Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - destinatii romania

IDEI DE WEEKEND – LÂNGĂ BUCUREȘTI – TÂRGOVIȘTE

Escapadele de weekend sunt ceva cu adevărat util dacă vrei să scapi puțin de agitația orașului și să te relaxezi, dar fără a te stresa cu gasitul unei cazări :).

Curtea Domneasca Targoviste

Am tot experimentat diferite variante, am încercat să îmbinăm mereu puțină istorie cu relaxare și totul încheiat cu un prânz, cină la un restaurant local. La început eram singură în aceste escapade, apoi a apărut jumătatea travelfunpassion iar de peste 7 luni căutăm și excursii baby friendley, dat fiind că a apărut și baby T in viețile noastre.

Dat fiind că 2020 a fost un an greu pentru călătorii, fugă de doar câteva ore undeva, la aer, rămăsese cam singură soluție de vacanță (cel puțîn când nu eram in full lockdown). Așa am reușit să descoperim conace boeresti (Conace lângă București), palate mărețe (Palate LÂNGĂ BUCUREȘTI) sau ieșiri în parcurile naturale de lângă capitală.

Primăvara această ne-a găsit cu plin chef de descoperit locuri noi în 3, orașe sau zone pe lângă care am trecut de-a lungul anilor dar cărora nu le-am acordat, din păcate, atenția cuvenită la acel moment. Unul dintre aceste locuri este Târgoviște, orașul fosta capitală a țării, la nici o ora și jumătate de București.

1. Centrul Vechi Târgoviște

Centrul Vechi Targoviste

Am ajuns undeva la ora prânzului în Târgoviște astfel că eram destul de indeciși dacă să începem să vizităm sau să mergem direct la prânz. Decizia a fost luată după ce a ieșit balaurul din mine, așa cum se întâmplă mereu când îmi este teribil de foame:). După câteva întrebări virtuale adresate prietenului Google:), am ales să mâncăm la Restaurantul Casa Veche (https://www.casavechetargoviste.ro/) , fix în zona pietonală a orașului. A fost o alegere excelență atât pentru mâncarea extrem de gustoasă, porțiile foarte generoase dar, mai ales, pentru atitudinea foarte prietenoasă a angajaților pentru baby T.

Turnul Chindiei – in reconstructie

Centrul Vechi din Târgoviște ne-a adus aminte de Iași, cumva seamănă, de la felul elegant cum sunt aranjate terasele, florile, piatra cubică, curățenia și vibe-ul orașului. Artera principală a zonei este strada Alexandru Ioan Cuza, care pleacă de la Curtea Domnească și ajunge în zona Mitropoliei, majoritatea caselor fiind construite în secolul XIX şi la începutul secolului XX.

Odată încheiat capitolul masă cu o înghețată delicioasă cu gust de colivă (dada, jumătatea TFP a fost încântată de așa o delicatesă) la una din gelateriile din centrul istoric al orașului, am făcut planul pentru următoarele ore. Citisem deja că sunt câteva muzee interesante în oraș ca cel al Poliției (singurul de acest gen din țară), Muzeul de Artă. Muzeul Arheologiei și Muzeul Scriitorilor. Dar am considerat că baby T ar aprecia aceste muzee când va fi puțin mai măricel, așa că am ales să descoperim orașul la pas, să de bucurăm de atracțiile sale din aer liber.

2. Ansamblul Curtea Domnească de la Târgoviște

Biserica Domneasca

Dacă nu știați încă, Târgoviște a fost Curtea Domnească și capitala țării Românești pentru aproape 300 de ani și domnitori ca Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarb au condus țară de aici. Am ales să începem vizita din “inima istorică ” a orașului, să descoperim vechile ziduri, să admirăm Biserica Domnească, să descoperim Muzeul Tiparului și Cărții Vechisi sau să coboram în subsolurile curtii.

