Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - romania magica

IDEI DE WEEKEND – LÂNGĂ BUCUREȘTI – TÂRGOVIȘTE

Escapadele de weekend sunt ceva cu adevărat util dacă vrei să scapi puțin de agitația orașului și să te relaxezi, dar fără a te stresa cu gasitul unei cazări :).

Curtea Domneasca Targoviste

Am tot experimentat diferite variante, am încercat să îmbinăm mereu puțină istorie cu relaxare și totul încheiat cu un prânz, cină la un restaurant local. La început eram singură în aceste escapade, apoi a apărut jumătatea travelfunpassion iar de peste 7 luni căutăm și excursii baby friendley, dat fiind că a apărut și baby T in viețile noastre.

Dat fiind că 2020 a fost un an greu pentru călătorii, fugă de doar câteva ore undeva, la aer, rămăsese cam singură soluție de vacanță (cel puțîn când nu eram in full lockdown). Așa am reușit să descoperim conace boeresti (Conace lângă București), palate mărețe (Palate LÂNGĂ BUCUREȘTI) sau ieșiri în parcurile naturale de lângă capitală.

Primăvara această ne-a găsit cu plin chef de descoperit locuri noi în 3, orașe sau zone pe lângă care am trecut de-a lungul anilor dar cărora nu le-am acordat, din păcate, atenția cuvenită la acel moment. Unul dintre aceste locuri este Târgoviște, orașul fosta capitală a țării, la nici o ora și jumătate de București.

1. Centrul Vechi Târgoviște

Centrul Vechi Targoviste

Am ajuns undeva la ora prânzului în Târgoviște astfel că eram destul de indeciși dacă să începem să vizităm sau să mergem direct la prânz. Decizia a fost luată după ce a ieșit balaurul din mine, așa cum se întâmplă mereu când îmi este teribil de foame:). După câteva întrebări virtuale adresate prietenului Google:), am ales să mâncăm la Restaurantul Casa Veche (https://www.casavechetargoviste.ro/) , fix în zona pietonală a orașului. A fost o alegere excelență atât pentru mâncarea extrem de gustoasă, porțiile foarte generoase dar, mai ales, pentru atitudinea foarte prietenoasă a angajaților pentru baby T.

Turnul Chindiei – in reconstructie

Centrul Vechi din Târgoviște ne-a adus aminte de Iași, cumva seamănă, de la felul elegant cum sunt aranjate terasele, florile, piatra cubică, curățenia și vibe-ul orașului. Artera principală a zonei este strada Alexandru Ioan Cuza, care pleacă de la Curtea Domnească și ajunge în zona Mitropoliei, majoritatea caselor fiind construite în secolul XIX şi la începutul secolului XX.

Odată încheiat capitolul masă cu o înghețată delicioasă cu gust de colivă (dada, jumătatea TFP a fost încântată de așa o delicatesă) la una din gelateriile din centrul istoric al orașului, am făcut planul pentru următoarele ore. Citisem deja că sunt câteva muzee interesante în oraș ca cel al Poliției (singurul de acest gen din țară), Muzeul de Artă. Muzeul Arheologiei și Muzeul Scriitorilor. Dar am considerat că baby T ar aprecia aceste muzee când va fi puțin mai măricel, așa că am ales să descoperim orașul la pas, să de bucurăm de atracțiile sale din aer liber.

2. Ansamblul Curtea Domnească de la Târgoviște

Biserica Domneasca

Dacă nu știați încă, Târgoviște a fost Curtea Domnească și capitala țării Românești pentru aproape 300 de ani și domnitori ca Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarb au condus țară de aici. Am ales să începem vizita din “inima istorică ” a orașului, să descoperim vechile ziduri, să admirăm Biserica Domnească, să descoperim Muzeul Tiparului și Cărții Vechisi sau să coboram în subsolurile curtii.

Încă de la intrare, doamna de la bilete ne-a spus că Turnul Orașului și Biserica Domnească din ansamblu sunt în reconstucție pentru încă o perioada de timp. Biserica e posibil să fie redeschisă publicului anul acesta dar că Turnul va fi închis până în 2022.

