Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - italia

Pisa – micul oraș cu turn înclinat

Despre Pisa tot citisem și știam că e un alt orășel  șarmant din frumosul Nord al Italiei dar, până în primăvară, nu avusesem șansa să îl vizităm.

Italia este țara mea de suflet, poate de aceea vei găsi pe blog la fel multe povești despre ea ca și despre România și am tot bătut-o în lung și în lat în ultimii 14 ani.  Anul acesta am petrecut puțin mai mult timp în Genova (Genova, portul de pe coasta Liguriei) și am dat  o fugă și in Pisa într-una din acele zile.

Despre Pisa  știam doar că e la o mică distanță de destinațiile de top al Italiei precum Florența arta la superlativCinque Terre romantismul italian sau Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

În din secolul al XI-lea  Pisa a fost una dintre cele mai importante republici maritime din Italia. Orașul a cunoscut o mare dezvoltare și, ca în orice zona  a Italiei, mare parte din bogăția sa a fost investită în clădiri cu arhitecturi deosebite, biserici deosebite și multă artă. Azi, Pisa este atât un centru studențesc foarte cunoscut dar se află și în topul turismului datorită Turnului Înclinat dar și datorită peisajelor foarte frumoase de pe cele două maluri ale râului Arno.

Scopul pentru care alesesem Pisa a fost să ne urcăm în turn și să facem și noi, ca 99,9% din turiști, poze funny cu respectivul turn:). Și nici nu îți închipui câtă imaginație poate exista  când vine vorba de Turnul înclinat și multitudinea de ipostaze inedite de a-l fotografia.

Fă un selfie la Turnul Înclinat

În Turn se găsește clopotul Catedralei din Pisa, ea însăși o mare bijuterie arhitecturală ce merită vizitată. De fapt, zona în care se află catedrală și, implicit, turnul, este plină de obiective turistice și un parc drăguț în care lumea se relaxează. Chiar dacă biletul pentru a urca în turn este destul de piperat și cozile îți vor pune la încercare orice urmă de răbdare, este un preț mult prea mic ce trebuie plătit pentru a te bucura de panoramă incredibilă asupra orașului.

Construcția Turnului cu clopot din Pisa a fost începută în anul 1174 și finalizată abia peste 176 de ani,  în 1350.  De-a lungul celor aproape două secole numeroși arhitecți și-au adus contribuția la ridicarea Turnului dar cel care avea să îl finalizeze va fi Tommaso di Andrea Pisano, cel care a cerut construirea părții superioare a turnului și schimbarea unghiului de înclinare de la nord la sud.

Mulți s-au tot întrebat de-a lungul vremii dacă acest turn poate cădea și tocmai din cauza acestei temeri, în 1990, s-au făcut numeroase lucrări de întărire a rezistenți și gradul de înclinare a fost corectat de la 10 grade la 3.99. Partea cea mai interesantă este că nimeni nu știe exact de ce acest turn este înclinat, deși numeroase ipoteze au fost vehiculate. Cea mai populară perspectivă este aceea că solul de jur împrejurul turnului este foarte nisipos din cauza inundațiilor râului Arno. Mai mult, există chiar și o legendă care spune că Gallileo, care era din Pisa, a făcut testul cu sabia, probabil în secolul al XVI-lea, aruncând-o din vârf pentru a testa masa și viteza:).

Relaxează-te pe iarba din Piazza del Duomo/ Dei Miracoli

Piazza Miracolelor (Piazza dei Miracoli), cea care în care se găsesc 5 din cele mai importante monumente din oraș, a intrat pe lista UNESCO în 1987. Așezându-te pe iarba din micul parc poți admira liniștit atât Turnul cât și Catedrala sau Baptiserul.

Noi ne-am cumpărat înghețată (că ce ar fi Italia fără Gelato?!:)) și am savurat-o de pe iarbă, înainte de a ne face curajul să intrăm în Catedrala Santa Maria Assunta.

Arhitectura catedralei este în stil Renascentist Florentin și majoritatea statuilor sunt cele originale, excepție făcând câteva dintre ele care, în secolul al XI-lea, au fost mutate în Muzeul Domului. Exteriorul e făcut din marmură colorată iar interiorul e în forma unei nave, cu numeroase picturi și sculpturi.

În 1959 un incediu a distus mare parte din colecția de artă Renascentistă însă, la scurt timp, numeroși artiști au fost angajați să refacă întreaga catedrală și să o redecoreze.

Baptiserul din Pisa poate fi admirat imediat ce intri pe Porta Nova, inaugurată de către familia De Medici în 1562.  Baptiserul impresionează prin mărime și,  ceea ce e mai puțin cunoscut, este că a fost construit înainte Turnului Înclinat (ridicat abia la 20 de ani de la inaugurarea Baptiserului & Catedralei).

M-a impresionat că arhitectura Baptiserului are și elemente de inspirație orientală deoarece, în calitate de port maritim, Pisa a avut numeorase legături cu Lumea Islamică, stabilindu-și centrele comerciale în toată zona din Africa de Nord. Construcția este dedicată Sf Ioan Botezătorul, arhitectul principal fiind Diotisalvi dar cei care și-au lăsat ampreta asupra stilului fiind Nicola și Giovanni Pisano (tatăl și fiul). Pe lângă faptul că este o clădire absolut impresionantă, Baptiserul Sf Ioan este cunoscut și datorită acusticii sale incredibile.

După ce ai petrecut câteva ore cocoțându-te în vârful Turnului sau în partea superioară a Baptiserului îți recomand să îți tragi sufletul la una dintre multele cafenele și să te pregătești pentru alți mulți km de mers prin centrul medival al orașului.

Nu o fi Pisa cel mai mare oraș din Italia dar clar ai atât de multe de admirat, pe lângă minunile din Piazza dei Miracoli.  Noi nu am avut atât de mult timp de vizitat dat fiind că după sutele de trepte de la Turn ne luptam cu o foame de lup, decizând să ne luăm prânzul târziu în Lucca, alt orășel medieval cu o arhitectură deosebită și un vibe extrem de tineresc:)

Genova – portul de pe coasta Liguriei

Genova

În Genova am ajuns prima dată anul trecut, într-o toamnă frumoasă, dar, fascinată fiind de multitudinea de lucruri pe care le puteam face în Nordul Italiei, am oferit puțin din timpul nostru pentru descoperirea orașului. Anul acesta ne-am hotărât să alocam măcar 2 zile ca să descoperim Genova și am rămas uimiți că nu a fost suficient pentru acest frumos port al Liguriei.

