Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - spring break

Croația: Riviera Medulin, Pula & Vsar

Vacanța de vară de anul acesta a fost îndelung discutată, am plecat de la ideea unei excursii exotice dar ne-am schimbat cu doar o săptămână înainte cumpărării de bilete.  Așa că planul făcut repede și « pe genunchi » a dus la organizarea unei vacanțe relaxante și foarte odihnitoare…..în care am parcurs 4000 de KM în mașină 🙂

Pula Croatia

Voiam mare, voiam istorie, voiam ceva nou si…..mai ales ceva nu foarte scump. Primele 3 dintre cerințe au fost atinse dar cea de a patra s-a dovedit imposibil de respectat dat fiind că am ales Croația ;). Pentru că cei 3 din grup m-au lăsat pe mine să organizez (au realizat apoi ce mare greșeală făcuseră :) am pornit către Nordul Croației, să descoperim Peninsula Istriei și bogățiile ei.

Portul Pula Croatia

În comparație cu partea de Sud a Croației (Dubrovnik), Nordul e un pic mai auster și nu atât de glamorous însă orașe ca Pula îți arată că istoria nu a ocolit zona această și că, din cele mai vechi timpuri, romanii au colonizat această zonă, lăsându-și ampreta.

Croația e împânzită de autostrăzi așa că distanțe de sute de km se pot străbate în câteva ore lejer, așa cum aveam să aflăm de-a lungul vacanței. Peninsula Istria este destul de aproape de Italia (ea acoperind, de fapt, 3 țări : Croația, Slovenia & Italia, lucru pe care îl vei simți clar când vei cauta un post de radio decent: toate sunt exclusiv în italiană).

Medulin Croatia

Medulin & Plajele sale
Prima seară ne-am oprit în Medulin și am putut să văd dezamăgirea pe fețele prietenilor mei, căci acest orășel turistic nu are nimic « wow » în el iar faleza cuprindea fix câteva restaurante și …cam atât. Nu numai că restaurantul ales nu a avut cea mai buna mâncare și prețuri dar nici serviciile nu au fost prea ok. Așa că m-au apucat instant emoțiile că zona aleasă nu a fost cea mai indicată și că vacanța putea fi ruinată.
Nimic mai greșit : a doua zi, cu un soare tocmai plăcut ne-am luat micul dejun privind marea direct de la terasă și ne-am hotărât să scoatem tot ce e mai bun din aceste zile si….exact asta am făcut.

Ambrela Beach Medulin

Ambrela Beach : « acvariul » natural cu pești
Citisem că apa de la Ambrela beach a câștigat « steagul albastru « (blue flag) pentru claritatea și frumusețea sa așa că a fost prima pe care am poposit în acea zi.  Micuța plajă părea să dezamăgească și ea din cauza lipsei de nisip, a oamenilor tineri sau a șezlongurilor (le-am descoperit puțin mai târziu căci, deși le plăteai binișor, trebuia să le cari singur de la locul lor ).

Dar odată cu pășirea în apă am avut cea mai frumoasă surpriză, mai ales pentru niște iubitori de snorkeling ca noi. Erau atât de mulți pești peste tot încât aveam impresia că voi înota într-un imens și cristalin acvariu natural.  Deși plaja Ambrela a fost minunată pentru înot și apele sale, nu a reprezentat neapărat o atracție pentru distracție așa că, am hotărât să descoperim și alte locuri în aceeași zi.

Beach Cape Kamenjak
La Premantura, Cape Kamejak am ajuns la indicațiile unui localnic de la oficiul de turiști căci toată zona e împânzită de plajă și voiam una cu vibe tineresc, muzică și relaxare.  Și le-am avut pe toate, mai puțin apa cristalină și plină de pești de la Ambrela.

Plaja era cu pietriș fin (puține sunt cele cu nisip fin). Am înotat dar, cel mai mult, ne-am plimbat și am admirat pădurea care înconjura plaja și tinerii de toate naționalitățile, veniți la unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică tehno din Europa.

Fazana Beach

Fažana beach
Fažana este un sătuc pitoresc, situat foarte aproape de Pula, ideal să te relaxezi și să înoți. Aici am găsit o plajă mult mai apropiată de ideea de modernitate, cu șezlonguri, beach baruri și muzică în surdină. Cred că au fost cele mai lungi ore petrecute la soare, savurând Cocktails uri răcoritoare și încercând să ne facem planul de bătaie pentru următoarele zile de vacanță.

Aici am realizat cel mai tare că aveam prea puține zile la dispoziție și prea multe lucruri de făcut așa că am mai renunțat la plajă și innot, lăsându-le pentru Muntenegru.

Vsar & Pula = bijuterii in Peninsula Istria

Pula Croatia

Peninsula Istria e bogată în istorie și sunt atât de multe de văzut încât  cu greu am redus numărul orașelor la 2 și am renunțat atât la vizitarea parcurilor naturale cât și la excursiile lungi cu bărcuța închiriată.

Orașul Pula

Colloseum Pula – Croatia

Pentru majoritatea românilor numele crează zâmbete și ocheade amuzante dar italienii îl numesc, mai simplu, Pola, așa neputând fi confundat cu orașul cu același nume din Sardegna.

Plimbându-te pe străduțele înguste din Pula, vei găsi o îmbinare armonioasă a multor civilizații și culturi, rezultatul fiind un oraș elegant, cu străzi pietruite înguste și clădiri istorice, aflate într-o stare exceptioanală.

Piata centrala Pula, Croatia

Romanilor le-a plăcut atât de mult acest oraș, cu ieșire la mare, încât au construit un minunat amfiteatru, ce face concurență Colosseumului de la Roma.  Venețienii au văzut și ei potențialul acestui oraș cochet și l-au îmbogățit cu un arsenal militar impresionant, ce a ajutat clar în perioada ocupației austro-ungare, când portul a fost un important punct de legătură pentru armată, până în anii 1800.

Amfiteatrul Pula, Croatia

Amfiteatrul din Pula este unul dintre cele mai bine conservate din lume (locul 6 ca mărime) și are o capacitate de peste 20 000 de spectatori, motiv pentru care este încă e folosit pentru concerte și spectacole colosale.  Dar cum a fost posibil să se mențină într-o stare atât de bună de-a lungul secolelor și să scape de distrugere, ca cel din Roma, de exemplu ? Pentru că era utilizat și în perioada medievală de către cavaleri și pentru că populația a înțeles cât de important e să nu îl distrugă și să îl lase în picioare:).  

Ca și curiozitate, am aflat că subsolurile sunt încă intacte pentru a fi vizitate. Pe vremuri, pe aici treceau gladiatorii în drumul către arenă dar și animalele ce urmau să fie sacrificate în luptele aprige (acum e o expoziție cu amfore).