Casa lui Dionisie Lupu – Muzeul Tiparului si Cartii Vechi

În casa lui Dionisie Lupu, de la intrarea in Curtea Domneasca, a fost organizat acum Muzeul Tiparului și Cărții Vechi acum și e o plăcută inscursiune în trecut. Dincolo de istoria fantastică a Curții Domnești, e minunat să te plimbi prin grădini, e o lecție vie pentru noi și pentru cei mici. Ne-am început vizită cu Muzeul Tiparului și Cărții Vechi, o zona reconstruită, frumos pusă în valoare de explicațiile scrise, de cele câteva exponate alese dar și de posibilitatea de a aruncă o scurtă privire la istoria începutului cărții scrise în Țară Românească.

Muzeul Tiparului
Muzeul Cartii si Tiparului

Despre Asamblul de la Târgoviște am aflat, citind atenți, cu voce tare (căci așa baby T e parte din poveștile noastre) căci a avut prima atestare istorică pe vremea domniei lui Mircea cel Bătrân. Abia mult mai târziu, pe vremea lui Vlad Dracul și al lui Vlad Țepeș, s-au făcut primele lucrări de extindere ale fortificației, construindu-se Turnul Chindiei.

Subsolul Curtii Domnesti

Ne-a părut rău că nu am putut intra în Bisericile din cadrul ansamblului dar am admirat exteriorul lor deosebit și am admirat vechile ziduri rămase din casele domesti, printre care și zidurile casei lui Petre Cercel.

Oprindu-ne să admirăm florile unui păr înalt și bogat:), în mijlocul grădinilor construite de Petre Cercel după modelul italian, am descoperit exteriorul casei Doamnei Bălașa. Această mică clădire, construită în anul1656, la cererea doamnei Bălaşa, soția lui Constantin Șerban Cârnul, dedicată inițial adăpostirii, la început, celor săraci și bolnavi, iar, mai târziu a fost transformată drept școală, până la sfârșitul secolu XIX-lea.

Casa Doamnei Balasa

3. Parcul Chindiei & Grădina Zoologică

Parcul Chindiei

Parcul Chindiei e umbrit de copaci seculari, cu alei ce mi-au reamintit (ca și centrul vechi) de Iași, de parcul Copou. Am aflat că acest parc elegant a fost ridicat pe zona fostei grădini domnești, ce era situată în spatele Curţii Domneşti în anul 1970. Nu am putut admira chiar toți cei 33 de voievozi de pe Aleea Voievozilor, o zona nouă , din 2016, ce prezintă statui cu toți cei care au domnit în vechea Cetate de Scaun de la Târgoviște.

Alei in Parcul Chindiei

După vreo oră de plimbări prin parc, am intrat și la Grădina Zoologicam cu așteptări foarte mici dar am ieșit încântați și plini de bucurie că există o atenție deosebită pentru binele animalutelor iar că mini avcariul e ciar foarte bine organizat. Baby T s-a amuzat la vedea micului pui de maimuță care se strâmb ăla el sau s-a pus pe plâns atunci când frumosul exemplar de tigru s-a oprit fix în față noastră făcând o piruetă elegantă:)) .

Am incheiat ziua la mini acvariul din interiorul parcului Gradinii Zoo, apoi incet , incet am pornit spre masina caci ora de somn al lui Baby T fusese demult trecuta iar noi simteam oboseala zilei:).

Ponei in Gradina Zoo
Un superb fazan
Vedere de pe zidurile Curtii Domnesti – parcul Chindia

DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (1) – PALATUL BRUKENTHAL

Anul 2020 nu a fost clar unul benefic pentru călătorii dar după ce s-au mai relaxat regulile, am început să visam să o luam iar la drum. Aventurile de peste hotare nu mai erau o opțiune așa că ne-am îndreptat ochii către Romania și obiectivele sale turistice.

Orageria – Palatul Brukenthal

Dat fiind că pentru travelfunpassion, 2020 a fost totuși un an cu realizări personale , doream să sărbătorim cumva și să ne alegem cazari mai « Altfel » decât ceea ce alegem în mod normal. Am fost uimiți să vedem cate variante sunt de la cele mai elegante (conace, palate) la căsuțe în copac sau corturi glam. Nu am fost foarte originali și am ales să plecam în august, așa că toate aceste opțiuni s-au diminuat din cauza cererii foarte mari 😊.