Încă de la intrare, doamna de la bilete ne-a spus că Turnul Orașului și Biserica Domnească din ansamblu sunt în reconstucție pentru încă o perioada de timp. Biserica e posibil să fie redeschisă publicului anul acesta dar că Turnul va fi închis până în 2022.

Casa lui Dionisie Lupu – Muzeul Tiparului si Cartii Vechi

În casa lui Dionisie Lupu, de la intrarea in Curtea Domneasca, a fost organizat acum Muzeul Tiparului și Cărții Vechi acum și e o plăcută inscursiune în trecut. Dincolo de istoria fantastică a Curții Domnești, e minunat să te plimbi prin grădini, e o lecție vie pentru noi și pentru cei mici. Ne-am început vizită cu Muzeul Tiparului și Cărții Vechi, o zona reconstruită, frumos pusă în valoare de explicațiile scrise, de cele câteva exponate alese dar și de posibilitatea de a aruncă o scurtă privire la istoria începutului cărții scrise în Țară Românească.

Muzeul Tiparului
Muzeul Cartii si Tiparului

Despre Asamblul de la Târgoviște am aflat, citind atenți, cu voce tare (căci așa baby T e parte din poveștile noastre) căci a avut prima atestare istorică pe vremea domniei lui Mircea cel Bătrân. Abia mult mai târziu, pe vremea lui Vlad Dracul și al lui Vlad Țepeș, s-au făcut primele lucrări de extindere ale fortificației, construindu-se Turnul Chindiei.

Subsolul Curtii Domnesti

Ne-a părut rău că nu am putut intra în Bisericile din cadrul ansamblului dar am admirat exteriorul lor deosebit și am admirat vechile ziduri rămase din casele domesti, printre care și zidurile casei lui Petre Cercel.

Oprindu-ne să admirăm florile unui păr înalt și bogat:), în mijlocul grădinilor construite de Petre Cercel după modelul italian, am descoperit exteriorul casei Doamnei Bălașa. Această mică clădire, construită în anul1656, la cererea doamnei Bălaşa, soția lui Constantin Șerban Cârnul, dedicată inițial adăpostirii, la început, celor săraci și bolnavi, iar, mai târziu a fost transformată drept școală, până la sfârșitul secolu XIX-lea.

Casa Doamnei Balasa

3. Parcul Chindiei & Grădina Zoologică

Parcul Chindiei

Parcul Chindiei e umbrit de copaci seculari, cu alei ce mi-au reamintit (ca și centrul vechi) de Iași, de parcul Copou. Am aflat că acest parc elegant a fost ridicat pe zona fostei grădini domnești, ce era situată în spatele Curţii Domneşti în anul 1970. Nu am putut admira chiar toți cei 33 de voievozi de pe Aleea Voievozilor, o zona nouă , din 2016, ce prezintă statui cu toți cei care au domnit în vechea Cetate de Scaun de la Târgoviște.

Alei in Parcul Chindiei

După vreo oră de plimbări prin parc, am intrat și la Grădina Zoologicam cu așteptări foarte mici dar am ieșit încântați și plini de bucurie că există o atenție deosebită pentru binele animalutelor iar că mini avcariul e ciar foarte bine organizat. Baby T s-a amuzat la vedea micului pui de maimuță care se strâmb ăla el sau s-a pus pe plâns atunci când frumosul exemplar de tigru s-a oprit fix în față noastră făcând o piruetă elegantă:)) .

Am incheiat ziua la mini acvariul din interiorul parcului Gradinii Zoo, apoi incet , incet am pornit spre masina caci ora de somn al lui Baby T fusese demult trecuta iar noi simteam oboseala zilei:).

Ponei in Gradina Zoo
Un superb fazan
Vedere de pe zidurile Curtii Domnesti – parcul Chindia

Conace lângă București

Conacul Matac

Dacă toată vara căutăm destinații cu soare și mare, toamna vrem să mergem undeva să alergam după culori și după miros de vin 😊. Eu am tot căutam să găsim ceva destinații la maxim 70 km de București pentru câte o escapadă de o zi și voiam să evit clar locurile foarte aglomerate .