Templul lui August, Pula, Croatia

Templul lui Augustus se află în mijlocul unei piețe micuțe, cu fața către port, o clădire impozantă, ca marea majoritatea a celor de pe vremea romanilor și, în trecut, fusese încercuit de templele închinate lui Jupiter, Junon și Minerva.
Templul a fost parțial distrus în timpul celui de-al doilea rzboi mondial, când o bombă a căzut chiar lângă el, dar refăcut, în mare parte, astfel încât e imposibil să nu crezi că e identic cu cel de acum 2000 de ani . Acesta se poate vizita și găzduiește o mică expoziție, un pic prea ciudată pentru gusturile mele dar care merită, clar, văzută .
Plimbându-ne pe străduțele din Pula am aflat că mare parte dintre clădirile antice sunt încă îmbrăcate în gresia originală, de pe vremea romanilor. (așa da rezistență, aș spune:))

În rest, bucură-te de oraș, de viața vibrantă de noapte, cu spectacole ce țin până în zori, de restaurantele cu meniuri apetisante (și prețuri pe măsură) sau de berea băuta alături de statuia lui James Joyce, aflată în clădirea în care scriitorul obișnuia să predea engleză.

Vsar, Croatia – Portul

Vsar
Aflasem despre Vsar că este o adevărată bijuterie a penisulei Istria și că este recunoscut pentru restaurantele sale, unde poți gusta adevărate preparate croate:).

Portul Vsar

Și așa ne-am decis să conducem, într-o seară, 40 de km din Pula și să admirăm un apus extraordinar în micul port croat.
Am ajuns în momentul cel mai magic dinainte de apus, acel golden hour (oră de aur) a fotografiei, bucurându-ne de culorile caselor amplasate la 54 de metri deasupra mării dar și atmosfera extrem de romantică.

Și că tot vorbim de romantism, se zice că Giacomo Cassanova a vizitat Vsar de nenumărate ori, lăsând în urmă multe domnițe înlăcrimate. Atât de multe îi datorează orășelul ăsta pietruit personajului, încât, în fiecare an, aici se organizează Festivalul Cassanova, pentru a-l celebra pe cel mai faimos amant italian:) (undeva pe la sfârșitul lui iunie, dacă te interesaza să te întâlnești cu sosiile sale moderne pe străzi).

Tot în Vsar am avut parte și dea cea mai savuroasă cină din Croația, cu mult peăte și un view frumos către portul în care erau ancorate numeroase iahturi (arătându-ne situația financiară a celor ce veneau să se cazeze în fostul sătuc pescăresc croat ).

Dar excursia noastră în Croaia a constat și într-o frumoasă plimbare în parcul natural de la Plivnice (LacuriLe Plitvice-paradisul croat ) sau o lecție de istorie vie pe zidurile medievale ale cetății Dubrovnik despre toate acestea, vom povești într-o relatare ulterioară :).

Genova – portul de pe coasta Liguriei

Genova

În Genova am ajuns prima dată anul trecut, într-o toamnă frumoasă, dar, fascinată fiind de multitudinea de lucruri pe care le puteam face în Nordul Italiei, am oferit puțin din timpul nostru pentru descoperirea orașului. Anul acesta ne-am hotărât să alocam măcar 2 zile ca să descoperim Genova și am rămas uimiți că nu a fost suficient pentru acest frumos port al Liguriei.

Genova

Genova a avut o asociere stransă cu Sfântul Imperiu Român și a fost cunoscută pentru flota sa feroce de marinari și războinici în Evul Mediu.  Mai mult decât atat, a fost un important port de pe Coasta Liguriei, cunoscut, în principal, ca și loc de naștere al lui Columb și al lui Nicolo Pagannini.
Genova este cunoscută și cu numele de « La Superba « sau « Cel Mândru » și face parte din patrimoniul UNESCO, din 2006.   Atât Strada Nuova cât și Pilazzi dei Rolli (tot grupul de clădiri) au intrat sub protecția UNESCO, fiind chiar încântătoare.  Înainte de unificarea Italiei, Genova era o republică de sine stătătoare și îngloba până și Corsica :).

Călătorește cu vechii mateloți la Muzeul Galata

Galata Museum/ Muzeul Galata

Gatala este de departe unul dintre muzeele care mi-au plăcut cel mai mult din ultima perioadă. Cuvântul «muzeu» nu îl caracterizează foarte bine, este un spațiu de joacă în care poți afla, interactiv, enorm de multe lucruri despre istoria Genovei, a migrației italienie de-a lungul timpului, despre viața lui Cristofor Columb și despre viața vechilor mateloți genovezi.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Noi am «călătorit» în jurul lumii în câteva ore și am putut simți câte puțin din experiențele celor care călătoreau cu navele genoveze pentru a descoperi noi teritorii dar și să “trăim” viața emigranților italieni din anii 1850 și să vedem prin câte treceau doar pentru a ajunge în America Latină.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Nu am crezut, la început, că vom sta atât de multe ore în acest imens spațiu cultural și că ne vom îmbogăți cunoștințele cu atât de multe informații. La sfârșitul vizitei am luat și liftul pentru a urca pe clădire și a admira orașul și vechile sale clădiri colorate.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Pentru prima dată în viața mea am avut și șansa să urc într-un submarin și să văd cum trăiau marinarii aceia care își petreceau câteva luni în spații atât de mici încât și cutiile de chibrituri ți se par imense.

Submarin – Muzeul Galata

Ne-am jucat, ne-am pozat, am râs și am plecat foarte încântați, negândindu-ne la prețul măricel pe care le-au avut aceste experiențe.  Vorbind de bilete : îți recomand să achiziționezi biletul comun Galata, Submarin și Muzeum Acvatic (40 de euro) dar și să îți rezervi mai mult de jumătate de zi pentru a le face pe toate și a te bucura cu adevărat de fiecare moment.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Relaxează-te cu peștii în Acvariul din Genova

Acvariul din Genova este cel mai mare din Europa și îți pot spune că este și unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut.  În prima parte a vizitei vei vedea delfinii, rechinii și multe alte specii de pești mai puțin cunoscuți; iar în cea de-a două parte vei păși direct în mediul tipic al faunei din Caraibe și vei vedea reptile preistorice, broaște roșcate, crocodili și multe soiuri de pești în culori intense.

Acvariul Genova

Acvariul Genova

Știu că există multe discuții în legătură cu situația peștilor din acvarii însă condițiile de la acvariul din Genova par incredibile și există multe specii pe cale de dispariție pe care încearcă să le salveze.

Acvariul Genova

Data viitoare când ajungem în Genovam sigur o să mai vreau să mergem încă o dată pentru că mi se pare o experiență inedită și mereu mă las fascinată de culoarea peștilor, innotul lor dar și mersul haios al pinguinilor.

Acvariul Genova

Admiră arhitectura specială din Cimitirului Staglieno 

Cimitirului Staglieno

În toamnă am avut timp de o plimbare scurtă la Cimitirul Staglieno și prin centrul orașului, fiind destul de norocoși încât să avem parte de proprii noștrii ghizi :).

Cimitirului Staglieno

Da, ai citit bine, cimitirul este pe lista de obiective turistice ale Genovei, și nu e prima dată când am vizitat ceva asemănător (Cimitirul Père Lachese fiind printre alegerile mele din Paris).

Cimitirului Staglieno

Cimitirul Staglieno se află pe dealul din apropierea orașului, cel mai înalt punct al său oferind o panoramă faină asupra Genovei.  Acesta a fost construit în anii 1800 și dispune de o gamă imensă de monumente, statui și sculpturi ,astfel încât să înțelegi mai bine perspectiva asupra unui loc din trecut, putând fiind cu ușurință tratat ca un muzeu îl aer liber.

Cimitirului Staglieno

Vorbind de arhitectură putem spune că statuile pe care le găsim lângă morninte au un frumos stil neoclasic imbinat  cu tradiția mediteraneană astfel că e chiar interesant să te apropii de ele și să urmărești fie trăsăturile fețelor sau pur și simplu vestimentația.