Aveam fix o săptămână de concediu și am făcut un traseu de sâmbăta până sâmbăta pentru a evita aglomerația, un traseu lung care străbătea munții dar care ne-a condus către cele mai frumoase zone ale tarii: am pornit din Avrig, de la Palatul Brukenthal (https://www.palatulbrukenthalavrig.ro/), unde am petrecut o întreagă zi de sâmbăta, relaxați, plimbandu-ne și pregătindu-ne pentru celelate sute de km de străbătut.

Următoarea oprire am făcut-o în Maramureș, într-o căsuță tradițională, pentru 3 zilei, continundu-ne vacanța în Bucovina și ale sale mănăstiri, cu o cazare într-o casa muzeu, de peste 120 de ani, și am încheiat în Slănic Moldova, printre izvoare și vechi conace părăsite. A fost un maraton de condus pe drumurile, nu foarte performante ale României, dar , uneori, cu peisaje impresionate și multe experiențe.

Brukenthal  Avrig – o noapte la Palat

Orageria – Palatul Brukenthal

Am vrut să ne începem concediul în mod chill, de fapt asta a fost ideea pe parcursul celor 7 zile – lucru deloc tipic noua și spiritului aventurier dar nah…unele lucruri se mai schimba și se prioritizeaza diferit.

Domeniul Bruckenthal a devenit “casă” noastră pentru o seară și e fain de petrecut o zi maxim doua, chiar. Orașul Avrig nu are o oferta foarte mare de turism dar e curat și plăcut pentru plimbări lungi și relaxante.

Parcul Brukenthal

Aceast domeniu a aparținut lui Samuel von Brukenthal și a fost reconstruit în 2011, respectând planurile inițiale, și inclus în circuitul turistic. Principala atracție este Orangeria, cea care oferă atât camere de cazare cât și un elegant restaurant sau terasa extrem de plăcuta pe timpul verii. Noi am avut o camera la parterul clădirii, foarte spațioasă, curată, relaxantă și cu mobilier ce îmbină perfect clasicul cu modernul .

Parcul din curtea palatului Brukenthal

Baronul de Brukenthal este cunoscut, mal ales, datorită Muzeulului de artă din Sibiu dar și pentru de vasta sa colecție de artă. Palatul de vară din Avrig al lui Samuel von Brukenthal a fost construit în 1771 iar arhitectul ales a fost Johann Eberhard Blaumann, stilul arhitectural fiind cel baroc. Familia Brukenthal nu s-a putut bucură prea mult de proprietate, fiind vândută de nenumărate ori. Din păcate, lucru acesta și-a pus ampreta asupra stării de degradare a Palatului. Din 1948 proprietarul a devenit statul român, iar din 1999 Fundația Samuel von Brukenthal a cumpărat domeniu, refăcându-l în formă actuală.

Palatul Bruckental – cladirea veche

Palatul, principala clădire, ce încă mai are nevoie de renovări serioase, se află pe o terasă înaltă de unde se poate admira întregul parc și domeniu. Amenajate sunt câteva camere pentru distracția turiștilor: muzeul obiectelor săsești, camera cu costume tipice vremurilor ce pot fi probate de către vizitatori. Noi ne-am amuzat teribil probând costumele ce fac parte din recuzita de film, admirând obiecte vechi cu tradiție în muzeu și făcând plimbări lungi în parcul extrem de bine îngrijit.

Muzeul obiectelor traditionale – Palatul Brukenthal
Muzeul obiectelor traditionale – Palatul Brukenthal

Orașul Avrig este destul de micuț, și un pic adormit dar curat , cu oameni zâmbitori și dornici să te ajute. Am vizitat Biserica Veche Ordotoxa , pe afară , căci era tarziu și totul închisese dar și Biserica fortificată Evanghelică.

Muzeul costumelor de film- Palatul Brukenthal

Biserica Veche Ortodoxă a fost construită în anul 1762, are un părculeț chiar drăguț de jur împrejur, unde poți găsi și mormântul lui Gheorghe Lazăr în curte.

Biserica Veche Ortodoxa- Avrig

Biserica Evanghelică se află în spatele porților mari de la stradă, deși nu e un program scris afară, puteți încerca doar să o deschideți, un clopoțel va suna și un custode simpatic vă veni să vă ghideze pașii. Grădina din față e parcă din povești, îngrijită de bătrânel, care ne-a ghidat pașii în biserică , povestindu-ne că aceasta va intra în reconstrucție în 2021 și că, actualmente, mai sunt doar câteva familii de rit evanghelic care mai vin la slujba.