Norocul de a avea o prietenă bună blogger e că poți să ceri sfaturi de călătorii de la ea. Așa că am stresat-o puțin pe https://www.ingridzenmoments.com/ și mi-a sugerat un traseu făcut de ea, în apropierea Bucureștiului.

Într-o zi de septembrie cu temperaturi ce făceau și luna iulie geloasă, am pornit la descoperirea unui drum încă necunoscut mie, Drumul Vinului. Dar cum planul de acasă nu se potrivește cu cel de la fața locului, în loc să savurez, elegant, un pahar de vin pe terasa unui Conac am ajuns să beau must și să mănânc mici la Sărbătoarea Vinului de la Valea Călugărească.

Pe traseu aveam trei destinații, așa cum îmi fuseseră sugerate de prietena mea : Conacul Matac, Muzeul Vinului 1777 și Conacul Bellu. Am pornit printre satuce pitorești către destinația mult dorită, neimaginandu-mi că vom reuși perfomanta de a ne rătăci de….3 ori 🙂

Conacul Matac : Bijuteria  părăsită dar  încărcată de istorie

Conacul Matac

De Conacul Matac am auzit prima dată acum puțin timp și știam că e unul dintre locurile acelea care te fac să vizezi la o perioadă a istoriei românești cu prinți și prințese 😊 dar care, în lumina epocii moderne, e lăsat în paragină în mijlocul luptelor dintre istitutiile statului.

Conacul Matac

Nu există nici un semn care să te îndrume spre acest conac dar WAZEul funcționează perfect, astfel că, am găsit cu ușurință porțile ferecate de la intrarea domeniului. Am rămas puțin neplăcut surprinsă , știind că nu se vizitează în interior dar că e posibil sa îi admir frumusețea arhitecturală din exterior.  Când eram pe punctul de a pleca, ne-m întâlnit cu un bătrân al locului care ne-a zis că putem intra pe aleea împrejmuită de nuci pentru a vedea frumosul Conac dar să lăsăm mașina pe stradă.

Conacul Matac

Am aflat că aici s-a filmat un cunoscut film al anilor ’80, “Secretul lui Bachus”, dar și că aici erau invitați cunoscuți demnitari pentru degustări de vinuri în perioada comunistă (exemplul cel mai cunoscut fiind chiar președintele SUA, Nixon sau dictatorul ultra-cunoscut al Cubei, Castro).  Clădirea s-a aflat , la un moment dat, pe lista proiectelor de renovare a Consiliului Prahova dar, ca multe alte chestii în țara aceasta, a fost lăsat în cine știe ce încăpere prăfuită ☹.

Clădirea m-a impresionat, de la coloanele frumos sculptate la iedera ce se intindea elegant, îmbrăcând pereții și dându-le una aer boem, ascunzând miraculos rezultatele vremurilor ce au lovit acest conac cu peste 100 de ani de istorie. Am aruncat un ochi pe geamul de la ușa ferecată și am văzut un superb șemineu și încă urmele unei somptuozitati demult apuse.

Am făcut câteva fotografii superbe și am sperat că, data viitoare când drumurile mă vor aduce iar la Conacul Matac, să am șansa să văd renovată această bijuterie istorică.

Conacul Matac

Muzeul Crama 1777 – un muzeu clădit din pasiune

Crama 1777
Crama 1777

Nu am știut la ce să mă aștept de la un acest muzeu dar m-a impresionat că erau multe semne care anunțau existența acestuia, un bun marketing aș putea spune , care ar putea ajuta enorm turismul viticol. Drumul până la micul muzeu e chiar plăcut, îngust, cu nuci seculari de o parte și alta și cu oameni zâmbitori. De fapt, asta mi-a plăcut cel mai mult în zona, oamenii : care mereu ne primeau « bucuroși de oaspeți », fericiți că le-ai trecut pragul.