Genova

Genova a avut o asociere stransă cu Sfântul Imperiu Român și a fost cunoscută pentru flota sa feroce de marinari și războinici în Evul Mediu.  Mai mult decât atat, a fost un important port de pe Coasta Liguriei, cunoscut, în principal, ca și loc de naștere al lui Columb și al lui Nicolo Pagannini.
Genova este cunoscută și cu numele de « La Superba « sau « Cel Mândru » și face parte din patrimoniul UNESCO, din 2006.   Atât Strada Nuova cât și Pilazzi dei Rolli (tot grupul de clădiri) au intrat sub protecția UNESCO, fiind chiar încântătoare.  Înainte de unificarea Italiei, Genova era o republică de sine stătătoare și îngloba până și Corsica :).

Călătorește cu vechii mateloți la Muzeul Galata

Galata Museum/ Muzeul Galata

Gatala este de departe unul dintre muzeele care mi-au plăcut cel mai mult din ultima perioadă. Cuvântul «muzeu» nu îl caracterizează foarte bine, este un spațiu de joacă în care poți afla, interactiv, enorm de multe lucruri despre istoria Genovei, a migrației italienie de-a lungul timpului, despre viața lui Cristofor Columb și despre viața vechilor mateloți genovezi.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Noi am «călătorit» în jurul lumii în câteva ore și am putut simți câte puțin din experiențele celor care călătoreau cu navele genoveze pentru a descoperi noi teritorii dar și să “trăim” viața emigranților italieni din anii 1850 și să vedem prin câte treceau doar pentru a ajunge în America Latină.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Nu am crezut, la început, că vom sta atât de multe ore în acest imens spațiu cultural și că ne vom îmbogăți cunoștințele cu atât de multe informații. La sfârșitul vizitei am luat și liftul pentru a urca pe clădire și a admira orașul și vechile sale clădiri colorate.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Pentru prima dată în viața mea am avut și șansa să urc într-un submarin și să văd cum trăiau marinarii aceia care își petreceau câteva luni în spații atât de mici încât și cutiile de chibrituri ți se par imense.

Submarin – Muzeul Galata

Ne-am jucat, ne-am pozat, am râs și am plecat foarte încântați, negândindu-ne la prețul măricel pe care le-au avut aceste experiențe.  Vorbind de bilete : îți recomand să achiziționezi biletul comun Galata, Submarin și Muzeum Acvatic (40 de euro) dar și să îți rezervi mai mult de jumătate de zi pentru a le face pe toate și a te bucura cu adevărat de fiecare moment.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Relaxează-te cu peștii în Acvariul din Genova

Acvariul din Genova este cel mai mare din Europa și îți pot spune că este și unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut.  În prima parte a vizitei vei vedea delfinii, rechinii și multe alte specii de pești mai puțin cunoscuți; iar în cea de-a două parte vei păși direct în mediul tipic al faunei din Caraibe și vei vedea reptile preistorice, broaște roșcate, crocodili și multe soiuri de pești în culori intense.

Acvariul Genova

Acvariul Genova

Știu că există multe discuții în legătură cu situația peștilor din acvarii însă condițiile de la acvariul din Genova par incredibile și există multe specii pe cale de dispariție pe care încearcă să le salveze.

Acvariul Genova

Data viitoare când ajungem în Genovam sigur o să mai vreau să mergem încă o dată pentru că mi se pare o experiență inedită și mereu mă las fascinată de culoarea peștilor, innotul lor dar și mersul haios al pinguinilor.

Acvariul Genova

Admiră arhitectura specială din Cimitirului Staglieno 

Cimitirului Staglieno

În toamnă am avut timp de o plimbare scurtă la Cimitirul Staglieno și prin centrul orașului, fiind destul de norocoși încât să avem parte de proprii noștrii ghizi :).

Cimitirului Staglieno

Da, ai citit bine, cimitirul este pe lista de obiective turistice ale Genovei, și nu e prima dată când am vizitat ceva asemănător (Cimitirul Père Lachese fiind printre alegerile mele din Paris).

Cimitirului Staglieno

Cimitirul Staglieno se află pe dealul din apropierea orașului, cel mai înalt punct al său oferind o panoramă faină asupra Genovei.  Acesta a fost construit în anii 1800 și dispune de o gamă imensă de monumente, statui și sculpturi ,astfel încât să înțelegi mai bine perspectiva asupra unui loc din trecut, putând fiind cu ușurință tratat ca un muzeu îl aer liber.

Cimitirului Staglieno

Vorbind de arhitectură putem spune că statuile pe care le găsim lângă morninte au un frumos stil neoclasic imbinat  cu tradiția mediteraneană astfel că e chiar interesant să te apropii de ele și să urmărești fie trăsăturile fețelor sau pur și simplu vestimentația.

Panorama de la Cimitirului Staglieno

Și dacă nu te-am convins încă de faptul că a te plimba într-un cimitirul muzeu e ca orice altă vizită într-un parc, ar trebui să îți spun că Nietzsche, de Maupassant, Marc Twain și  Elisabeta de Austria (împărăteasă Sissi) au trecut pe aleile Cimitirului Staglieno și au scris până și în memoriile lor de impresia pe care acesta le-a lăsat-o.

Descoperă Nervi și una dintre cele mai frumoase promenade din Italia

Nervi

Din Genova poți lua trenul către Nervi sau merge cu mașina și te vei bucură de una dintre cele mai frumoase plimbări din Europa. Drumul de coastă din Genova spre Scalo di Caplungo, este cunoscut și ca Passeggiata di Anită Garibaldi, Nervi fiind o fostă zonă pescărească.  Odată ajuns langă mare, te poți și odihni câteva ore bune în Parcul di n Nervi, o zonă liniștită, formată din grădini diferite ce aparțineau, pe vremuri, vilei Gropallo, Saluzzo Serra, Grimaldi Fassio și vilei Luxoro. În zilele noastre zonă a devenit sediul muzeelor de artă modernă și contemporană din Genova.

Nervi

Ne-am bucurat de apusul de la Nervi de câteva ori și pot spune că e unul dintre motivele pentru care îmi doresc să ne întoarcem acolo. Vara e plăcut să iei cina la unul dintre restaurantele de pe coastă și să te bucuri de puțină răcoare, savurând un pahar de prosecco în fața panoramei incredibile a Mediteranei de la Nervi.

Nervi

Mai sunt multe alte lucruri interesante de făcut în Genova, mai ales cultural, dar despre toate voi povesti într-o altă relatare, găsind așa, mereu un bun motiv să vizităm acest frumos și subestimat port Italian

Dacă vrei să afli mai  multe despre aventurile Travelfunpassion ne poți urmări pe facebook travelfunpassion, Instagram si  Youtube travelfunpassion @Travelfunpassion.

