Ideea de a vizita Roma a fost spontană și a venit să se muleze cu dorința jumătății Travelfunpassion de a vizita « la citta eterna » ca parte dintr-o vacanță mult mai mare.
M-am gândit mult ce aș putea scrie despre Roma, ceva ce nu a mai fost spus deja de nenumărate ori și cred că, deși locurile de văzut sunt mereu aceleași, senzațiile pe care le-au lăsat vizitatorilor pot fi atât de diferite. Uitându-mă înapoi, într-un decembrie 2004, îmi revine în minte tânăra de 20 de ani speriată, ajunsă în marele oraș împreună cu fratele și cu prietena ei, căutând pierdută pe străzi acel mic apartament ales pentru sărbătorirea primului Crăciun departe de casă 🙂
Da, asta e Roma pentru mine: primul și singurul Crăciun pe care nu l-am petrecut departe de casa părințiilor mei . De atunci am revăzut de foarte multe ori Roma și de fiecare dată am văzut un alt oraș, atât de cameleonic, de la un anotimp la altul arantandu-mi o altă față a sa.
Am plecat din București la 9 dimineața (https://www.ryanair.com/ro/ro/) dorindu-ne să avem câteva zile « as the romans do »:).
Cazarea am ales-o pe Airnbnb (https://www.airbnb.com/rooms/21747433), un mic apartament cochet la puține minute de Vatican, perfect pentru 5 persoane care ajungeau aici doar să doarmă.
Noi am facut si un filmulet: special pentru a va trezi interesul pentru city-breakul din Roma:
Hai să vedem programul pe 4 zile care să bucure și pe cei pentru prima dată în oraș dar și pe cei care vin să își reamintească ce frumos e:
Prima zi : Vatican & Musei Vaticani
Am debarcat la cazare și am hotărât să o luăm încetișor la picior către micul stat în stat: Vatican. Google maps ne-a cam dat o țeapă dat fiind că în loc să facem 15 minutes (ceea ce am descoperit mult mai târziu) am făcut vreo 40 de minute sub un soare Italian arzător și o foame fantastică, fiecare dintre noi visând cu ochii deschiși nu la comorile Vaticanului ci la o pizza mare și bună :).
Odată ce ne-am infruptat din celebrele mâncăruri italiene, am pornit către Vatican și am profitat la maxim de faptul că piața Vaticanului nu era atât de aglomerată (avantajul de a o vizita vineri devreme, înainte de sosirea tuturor călătorilor de weekend).
Dacă nu știai încă, îți spun că Basilica din piața Vaticanului nu este cea originală :). Prima construcție a apărut din ordinul lui Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea, și a fost ridicată pe locul pe care se bănuia că ar fi fost îngropat Sfântul Petru. Prin perioada Renașterii biserica inițială era într-un statdiu avansat de degradare și Papa Iulius al doilea i-a cerut lui Michelangelor să lucreze la una nouă, fix pe același loc.
De fiecare dată când am intrat în Basilica Sf Petru m-a uimit grandoarea și magnitudinea locului însă niciodată nu mi-a trezit vreun sentiment divin sau măcar apropiat cu vreo epifanie. Poate pentru că locul este foarte turistic, poate pentru că indiferent dacă am prins sau nu slujba am fost șocată de comportamentul celor din jurul meu sau poate pentru că eram mai ocupată să admir opere de artă decât să descopăr credința :).
Tot aici am aflat cât de mulți fanatici există, unul, în mod special, în 1972, a încercat chiar să și distrugă marea operă a lui Michelangelor, Pieta, lovind-o cu ciocanul. Din fericire, doar o mică parte din ea a fost avariată și a putut fi refăcută ușor (brațul și umărul rupte) dar, de atunci, aceasta stă închisă în spatele unui geam antiglonț.
Morții se pare că vând bine de tot în orașul sfânt date fiind cozile de la « icoane » dar mai ales de pe la mormintele papilor cei « sfinți » ( ignorând ușor nebuniile de care se făceau vinovați Papa Alexandru al II- lea & gașca).