Crama 1777

Același lucru l-am întâlnit și la Muzeul Crama 1777, de la doamna paznic la doamna ghid, încercând să ne facă să ne simțim bine și să cunoaștem cât mai mult din bogata istorie viticolă a zonei. Cladirea e micuța, o copie a vechii crame de la 1777, a fost distrusă atât de intemperii cât și din dorința oamenilor de a folosi materia prima la lucruri mult mai « mundane » (lemnul vechi de stejar pus la foc și clanțele metalice duse la fier vechi) .

Crama 1777

Muzeul acesta este nou, a fost deschis în 2013, și din ceea ce mi-am dat eu seama, s-a clădit pe pasiunea doamnei ghid, implicată direct în recuperarea multora dintre obiectelor expuse aici. Am admirat zdrobitoare de la 1900, teascuri și pompe de udat via în trecut, costume populare unicat dar și butoaie vechi în care se depozita vinul.

Mie mi-a plăcut povestea acestui mic muzeu și mi-a arătat că dacă un singur om e pasionat poate muta și munții : doamna ghid, căci despre ea tot vorbesc, părea că pusese o bucățică de suflet în fiecare obiect expus, în fiecare colțișor de pământ.

Crama 1777

Conacul Bellu Urlați – experiență «Oau » a zilei

Nu știu dacă prezența toamnei sau pur și simplu locația, mi-au dat un sentiment extraordinar de liniște și bucurie, o stare pe care o căutăm de ceva vreme și nu mai reușeam să o găsesc.

Prispa conacului Bellu
Gradina conacului Bellu

Odată ajunși pe domeniul Bellu de la Urlați, am fost întâmpinați iar de oameni zâmbitori și dornici să explice fiecare amănunt istoric ce definea acest frumos conac. Și nici măcar nu mi-am dat seama de la început cât de frumos o să fie și cât de mult « Oau » o să spun pe parcursul vizitei.

Conacul Bellu

Pe domeniu sunt două muzee separate : Conacul & Foișorul dar am fost îndrumați să ne începem vizita cu casa de oaspeți  a familiei Bellu. De la intrarea pe ușa am fost uimită de colecția privată a familiei, de camere mobilate ecletic , istoria acestui loc încărcată de rafinament. Cumva, în perioada comunistă, clădirea a scăpat de distrugere, tocmai că s-a sugerat că acesta să fie transformat în mzueu. Din păcate, nu am putut face fotografii în interiorul conacului dar păstrez o amintire extrem de plăcută despre salonul musulman, colecția de cărți rare (printre care s Biblia lui Luther) sau salonul japonez.

Am avut șansă să coboram și în vechea cramă și să aflăm povești despre butoaiele în care se depoziția vinul și despre faptul că familia Bellu deținea terenuri viticole de sute de ani iar membrii săi au făcut cariere strălucitoare în avocatură și diplomație atât la București cât și la Paris sau Viena.

Foisorul Bellu Urlati

La Foișor, vechiul Turn de control al domeniului, se află un muzeu închinat lui Alexandru Bellu, un cunoscut fotograf al familiei care deținea, în epocă, cea mai perfomantă aparatură fotografică. O adevărată incursiune în istoria fotografiei și a felului cum se vedea prin lentilă viața țăranului român.

Must la sarbatoarea vinului
Foisorul Bellu Urlati

Dar după atâta cultură, foamea ne-a anunțat care erau déjà orele 17 :00 așa că am hotărât să ne retragem la Sărbătoarea Vinului din Valea Călugărească, unde sfaraiau mici și curgea mustul proaspăt, stors pe ritmuri de muzică populară . O sărbătoarea simplă și plină de viață, lipsită de « glam ul » festivalurilor culinare bucureștene și, unde, dacă îți doreai ceva , stăteai frumos la coadă fără a cumpăra jetoane sau a întinde simadicos o brățară electronică 😊. A fost  o gură de aer autentică pentru mine și am băut primul must din strugurii zdrobiți în fața mea și am mâncat mici și plăcinte românești .