Daca vrei sa citesti mai multe despre povestile noastre prin Italia, poti gasi mai jos cateva din destinatiile noastre preferate:

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Cinque Terre romantismul italian

Florența arta la superlativ

Veneția orașul plutitor

Roma, la citta eterna zile fullpartea I

Roma, la citta eternazile full partea II

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Isola Marguerita Ligure

În timpul ultimului concediu am sperat să bifăm și multe zile de plajă așa că am ales să stăm câteva zile în Liguria. Dar cum planul de acasă nu se potrivește cu cel de la fața locului, am avut parte de multe zile ploioase ce ne-au determinat să ne plimbăm și să ajungem și în locuri care nu erau neapărat pe lista noastră.

Portofino – Gradina Castelului Brown

Într-o zi  dimineață în care nu părea ca vom avea altceva decât câțiva nori și stropi, am decis să ajungem și în Portofino. Auzisem că este o bijuterie pe coasta Liguriei, mai frumos și mai glamourous decât satucele din Cinque (Cinque Terre romantismul italian ) locul preferat al vedetelor și mai ales, ușor piperat financiar pentru “muritorul de rând” ca noi..

Well…dupa Cinque Terre nu credeam că mă mai poate uimi ceva dar ….lucrurile au stat fix pe dos în Portofino :).

Portofino

În primul rând, am fost sfătuiți de la început să nu parcăm acolo din cauza costului (10 euro ora)  ne-am oprit la 3 km depărtare, în Isola Marguerita Ligure, urmând să facem drumul de coastă pe jos.  Și da, drumul dintre cele 2 locații se face prin munte, pe o cărare foarte bine semnalizată ce permite o panoramă minunată asupra mării.

În mod miraculos am avut parte de soare, chiar dacă nu era neapărat vreme de plajă (pe lângă faptul că în Portofino plajele sunt private ) și am vizitat micul fost sat pescăresc cu case colorate.

Piazzeta Portofino

Era atât de fain totul încât nici nu am simțit cei 3 km de mers relaxant printre copaci și plante frumos mirositoare.  Mulți turiști aleseseră aceeași opțiune ca și noi dat fiind că ne-am interesectat cu destul de multe persoane pe drum de pământ depe versant.

Portofino

Ne-am început plimbarea cu prânzul, o pizza tradițională la o terasă micuță, ascunsă cumva de grupurile gălăgioase de turiști. Am vrut să evităm să ne așezam chiar în « piazzeta » nu doar din cauza prețurilor piperate (pe care le anticipasem) dar și din cauza aglomerației.

După această mică pauză binemeritată ne-am făcut un traseu de vizitat : Castelul Brown, Biserica Sf George, Portul și străduțele înguste și colorate.

Admiră panorama orașului de pe terasa de la Castelul Brown:

View Castelul Brown

Este imposibil să ratezi Castelul Brown deoarece se vede de oriunde ai fi în Portofino, cocoțat pe stânca abruptă, « admirând » portul încă de prin secolul al 15 lea.

In 1867 a fost achiziționat de către consulul britanic în Italia, Montague Yeats Brown, care a și cerut transformarea acestuia dintr-o fortăreața de apărare împotriva piraților într-o frumoasă și elegantă vilă tipic italiană.
Totul are o poveste în Portofino și aproape orice implică ceva romanțat, chiar și cei 2 pini de la intrarea în castel:).  Despre aceștia se spune că au fost plantați pentru a celebra nunta lui Brown: unul fiind dedicat soției și unul lui pentru a dăinui și a le spune povestea mai departe. Nu prea știu eu exact ce s-a întâmplat cu relația dintre ei dar pinii aceia clar au rezistat, dat fiind că pot fi admirați și în ziua de azi la intrarea în parcul castelului.

Castelul Brown

Abia în 1961 Castelul Brown a reintrat în posesisea primăriei Portofino iar dacă ai dâre de mână și multă dorință de frumos…il poți închiria să îl organizezi nunta.

View Castelul Brown

Ce să spun ?! frumoasă locația asta pentru a-ți face promisiuni de viitor mai ales dacă ai și unul sau două iahturi în port.
De pe balconul castelului poți vedea întregul port și te poți bucura de panorama impresionantă asupra mării iar dacă e prea cald, te porți ascunde în camerele răcoroase cu geamuri mari, acolo, unde, se pare, au poposit multe vedete de-a lungul vremii.

Pornește pe urmele cruciaților la Biserica Sf Gheorghe

San Giorgio) – Portofino

Biserica Sf Gheorghe (San Giorgio) din Portofino e mică albă și construită în 1154, tronând parcă din vârful dealului deasupra întregul port.

Cochetă și simplă aceasta ascunde o legenda frumoasă : se spune că în interiorul său sunt ascunse câteva relicve aduse de Cruciați din Țara Sfântă.  Biserica originală a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, în timpul atacurilor dar la  scurt timp după încheierea luptelor, localnicii din Portofino au finanțat ridicarea unei noi construcții, pe același loc, cu aceeași arhitectură. Surprinzător comoara lor, adusă de  Cruciați, supraviețuise atacului și încă mai e protejată de zidurile bisericii. Nu am văzut aceste reliceve dar m-am bucurat puțin de răcoarea din interiorul clădirii cochete.

San Giorgio) – Portofino

Ne-am plimbat agale pe străduțele înguste “străjuite” de magazine exclusiviste unde m-am bucurat de o sesiune de « window shopping » căci e clar, Portofino nu e tocmai pentru buzunarul oricui când vine vorba de cumpărături. 

Portul Portofino

Dacă nu știai încă, Portofino e stațiunea preferata de vedetele de la Hollywood, atrase, poate, de plajele înguste și private, sau de culoarea caldă a clădirilor la apusul soarelui. Deși am sperat intens să mă lovesc de Di Caprio sau de George Clooney, nu am avut nici un noroc. M-am întors de mână tot cu jumătatea travelfunpassion, nici o șansă să fug cu vreo stea de la cinema :).

Portofino e perfect pentru o excursie de o zi, nu cred că este tocmai tipul meu de destinație pentru o vacanță mai lungă dar, atunci când ai văzut deja  Coasta Liguriei, acesta este unul dintre multe altele sătuce șarmante și romanțate.

Portul Portofino

Dacă ai vrea să citești mai multe despre vacanțele în Italia, urmărește și :

Cinque Terre romantismul italian

Florența arta la superlativ

Veneția orașul plutitor

Roma, la citta eterna zile fullpartea I

Roma, la citta eternazile full partea II

 

Roma, la citta eterna – 4 zile full – partea II

Piazza Navona

Dacă în prima parte a poveștii ți-am spus cam ce poți face în primele 2 zile în Roma, azi vorbim ce faci pe restul celorlalte 2 zile din city break-ul tau (Roma la citta eterna 4 zile full -partea I ).