Panorama de la Cimitirului Staglieno

Și dacă nu te-am convins încă de faptul că a te plimba într-un cimitirul muzeu e ca orice altă vizită într-un parc, ar trebui să îți spun că Nietzsche, de Maupassant, Marc Twain și  Elisabeta de Austria (împărăteasă Sissi) au trecut pe aleile Cimitirului Staglieno și au scris până și în memoriile lor de impresia pe care acesta le-a lăsat-o.

Descoperă Nervi și una dintre cele mai frumoase promenade din Italia

Nervi

Din Genova poți lua trenul către Nervi sau merge cu mașina și te vei bucură de una dintre cele mai frumoase plimbări din Europa. Drumul de coastă din Genova spre Scalo di Caplungo, este cunoscut și ca Passeggiata di Anită Garibaldi, Nervi fiind o fostă zonă pescărească.  Odată ajuns langă mare, te poți și odihni câteva ore bune în Parcul di n Nervi, o zonă liniștită, formată din grădini diferite ce aparțineau, pe vremuri, vilei Gropallo, Saluzzo Serra, Grimaldi Fassio și vilei Luxoro. În zilele noastre zonă a devenit sediul muzeelor de artă modernă și contemporană din Genova.

Nervi

Ne-am bucurat de apusul de la Nervi de câteva ori și pot spune că e unul dintre motivele pentru care îmi doresc să ne întoarcem acolo. Vara e plăcut să iei cina la unul dintre restaurantele de pe coastă și să te bucuri de puțină răcoare, savurând un pahar de prosecco în fața panoramei incredibile a Mediteranei de la Nervi.

Nervi

Mai sunt multe alte lucruri interesante de făcut în Genova, mai ales cultural, dar despre toate voi povesti într-o altă relatare, găsind așa, mereu un bun motiv să vizităm acest frumos și subestimat port Italian

Dacă vrei să afli mai  multe despre aventurile Travelfunpassion ne poți urmări pe facebook travelfunpassion, Instagram si  Youtube travelfunpassion @Travelfunpassion.

Daca vrei sa citesti mai multe despre povestile noastre prin Italia, poti gasi mai jos cateva din destinatiile noastre preferate:

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Cinque Terre romantismul italian

Florența arta la superlativ

Veneția orașul plutitor

Roma, la citta eterna zile fullpartea I

Roma, la citta eternazile full partea II

2 zile pe Coasta de Azur – întâlnire cu chic-ul franțuzesc

Festivalul de la Cannes e un fel de Mecca pentru orice iubitor de film european și era ce va ce îmi doream, de ceva vreme, să bifez în agenda mea de evenimente.  Întâmplarea a făcut ca mica excursie de la Genova pe Coasta de Azur să se suprapună și cu ultimul weekend de festival, ceea ce ne-a încântat enorm. Dar să nu ne entuziasmăm prea mult pentru că la fața locului ne-am mai dezumflat un pic în ce privește posibilitatea de a vedea un film în celebra sală Palais des Festivals.

San Remo

De la Genova, unde am petrecut câteva zile frumoase și unde ne vom întoarce mereu cu drag, am luat mașina și ne-am hotărât să facem o plimbare romantică pentru a admira coastă a Liguriei și să intrăm în Franța pe Coasta de Azur.

Știam că se fac doar 3 ore de la Genova până la Cannes, pe autostradă, dar ne-am dorit să ne bucurăm de culoarea incredibilă a mării și să ne oprim în fiecare orășel fie el italian sau francez. Am reușit să facem 6 ore și asta nu doar pentru că ne-am oprit în San Remo să facem poze dar pentru că drumul de coastă e îngust, greoi și foarte lent.

Liguria

Cazarea ne-o alesesem într-un mic apartament pe malul mării, în Cagne sur Mer un sătuc romanțat și foarte elegant, aflat la jumătatea distanței dintre Nisa și Cannes.

După ce ne-am cazat am pornit grăbiți către Cannes, mult prea entuziasmați încât să mai avem și energia să analizăm cumva Cagne sur Mer.

Cannes

Cannes și al sau festival de film
Dacă ai ajuns cu mașina la Cannes trebuie să știi că sunt parcări cu plată peste tot și că o oră costă între 2 și 3 euro. Dacă tot dai banii aceștia ar fi bine să te asiguri că parchezi cât mai aproape de zona pe care îți dorești să o vizitezi. Noi am parcat lângă Gară pentru a fi la doar 10 minute de mers pe jos de Palais des Festivals, acolo unde mă visam zâmbind de pe covorul roșu :).

Festival de Cannes

Din momentul în care am ieșit pe străzile pline de oameni veseli, eleganți și frumoși am fost ca un copil în parcul de distracții. Totul mi se părea o altă lume, plină de opulență dar și naturalețe, una în care îmi doream să îmi petrec câteva ore bune :).

Cannes

Bineînțeles că am încercat să găsim bilete la filmul din seara respectivă și tot bineînțeles ni s-a râs în față:). Ne dusesem total nepregătiți căci biletele la festival sunt un Sf Graal pentru toți cei veniți la Cannes în luna mai. Așa că ne-am bucurat doar de plimbarea pe faleza de lânga celebrele scări de la Palais des Festivals.

Am făcut numeroase poze, sperând să surprindem vreo celebritate…noi și celelate sute de oameni care se înghesuiau halucinant, asta ca să îi exclud pe cei care stăteau cu scăunel de la primele ore ale dimineții.

După vreo două ore de căscat gura și admirat rochii somptuase( și mai ales de lungi promisiuni că de      « luni mă apuc de dietă » după ce le vedeam siluetele), am plecat să ne bucurăm de plimbarea pe Riviera Fraceză .

Roberto Benigni – Cannes 2018

Și așa plimbându-ne noi dezamăgiți că nu întâlnisem nici o stea de cinema, mai că m -am lovit de  ….Roberto Benigni.  Da, da…celebru din La Vita e Bella era la 2 pași de mine, făcându-mi ziua și mai însorită și mai fericită. L-am pozat în timp ce dădea mâna liniștit cu cei ieșiți din zona de vedetisme și zâmbea elegant în obiectivul aparatelor de fotografiat :).

Roberto Benigni – Cannes 2018

Am descoperit opulența la ea acasă pe Riviera de la Cannes: baruri albe, terase sofiticate, muzică asuzitoare, animatoare frustrant de frumoase și clienți rupți parcă din filmele de la Hollywood. La toate acestea noi eram doar niște spectatori amuzați, gândindu-ne că nu știu oamenii ăștia că la noi, la Mamaia, există o lume asemănătoare…cu prețuri ușoar mai piperate:).

Cina ne-am luat-o la un Irish Pub, că deh…de ce să nu mănânci fish & chips când ești la Cannes ?! Asta și pentru că era singura terasă ce nu era plină ochi…am înțeles și de ce, după ce a sosit mâncarea. Dar cum eram prea fericiți încât să ne enervăm, am refuzat politicos ceea ce adusese chelnerița  aceea plictisită. Și bineînțeles, ca în orice țară civilizată, nu am plătit consumația atâta timp cât am spus clar că nu era conformă cu ceea ce trebuia.