Am făcut numeroase fotografii dar, cel mai mult, mi-am deschis apetitul de a cunoaște mai bine zona, conacele pierdute și pădurile vechi ale țării.

Satul Urlati

Top 5 activități de făcut în Sibiu într-un weekend

La început de ianuarie am pornit la primul nostru drum de 2019 și ales să ne reîntoarcem la Sibiu și să descoperim cetatea de la Albă Iulia. Sibiul este unul dintre locurile mele dragi în România, oraș căruia nu i-am acordat niciodată mai mult de 2 zile dar care mereu ne primește cu brațele deschise. Albă Iulia a fost o surpiza frumoasă, dat fiind că eu nu mai fusesem și o să va povestesc într-o altă relatate de ce merită să fie vizitată.

Sibiu – la inceput de 2019

Cat despre Sibiu, tot ceea ce pot spune e că mă impesioneaza mereu curățenia orașului, centrul acela cu case colorate, spiritul ușor nemțesc al organizării dar și stilul relaxat și lent al oamenilor.

Cazarea la Sibiu am ales-o la o  pensiune, Casa Baciu, o veche casă săsească foarte frumos amenajată, cu propietari extrem de amabili și poziționată fix la 2 minute de centrul orașului. Sibiul ocupă unul dintre locurile fruntașe la organizarea Piețelor de Crăciun in România și trebuie să îi acord și eu același loc: bine organizat, fără să fie clasica îmbulzeala bucureșteană, proiecții elegante pe clădirile din piață, oameni zâmbitori și turiști foarte relaxați.

Sibiu – la inceput de 2019

Sibiul are  multe case colorate, o piață centrală ce se aseamănă cu cea a oricărui oraș european, cu oameni zâmbitori și foarte calmi (calmitate care poate enerva o persoană mereu agiata ca mine 😊), cu turle înalte de biserică și cu muzee de artă. 

Ce poți face dacă stai dar 2 zile în Sibiu ?

  1. Mergi la Muzeu 

Muzeul Național Brukenthal este cel ce se află inca pe lista noastră de vizită în Sibiu, și probabil că o vom face în 2019 😊. Ceea ce trebuie să știi este că Muzeul se află în Piața Veche a orașului și conține colecția de artă a baronului Samuel von Brukenthal, deschisă publicului larg încă din 1817 (la indicațiile clare ale baronului).

  1. Fă sport pe scările vechi și urcă în cele două Turnuri cunoscute  ale Sibiului

Turnul Catedralei Evanghelice are 73 de metri înălțime, și, se spune că această clădire e cea de a doua ca și înălțime din Transilvania. Catedrala este un simbol al arhitecturii gotice și este ridicată pe locul unei alte vechi biserici de secol XII. Se poate urca până la ceasul turnului, acesta fiind cel de-al doilea ca vechime din România și dateaz ă din 1881. Noi am ajuns la oră fixă pentru a putea să ascultăm « muzica » clopotului » ce sună de atât de multe secole în orașul săsesc 😊.

Sibiu – la inceput de 2019

Turnul Sfatului – face trecerea dintre Piața Mică și Piața Mare și se numește așa din cauza faptului că este lipit de clădirea fostei primării. Se poate urca până în vârf, costă doar 7 ron, și e deschis până seară la 20 :00. Noi am prins momentul apusului, cu zăpada și încă luminițele de Crăciun, chiar magic, aș putea spune 😊. Ceea ce trebuie să știi este că Turnul a fost ridicat în 1224 și 1241 și că, din formă să originală, s-a păstrat doar până la etajul 1, restul suferind de-a lungul vremii numeroase modificări arhitecturale. În interior se pot admira diferite expoziții de artă contemporană, artiștii locali având șansa să expună gratuit.