Biserica Evanghelica – Avrig

Biserica a fost construită în secolul 13 în stil romanic, cu ziduri groase fortificate și o poartă semicirculară iar în interior te impresionează o orgă veche, și băncuțele frumos aranjate ce își așteaptă credincioșii de secole întregi 😊. Noi am petrecut câteva minute chiar plăcute în răcoarea pereților groși și vechi, o adevărată oază în comparația cu canicula de afară  😊.

Biserica Evanghelica – Avrig

Seara noastră s-a încheiat cu un dans în parc, căci la piscină, de lângă Orangerie, era o petrecere, așa că am profitat că se auzea muzică până la fântâna arteziană, ne-am și distrat un pic dar am savurat și un desert delicios la terasa. Micul dejun la Palat a fost ok, aș spune că mai sunt chestii de îmbunătățit (calitatea cafelei in principal) dar acest sfat l-aș avea pentru întregul meniu din restaurant, care nu excelează cu nimic.

Din Avrig am pornit către Viseul de Sus, pregătiți să descoperim celebrele frumuseți maramureșene 😊.

Conace lângă București

Conacul Matac

Dacă toată vara căutăm destinații cu soare și mare, toamna vrem să mergem undeva să alergam după culori și după miros de vin 😊. Eu am tot căutam să găsim ceva destinații la maxim 70 km de București pentru câte o escapadă de o zi și voiam să evit clar locurile foarte aglomerate .

Norocul de a avea o prietenă bună blogger e că poți să ceri sfaturi de călătorii de la ea. Așa că am stresat-o puțin pe https://www.ingridzenmoments.com/ și mi-a sugerat un traseu făcut de ea, în apropierea Bucureștiului.

Într-o zi de septembrie cu temperaturi ce făceau și luna iulie geloasă, am pornit la descoperirea unui drum încă necunoscut mie, Drumul Vinului. Dar cum planul de acasă nu se potrivește cu cel de la fața locului, în loc să savurez, elegant, un pahar de vin pe terasa unui Conac am ajuns să beau must și să mănânc mici la Sărbătoarea Vinului de la Valea Călugărească.

Pe traseu aveam trei destinații, așa cum îmi fuseseră sugerate de prietena mea : Conacul Matac, Muzeul Vinului 1777 și Conacul Bellu. Am pornit printre satuce pitorești către destinația mult dorită, neimaginandu-mi că vom reuși perfomanta de a ne rătăci de….3 ori 🙂

Conacul Matac : Bijuteria  părăsită dar  încărcată de istorie

Conacul Matac

De Conacul Matac am auzit prima dată acum puțin timp și știam că e unul dintre locurile acelea care te fac să vizezi la o perioadă a istoriei românești cu prinți și prințese 😊 dar care, în lumina epocii moderne, e lăsat în paragină în mijlocul luptelor dintre istitutiile statului.

Conacul Matac

Nu există nici un semn care să te îndrume spre acest conac dar WAZEul funcționează perfect, astfel că, am găsit cu ușurință porțile ferecate de la intrarea domeniului. Am rămas puțin neplăcut surprinsă , știind că nu se vizitează în interior dar că e posibil sa îi admir frumusețea arhitecturală din exterior.  Când eram pe punctul de a pleca, ne-m întâlnit cu un bătrân al locului care ne-a zis că putem intra pe aleea împrejmuită de nuci pentru a vedea frumosul Conac dar să lăsăm mașina pe stradă.

Conacul Matac

Am aflat că aici s-a filmat un cunoscut film al anilor ’80, “Secretul lui Bachus”, dar și că aici erau invitați cunoscuți demnitari pentru degustări de vinuri în perioada comunistă (exemplul cel mai cunoscut fiind chiar președintele SUA, Nixon sau dictatorul ultra-cunoscut al Cubei, Castro).  Clădirea s-a aflat , la un moment dat, pe lista proiectelor de renovare a Consiliului Prahova dar, ca multe alte chestii în țara aceasta, a fost lăsat în cine știe ce încăpere prăfuită ☹.

Clădirea m-a impresionat, de la coloanele frumos sculptate la iedera ce se intindea elegant, îmbrăcând pereții și dându-le una aer boem, ascunzând miraculos rezultatele vremurilor ce au lovit acest conac cu peste 100 de ani de istorie. Am aruncat un ochi pe geamul de la ușa ferecată și am văzut un superb șemineu și încă urmele unei somptuozitati demult apuse.