Cagnes sur Mer

După lăsarea serii ne-am întors către micul Cagnes sur Mer, care a doua zi ne-a demonstrat clar că nu era nici mic și ,clar, nici anost.

Cagne sur Mer & Renoir

Acest fost sat de pescuit a devenit la începutul anilor 1970 o stațiune populară și plină de viață, datorită plajei sale, Cros-de-Cagnes. Astăzi, orașul imbină perfect tradiția și modernitatea, prin orașul său medieval (Haut de Cagnes), cu multe monumente și numeroase activități nautice și culturale.

Pentru a-ți araăa ce mult ne-a plăcut la Vila lui Renoir, în pădurea de măslini, am făcut chiar și un filmuleț: imaginile vorbesc de la sine:)

Ne-am început ziua cu un mic dejun delicios, cumpărat de la una dintre numeroasele brutării de pe malul mării, luat pe plaja întinsă, plină de pietre și foarte lină.  Deși ne bucuram de soarele arzător am decis să vizităm orașul medieval, aflat în vârful dealului.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Ceea ce trebuie să știi e că acest elegant sat pescăresc a fost casa lui Renoir, în ultimii săi ani de viață. Vila lui Renoir, din milocul livezii cu măslini, poate fi vizitată și este locul perfect pentru a te bucura de cele 11 tablouri originale ale celebrului pictor dar și de sculpturi făcute în colaborare cu oaspeții săi.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Această frumoasă casă Neo-Provensală a fost construită pentru Renoir, deja foarte bolnav la acea vreme, și familia sa, în 1908 și oferă câteva camere, unde încă se mai pot găsi obiecte originale de mobilier dar și un balcon ce ofera o panorama incredibila de-a lungul costei Antibelor.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer
Vila Renoir – Cagnes sur Mer/ Atelierul de pictura

Le Haut-de-Cagnes & Grimaldi

Haut-de-Cagnes

Despre orășelul medieval citisem în drumul spre cazare și am fost curioși să îi străbatem străduțele dar și să ajungem la Palatul Grimaldi, aflat în inima Haut-de-Cagnes. Centrul medieval a fost numit sit istoric fracez în 1948, fiind considerat o oază de liniște și răcoare. Dacă nu știai, acesta este un centru medieval locuit, câțiva oameni au preferat să părăsească viață agitată de pe Coastă și să se retragă în clădirile istorice.

Haut-de-Cagnes

De-a lungul timpului foarte mult artiști ca Renoir, Soutine sau Modigliani au venit aici pentru a-și găsi insipiratia și s-au îndrăgostit iremediabil de acest loc. De altfel, comunitatea artiștilor este destul de extinsă aici, având posibilitatea să găsești mici ateliere pe fiecare străduță.

Haut-de-Cagnes

După ce ai obosit de la atâta urcuș, te sfătuiesc să savurezi un sirop la una dintre cele 3 terase de lângă Palatul Grimaldi.

Ceea ce aș vrea să își spun este să nu încerci să vizitezi ceva între oră 12 :00 și 14 :00 căci totul este închis – sieta francezilor este mai rea decât cea a italienilor și nu le pasa de nimic altceva decât de ea:).

Haut-de-Cagnes
Haut-de-Cagnes

Ce am aflat despre acest Palatul Grimaldi Că a fost construit în 1310 de către una dintre cele mai înstărite familii și în interiorul său se află 3 alte muzee cu teme specifice zonei: Muzeul măslinilor,  o introducere în istoria și cultivarea acestei arte; Colecția obscură și excentrică Suzy-Solidor, un grup de portrete ale cabaretului chanteuse, pictate de prietenii săi artiști & și Muzeul Mediteranean al Artei Moderne, care conține picturi și ale artiștilor de secol XX îndrăgostiți de Coastă de Azur.
Dar deși nu am intrat să admirăm și noi aceste colecții, ne-am bucurat de câteva cadre furate în curtea interioară a Palatului, de scara largă ce îți oferea view ul spre întreaga construcție și de arborii seculari ce avea de spus atâtea și atâtea povești .

Din păcate nu am avut timp să facem tot ceea ce ne-am dorit în aceste două zile dar am decis că trebuie să ne întoarcem, să petrecem câteva zile și în Nisa și Ezre. Deși, fie vorba între noi, Nisa nu ne-a inspirat prea mult din mersul mașinii dar cine suntem noi să judecăm locul preferat de promenadă a vechii aristrocații europene ?!

Dacă vrei să afli mai mult despre destinații faine din Franța poți citi și:

Mont Saint Michel; Abația și legendele sale

Paris; magia unui oraș plin de istorie; partea I

Castelul VERSAILLES – Incursiune la Curtea Regelui Soare – partea III

Casteleul Vincennes – incursiune la curtea Regelui Soare partea II

Vaux-le-Vicomte Fontainebleau – incursiune la curtea Regelui Soare partea I

Deauville Trouville pe urmele lui Coco Chanel

Delfinariu și Microrezervatia Constanța-cum să redevii copil în câteva ore

Ce fac niște dobrogeni în fiecare weekend de vară? Păi merg la mare :). Și ce fac ei dacă e vremea urâtă rău ? Păi caută  locuri de pierdut vremea …nu de altă dar travelfunpassion nu prea suportă să stea în casă; vrea să descopere locuri noi și vrea să ți le arate și ție.

Azi vreau să îți spun cum a fost la Delfinariu și ce spectacole ne-au impresionat pe noi.

Am achiziționat online biletele – au o platformă care merge foarte bine și pe care te sfătuiesc să o folosești dacă nu vrei să pierzi mult timp la coadă.  Căci da..…era o coadă imensă la intrare, mulți părinți încercând să găsească o soluție pentru a nu îi ține pe cei mici închiși în cameră  (cam așa face și jumatatea travelfunpassion, doar, doar o scapa de gura mea 🙂).

Să revenim la biletele online: pentru fiecare tranzacție există o taxa de plată cu cardul dar prețul e mult prea mic astfel încât am preferat varianta comodității și le-am luat pe toate cu 2 ore înainte de spectacol.  Pe platformă scrie că ar trebuie să printezi biletele dar să știi că merge și cu codul direct pe telefon așa că nu alerga să găsești un xerox.  Poți alege unde își dorești să mergi: Planetariu, Observatorul Astronomic , Microrezervatie, Delfinariul, sau spectacolul cu lei de mare.

Ceea ce trebuie să știi este că Delfinariul face parte din  Complexul  Muzeal de Științe ale Naturii Constanța așa că poți opta și pentru o vizită la acvariul din piața Casinoului (opțiune la care noi am spus pass).

Pentru a afla cât costă fiecare spectacol poți intră pe pagina oficială și să verifici și dacă apar și spectacole noi : http://www.delfinariu.ro/ .

La spectacolul cu delfini era coadă și foarte aglomerat, poate și pentru că ziua era una înnorata și deloc optimistă pentru plajă, așa că aproape toți turiștii avuseseră aceeași idee că și noi :). Puțini oameni fără copii dar și eu mă bucur la vederea delfinilor la fel de mult ca și un copil așa că …ne-am integrat cumva în spațiu.

Showul cu cei 3 delfini ține 25 de minute dar nu îți dai seama când zboară timpul, mai ales dacă ești preocupat să le prinzi fiecare acrobație și să bați din palme mai tare decât puștiul de 3 ani de lângă tine:).