  1. Descoperă orașul colorat la picior

Cred că dincolo de orice sfat despre Sibiu, ceea ce trebuie spus este  că orașul acesta cochet merită descoperit pe jos, cel puțin în partea veche, cu clădiri istorice, coloane și fântâni ce spun multe legende. De exemplu, despre fântâna din Piața Mare, care apare menționată încă din 1538, ca si loc de întâlnire al femeilor din oraș pentru spălarea și clatirea rufelor. Abia în 1797 a fost interzis spălatul  rufelor în fântână și aceasta s-a împrejmuit cu grilajul de fier, activând ca loc de sfat până în 1948, când a fost demolată,

Sibiu – intr-o vara de prin 2015

În cinstea acelei vechi fântâni și a poveștilor spuse la « grilajul sau », în 2006 o replică a fost reconstruită și o putem vedea și în ziua de azi.

  1. Testează-ți partenerul la Podul Mincinoșilor  😊

Sibiu – intr-o vara de prin 2015

Acesta este unul dintre cele mai frumoase poduri din Transilvania și, original, se numea Podul Culcat, dar cuvântul în germană se asemănă destul de mult cu « mincinos », de aici actualul sau nume.

Despre Podul Minciunilor s-au spus numeroase povești dar una dintre cele mai amuzante este aceea legată de ținerii militari care își dădeau întâlnire cu fețele din oraș și nu mai apăreau niciodată. O altă legende spune că ținerii îndrăgostiți se plimbau adesea pe acest pod și îs jurau credința, fețele susținând,mereu, că sunt fecioare. Dacă în noaptea nunții (de se ajungea până acolo) ținerii observau că acestea au mințiți, le aruncat de pe pod.

Piata de Craciun – Sibiu 2018

Noi ne-am plimbat romantic pe pod și i-am admirat luminițele dar am uitat și să ne facem promisiuni și să ne testăm sentimentee așa ca…am rămas încă în relație și cu multe poze 😊.

Deși știam că Sibiul are și o grădină zoo  foarte făină și un Muzeu al satului destul de cunoscut, nu am reușit să le vizităm, cumva descurajați de frigul de afară 😊. Dar ne-am bucurat de o ninsoare fix că povești și de multă voie bună.

 Dacă mai ajungem prin Sibiu știm sigur ce vom face astfel încât poveștile noastre să fie completate și cu alte activități faine și de neuitat 😊.

Daca ajungi aici ar fi bine sa dai o fuga si la Palatul Bruckental, fie sa te cazezi, fie sa savurezi o limonada sau doar, simplu, sa te bucuri de un colt de istorie autentic DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (1) – PALATUL BRUKENTHAL

Biserici fortificate Transilvania: Viscri, Cincșor & Saschiz

Cincsor

Transilvania a fost mereu o parte foarte dragă mie, asta și pentru că, în copilărie, stăteam mult prin zona Sighișoarei și, la maturitate, mi-am făcut un obieci de a da mereu o fugă prin aceste zone.

Transilvania a fost extrem de bine marketată pentru turism atât pentru bisericile fortificate cât și pentru originile lui Dracula și fost propulsată pe harta turismului național și internațional. Am fost surprinsă să văd cât mulți străini se perindau pe vechile drumuri de pământ din satele săsești, cât de mulți fotografi petrec ore întregi pentru a prinde cadre impresionante pe dealurile transilvănene și cât de mulți bloggeri abia așteapta să scrie despre una dintre destinațiile sale.

Saschiz

Partea interesantă e că tot unii străini au reușit ceea ce nu reușise Ministerul Turismului ani de-a rândul, să scrie și să vorbească despre Transilvania și să aducă atât de mulți oaspeți de prin toate colțurile lumii: Prințul Charles, Discovery, bloggari de top etc.