Am făcut câteva fotografii superbe și am sperat că, data viitoare când drumurile mă vor aduce iar la Conacul Matac, să am șansa să văd renovată această bijuterie istorică.

Conacul Matac

Muzeul Crama 1777 – un muzeu clădit din pasiune

Crama 1777
Crama 1777

Nu am știut la ce să mă aștept de la un acest muzeu dar m-a impresionat că erau multe semne care anunțau existența acestuia, un bun marketing aș putea spune , care ar putea ajuta enorm turismul viticol. Drumul până la micul muzeu e chiar plăcut, îngust, cu nuci seculari de o parte și alta și cu oameni zâmbitori. De fapt, asta mi-a plăcut cel mai mult în zona, oamenii : care mereu ne primeau « bucuroși de oaspeți », fericiți că le-ai trecut pragul.

Crama 1777

Același lucru l-am întâlnit și la Muzeul Crama 1777, de la doamna paznic la doamna ghid, încercând să ne facă să ne simțim bine și să cunoaștem cât mai mult din bogata istorie viticolă a zonei. Cladirea e micuța, o copie a vechii crame de la 1777, a fost distrusă atât de intemperii cât și din dorința oamenilor de a folosi materia prima la lucruri mult mai « mundane » (lemnul vechi de stejar pus la foc și clanțele metalice duse la fier vechi) .

Crama 1777

Muzeul acesta este nou, a fost deschis în 2013, și din ceea ce mi-am dat eu seama, s-a clădit pe pasiunea doamnei ghid, implicată direct în recuperarea multora dintre obiectelor expuse aici. Am admirat zdrobitoare de la 1900, teascuri și pompe de udat via în trecut, costume populare unicat dar și butoaie vechi în care se depozita vinul.

Mie mi-a plăcut povestea acestui mic muzeu și mi-a arătat că dacă un singur om e pasionat poate muta și munții : doamna ghid, căci despre ea tot vorbesc, părea că pusese o bucățică de suflet în fiecare obiect expus, în fiecare colțișor de pământ.

Crama 1777

Conacul Bellu Urlați – experiență «Oau » a zilei

Nu știu dacă prezența toamnei sau pur și simplu locația, mi-au dat un sentiment extraordinar de liniște și bucurie, o stare pe care o căutăm de ceva vreme și nu mai reușeam să o găsesc.

Prispa conacului Bellu
Gradina conacului Bellu

Odată ajunși pe domeniul Bellu de la Urlați, am fost întâmpinați iar de oameni zâmbitori și dornici să explice fiecare amănunt istoric ce definea acest frumos conac. Și nici măcar nu mi-am dat seama de la început cât de frumos o să fie și cât de mult « Oau » o să spun pe parcursul vizitei.

Conacul Bellu

Pe domeniu sunt două muzee separate : Conacul & Foișorul dar am fost îndrumați să ne începem vizita cu casa de oaspeți  a familiei Bellu. De la intrarea pe ușa am fost uimită de colecția privată a familiei, de camere mobilate ecletic , istoria acestui loc încărcată de rafinament. Cumva, în perioada comunistă, clădirea a scăpat de distrugere, tocmai că s-a sugerat că acesta să fie transformat în mzueu. Din păcate, nu am putut face fotografii în interiorul conacului dar păstrez o amintire extrem de plăcută despre salonul musulman, colecția de cărți rare (printre care s Biblia lui Luther) sau salonul japonez.

Am avut șansă să coboram și în vechea cramă și să aflăm povești despre butoaiele în care se depoziția vinul și despre faptul că familia Bellu deținea terenuri viticole de sute de ani iar membrii săi au făcut cariere strălucitoare în avocatură și diplomație atât la București cât și la Paris sau Viena.

Foisorul Bellu Urlati

La Foișor, vechiul Turn de control al domeniului, se află un muzeu închinat lui Alexandru Bellu, un cunoscut fotograf al familiei care deținea, în epocă, cea mai perfomantă aparatură fotografică. O adevărată incursiune în istoria fotografiei și a felului cum se vedea prin lentilă viața țăranului român.