Ultima dată asistasem la un spectacol similar în Valencia și acela a fost mult mai lung și cu mai mulți delfini (cred că 6 sau 7) dar până la urmă vorbim de costuri diferite.

Delfinariul din Constanța este singurul din țara și știu că s-au confruntat cu ceva probleme financiare în ultimii ani dar acestea nu au afectat cele 3 mamifere, aduse tocmai din China.

Nu luasem inițial bilete pentru show-ul cu Lei de Mare însă în ultimul moment ne-am hotărât să mergem și la acesta, dat fiind că nici unul dintre noi nu mai văzuse unul similar.

Acest show este găzduit de către Delfinariul Constanța de doar 2 săptămâni și cei 3 lei de mare (2 femele și 1 mascul) sunt aduși din Paris (deși născuți în California).   Partea funny a întregului spectacol a fost dată de masculul Leu de Mare, care s-a încăpățânat să nu asculte « comezile » celor 2 antreoare care mențineau atmosfera.

În deschiderea spectacolului  am aflat  despre diferența dintre foci și leii de mare, reprezentație făcută cu grație  chiar de cele 2 « fetițe » astfel încât să înțeleagă toată lumea:).  Cel mai amuzant moment a fost când masculul Leu de mare a încercat să fure găleala cu pește în timp ce cele 2 « fetițe » făceau numeroase acrobații cu o minge.

Îți recomand cu căldură să te duci la acest spectacol, amuzant, frumos povestit de instructoare și inedit prin comportamentul total neascultător al masculului grupului.

La sfârșit am ieșit zâmbind și am făcut și un tur al Microrezervației, unde se pot întâlni diferite animăluțe (zebre, căprioare, porci mistreți, cai etc) și păsări (cele mai cool fiind pelicanii). Am insistat să urmăresc minute bune zborulul unui pelican astfel încât să am o fotografie de care să fiu mândră (rămăsesem eu cu frustrarea aceasta încă de la Jurilovca, atunci când pelicanii au fost scumpi la vedere).

Am continuat ziua cu o vizită la Muzeul de Arheologie Constanța și o cină copioasă la cel mai cunoscut resurant grecesc din Piața Ovidiu : Nikos (locul acela în care ne place să visam la vacanță doar gustând din tzatiki: http://www.nikosgreektaverna.ro/ ).  Dar despre asta îți povestesc în următorul nostru articol:).

Dacă vrei să știi mai multe despre travelfunpassion ne poți urmări și pe Facebook, Instagram & Youtube.

Dacă te interesează mai multe destinații din Dobrogea poți găsi detalii la:

Enisala cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea – Histria & Ibida

Dobrogea frumusețea naturală partea I

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Gura Portiței Raiul sălbatic din Dobrogea

Roma, la citta eterna – 4 zile full – partea II

Piazza Navona

Dacă în prima parte a poveștii ți-am spus cam ce poți face în primele 2 zile în Roma, azi vorbim ce faci pe restul celorlalte 2 zile din city break-ul tau (Roma la citta eterna 4 zile full -partea I ).

Dar să nu divagăm și să nu uit:  te anunț, de acum, că la sfârșitul mini-vacanței vei avea nevoie de teneși  noi pentru că îți vei pierde sigur tălpile pe piatra cubică a « cetății eterne » (cel puțin jumătatea travelfunpassion așa a făcut și, nu, nu a fost prea încântat dar eu cu el cu papucii rupți nu mergeam pe Coasta de Azur 🙂.

https://www.youtube.com/watch?v=uhMrMEGqhx8&t=2s

Să ne continuăm deci vizita pe străzile Romei !

Podul San’Angelo

A treia zi:  San Giovanni în Laterano, Via Corso, Piazza Navona, Villa Borghese & Pantheonul

Basilica San Giovanni in Laterano

A treia zi am pornit-o dis de dimineață către San Giovanni in Laterano, să admirăm cea mai mare și frumoasă catedrală din Roma. Și nici nu mi-am imaginat că vom nimeri duminică dimineața la celebra slujbă din San Giovanni, o slujbă care mi-a oferit o frumoasă surpriză : m-a impresionat (și asta vine de la cineva care calcă în biserici doar la obligații sau din interes pur turistic).

Basilica San Giovanni in Laterano

Biserica San Giovanni e considerată una dintre cele mai vechi din lume, temelia ei fiind pusă în anul 312, cu 14 ani înainte  de Basilica Sfântul Petru. În secolul al XVII-lea reconstruirea bisericii a fost cerută de către Papa Innocenzo al IIIlea și oferită arhitectului Borromini.

Basilica San Giovanni in Laterano

Aceasta nu e doar mai mare decât Vaticanul dar reprezintă si “inima catolicismului”, purtând ampreta secolelor și fiind  una dintre cele mai vizitate de către enoriași de-a lungul timpului. Numele de «Laterano» vine de la numele familiei de patricieni care a deținut terenul până în secolul al IVlea, când Constantin s-a căsătorit cu moștenitoarea acesteia și a primit terenul ca « zestre ». Cele mai vechi elemente de la Basilică sunt scara de lemn (cea care, se spune, a fost adusă de la Ierusalim de Împărăteasa Elena) și Obeliscul din piața alăturată  (care poartă  inclusiv dedicația directă către Constantin și care e de pe vremea Faraonului Tutmes IVlea).

Ceea ce trebuie să îți spun e că San Giovanni se află la doar 15 minute de mers pe jos de Colloseum și că drumul e unul plăcut, pe străduțe înguste cu magazine vechi și localnici curioși ce își beau cafeau pe trotuar, admirând șirul turiștilor gălăgioși.

Drumul dintre Basilica San Giovanni in Laterano si Colloseum – strazi inguste in Roma

Am  încercat să grăbim pasul către parcul cel mai mare din Roma, Borghese, acolo unde ne doream să vedem Galeria Borghese și să admirăm frumoasa colecție de sculpturi ale lui Bernini. De departe cea mai plăcută experiență din acest city break : am avut șansa să stăm singuri în aceeași cameră cu opere atât de minunate, să mă uit la fiecare cuta a scupturii lui David (de Bernini) sau să admir minute în șir un tablou de Caravaggio.

Piazza Maria del Popolo

Muzeul este găzduit de o vilă din secolul al XVII lea, aparținând unei cunoscute familii din Siena care a prosperat în Roma și a adunat o mică avere, având legături puternice și cu Papalitatea (Papă Paul V) dar și cu sora lui Napoleon. Pentru a vizita Galeria Borghese este necesar să îți faci o rezervare online deoarece au un număr limitat de locuri dar noi am fost norocoși : am reușit să ne strecurăm pentru că un alt grup întârziase.

Galeria Borghese – din Parcul Borghese

Galeria Borghese – din Parcul Borghese

Pentru prânz îți sugerez să eviți zona foarte turistică iar dacă chiar nu mai reziști de foame și riști să îți iei la bătaie prietenii (eu, una, mă transform într-un monstru dacă îmi e foame, mai ceva decât reclama la  Snickers) poți opta pentru pizzeriile care vând la bucată și să îți alegi 2 felii din acele tăvi mega apetisante :).

Pantheonul

Pantheonul este obiectivul cel mai plin de controverse din Roma, acela care a supraviețuit mileniilor datorită protecției primite de la Biserica Catolică dar care, la bază, nu a avut absolut nici o legătură cu creștinismul sau religiozitatea.  Pantheonul este aceea « mecca » pentru cei care văd valoarea să istorică și arhitecturală și care ignoră « ampreta » catolicismului.

