou “castelul” din mijlocul apelor:).

La sugestia unei prietene, am ales să merg și la ocean, în Franța, – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul din Normandia: Deauville & Trouville. ( Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel.)

Începutul verii m-a prins tot în Paris așa că am ieșit cu colegele la un picnic tipic franțuzesc de la care nu a lipsit cidrul, șandvișurile și fructele prospete. Și cum nu puteam alege o destinație decât demnă de regi și regine pentru a celebra 1 iunie: ne-am dus la Versailles. (CASTELELE FRANȚEI (VERSAILLES) – INCURSIUNE LA CURTEA REGELUI SOARE – PARTEA III ).

La venirea primelor raze de soare din Februarie am pornit către o altă destinație veche și nouă în același timp: Italia.

A fost ocazia perfectă că într-un city break de 3 zile să revăd Veneția: orașul ce mă fascinase prima data în 2005 (chiar la trecerea dintre ani, un revelion plin de frumos și zâmbete): Veneția – orașul plutitor.

Dacă prima dată admiram focurile de artificii de pe insula Lido, acum am avut ocazia să ajung la marele Carnaval de la Veneția, oportunitate perfectă să văd orașul în haine de sărbătoare și costume fantastice:).

Și cum călătorului îi stă bine cu drumul (știi tu: fraza aia de o repet eu obsesiv), în decursul aceleași vacanțe am poposit și într-o locație nouă: Bologna .

Orașul asta mic și cochet a lăsat o puternică impresie asupra mea și, spre marea supriza, una foarte pozitivă: Bologna – culoare și viață.

În Italia m-am reîntors și în  Octombrie, ocazie cu care am revazut Florenta (Florența – arta la superlativ)  dar am descoperit și locuri noi, ce fuseseră mult pe lista mea de călătorii: Cinque Terre (Cinque Terre – romantismul italian) Genova, Siena & orasele medievale ale Toscanei (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) .

Dar cum deja canalul de youtube era deschis: noi am făcut câte un filmuleț pentru fiecare destinație:

Austria & Slovacia

Primăvara lui 2017 m-a prins tot pe drumuri dar în mașină, de data aceasta:).

Destinația inițială a fost Austria: Viena Viena – o pagină de istorie europeană) acel oraș ce mi-a plăcut mai mult in 2013 decât acum dar care, din punct de vedere cultural, tot e una dintre cele mai forte destinații din Europa.

Tot cu ocazia aceasta am ajuns să văd un oraș nou austriac: Graz (Graz – o surpriză plăcută).  Graz este destinație ideală pentru fiecare călător:  de la istorie la cultură, de la tradiție la viată de noapte, acest oraș te poate ține ocupat destul de mult timp.

La sfârșitul celor 4 zile de Austria, pe drumul către România, am decis să trecem și prin Slovacia, doar pentru a bea o cafea cu un vechi prieten, aflat pe meleaguri slovace:)

Si uite asa ne-am oprit in Bratislava ( Bratislava – o plimbare romantică orașul în care îmi petrecusem cam 2 luni de zile în 2015 și care îmi place mereu la fel de mult.

Albania & Macedonia

Cel mai greu mi-a fost să organizez vacanța de vară: 4 persoane care văzuseră deja destule destinații frumoase și care fiecare își dorea să descopere ceva nou, ieftin și frumos:). Asta da temă pentru o pasionată de travel dar am găsit soluția perfectă ce întrunea cele 3 cerințe principale : Albania & Macedonia:). 

Toți prietenii au rămas mască la aceste două țări, prea puțin cunoscute pentru turismul din România dar care vor depăși în curând mult mai cunoscută Grecie.

In Albania https://www.travelfunpassion.com/2017/08/14/albania/) am găsit o țară cu un peisaj superb, cu munte și mare, cu oameni primitori dar care mai are enorm de recuperat pe piața turismului european.

Macedonia a fost punctul de oprire pe drumul de întoarcere în țară și, deși am văzut doar Ohridul, îmi doresc să mă reîntorc să înțeleg cum poate avea o infrastructură atâta de făină o țară atât de mică și încă necunoscută (https://www.travelfunpassion.com/2017/08/12/ohrid-un-colt-de-liniste-macedoneana/).

 România magică

Vara ne-o petrecem și pe malul Mării Negre, o îndrăgim atât de mult cât doar 2 dobrogeni autentici o pot face:):

Doar nu credeai că am uitat de țara asta și de ceea ce o face specială:)?! Noi am încercat să ne ocupam fiecare weekend și dacă nu aveam o destinație în afara granițelor, sigur ne găseam ceva de făcut în…Dobrogea (https://www.travelfunpassion.com/2017/07/19/dobrogea-frumusetea-naturala/).

Mai întâi a fost vizita la cetățile din Dobrogea, una dintre multele văzute fiind  Enisala (Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean), apoi un 1 Decembrie de vis în în Balcic (la vecinii bulgari) dar cu oprire Vama Veche (  https://www.facebook.com/acolo.bar/ si un Craciun de poveste în draga noastră Constanța.

Ce?! nu am mai scris demult pe blog?! Păi avem câte o relatare video pentru fiecare weekend de decembrie:

Vama Veche de 1 Decembrie:

Tradiții Românești :

Off Road de Crăciun:

Bineînțeles că avem deja planurile pentru 2018 dar nu le spun încă: vrem să vă surprindem cu destinații noi și frumoase: tot ce “pot da din casă” este un road trip prin Europa și o vacanță cu o destinație exotică:).

Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Cetatea Enisala

Mereu am spus că Dobrogea reprezintă pentru noi un loc special: acela în care ne-am format și am visat și am creat:).