Viscri – pasiunea românească a Prințului Charles

Biserica Fortificata Viscri

Satul Viscri este cunoscut în toată Europa prin prisma dragostei pe care i-o poartă Prințul Charles, acela care poate fi des văzut pe ulițele prăfuite, zâmbind călduros sătenilor uimiți de originea sa nobilă:). El este cel care a cumpărat o casă aici și de atunci satul a fost pus pe lista oricărui împătimit de călătorii europene.

Viscri

Majoritatea caselor păstrează încă arhitectura și modelul coloristic al vechilor sași și, pentru a proteja acest lucru în fața modernizărilor agresive, se dau fonduri pentru a reface acest locuințe în linia vremurilor.

Așa că, atunci când ajungi la Viscri, după un drum greoi de țara ce face viață grea oricărei mașini ce nu este de teren, ai impresia că te-ai teleportat în trecut, într-un sat 100% săsesc, cu case vopsite în culori vii și săteni ce poartă costume populare.

Biserica Fortificata Viscri

În mijlocul satului se află bijuteria arhitecturală a zonei: Biserica Fortificată, ascunsă de ochii privitorilor, într-o curte mare, plină de copaci, protejată de zidurile groase vopsiteîn alb.
Biserica a intrat în 1990 în patrimoniu UNESCO și de atunci se face conservarea celor 2 turnuri, 2 bastioane și a drumului de acces.

Biserica Fortificata Viscri

Muzeul din Biserica Fortificata Viscri

Biletul de intrare e 10 ron și acoperă și vizitarea micilor camere transformate în muzeu etnografic cât și urcarea în turnul bisericii pentru a avea o viziune clară a frumuseților naturale ce o înconjoară. Zidurile albe, flori colorate, oameni uimiți cum un edificiu de secol XIII se menține atât de bine, toate acestea îți vor crea imaginea pe care ne-a lăsat-o nouă Viscri în vara lui 2018:).

Biserica Fortificata Viscri

Pentru că am vrut să trăim o experiență autentică, am decis să luăm și prânzul la Viscri 33, un restaurant liniștit în mijlocul pensiunii cu același nume. Citisem atât de mult despre acest loc încât am decis că e musai să mergem și noi aici:).  Restaurantul arată impecabil, chelnerii sunt foarte amabili, m-am învârtit prin fiecare colțisor pentru a face poze și nimeni nu s-a plans:).

Viscri33

Saschiz- cetatea țăraneasca și a uriașilor

Biserica fortificata Saschiz

Înainte de a îți povesti despre Saschiz și legendele sale, o să îți spun despre cazarea noastră: o veche casă săsească, reamenajată, mobilată cu piese vechi, tipic săsești și cu atmosferă de vacanță.

Pension Cartref  (Pension Cartref Saschiz)  se află chiar lângă Biserica fortificată și d-na de acolo este o persoană jovială, care ne-a așteptat răbdătoare până la ora 22 :00, când am ajuns noi, obosiți de prin pelegrinarile obișnuite. Mi-a plăcut « camera unchieșului «, unde am fost cazați, cu mobilele sale albastre și cu podeaua de lemn masiv, păstrată în formă originală.

Biserica fortificata Saschiz

Saschiz

Saschizul, ca și Viscri, a devenit cunoscut, în principal, datorită Prințului Charles, care, îndrăgostit de meleagurile transilvănene, și-a făcut un obicei din a veni foarte des pe aici.  Satul este și el în Patrimoniul UNESCO din 1999, prima apariție a acestuia, în istorie, fiind în documentele de la 1309. Ceea ce merită menționat e că în vechea biserică fortificată încă se mă țin slujbe, oamenii admirând enorm acest edificiu de secol XV.
Biserica se vizitează de la 10:00 (cu excepția zilei de marți) și ofera o curte plină de verdeață dar și posibilitatea de a te urca în pod și a vedea felul cum s-au desfășurat lucrările de consolidare a acoperișului. Din păcate, turnul cu ceas încă nu se poate vizita dar dacă se vor continuă lucrările de refacere e posibil ca, în curând, să avem și această oportunitate.