Muzeul Vaticanului era în planul nostru de vizită pentru după-amiză, alegând să cumpărăm biletele online pentru vizita de noapte a acestuia. Începând din mai 2018, pe durata sezonului, vinerea se poate vizita muzeul începând cu orele 19 :30 până la 23 :00 (ultima intrare fiind la 21 :00). Deși la început mi s-a părut o idee foarte bună, evitând cozile infernale dar și bucurându-ne de atmosferă specială, pe timp de noapte, am aflat cu dezamăgire (abia la sfârșit) că nu toate expozițiile erau deschise turului acestuia :(.
Memorabilă a fost vizită de la Capela Sixtină, unde am stat câteva minute în șir admirând capodopera lui Michelangelo și imaginându-ne cum a pictat toate acestea, întins pe spate, cocoțat la multe zeci de metri, cât mai aproape de tavan. Mi s-a părut mult mai mare și mai fascinantă decât prima dată, dovadă că mereu vedem lucrurile diferit dacă suntem în compania persoanelor potrivite.
A doua zi: Colloseum, Forumul Roman & Altare della Patria
Cea de a doua zi a fost una dintre cele mai pline și atât de savurată de întregul nostru grup pentru că fiecare avea alte așteptări: jumătatea travelfunpassion își dorea enorm să admire fiecare piatră din Forumul Roman și să își imagineze luptele gladiatorilor din Colloseum; prietenii noștrii voiau să se bucure de fiecare moment dintr-o zi superbă în vechia capitală ; eu îmi doream să revăd locuri dragi dar mai ales să revăd oameni dragi mie :).
Ca orice italian adevărat am hotărât să începem cu o excelentă colazione (mic dejun) într-o locație mai mult decât superbă: dealul din față Colloseumului, savurând un pannino cu prosciutto crudo și un cappuccino :).
Sa nu uitam mottoul acestui city break: When în Rome…do what the Romans do:).
Am stabilit de la început să nu ne sperie cozile de la obiectivele turistice dar… tot am fost suprinsi că, la Colloseum, am stat mai mult la coada cu « skip de queue » (sări coada ) decât la cea normală. Noi am urmat turma și am intrat după 40 de minute de așteptat în soare cu sticle de apa de 2 euro bucată (că senegalezii sunt afaceriști nu glumă :)) și am pătruns sub coloanele istorice ce ascundeau atât de multe povești sau …cosmaruri (depinde din ce perspectivă le vedem).
Ceea ce ar trebui să știi e că ieșirea din partea de vest era numită și Poarta Morții din cauza faptului că pe aici erau cărați gladiatorii căzuți în luptă. Primele jocuri în arenă au avut loc în anul 80 AD și au ținut timp de 100 de zile, cu peste 300 de gladiatori au oferit, atunci, « spectacol » romanilor. Ultimele lupte au fost organizate în anul 435 AD iar, în 847, Colloseum ul a fost afecatat de un cutremur ce a dus la daramanrea zidurilor de rezistenta. Dat fiind că a fost lăsat o lungă perioadă de timp în paragină, părți întregi din fațada de marmură au fost furate și utilizate la ridicarea Basilicii Sf Petru .
Eu am aflat în decursul acestei vizite nu doar că sute de gladiatori mureau în luptele aprige dar și că mii și mii de animale au fost sacrificate în timpul acestora, specii întregi fiind date dispărute (rinocerul alb african).
Sunt convinsă că și tu ai văzut celebrul film Gladiatorul al lui Ridley Scott (eu, una, am visat mult la pachețele de mușchi ale gradiatorilor –actori 🙂 ) dar ceea ce probabil nu știai e că acesta își dorea să îl filmeze în Colloseum. Restricțiile și costurile impuse de primăria din Roma cât și faptul că nu avea chiar grandoarea dorită de cunoscutul regizor l-au determinat să mute filmările în Malta, unde reconstruit o copie a acestuia pentru doar….1 million de dolari :).