Dar să nu divagăm și să nu uit:  te anunț, de acum, că la sfârșitul mini-vacanței vei avea nevoie de teneși  noi pentru că îți vei pierde sigur tălpile pe piatra cubică a « cetății eterne » (cel puțin jumătatea travelfunpassion așa a făcut și, nu, nu a fost prea încântat dar eu cu el cu papucii rupți nu mergeam pe Coasta de Azur 🙂.

https://www.youtube.com/watch?v=uhMrMEGqhx8&t=2s

Să ne continuăm deci vizita pe străzile Romei !

Podul San’Angelo

A treia zi:  San Giovanni în Laterano, Via Corso, Piazza Navona, Villa Borghese & Pantheonul

Basilica San Giovanni in Laterano

A treia zi am pornit-o dis de dimineață către San Giovanni in Laterano, să admirăm cea mai mare și frumoasă catedrală din Roma. Și nici nu mi-am imaginat că vom nimeri duminică dimineața la celebra slujbă din San Giovanni, o slujbă care mi-a oferit o frumoasă surpriză : m-a impresionat (și asta vine de la cineva care calcă în biserici doar la obligații sau din interes pur turistic).

Basilica San Giovanni in Laterano

Biserica San Giovanni e considerată una dintre cele mai vechi din lume, temelia ei fiind pusă în anul 312, cu 14 ani înainte  de Basilica Sfântul Petru. În secolul al XVII-lea reconstruirea bisericii a fost cerută de către Papa Innocenzo al IIIlea și oferită arhitectului Borromini.

Basilica San Giovanni in Laterano

Aceasta nu e doar mai mare decât Vaticanul dar reprezintă si “inima catolicismului”, purtând ampreta secolelor și fiind  una dintre cele mai vizitate de către enoriași de-a lungul timpului. Numele de «Laterano» vine de la numele familiei de patricieni care a deținut terenul până în secolul al IVlea, când Constantin s-a căsătorit cu moștenitoarea acesteia și a primit terenul ca « zestre ». Cele mai vechi elemente de la Basilică sunt scara de lemn (cea care, se spune, a fost adusă de la Ierusalim de Împărăteasa Elena) și Obeliscul din piața alăturată  (care poartă  inclusiv dedicația directă către Constantin și care e de pe vremea Faraonului Tutmes IVlea).

Ceea ce trebuie să îți spun e că San Giovanni se află la doar 15 minute de mers pe jos de Colloseum și că drumul e unul plăcut, pe străduțe înguste cu magazine vechi și localnici curioși ce își beau cafeau pe trotuar, admirând șirul turiștilor gălăgioși.

Drumul dintre Basilica San Giovanni in Laterano si Colloseum – strazi inguste in Roma

Am  încercat să grăbim pasul către parcul cel mai mare din Roma, Borghese, acolo unde ne doream să vedem Galeria Borghese și să admirăm frumoasa colecție de sculpturi ale lui Bernini. De departe cea mai plăcută experiență din acest city break : am avut șansa să stăm singuri în aceeași cameră cu opere atât de minunate, să mă uit la fiecare cuta a scupturii lui David (de Bernini) sau să admir minute în șir un tablou de Caravaggio.

Piazza Maria del Popolo

Muzeul este găzduit de o vilă din secolul al XVII lea, aparținând unei cunoscute familii din Siena care a prosperat în Roma și a adunat o mică avere, având legături puternice și cu Papalitatea (Papă Paul V) dar și cu sora lui Napoleon. Pentru a vizita Galeria Borghese este necesar să îți faci o rezervare online deoarece au un număr limitat de locuri dar noi am fost norocoși : am reușit să ne strecurăm pentru că un alt grup întârziase.

Galeria Borghese – din Parcul Borghese

Galeria Borghese – din Parcul Borghese

Pentru prânz îți sugerez să eviți zona foarte turistică iar dacă chiar nu mai reziști de foame și riști să îți iei la bătaie prietenii (eu, una, mă transform într-un monstru dacă îmi e foame, mai ceva decât reclama la  Snickers) poți opta pentru pizzeriile care vând la bucată și să îți alegi 2 felii din acele tăvi mega apetisante :).

Pantheonul

Pantheonul este obiectivul cel mai plin de controverse din Roma, acela care a supraviețuit mileniilor datorită protecției primite de la Biserica Catolică dar care, la bază, nu a avut absolut nici o legătură cu creștinismul sau religiozitatea.  Pantheonul este aceea « mecca » pentru cei care văd valoarea să istorică și arhitecturală și care ignoră « ampreta » catolicismului.

Frumoasa clădire a Pantheonului nu este ceea originală, este chiar cea de a treia construită pentru a «înfățișa » celebrul templu. Și deși poți cu ușurință citi că a fost construit de către Agrippa, ar trebui să știi că acesta nu a avut absolut nici o legătură cu ceea ce se vede azi. El a construit, într-adevăr, primul templu în secolul 25-27 AH dar acesta a disparut în totalitatea în timpul incendiului din anul 80 AH (atunci când și Colloseum a fost foarte avariat).

Pantheonul de azi a fost ridicat de către Hadrian în anul 126 AH și a fost dedicat lui Agrippa și primei sale construcții și tocmai de aceea poți vedea inscripția de pe partea frontală. Partea amuzantă este că până în secolul al XIX-lea nimeni nu a știut că Pantheonul nu era ridicat de către Agrippa chiar dacă metoda de construire arată o evoluție arhitecturală evidentă.

Ceea ce a salvat Pantheonul de la o soartă similară cu cea a Colloseumului ( lăsat în paragină și distrus bucată cu bucată) a fost tocmai ideea împăratului bizantin Pochas de a îl face cadou Papei Bonifacio al IVlea.  Ca orice clădire pe care a pus vreodată mâna biserica, această a fost repede “botezată” și transformată în biserică și, deși, i s-a negat identitatea păgână, macar a  a rămas singurul monument antic atât de bine conservat (face și biserica ceva bun în lumea asta )

Ceea ce e și mai interesant e că încă nu se știe clar scopul inițial al acestui templu și că a fost folosit  fie ca biserică fie ca loc de veci (sunt înmormântați câțiva regi și regine și…mai ales : pictorul Raphael) dar și ca  sală de conferințe.  Clădirea aceasta este atât de frumoasă și atât de măreață încât a inspirat alte construcții celebre din lume: de la Duomul din Milano și Florența la Capitoliul american sau Galeria Natioanală de artă în Washington.

După baia de mulțime din Piazza della Rotonda, din fața Pantheonului, ne-a retras să admirăm pictorii stradali de la Piazza Navona dar și faimoasele fântâni desenate de arhitecți celebri.

Piazza Spagna – Spanish Stairs

Apusul ne-a prins pe Scările Spaniole (Spanish Stairs), din Piazza Spagna, admirând mulțimea care se retrăgea grăbită către hoteluri sau către gară. Prima dată când am visat la poveștile Scărilor Spaniole a fost când am văzut filmul Vacanțe Române, cu mult înainte de a ateriza la Roma :).  Legenda spune că în timpul inundațiilor din secolu XVI, apele Tibrului au adus în fața scărilor o barcă eșuată. Pentru a susține această legendă, Pietro Bernini a desenat barca din marmură ce se poate admira și azi.