Must la sarbatoarea vinului
Foisorul Bellu Urlati

Dar după atâta cultură, foamea ne-a anunțat care erau déjà orele 17 :00 așa că am hotărât să ne retragem la Sărbătoarea Vinului din Valea Călugărească, unde sfaraiau mici și curgea mustul proaspăt, stors pe ritmuri de muzică populară . O sărbătoarea simplă și plină de viață, lipsită de « glam ul » festivalurilor culinare bucureștene și, unde, dacă îți doreai ceva , stăteai frumos la coadă fără a cumpăra jetoane sau a întinde simadicos o brățară electronică 😊. A fost  o gură de aer autentică pentru mine și am băut primul must din strugurii zdrobiți în fața mea și am mâncat mici și plăcinte românești .

Am făcut numeroase fotografii dar, cel mai mult, mi-am deschis apetitul de a cunoaște mai bine zona, conacele pierdute și pădurile vechi ale țării.

Satul Urlati

Bucuresti – Muzeul George Severeanu & Muzeul Friederick Stork – Cecilia Cutescu-Stork

Despre București nu am scris până acum, îmi pare încă ciudat să scriu despre orașul care “m-a adoptat” acum 17 ani și mi-a devenit o a doua casă. Că prima tot prin Dobrogea va rămâne :).
În ultimul an am decis nu doar să batem Dobrogea în lung și în lat dar și să descoperim locații frumoase de weekend în București. Pentru că nu întodeauna putem pleca într-o călătorie, preferăm să căutăm locuri care să ne facă să ne simțim ca în vacanță.

Acest lucru s-a întâmplat și în weekendul când ne-am făcut rondul de plimbare la picior, bucurându-ne de zilele frumaose primavară. Deși avem un plan cu 2 muzee (Casa Melik & Muzeul de Geologie) am ajuns să vedem cu totul altceva pe principiul « Uite un muzeu, hai să vedem ce o fi de capul lui ».:)

Mii de ani de istorie într-o singură camera la  Muzeul George Severeanu

Plimbându-ne pe Calea Victoriei, am ales să mergem pe străduțe și, din greșeală, am dat peste ceea ce ne-a creat una dintre cele mai frumoase surprize din ultimul an din București: Muzeul George Severeanu (https://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-george-severeanu.html).

Pentru o oră am uitat că suntem în București, am fost teleportați într-un muzeu care ascunde comori nebănuite, colecții extraordinare de arheologie și numismatică, o poveste uitată timp de peste 15 ani (cât a fost închis mzueul) dar și o tehnologie care îl face demn de orice muzeu din Europa. Fiecare exponat putea fi găsit în agenda tabletei și în fiecare sertar se găseau exponate, care căutate conform numărului corespunzător te purtau pe pașii grecilor, romanilor și egiptenilor.

D-na custode era extrem de dornică să ne povestească despre istoria Doctorului Severeanu dar și despre parcursul muzeului de-a lungul anilor, din perioada comunistă până la renovarea sa și expunerea actualei colecții, începând cu noiembrie 2017.

George Severeanu (1878-1939) a fost un cunoscut doctor din perioada interbelică, mare colecționar de artă și fondatorul radilogiei românești. Casa Maria & George Severeanu a fost închisă din cauza stării de degradare în 1994, intrând abia în 2004 într-un proiect de refacere a vechilor comori bucureștene.

Colecția Severeanu a călătorit mai întâi la Muzeul București dar acum s-a reîntors « acasă », în locația această eclectică, burgheză, în care a locuit cunoscutul doctor.

Încă de la intrare am rămas surprinși să vedem o mână mumifiată, exponat original, cu mii de ani de istorie, vase greșești & romane, brățări de sclavi și bijuterii egiptene.

M-a uimit tehnologia, dotarea muzeului, felului în care a fost refăcut, respectând la nivel de detaliu vechile schițe ale casei (conform d-nei custode), modul în care parcă pășeam pe urmele istoriei doar urmărind obiectele din cabinetul de lucru al doctorului sau din camera de zi a doamnei Maria Svereanu.

Recomand cu cea mai mare încredere o vizită la muzeul Severeanu, un loc mult prea puțin cunoscut încă:).

O oază de liniște la Muzeul Friederick Stork și Cecilia Cutescu-Stork

Despre acesta citisem anterior la http://www.adrianka.ro/2017/07/muzeul-de-arta-stork.html câteva detalii, suficient încât să îmi trezească și mie interesul. Am impresia că acest vechi București ascunde povești nespuse, străduțe pe care le batem la pas zilnic și despre care nu știm nimic, case ai căror pereți știu să spună balade nemuritoare.