Am si filmat si am si pozat, toate acestea le gasesti direct pe pagina de youtube la:

 

La mulți ani după ce-am mutat și am descoperit locuri noi, ne-am hotărât să cunoaștem și comorile Dobrogei, știind că aici s-au scris câteva pagini importante din istoria țării.

Cetatea Enisala

Anul acesta am început să căutăm locații interesante pe teritoriu Dobrogei și am făcut o mică listă cu cetățile antice, rămase încă “in picioare” în față trecerii timpului. (Dobrogea – frumusețea naturală – partea I )

Te invit în călătoria noastră pe tărâmul  dobrogean la “vânat” de hârciogi și escaladat ziduri de cetăți medievale:).

Enisala – singura cetate medievală din Dobrogea

Cetatea Enisala

Îmi doream demult să ajung la Enisala, curiozitatea fiindu-mi stârnită de numeroase fotografii ce au invadat facebook-ul meu de la diferite ture foto organizate acolo.

De la Constanța am făcut cam 50 de minute, drumul este foarte bun și deși am folosit Waze-ul, am fi putut ajunge ușor și doar urmărind indicatoarele.

Încă de la intrarea în sat am văzut indicatorul către Muzeul Gospodăriilor Dobrogene și am decis să ne oprim la el după vizitarea cetății. Am anticipat că vom pierde ceva vreme la Enisala și așa s-a intamplat:).

Enisala este singura cetate genoveză medievală din Dobrogea, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea și având, inițial, scop militar.

Cetatea și-a schimbat numele de mai multe ori pe parcursul istoriei de la Heracleea  la Heraclee sau la Yeni-Sale.

Odată cu numele și-a schimbat și « propietarii ». Negustorii genovezi au văzut o mare oportunitate economică și comercială datorită poziției sale cu ieșire la lacul Razim ; Mircea cel Bătrân a considerat-o parte a sistemului defensiv al Țării Românești iar Otomanii au transformat-o în locația preferată pentru garnizoana lor, după cucerirea Dobrogei.

Odată ce aceasta și-a pierdut însemnătatea pentru dominația Otomană, a fost lăsată în fața vântului aspru, « cocoțată » pe vârful dealului ce supraveghea întreaga zonă, de jur împrejurul lacului Razim.

Abia în 1991 statul Român a văzut în ea oportunitatea turistică și a început să consolideze zidurile temerare, rămase în picioare în ciuda secolelor de izolare și uitare.

Am fost uimită plăcut să văd că pe parcursul vizitei noastre, constant au venit turiști, atât români cât și străini, semn că promovarea acesteia, deși este la început, a avut un rezultat bun.

Muzeul de la Cetatea Enisala

După ce am analizat fiecare piatră și am intrat și în mică clădire de lângă cetate : de care, sincer, am fost cam dezamăgiți dat fiind că adăpostește doar poze și câteva explicații, nimic din ceea ce ar putea să îl ridice la statutul de muzeu (așa cum e etichetat).

Gospodaria Dobrogeana – Enisala

Mie, personal, mai romantică din fire, mi-a plăcut casă din Gospodăria Enisala (un fel de muzeul satului), ce adăpostește câteva case din secolul trecut.

Flori la Gospodaria Dobrogeana – Enisala

Vremea caldă de toamnă și florile din grădină micuțului muzeu țărănesc, mi-a amintit de copilărie dar și de bucuria de a culege singură boabele coapte de struguri :).

Am pornit apoi către nouă noastră destinatie : cetatea de la Histria, care ne-a primit, rece, după oră apusului :). Dar această este o altă poveste, cu bune dar și cu mai puține bune :).

Nu uita sa dai follow si pe pagina de youtube pentru mai multe filmulete:

 

Dobrogea – frumusețea naturală – partea I

Câteodată sunt așa de fascinată de a descoperi locuri noi încât uit să le admir pe cele de lângă mine. Anul trecut am început să scriu despre Constanța, orașul meu de suflet, singurul prin care trecem în fiecare vară dar despre care știm atât de puține :).

Anul acesta am înițiat o altă serie, pe care sper să o continuăm, aceea a filmulețelor și relatărilor din Dobrogea, care pentru Travelfunpassion este și locul de naștere.

Dobrogea are o frumusețe aparte, ușor sălbatică, poate încă ne-explorată la adevărata sa valoare . Toate lumea se gândește doar la mare atunci când se vorbește  despre această  zonă insa  asta e plină de istorie, de câmpii, de munți antici, deltă dunării, biserici și peșteri vechi și …mai ales, o comunitate extraordinară.

Azi prezint un drum de acces până la mare, necunoscut multora, cea mai bună soluție pentru a evita traficul infernal înspre și dinspre Vama Veche : strada care trece prin Negru Vodă (unde, dacă nu știai, există o vamă pentru a ajunge în Bulgaria – foarte liberă ).

Mereu mi-a plăcut zona aceea foarte mult : câmpii multicolore de galben, roșu și albastru (da, ca un tricolor) , cu teren plin de maci, grâu, floarea soarelui și in 🙂

Satele sunt înșiruite de  o parte și altă a dealurilor, uitate uneori în altă vreme, cu mașini ce trec răzleț pe străzile bine asfaltate, cu oameni curioși și amabili.  Noi ne-am oprit și am pozat lanurile de floarea soarelui, animalele lăsate libere pe câmpuri și drumurile șerpuite.

Ne-a iesit un filmulet usor agricol dar plin de viață:).

Ceea ce aș vrea să mai spun e că în Dobrogea se găsesc fosile, domeniu complet necunoscut mie dar pe care îmi doresc să îl descopăr:).

Aceasta este doar prima relatare din multele ce vor urma despre Enisala, Histria, Tulcea, Deltă și  peșterile în Dobrogea .

Left Menu Icon
TravelFunPassion