Frumoasa clădire a Pantheonului nu este ceea originală, este chiar cea de a treia construită pentru a «înfățișa » celebrul templu. Și deși poți cu ușurință citi că a fost construit de către Agrippa, ar trebui să știi că acesta nu a avut absolut nici o legătură cu ceea ce se vede azi. El a construit, într-adevăr, primul templu în secolul 25-27 AH dar acesta a disparut în totalitatea în timpul incendiului din anul 80 AH (atunci când și Colloseum a fost foarte avariat).

Pantheonul de azi a fost ridicat de către Hadrian în anul 126 AH și a fost dedicat lui Agrippa și primei sale construcții și tocmai de aceea poți vedea inscripția de pe partea frontală. Partea amuzantă este că până în secolul al XIX-lea nimeni nu a știut că Pantheonul nu era ridicat de către Agrippa chiar dacă metoda de construire arată o evoluție arhitecturală evidentă.

Ceea ce a salvat Pantheonul de la o soartă similară cu cea a Colloseumului ( lăsat în paragină și distrus bucată cu bucată) a fost tocmai ideea împăratului bizantin Pochas de a îl face cadou Papei Bonifacio al IVlea.  Ca orice clădire pe care a pus vreodată mâna biserica, această a fost repede “botezată” și transformată în biserică și, deși, i s-a negat identitatea păgână, macar a  a rămas singurul monument antic atât de bine conservat (face și biserica ceva bun în lumea asta )

Ceea ce e și mai interesant e că încă nu se știe clar scopul inițial al acestui templu și că a fost folosit  fie ca biserică fie ca loc de veci (sunt înmormântați câțiva regi și regine și…mai ales : pictorul Raphael) dar și ca  sală de conferințe.  Clădirea aceasta este atât de frumoasă și atât de măreață încât a inspirat alte construcții celebre din lume: de la Duomul din Milano și Florența la Capitoliul american sau Galeria Natioanală de artă în Washington.

După baia de mulțime din Piazza della Rotonda, din fața Pantheonului, ne-a retras să admirăm pictorii stradali de la Piazza Navona dar și faimoasele fântâni desenate de arhitecți celebri.

Piazza Spagna – Spanish Stairs

Apusul ne-a prins pe Scările Spaniole (Spanish Stairs), din Piazza Spagna, admirând mulțimea care se retrăgea grăbită către hoteluri sau către gară. Prima dată când am visat la poveștile Scărilor Spaniole a fost când am văzut filmul Vacanțe Române, cu mult înainte de a ateriza la Roma :).  Legenda spune că în timpul inundațiilor din secolu XVI, apele Tibrului au adus în fața scărilor o barcă eșuată. Pentru a susține această legendă, Pietro Bernini a desenat barca din marmură ce se poate admira și azi.

Ziua a 4a – ultima din aventura Romana 🙂

În ultima zi aveam doar câteva ore că să aruncăm o ultima privire Romei  așa că am pornit cu bagajele spre centrul orașului.  Lângă Piazza Spagna se află un mic depozit pentru bagaje  (https://www.stowyourbags.com/it/shop/roma/deposito-bagagli-piazza-di-spagna/) , mega smart : îți lași bagajul și plătești pe fiecare oră un preț de 3 euro. Dar atenție, nu te speria de cei 3 euro : aceștia sunt pentru un dulap mare în care intră ușor 3 valize medii. Ceea ce trebuie să îți mai spun este că se plătește doar cu cardul așa că poți evita cu ușurință să scoți bani de la bancomante.

Fontana di Trevi

Ne-am reîntors la Pantheon și am vizitat și Biserica San Luigi dei Francesi pentru a admira un minunat Caravaggio dar am și căutat, entuziasmați, alte 2 lăcașuri unde se ascund tablourile pictorului nostru favorit. Așa am aflat că Santa Maria del Popolo va fi închisă pentru renovare vreo 2 ani – îți spun asta caa să nu o cauți și tu prin Piazza de Popolo cu gps ul și să te simți inutil că nu reușești să o vezi deși ți se spune clar « uite-o acolo »  🙂

Piazza Navona

Ne-am retras din nou către Piazza Spagna și am savurat o înghețată bună, bună (clar s-a văzut la cântar că în fiecare zi  am mâncat o înghețată cu 2 gusturi)  de la Gelateria Venchi :    https://www.venchi.com/it/negozi/roma-piazza-spagna  (una dintre cela mai racoarase și aromate încercate la Roma).

Gata : ești obosit ?! Hai către aeroport sau către gară (acolo unde ne îndreptam noi) și pleacă spre o altă destinație…urmând să admiri mai târziu sutele de fotografii :).

Daca ti-a placut micul nostru ghid, nu uita sa ne dai follow si pe Facebook, Instagram si Youtube la @Travelfunpassion

Dacă ești interesat de mai multe relătari din Italia poți citi și:

Roma, la citta eterna 4 zile full – partea I

Veneția orașul plutitor

Bologna culoare și viață

Cinque Terre romantismul italian

Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

Florența arta la superlativ

Pisa, micul oraș cu turn înclinat

Genova, portul de pe coasta Liguriei

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Roma, la citta eterna – 4 zile full – partea I

Parcul Boghese

Ideea de a vizita Roma a fost spontană și a venit să se muleze cu dorința jumătății Travelfunpassion de a vizita « la citta eterna » ca parte dintr-o vacanță mult mai mare.

M-am gândit mult ce aș putea scrie despre Roma, ceva ce nu a mai fost spus deja de nenumărate ori și cred că, deși locurile de văzut sunt mereu aceleași, senzațiile pe care le-au lăsat vizitatorilor pot fi atât de diferite. Uitându-mă înapoi, într-un decembrie 2004, îmi revine în minte tânăra de 20 de ani speriată, ajunsă în marele oraș împreună cu fratele  și cu prietena ei, căutând pierdută pe străzi acel mic apartament ales pentru sărbătorirea primului Crăciun departe de casă 🙂

Roma

Da, asta e Roma pentru mine: primul și singurul Crăciun pe care nu l-am petrecut departe de casa părințiilor mei . De atunci am revăzut de foarte multe ori Roma și de fiecare dată am văzut un alt oraș, atât de cameleonic, de la un anotimp la altul arantandu-mi o altă față a sa.

Am plecat din București la 9 dimineața (https://www.ryanair.com/ro/ro/)  dorindu-ne să avem câteva zile   « as the romans do »:).

Cazarea am ales-o pe Airnbnb (https://www.airbnb.com/rooms/21747433),  un mic apartament cochet la puține minute de Vatican, perfect pentru 5 persoane care ajungeau aici doar să doarmă.