Așa mi s-a părut mie Muzeul Friederick Stork și Cecilia  Cutescu-Stork, o casă care ascunde o poveste de dragoste extraordinară: dragoste față de artă, față de cultură și, mai ales, dragostea lui Friederick Stork față de soția să Cecilia  Cutescu.

Într-o curte oarecare, pe lângă care am putea trece nepăsători, fără a avea habar ce se găsește dincolo de poartă (și sigur eu am făcut-o de multe în drumul meu către SNSPA, muzeul fiind pe strada Vasile Alecsandri), se află casa cuplului Stork – Cutescu.

Nu vreau să întru prea mult în istoria locului dar vreau să îți spun cum m-am simțiți eu când am pătruns pe ușă. Fascinată de povestea unui cuplu care avea atât de multe pasiuni în comun, profesori la Academia de Belle-Arte, sculptori și pictori, patroni ai artelor și protajati ai Reginei Măria, membri ai grupului sau select de la Balcik, aceștia au adunat sub acoperișul lor o frumoasă colecție.

Jumătatea travelfunpassion a început să analizele fiecare statuie și să îmi explice detalii pe care ochiul meu neinițiat nu le putea observa, eu mă lăsăm sedusă de pereții groși de lemn cu picturi făcute de Cecilia și pătrundeam în ițele istorice ale Familiei de Storck (sculptori din tata în fiu pe mai multe generații). 

După ce am intrat în cele 2 camere ale muzeului, am pătruns și în grădiniță din spate, o adevărată oază de liniște cu multe plante frumos mirositoare și mici statui.

Vom continuă prezentările locurilor “de vacanță” din București, mai ales că vine vremea caldă, perfectă pentru a te simți turist în orașul tău:)

Adamclisi – incursiune în istoria dobrogeană

Adamclisi era în copilăria mea locul principal în care se organizau excursii cu școala. În ultimii ani am tot auzit că s-au făcut îmbunătățiri și că începe să arate chiar bine și că atrage ceva turiști, așa că nu puteam rata șansa să vedem cum arată monumentul copilăriei noastre:).

Am rezervat un weekend întreg pentru a redescoperi Dobrogea ( Dobrogea – frumusețea naturală – partea I) am reușit să atingem câteva obiective ca Enisala  ( Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean) Adamclisi & Histria. Cum despre Enisala deja am povestit în toamnă și am recomandat-o tuturor ca o destinație foarte faină în opririle către mare, azi vă voi spune câte ceva despre Monumentul & Cetatea de la Adamclisi.

Află povestea impresionantă a monumentuluil triumfal Tropaeum Traiani

Monumentul de la Adamclisi

Am ajuns la Adamclisi într-o zi frumoasă de toamnă și am rămas impresionați de numărul mașinilor parcate în fața porților ce deschideau drumul către acest monument unic în lume. Eu fusesem ultima dată în 2012 și atunci părea totul părăsit și murdar și în paragină, imagine total schimbată astăzi. Au existat ceva fonduri europene investite pentru refacerea și menținerea monumentului, folosite cu exces de zel, dacă ne gândim că marmura aceea era atât de albă și curată încât uitai instant că avea peste 1900 de ani vechime:).

,Monumentul de la Adamclisi

În primul rând trebuie spus că multe persoane încurcă cetatea de la Adamclisi cu monumentul ridicat după bătăliile daco-române.  Acesta din urmă a fost ridicat în jurul anilor 106/ 109 pentru a reaminti dacilor de lupta pierdută în favoarea romanilor în 102.

Curtea Monumentului de la Adamclisi

În curtea de lângă monument am găsit un paznic, pasionat de istorie, care oferea și informații mai ceva decât un ghid profesionist. Pot spune că era ca o enciclopedie deschisă a Adamclisiului și a fost o plăcere să aflu povestea acestui loc de la un adevărat cunoscător.

DEsene sculptate la Monumentul de la Adamclisi

Așa am aflat că monumentul a fost ridicat după bătălia de la Tapae, castigată de romani după multe zile de atac, astfel că, împăratul Traian, dorind să mulțumească vitejilor săi ostași, a cerut să se construiască un simbol al acestor lupte. El a cerut ca acesta să fie ridicat de Apolodor din Damasc, arhitectul care proiectase și podul peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin. Cu toate acestea, Apolodor din Damas a rămas în istorie cunoscut mai ales datorită Columnei și Forului lui Traian de la Roma.