Ziua a 4a – ultima din aventura Romana 🙂

În ultima zi aveam doar câteva ore că să aruncăm o ultima privire Romei  așa că am pornit cu bagajele spre centrul orașului.  Lângă Piazza Spagna se află un mic depozit pentru bagaje  (https://www.stowyourbags.com/it/shop/roma/deposito-bagagli-piazza-di-spagna/) , mega smart : îți lași bagajul și plătești pe fiecare oră un preț de 3 euro. Dar atenție, nu te speria de cei 3 euro : aceștia sunt pentru un dulap mare în care intră ușor 3 valize medii. Ceea ce trebuie să îți mai spun este că se plătește doar cu cardul așa că poți evita cu ușurință să scoți bani de la bancomante.

Fontana di Trevi

Ne-am reîntors la Pantheon și am vizitat și Biserica San Luigi dei Francesi pentru a admira un minunat Caravaggio dar am și căutat, entuziasmați, alte 2 lăcașuri unde se ascund tablourile pictorului nostru favorit. Așa am aflat că Santa Maria del Popolo va fi închisă pentru renovare vreo 2 ani – îți spun asta caa să nu o cauți și tu prin Piazza de Popolo cu gps ul și să te simți inutil că nu reușești să o vezi deși ți se spune clar « uite-o acolo »  🙂

Piazza Navona

Ne-am retras din nou către Piazza Spagna și am savurat o înghețată bună, bună (clar s-a văzut la cântar că în fiecare zi  am mâncat o înghețată cu 2 gusturi)  de la Gelateria Venchi :    https://www.venchi.com/it/negozi/roma-piazza-spagna  (una dintre cela mai racoarase și aromate încercate la Roma).

Gata : ești obosit ?! Hai către aeroport sau către gară (acolo unde ne îndreptam noi) și pleacă spre o altă destinație…urmând să admiri mai târziu sutele de fotografii :).

Daca ti-a placut micul nostru ghid, nu uita sa ne dai follow si pe Facebook, Instagram si Youtube la @Travelfunpassion

Dacă ești interesat de mai multe relătari din Italia poți citi și:

Roma, la citta eterna 4 zile full – partea I

Veneția orașul plutitor

Bologna culoare și viață

Cinque Terre romantismul italian

Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

Florența arta la superlativ

Pisa, micul oraș cu turn înclinat

Genova, portul de pe coasta Liguriei

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Roma, la citta eterna – 4 zile full – partea I

Parcul Boghese

Ideea de a vizita Roma a fost spontană și a venit să se muleze cu dorința jumătății Travelfunpassion de a vizita « la citta eterna » ca parte dintr-o vacanță mult mai mare.

M-am gândit mult ce aș putea scrie despre Roma, ceva ce nu a mai fost spus deja de nenumărate ori și cred că, deși locurile de văzut sunt mereu aceleași, senzațiile pe care le-au lăsat vizitatorilor pot fi atât de diferite. Uitându-mă înapoi, într-un decembrie 2004, îmi revine în minte tânăra de 20 de ani speriată, ajunsă în marele oraș împreună cu fratele  și cu prietena ei, căutând pierdută pe străzi acel mic apartament ales pentru sărbătorirea primului Crăciun departe de casă 🙂

Roma

Da, asta e Roma pentru mine: primul și singurul Crăciun pe care nu l-am petrecut departe de casa părințiilor mei . De atunci am revăzut de foarte multe ori Roma și de fiecare dată am văzut un alt oraș, atât de cameleonic, de la un anotimp la altul arantandu-mi o altă față a sa.

Am plecat din București la 9 dimineața (https://www.ryanair.com/ro/ro/)  dorindu-ne să avem câteva zile   « as the romans do »:).

Cazarea am ales-o pe Airnbnb (https://www.airbnb.com/rooms/21747433),  un mic apartament cochet la puține minute de Vatican, perfect pentru 5 persoane care ajungeau aici doar să doarmă.

Noi am facut si un filmulet: special pentru a va trezi interesul pentru city-breakul din Roma:

Hai să vedem programul pe 4 zile care să bucure și pe cei pentru prima dată în oraș dar și pe cei care vin să își reamintească ce frumos e:

Prima zi : Vatican & Musei Vaticani

Vatican: Basilica Sf Petru

Am debarcat la cazare și am hotărât să o luăm încetișor la picior către micul stat în stat: Vatican. Google maps ne-a cam dat o țeapă dat fiind că în loc să facem 15 minutes (ceea ce am descoperit mult mai târziu) am făcut vreo 40 de minute sub un soare Italian arzător și o foame fantastică, fiecare dintre noi visând cu ochii deschiși nu la comorile Vaticanului ci la o pizza mare și bună :).
Odată ce ne-am infruptat din celebrele mâncăruri italiene, am pornit către Vatican și am profitat la maxim de faptul că piața Vaticanului nu era atât de aglomerată (avantajul de a o vizita vineri devreme, înainte de sosirea tuturor călătorilor de weekend).

Vatican: Basilica Sf Petru

Dacă nu știai încă, îți spun că Basilica din piața Vaticanului nu este cea originală :). Prima construcție a apărut din ordinul lui Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea, și a fost ridicată pe locul pe care se bănuia că ar fi fost îngropat Sfântul Petru. Prin perioada Renașterii biserica inițială era într-un statdiu avansat de degradare și Papa Iulius al doilea i-a cerut lui Michelangelor să lucreze la una nouă, fix pe același loc.

Piata Vaticanului: Fantani

Piata Vaticanului: Fantani

De fiecare dată când am intrat în Basilica Sf Petru m-a uimit grandoarea și magnitudinea locului însă niciodată nu mi-a trezit vreun sentiment divin sau măcar apropiat cu vreo epifanie. Poate pentru că locul este foarte turistic, poate pentru că indiferent dacă am prins sau nu slujba am fost șocată de comportamentul celor din jurul meu sau poate pentru că eram mai ocupată să admir opere de artă decât să descopăr credința :).

Vatican: Basilica Sf Petru

Vatican: Basilica Sf Petru/ Pieta de Michelangelo

Tot aici am aflat cât de mulți fanatici există, unul, în mod special, în 1972, a încercat chiar să și distrugă marea operă a lui Michelangelor, Pieta, lovind-o cu ciocanul. Din fericire, doar o mică parte din ea a fost avariată și a putut fi refăcută ușor (brațul și umărul rupte) dar, de atunci, aceasta stă închisă în spatele unui geam antiglonț.
Morții se pare că vând bine de tot în orașul sfânt date fiind cozile de la « icoane » dar mai ales de pe la mormintele papilor cei « sfinți » ( ignorând ușor nebuniile de care se făceau vinovați Papa Alexandru al II- lea & gașca).