Noi am facut si un filmulet: special pentru a va trezi interesul pentru city-breakul din Roma:

Hai să vedem programul pe 4 zile care să bucure și pe cei pentru prima dată în oraș dar și pe cei care vin să își reamintească ce frumos e:

Prima zi : Vatican & Musei Vaticani

Vatican: Basilica Sf Petru

Am debarcat la cazare și am hotărât să o luăm încetișor la picior către micul stat în stat: Vatican. Google maps ne-a cam dat o țeapă dat fiind că în loc să facem 15 minutes (ceea ce am descoperit mult mai târziu) am făcut vreo 40 de minute sub un soare Italian arzător și o foame fantastică, fiecare dintre noi visând cu ochii deschiși nu la comorile Vaticanului ci la o pizza mare și bună :).
Odată ce ne-am infruptat din celebrele mâncăruri italiene, am pornit către Vatican și am profitat la maxim de faptul că piața Vaticanului nu era atât de aglomerată (avantajul de a o vizita vineri devreme, înainte de sosirea tuturor călătorilor de weekend).

Vatican: Basilica Sf Petru

Dacă nu știai încă, îți spun că Basilica din piața Vaticanului nu este cea originală :). Prima construcție a apărut din ordinul lui Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea, și a fost ridicată pe locul pe care se bănuia că ar fi fost îngropat Sfântul Petru. Prin perioada Renașterii biserica inițială era într-un statdiu avansat de degradare și Papa Iulius al doilea i-a cerut lui Michelangelor să lucreze la una nouă, fix pe același loc.

Piata Vaticanului: Fantani

Piata Vaticanului: Fantani

De fiecare dată când am intrat în Basilica Sf Petru m-a uimit grandoarea și magnitudinea locului însă niciodată nu mi-a trezit vreun sentiment divin sau măcar apropiat cu vreo epifanie. Poate pentru că locul este foarte turistic, poate pentru că indiferent dacă am prins sau nu slujba am fost șocată de comportamentul celor din jurul meu sau poate pentru că eram mai ocupată să admir opere de artă decât să descopăr credința :).

Vatican: Basilica Sf Petru

Vatican: Basilica Sf Petru/ Pieta de Michelangelo

Tot aici am aflat cât de mulți fanatici există, unul, în mod special, în 1972, a încercat chiar să și distrugă marea operă a lui Michelangelor, Pieta, lovind-o cu ciocanul. Din fericire, doar o mică parte din ea a fost avariată și a putut fi refăcută ușor (brațul și umărul rupte) dar, de atunci, aceasta stă închisă în spatele unui geam antiglonț.
Morții se pare că vând bine de tot în orașul sfânt date fiind cozile de la « icoane » dar mai ales de pe la mormintele papilor cei « sfinți » ( ignorând ușor nebuniile de care se făceau vinovați Papa Alexandru al II- lea & gașca).

Muzeul Vaticanului – Musei Vaticani

Muzeul Vaticanului era în planul nostru de vizită pentru după-amiză, alegând să cumpărăm biletele online pentru vizita de noapte a acestuia. Începând din mai 2018, pe durata sezonului, vinerea se poate vizita muzeul începând cu orele 19 :30 până la 23 :00 (ultima intrare fiind la 21 :00). Deși la început mi s-a părut o idee foarte bună, evitând cozile infernale dar și bucurându-ne de atmosferă specială, pe timp de noapte, am aflat cu dezamăgire (abia la sfârșit) că nu toate expozițiile erau deschise turului acestuia :(.

Muzeul Vaticanului – Musei Vaticani

Muzeul Vaticanului – Musei Vaticani

Memorabilă a fost vizită de la Capela Sixtină, unde am stat câteva minute în șir admirând capodopera lui Michelangelo și imaginându-ne cum a pictat toate acestea, întins pe spate, cocoțat la multe zeci de metri, cât mai aproape de tavan. Mi s-a părut mult mai mare și mai fascinantă decât prima dată, dovadă că mereu vedem lucrurile diferit dacă suntem în compania persoanelor potrivite.

A doua zi: Colloseum, Forumul Roman & Altare della Patria

Colloseum

Cea de a doua zi a fost una dintre cele mai pline și atât de savurată de întregul nostru grup pentru că fiecare avea alte așteptări: jumătatea travelfunpassion își dorea enorm să admire fiecare piatră din Forumul Roman și să își imagineze luptele gladiatorilor din Colloseum; prietenii noștrii voiau să se bucure de fiecare moment dintr-o zi superbă în vechia capitală ; eu îmi doream să revăd locuri dragi dar mai ales să revăd oameni dragi mie :).

Colloseum

Ca orice italian adevărat am hotărât să începem cu o excelentă colazione (mic dejun) într-o locație mai mult decât superbă: dealul din față Colloseumului, savurând un pannino cu prosciutto crudo și un cappuccino :).

Colloseum

Sa nu uitam mottoul acestui city break: When în Rome…do what the Romans do:).

Am stabilit de la început să nu ne sperie cozile de la obiectivele turistice dar… tot am fost suprinsi că, la Colloseum, am stat mai mult la coada cu « skip de queue » (sări coada ) decât la cea normală. Noi am urmat turma și am intrat după 40 de minute de așteptat în soare cu sticle de apa de 2 euro bucată (că senegalezii sunt afaceriști nu glumă :)) și am pătruns sub coloanele istorice ce ascundeau atât de multe povești sau …cosmaruri (depinde din ce perspectivă le vedem).

Colloseum

Ceea ce ar trebui să știi e că ieșirea din partea de vest era numită și Poarta Morții din cauza faptului că pe aici erau cărați gladiatorii căzuți în luptă. Primele jocuri în arenă au avut loc în anul 80 AD și au ținut timp de 100 de zile, cu peste 300 de gladiatori au oferit, atunci, « spectacol » romanilor. Ultimele lupte au fost organizate în anul 435 AD iar, în 847, Colloseum ul a fost afecatat de un cutremur ce a dus la daramanrea zidurilor de rezistenta. Dat fiind că a fost lăsat o lungă perioadă de timp în paragină, părți întregi din fațada de marmură au fost furate și utilizate la ridicarea Basilicii Sf Petru .

Eu am aflat în decursul acestei vizite nu doar că sute de gladiatori mureau în luptele aprige dar și că mii și mii de animale au fost sacrificate în timpul acestora, specii întregi fiind date dispărute (rinocerul alb african).

Sunt convinsă că și tu ai văzut celebrul film Gladiatorul al lui Ridley Scott (eu, una, am visat mult la pachețele de mușchi ale gradiatorilor –actori 🙂 ) dar ceea ce probabil nu știai e că acesta își dorea să îl filmeze în Colloseum. Restricțiile și costurile impuse de primăria din Roma cât și faptul că nu avea chiar grandoarea dorită de cunoscutul regizor l-au determinat să mute filmările în Malta, unde reconstruit o copie a acestuia pentru doar….1 million de dolari :).

Forumul Roman

Forumul Roman

Vizita la Forumul Roman s-a dovedit o experiență foarte faină, pierduți printre ruine de temple vechi și arcuri de triumf, la umbra copacilor înfloriți și printre fântâni răcoroase, tocmai bună să ne apere de soarele toropitor de mai.
În perioada Renascentistă, Forumul Roman a fost părăsit, interesul general fiind mai mult axat pe construcția de de castele feudale sau turnuri înalte (i-a lovit rău pe italieni dat fiind ca nu exista un oras fără un turn), zona antică fiind trasformată ușor, ușor, în câmp pentru hrănit vitele.
Ca să se descopere toate minutatiile astea antice, arheologii au avut nevoie de peste 100 de ani de excavații, abia în secolul XX putând să declare că terminaseră tot ce se putea de descoperit :).(oare câte vite hraniseră cu plantele astea exotice ?!)