Inițial complexul era format dintr-un monument, un altar pe care erau scrise numele celor 3800 de soldați romani morți în luptă și un mausoleu dedicat unui ofițer superior.

Prima încercare de  reconstruire a monumentului a fost în 1977 și  s-au folosit câteva desene vechi, astfel că putem spune, forma actuală e una ipotetică și cât de cât similară cu cea originală. Se spune că singurele elemente păstrate au fost scările de la baza formei cilindrice, restul bucăților de piatră fiind folosite în timpurile străvechi de către locuitori pentru construcțiile casnice.

Mie mi-a plăcut mult să încerc să urmăresc povestea ce apare spusă pe fiecare lespede ce înfățișa momente din timpul aprigei lupte.

Despre mormântul care e « ascuns » în spatele monumentului am aflat că ar fi aparținut unui mare general dar, din păcate, e slăbuț semnalizat și are forma unei mari…gropi de gunoi:). Încă am încredere că așa cum fondurile europene au fost folosite să se aranjeze monumentul , ele vor fi direcționate și către acest mormânt .

Caută piesele originale în Muzeul Adamclisi

Monumentul de la Adamclisi

Mai sus spuneam că multe blocuri din piatră din construcția inițială au fost luate de localnici și utilzate la lucrările din gospodărie astfel că în 1977 monumentul era o ruină totală. Atunci, la inițiativa arhitecților și al presiunea regimului care își dorea să aniverseze 100 de ani de la Unire, multe din piesele identificate în casele celor din Adamclisi au fost recuperate și expuse în Muzeul din sat.

Din păcate nu am putut să îl vizităm din cauza faptului că se reface și e închis pe o perioadă nedeterminată.  Sunt foarte curioasă ce este expus acolo și ce putem afla nou despre această construcție ce e încă învăluită în mister.

Citind câte ceva despre monumentul de la Adamclisi am găsit câteva controverse legate de anul în care a fost ridicat dar și de cei care au inițiai construcția sa. Există o polemica destul de intensă între istorici și Dacomani, primii susținând varianta oficială cu Împăratul Traian ca inițiator și ceilalți susținând că, de fapt, acest monument e mult mai vechi decât invazia romanilor.

Dar cum nu avem informații suficiențe pentru varianta dacomanilor, cred că ar trebui să o credem pe cea inițială și oficială.

Pleacă în cautarea vechilor relicve din cetatea Adamclisi

Cetatea de la Adamclisi

Așa cum spuneam, mulți confundă cetatea Adamclisi cu monumentul Tropaeum Traiani și după ce se opresc la cel din urmă, uită să continue călătoria încă 10 minute pentru a descoperi ruinele celei mai mari așezări romane de pe teritoriul Dobrogei. Această a fost construită după razboiele romane, cam în aceeași perioadă cu monumentul, pentru a adăposti soldații rămăși în Dobrogea.

Marea dezvoltare a cetății a venit după invazia goților, când împăratul Constantin cel Mare a cerut reconstruirea sa din temelii.

Sistem de canalizare la Cetatea de la Adamclisi

Trebuie să spun că nu mai ajunsesem niciodată până la ruinele cetății, căzând și eu în capcana primei opriri la Monument deși, de multe ori, mă întrebam ce e cu zidurile acelea imense de jur împrejurul satului.

Am rămas uimită când am ajuns la situl archeologic, atât de starea bună în care se aflau ruinele cât și de faptul că ne-am putut bucura de câteva ore singuri printre « martorii » atâtor secole de istorie. Efectiv pot spune că m-am încărcat de energie printre Bazilica Forensis (basilica civilă) & Bazilica Cisternă, încercând să îmi imaginez viața « modernă » a romanilor, municipiul Tropaeum Traiani fiind atât de dezvoltat încât avea, la acea vreme, propiul sistem de canalizare.

Chiar dacă Dobrogea înseamnă mare și plajă și soare pentru majoritatea, nu uita că locul acesta e o sursă inestimabilă de istorie și cultură. Nu ezita să descoperi vechile cetăți, să te pierzi printre vestigii și să descoperi cât mai multe din civilizația străveche.

Zidurile cetatii de la Adamclisi

Left Menu Icon
TravelFunPassion