Muzeul Vaticanului – Musei Vaticani

Muzeul Vaticanului era în planul nostru de vizită pentru după-amiză, alegând să cumpărăm biletele online pentru vizita de noapte a acestuia. Începând din mai 2018, pe durata sezonului, vinerea se poate vizita muzeul începând cu orele 19 :30 până la 23 :00 (ultima intrare fiind la 21 :00). Deși la început mi s-a părut o idee foarte bună, evitând cozile infernale dar și bucurându-ne de atmosferă specială, pe timp de noapte, am aflat cu dezamăgire (abia la sfârșit) că nu toate expozițiile erau deschise turului acestuia :(.

Muzeul Vaticanului – Musei Vaticani

Muzeul Vaticanului – Musei Vaticani

Memorabilă a fost vizită de la Capela Sixtină, unde am stat câteva minute în șir admirând capodopera lui Michelangelo și imaginându-ne cum a pictat toate acestea, întins pe spate, cocoțat la multe zeci de metri, cât mai aproape de tavan. Mi s-a părut mult mai mare și mai fascinantă decât prima dată, dovadă că mereu vedem lucrurile diferit dacă suntem în compania persoanelor potrivite.

A doua zi: Colloseum, Forumul Roman & Altare della Patria

Colloseum

Cea de a doua zi a fost una dintre cele mai pline și atât de savurată de întregul nostru grup pentru că fiecare avea alte așteptări: jumătatea travelfunpassion își dorea enorm să admire fiecare piatră din Forumul Roman și să își imagineze luptele gladiatorilor din Colloseum; prietenii noștrii voiau să se bucure de fiecare moment dintr-o zi superbă în vechia capitală ; eu îmi doream să revăd locuri dragi dar mai ales să revăd oameni dragi mie :).

Colloseum

Ca orice italian adevărat am hotărât să începem cu o excelentă colazione (mic dejun) într-o locație mai mult decât superbă: dealul din față Colloseumului, savurând un pannino cu prosciutto crudo și un cappuccino :).

Colloseum

Sa nu uitam mottoul acestui city break: When în Rome…do what the Romans do:).

Am stabilit de la început să nu ne sperie cozile de la obiectivele turistice dar… tot am fost suprinsi că, la Colloseum, am stat mai mult la coada cu « skip de queue » (sări coada ) decât la cea normală. Noi am urmat turma și am intrat după 40 de minute de așteptat în soare cu sticle de apa de 2 euro bucată (că senegalezii sunt afaceriști nu glumă :)) și am pătruns sub coloanele istorice ce ascundeau atât de multe povești sau …cosmaruri (depinde din ce perspectivă le vedem).

Colloseum

Ceea ce ar trebui să știi e că ieșirea din partea de vest era numită și Poarta Morții din cauza faptului că pe aici erau cărați gladiatorii căzuți în luptă. Primele jocuri în arenă au avut loc în anul 80 AD și au ținut timp de 100 de zile, cu peste 300 de gladiatori au oferit, atunci, « spectacol » romanilor. Ultimele lupte au fost organizate în anul 435 AD iar, în 847, Colloseum ul a fost afecatat de un cutremur ce a dus la daramanrea zidurilor de rezistenta. Dat fiind că a fost lăsat o lungă perioadă de timp în paragină, părți întregi din fațada de marmură au fost furate și utilizate la ridicarea Basilicii Sf Petru .

Eu am aflat în decursul acestei vizite nu doar că sute de gladiatori mureau în luptele aprige dar și că mii și mii de animale au fost sacrificate în timpul acestora, specii întregi fiind date dispărute (rinocerul alb african).

Sunt convinsă că și tu ai văzut celebrul film Gladiatorul al lui Ridley Scott (eu, una, am visat mult la pachețele de mușchi ale gradiatorilor –actori 🙂 ) dar ceea ce probabil nu știai e că acesta își dorea să îl filmeze în Colloseum. Restricțiile și costurile impuse de primăria din Roma cât și faptul că nu avea chiar grandoarea dorită de cunoscutul regizor l-au determinat să mute filmările în Malta, unde reconstruit o copie a acestuia pentru doar….1 million de dolari :).

Forumul Roman

Forumul Roman

Vizita la Forumul Roman s-a dovedit o experiență foarte faină, pierduți printre ruine de temple vechi și arcuri de triumf, la umbra copacilor înfloriți și printre fântâni răcoroase, tocmai bună să ne apere de soarele toropitor de mai.
În perioada Renascentistă, Forumul Roman a fost părăsit, interesul general fiind mai mult axat pe construcția de de castele feudale sau turnuri înalte (i-a lovit rău pe italieni dat fiind ca nu exista un oras fără un turn), zona antică fiind trasformată ușor, ușor, în câmp pentru hrănit vitele.
Ca să se descopere toate minutatiile astea antice, arheologii au avut nevoie de peste 100 de ani de excavații, abia în secolul XX putând să declare că terminaseră tot ce se putea de descoperit :).(oare câte vite hraniseră cu plantele astea exotice ?!)

Forumul Roman

Arcul lui Constantin – Roma

Una dintre cele mai faine chestii la Roma este că oriunde te-ai uitat vezi bucăți « vii » de istorie: pe de o parte istoria Antică, Evul Mediu, pe de altă parte clădiri Renastentiste sau altare moderne închinate istoriei recente ale Italiei.
În weekend, strada care leagă Colloseumul de Piazza Venezia e închisă traficului așa că te poți plimba liniștit printre artiștii stradali, admirând pe de o parte statuile marilor conducători romani (l-am « vânat pe Traian » căci aveam un interes personal) și pe de altă parte Forumul Roman și Altarul Patriei.

Altare della Patria

Altare della Patria este o clădire ce face notă discordantă cu arhitectura veche romană de care se înconjoară, o « imesitate » Renascentistă, ridicată pentru a celebra Unificarea Italiei, închinată regelui Vittorio Emanuele al-II-lea.
Să se ridice acest monument a fost cam la fel de greu ca și unificarea acestei țări (măcinată secole întregi de lupte dintre regiuni ) din cauza zonei nisipoasă sau a templelor antice decoperite la primele săpături, temple pe care trebuia să se ridice acest simbol militar. Construirea acestuia nu a fost lipsită de controverse dat fiind că era nevoie să se demoleze numeroase clădiri din jurul său și că toate acestea erau pe acolo de pe la Evul Mediu. A fost nevoie de un plan foarte structurat pentru a nu afecta importanta zonă istorică ce face încă din Romă o cetate eternă.