Vizita la Forumul Roman s-a dovedit o experiență foarte faină, pierduți printre ruine de temple vechi și arcuri de triumf, la umbra copacilor înfloriți și printre fântâni răcoroase, tocmai bună să ne apere de soarele toropitor de mai.
În perioada Renascentistă, Forumul Roman a fost părăsit, interesul general fiind mai mult axat pe construcția de de castele feudale sau turnuri înalte (i-a lovit rău pe italieni dat fiind ca nu exista un oras fără un turn), zona antică fiind trasformată ușor, ușor, în câmp pentru hrănit vitele.
Ca să se descopere toate minutatiile astea antice, arheologii au avut nevoie de peste 100 de ani de excavații, abia în secolul XX putând să declare că terminaseră tot ce se putea de descoperit :).(oare câte vite hraniseră cu plantele astea exotice ?!)
Una dintre cele mai faine chestii la Roma este că oriunde te-ai uitat vezi bucăți « vii » de istorie: pe de o parte istoria Antică, Evul Mediu, pe de altă parte clădiri Renastentiste sau altare moderne închinate istoriei recente ale Italiei.
În weekend, strada care leagă Colloseumul de Piazza Venezia e închisă traficului așa că te poți plimba liniștit printre artiștii stradali, admirând pe de o parte statuile marilor conducători romani (l-am « vânat pe Traian » căci aveam un interes personal) și pe de altă parte Forumul Roman și Altarul Patriei.
Altare della Patria este o clădire ce face notă discordantă cu arhitectura veche romană de care se înconjoară, o « imesitate » Renascentistă, ridicată pentru a celebra Unificarea Italiei, închinată regelui Vittorio Emanuele al-II-lea.
Să se ridice acest monument a fost cam la fel de greu ca și unificarea acestei țări (măcinată secole întregi de lupte dintre regiuni ) din cauza zonei nisipoasă sau a templelor antice decoperite la primele săpături, temple pe care trebuia să se ridice acest simbol militar. Construirea acestuia nu a fost lipsită de controverse dat fiind că era nevoie să se demoleze numeroase clădiri din jurul său și că toate acestea erau pe acolo de pe la Evul Mediu. A fost nevoie de un plan foarte structurat pentru a nu afecta importanta zonă istorică ce face încă din Romă o cetate eternă.
Albul imaculat al marmurei sau grandoarea statuii lui Vittorio Emanuele (doar mustață să are 1 metru :)) fac din această locație o destinație MUST a Romei. Recunosc că nu am intrat niciodată în muzeul militar găzduit de Vittoriano (așa cum i se mai spune monumentului) însă, anul acesta, am urcat pentru prima dată pe terasa superioasa a clădirii. Dincolo de prețul de 10 euro pt 1 minute de urcat cu liftul și ușoara stare de rău de înălțime, a meritat să admir orașul de sus, să încercam să identificăm unde erau celelalte monumente și să ne șocăm de felul cum arată Pantheonul de la depărtare.
După această vizită te invit să o iei la picior pe via Corso și să descoperi pe partea dreaptă Fontana di Trevi (cu nebunia aferentă selfie stickurilor, cererilor în căsătorie spontane sau a senegalezilor care încă mai vând « colorată, mâine-i gata » în lumea telefoanelor mobile) și pe partea stânga Piazza Navona și minunatele sale statui de la fântânile artizanale.
Noi am încheiat a doua zi de ( bine zic … cei 20 de km de « pedalat » pe jos) in Transtevere, locul acela tinereasc, plin de viată, tipic italiană, savurând o bucată de pizza și un pahar de alcool, direct pe stradă, ascultand un artist pe care il chinuia rău de tot talentul.
Nu uitati ca ne puteti gasi pe Facebook, Youtube si Intagrame : @Travelfunpassion
Leave a reply