Forumul Roman

Arcul lui Constantin – Roma

Una dintre cele mai faine chestii la Roma este că oriunde te-ai uitat vezi bucăți « vii » de istorie: pe de o parte istoria Antică, Evul Mediu, pe de altă parte clădiri Renastentiste sau altare moderne închinate istoriei recente ale Italiei.
În weekend, strada care leagă Colloseumul de Piazza Venezia e închisă traficului așa că te poți plimba liniștit printre artiștii stradali, admirând pe de o parte statuile marilor conducători romani (l-am « vânat pe Traian » căci aveam un interes personal) și pe de altă parte Forumul Roman și Altarul Patriei.

Altare della Patria

Altare della Patria este o clădire ce face notă discordantă cu arhitectura veche romană de care se înconjoară, o « imesitate » Renascentistă, ridicată pentru a celebra Unificarea Italiei, închinată regelui Vittorio Emanuele al-II-lea.
Să se ridice acest monument a fost cam la fel de greu ca și unificarea acestei țări (măcinată secole întregi de lupte dintre regiuni ) din cauza zonei nisipoasă sau a templelor antice decoperite la primele săpături, temple pe care trebuia să se ridice acest simbol militar. Construirea acestuia nu a fost lipsită de controverse dat fiind că era nevoie să se demoleze numeroase clădiri din jurul său și că toate acestea erau pe acolo de pe la Evul Mediu. A fost nevoie de un plan foarte structurat pentru a nu afecta importanta zonă istorică ce face încă din Romă o cetate eternă.

Altare della Patria

Albul imaculat al marmurei sau grandoarea statuii lui Vittorio Emanuele (doar mustață să are 1 metru :)) fac din această locație o destinație MUST a Romei. Recunosc că nu am intrat niciodată în muzeul militar găzduit de Vittoriano (așa cum i se mai spune monumentului) însă, anul acesta, am urcat pentru prima dată pe terasa superioasa a clădirii. Dincolo de prețul de 10 euro pt 1 minute de urcat cu liftul și ușoara stare de rău de înălțime, a meritat să admir orașul de sus, să încercam să identificăm unde erau celelalte monumente și să ne șocăm de felul cum arată Pantheonul de la depărtare.

Panorama de pe Altare della Patria

După această vizită te invit să o iei la picior pe via Corso și să descoperi pe partea dreaptă Fontana di Trevi (cu nebunia aferentă selfie stickurilor, cererilor în căsătorie spontane sau a senegalezilor care încă mai vând « colorată, mâine-i gata » în lumea telefoanelor mobile) și pe partea stânga Piazza Navona și minunatele sale statui de la fântânile artizanale.

Noi am încheiat a doua zi de ( bine zic … cei 20 de km de « pedalat » pe jos) in Transtevere, locul acela tinereasc, plin de viată, tipic italiană, savurând o bucată de pizza și un pahar de alcool, direct pe stradă, ascultand un artist pe care il chinuia rău de tot talentul.

Nu uitati ca ne puteti gasi pe Facebook, Youtube si Intagrame : @Travelfunpassion

Gura Portiței – Raiul sălbatic din Dobrogea

Gura Portitei – cazarea

Odată cu venirea primăverii am început să colindăm iar prin Dobrogea noastră dragă.

Așa că, a doua zi de Paște, am pornit spre un loc despre care am tot auzit povești și pe care îmi doream să îl descopăr : Gura Portiței, Jurilovca.

Mulți îmi povestiseră că e o localiatate mică, pescărească unde se poate mânca un borș de pește demențial.

Plaja de la Gura Portitei

Bineînțeles că nu toate ies așa cum  plănuiești inițial, așa că borșul de pește a rămas să fie bifat într-o altă vizită. Am căutat o barcă să ne ducă până la Gură Portiței, locul care,  în ultimii anii, a fost vizitat de către cei care își doresc o experiență a mării…altfel :).

Plaja de la Gura Portitei

Dar de ce la Gura Portiței ?

Portul de la Gura Portitei

Este un sat de vacanță izolat de apele lacului Golovița, cu acces foarte limitat pe uscat (barcangiul spusese că drumul a fost închis de ceva vreme și oricum era accesibil doar cu mașini de teren), semn că, pentru o încă bună perioadă de vreme, locul acesta va rămâne cam singura plajă virgină a litoralului românesc.  Păi cum litoral la Lac?  păi da, că apele lacurilor Razim, Sinoe & Golovița se varsă în Marea Neagră și așa ni se oferă accesul la fâșia de plajă îngustă și liniștită.

Încă de când am intrat în micul port de la Gura Portiței m-au impresionat căsuțele de vacanță vopsite în albastru și alb, tipic lipovenești (asta și pentru că unul dintre locurile mele preferate de la Muzeul Satului din București este exact modelul casă bătrâneasca de la Jurilovca).

Plaja de la Gura Portitei

Cum eram totuși entuziasmată să descopăr plaja, am pornit direct acolo pentru a face poze cu pescăruși, nisip, scoici și cu oamenii frumoși care mă însoțeau. Am zăbovit cam oră oră și jumate, spre disperarea barcangiului care ne aștepta și care pariase cu nu avem ce face mai mult de 30 de minute. Well….el nu știa ce nebuni suntem noi cu pozele și cu vietățile sălbatice astfel încât să căutăm sub fiecare piatră, scoică și mușuroi de furnici . Am « fugărit » până și doi șerpi de apă, curioși ce căutau ei eșuați pe nisipul fierbinte:).

Plaja de la Gura Portitei

Casute la Gura Portitei

Am intrat în zona protejată unde am văzut pentru prima dată în viață mea o fâșie de plajă acoperită în totalitate de cochilii cu formă perfectă.  Odihnindu-se la soare, cateva zeci de pescăruși plictisiți, au fost treziți la viață doar de zumzetul aparatului foto.
Aș vrea să pot spune că liniștea de la Gura Portiței era spartă doar de râsetele noastre și de cântecul păsărilor dar…..si alți turiști avuseseră aceeași idee ca și, noi și în scurt timp, plaja se umpluse de tineri.

Nu am găsit cunoscutul restaurant deschis dar ne-am bucurat de cozonacul pus la pachet și de cele câteva banane, mâncate pe malul mării.

Pelican la Jurilovca

Pe drumul de înapoiere l-am rugat pe barcangiu să oprească pentru a urmări și vreo câțiva pelicani, dar poate data viitoare voi avea și inspirația să îi focalziez cum tebuie atunci când îi pozez …graba strică treaba asta e clar.

Pelican la Jurilovca

În portul din Jurilovca există o limbă de pământ, printre apele lacului, umbrită de stufăriș, unde se ascund lebede, porumbei și pelicani…..toti « vânați » conștiincios  de noi, cu unicul scop de a fi imortalizați “pe peliculă”.

Ne-am învârtit puțin prin sat și am căutat și cetatea de la Argamum (Orgame),  cea care a rămas pe lista noastră pentru o vizită uterioară, goniți fiind de foamea care ne dădea tarcoale…se pare că acel cozonac nu fusese suficient pentru cei toți 4 hoinari.

Dacă ți-a plăcut povestea noastră, te rog să ne urmaresti si pe Facebook  & Instagram (@Travelfunpassion).

Din seria Dobrogea noastră:

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Enisala; cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea; frumusețea naturală – partea I

Left Menu Icon
TravelFunPassion