Altare della Patria

Albul imaculat al marmurei sau grandoarea statuii lui Vittorio Emanuele (doar mustață să are 1 metru :)) fac din această locație o destinație MUST a Romei. Recunosc că nu am intrat niciodată în muzeul militar găzduit de Vittoriano (așa cum i se mai spune monumentului) însă, anul acesta, am urcat pentru prima dată pe terasa superioasa a clădirii. Dincolo de prețul de 10 euro pt 1 minute de urcat cu liftul și ușoara stare de rău de înălțime, a meritat să admir orașul de sus, să încercam să identificăm unde erau celelalte monumente și să ne șocăm de felul cum arată Pantheonul de la depărtare.

Panorama de pe Altare della Patria

După această vizită te invit să o iei la picior pe via Corso și să descoperi pe partea dreaptă Fontana di Trevi (cu nebunia aferentă selfie stickurilor, cererilor în căsătorie spontane sau a senegalezilor care încă mai vând « colorată, mâine-i gata » în lumea telefoanelor mobile) și pe partea stânga Piazza Navona și minunatele sale statui de la fântânile artizanale.

Noi am încheiat a doua zi de ( bine zic … cei 20 de km de « pedalat » pe jos) in Transtevere, locul acela tinereasc, plin de viată, tipic italiană, savurând o bucată de pizza și un pahar de alcool, direct pe stradă, ascultand un artist pe care il chinuia rău de tot talentul.

Nu uitati ca ne puteti gasi pe Facebook, Youtube si Intagrame : @Travelfunpassion

Cinque Terre – romantismul italian

Deși toată lumea merge la mare vara, noi am decis să facem altceva: să mergem la începutul toamnei, să ne bucurăm de soare atunci când acasă începeau ploile, să ne scăldăm picioarele în apa cristalină atunci când prietenii noștrii treceau deja la bocanci:).

Așa am ajuns în octombrie într-un loc pe care îl visam demult: Cinque Terre sau miracolul satelor pescărești italiene:).

Cinque Terre fac parte din circuitul nostru din Toscana (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) și a fost oprirea noastră de o zi către Florenta (Florența – arta la superlativ).

Zona această fascinantă  este inclusă în lista patrimoniului mondial UNESCO din 1997 și crează imaginea unui relief dur și sever,  cu terasele create de om printre dealuri, totul cu marea la “picioare”:).

Parcul Național Cinque Terre are o politică extrem de strictă în privinta construcțiilor: acestea nu pot fi renovate sau vopsite; oricare dintre cele 2 activități pot trimite propietarul “rebel” direct la închisoare.

O altă chestie amuzantă pe care am observat-o e că în Cinque Terre se poate întemeia “paradisul” pisicilor: acestea se întind leneșe pe la toate terasele, pe malul mării, pe străzi și sunt fericite și grase (că deh…peștele e suficient într-o zonă pescărească:).

Pentru că nu aveam foarte mult timp trebuia să alegem maxim 3 din cale 5 sătuce; misiune ce a fost foarte dificilă dat fiind că toate păreau superbe din poze și din recomandările cunoscuților noștrii:).

Și cum cel mai bun plan este să nu ai nici un plan (așa cum o tot repet în vacanțele noastre), am pornit dis de dimineață din Genova și am evitat autostrăzile și să conducem lin pe malul mării, oprindu-ne acolo unde peisajul de atrăgea pentru o fotografie sau un selfie marca travelfunpassion:) .

Monterosso al Mare – plimbare la malul marii

Ceea ce trebuie spus e că nu toate cele 5 sate de la Cinque Terre au ieșire directă la mare: 4 dintre acestea au marea aproape iar Corniglia este “cocoțat” pe stâncă, urcușul fiind anevoios chiar dacă peisajul merită efortul.

Dintre acestea doar  Monterosso al Mare are o plajă în adevăratul său sens: cu umbrele și șezlonguri, ceea ce o face și una dintre cele mai aglomerate localității dintre cele 5.

Primul lucru făcut a fost să căutăm un loc unde să mâncăm; nu știu cum ești tu dar eu când sunt flămândă sunt mai rea decât tanti aia din reclama la Snickers :)…un mic monstru blond:).

Ne-am oprit la un restaurant chiar pe malul mării și am savurat ….peisajul…..dat fiind că mâncarea a fost și scumpă și lipsită de gust:). Insa  locația a meritat tot efortul și a fost unul dintre momentele memorabile ale vacanței noastre.

 

Monterosso  este împărțit în zona “nouă” și cea “veche”, linia de demarcație fiind făcută de un tunel micuț (cam de 100 de m).  Această locație era, pe vremuri, accesibilă pentru curioși doar pe apă, fiind total izolată de restul “lumii”. Lucrurile s-au schimbat odată ce a apărut calea ferată, în 1800. Tot aici putem găsi, cam de pe la 1910, o statuie colosală a lui Neptup,  un fel de “protector” al sătenilor care își câștigau existența doar de pe urma “bunăvoinței” zeului mării:).

Monterosso Vecchio, zona veche a rămas intactă, reprezentând și principala atracție a turiștilor. În perioada medievală, satul fiind atacat adesea de pirați, au fost construite numeroase fortificații și rămășițele  lor se pot vedea și astăzi în partea veche.

Am lăsat Monterosso al Mare cu tristețe în ochi dar bucurie în suflet că urma să descoperim un alt sat din Parcul Național Cinque Terre: Vernazza:).

Vernazza – cel mai lung si colorat apus din 2017

Am ajuns la Vernazza la lăsarea serii, și am avut parte de unul dintre cele mai frumoase apusuri:). Eram atât de fascinați de sat că ne tot uitam și admiram culoarea caldă a clădirilor fără a vedea de ce toți oamenii stăteau înghesuiți pe ponton:).

Asa am descoperit acel apus sângeriu:).

Vernazza s-a dezvoltat ca și oraș fortificat, puternic militarizat din cauza atacurilor dese din partea piraților. Acesta este și singurul port natural din Cinque Terre și se pot încă admira bărcile colorate legate de porțile caselor micuțe, cu ponton direct în mare:).

Una dintre trăsăturile care fac din Vernazza un loc atât de pitoresc este Turnul castelului Doria, construit în secolul al XI-lea, pentru a ajuta la protejarea satului, azi fiind doar martorul unei istorii apuse și personajul principal în fotografiile turiștilor talentați:).

Nu am stat mult în Vernazza dar suficient încât să avem câteva sute de cadre cu apusul, casele colorate și oamenii zâmbitori și peisajul care tăia respirația oricui.

Da știu, am tot vorbit despre Cinque Terre dar ți-am descris doar 2 dintre acestea. Dar cum altfel aș putea promite că la anul voi veni cu descrierea celorlalte 3 și că vreau să mă întorc acolo doar pentru a putea face acest lucru:)?!

Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

Auzisem numeroase  povești despre Toscana și orașele sale medievale, despre întinderi infinite de vie și un vin mai mult decât minunat. Trebuie să recunosc că până la momentul în care am ajuns acolo, nu înțelesesem pe deplin cât de mult ar fi putut să îmi placă:).

Ceea ce am aflat pe drum este că în Toscana există 7 locuri protejate de UNESCO, destul de multe, aș spune, pentru o regiune nu foarte mare a Italiei. Am pornit din Florența (unul dintre siturile protejate de patrimoniul UNESCO) după prânz și am ajuns la Siena (Ccel de-al doilea sit) seara târziu.

Prima oprire am făcut-o la un mormânt etrusc, așa cum arata un idicator, oarecare,  pe marginea drumului. Nu ne-am așteptat să intrăm în via privată, printre măslini și gutui, pentru a descoperi acest  mormânt etrusc. Se spune că l-a descoperit propietarul terenului atunci când a săpat în vie :).

Ceea ce ni s-a părut inedit e că, deși mormântul stătea sub protecția primăriei, terenul era proprietate privată și ne-a fost permis să ne plimbăm în voie peste tot.  A fost chiar placută descoperirea acestui mormânt ce aparținuse unei căpetenii din armata etruscă dat fiind ca eu, personal, nu știam foarte multe despre etrusci.

Dacă nu știai încă, civilizația etruscă este numele acordat unei anumite categorii de oameni din Italia Antică, plină de bogății, localizată în zona Toscanei și Umbriei.  Această civilizație era caracterizată de un limbaj deosebit și a rezistat din cele mai vechi timpuri (aproximativ anii 700 ÎH) până în momentul în care a fost asimilată de Romani (secolul IV ÎH). Dată fiind istoria etruscilor, pe teritoriul Toscanei se găsesc numeroase vestigii ale acestora și implicit multe morminte.

Scurta plimare a reprezentat, de fapt, o lecție de istorie vie, o incursiune în vremuri demult apuse ale lumii italiene, așa cum o cunoaștem astăzi :).

Înainte de a vorbi despre aventura în Toscana, aș vrea să îți spun despre cazarea pe care am ales-o în San’Andrea, un sătuc la scurtă distanță de Siena. B&B ul noastru a fost o vilă din anii 1800, renovată în linia vremii, extrem de romantică : Vila Sant’ Andrea ( https://www.booking.com/hotel/it/villa-sant-andrea-siena.ro.html?label=gen173nr-1FCAEoggJCAlhYSDNiBW5vcmVmaE2IAQGYASDCAQNhYm7IAQzYAQHoAQH4AQuSAgF5qAIE;sid=98bd5f656193c439b9734fc756f3ca60.)

Ceea ce ne-a plăcut a fost comunicarea cu propietarii, încă de la început. Deși nu mai putea fi găsită nici o persoană după oră 15 :00 la recepție, ni s-a trimis un mail cu toate detaliile cazării noastre : codul de intrare în vilă, locul în care găseam plicul cu cheia și o hartă cu locurile unde am fi putut mânca in Siena. Micul dejun se servea de către propietara, foarte vorbăreață și extrem de prietenoasă.

Să vă povestesc, deci, ce am văzut noi prin Toscana și de ce ne dorim să ne întoarcem aici în curând!!!

MONTERIGGIORI

Ne-am început incursiunea în Toscana cu o vizită la vechea cetatate-oraș Monteriggiori.  Aceasta a fost construită de către Republica Siena pentru a-și securiza granițele în timpul luptelor cu Florența. Cele 2 mari orașe se băteau pentru supremația asupra Toscanei și au fost rivale timp de multe secole.

Ceea ce e mai puțin cunoscut este că doar 42 de oameni locuiesc între  zidurilor cetății fortificate Monteriggiori : majoritatea lucrători la magazinele de artizanat sau la micul hotel construit aici. Orașul medieval e format din zidurile vechi, de apărare, un muzeu al armurilor (care îți da posibilitatea să le și probezi), Biserica de secol XIII, Sfânta Maria Assunta  și câteva magazine turistice, împreună cu terasele lor drăguțe.

Monteriggiori e recunoscut și datorită faptului că apare în opera lui Dante, Infernul, sau că, în vremurile moderne, e folosit ca și locație pentru jocul Assasin Creed (joc ce folosește numeroase personaje și locuri din Italia Renascentistă).

COLLE DI VAL D’ELSA

Am văzut indicatorul către Colle di Val’Elsa și ne-am « rătăcit », descoperind o nouă destinație. Cred că cel mai mult ne place să nu ne respectăm planul de călătorii în vacanță:).

Acest orășel medieval, ocolit adeseori de turiști, majoritatea inghesuindu-se către locații mult mai cunoscute, a fost o surpiza plăcută. În mijlocul unei zile banale a săptămânii, Colle părea pustiu, cu străzi pietruite goale, cu magazine ferecate (că era siesta) și lipsit de vitalitatea concurenței sale :  Sân Gimignano.

Încercând să vedem de ce ne apare ca și oraș monument, am descoperit liftul ce ne ducea către partea de sus a dealului. Căci da, Colle di Val’Elsa este împărțit în două : partea de jos, modernă,unsor insipidă și partea de sus, medievală, care avea să ne impresioneze categoric.

Liftul, așezat la capătul unui tunel răcoros, săpat direct în deal, ne-a purtat către Colle Alta (așa cum e numită partea veche a orașului). Încă de la deschiderea ușilor am deschis larg ochii pentru a cuprinde peisajul absolut superb, având posibilitatea să admir panorama asupra dealurilor din împrejurimi .

Ceea ce trebuie să știi e că acest oraș e recunoscut nu doar în Italia dar și în toată Europa pentru sticlă de cristal care se fabrică aici (oferă 70% din producția Italiei și 14% din cea mondială). Sunt și câteva magazine de la care se pot cumpără produse fabricare aici cât și un muzeul frumos amenajat, în partea modernă a orașului.

Am avut șansa să vizităm o bisericuță de piatră, de secol XIII, Biserica Sfântă Caterina, recunoscută atât pentru faptul că a rezistat inuntadiilor dar și pentru pictura originală, pictată în 1437 de către Zacchia Zacchi , Pieta.

Ne-a oprit apoi la Domul din partea veche a orașului și am încercat să aflăm dacă se poate vizita și cupolă acestuia însă, din păcate, era închisă.

După cele vreo 2 ore de plimbat pe piatră cubică, ne-am oprit pentru prânz la o terasă destul de simpatică, a cărei mâncare însă nu ne-a plăcut atât de mult ca și orașul:).

Despre San Gimignano, Siena și peisajele pitorești din Val D’orcia o să îți povestesc data viitoare, acum te las să te bucuri de poze și de poveștile din filmulețe noastre:).

Left Menu Icon
TravelFunPassion