Cetatea taraneasca de la Saschiz

Dar dacă ești un mare admirator al panoramelor satelor săsești, îți recomand să vizitezi vechea Cetate Țărănească, aflată în vârful dealului, cea care «apără» de secole satul :).

Cetate Țărănească Saschiz

Cetatea Țărănească a fost ridicată în 1347 și oferea poziția strategică pentru apărare împotriva atacurilor dar și ca “banca” a nobilimii (aceștia adapostindu-și averea aici), oferind un bun refugiu cetățenilor.
După 1945 cetatea a fost lăsată în paragină și a fost distrusă ușor, ușor, ca multe ale obiective turistice fie de necunoaște, fie de nepăsarea autorităților sau pur și simplu din răutatea oamenilor (furtul materialelor de construcție din vechile cetăți fiind o practică des întâlnită în perioada comunistă).

Cetate Țărănească Saschiz

Legenda spune că în apropierea vechii cetăți există o altă, construită undeva pe la 2500 ÎH, ocupată de către Uriașii ce aveau ca unică dorință ca liniștea absolută să fie păstrată în jurul zidurilor. Acei săteni care nu se conformau, erau sechestrați de Uriași.  Pentru a fi siguri că toată lumea va afla de « cererea » lor, ei au dat drumul sătenilor pentru a spune tuturor de existența Uriașilor.

Pentru a ajunge la cetate, dacă ești un bun drumeț, poți merge cam 1km pe jos, prin pădure, sau, dacă nu, poți lua mașina până aproape de poalele dealului și să faci doar câțiva păși.  Acum se mai pot admira doar zidurile vechi și trainice, lăsând la latitudinea vizitatorului puterea de a-și imagina felul cum arata înainte de distrugerea masivă.
Mi-a plăcut să ne plimbăm pe aleile sale, la adăpostul pomilor care cresc sălbatic în mijlocul zidurilor dar și să dăm binețe altor turiști, puțin triști, că un astfel de obiectiv e lăsat în voia timpului fără să se salveze cumva.

Saschiz

drumul catre Cetate Țărănească Saschiz

Cincșor– o  surpriză frumoasă

Biserica fortificata Cincșor

După ce văzusem cele 2 biserici fortificate de mai sus, ne-am hotărât să alegem alte obiective și să ne îndreptăm spre Cetatea Făgăraș așa că ne-am pus pe căutat cazare:).  Și tot ce a urmat din acest punct a fost una dintre cele mai faine chestii: Andrada’s Guest House (Andrada’s Guest House Soars) o pensiune din satul Șoars  (de care nici nu știam că există) ce ne-a dat șansa să ne pierdem ore întregi cu gura cascată pe dealurile dintre Brașov și Făgăraș, să găsim locuri pe care nu aveam pe lista.

Biserica fortificata Cincșor

Dar, mica pensiune din Șoars este o oază de liniște, unde te va întâmpina gazda, o doamnă drăguță, cu cafea proaspătă și chec, un gest care nu mai fusese făcut până acum pentru noi la vreo cazare . Ne-am lăsat bagajele în camera plăcut mobilată și am stat la vorba cu simpatica noastră gazdă, pornind apoi încântați către Făgăraș.

In drumul nostru, am găsit Biserica Fortificată de la Csinșor, ascunsă de ochii necunoscuților.

Biserica fortificata Cincșor

Ce mi-a plăcut cel mai mult: grădina aceea e invadată de culoare și de parfum de flori, ca un colț de rai, und ne-am pierdut mai mult de 1 oră doar fotografiind :).
Biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea, pe fundația vechiului lacaș de cult roman, de secol XIII, și este una dintre singurele care are 2 ziduri de apărare, astfel că pare un mic labirind pentru călătorul încă uimit.  De jur împrejurul bisericii există 4 turnuri de apărare dar doar unul dintre acestea se poate vizita, Turnul Slanei, în interiorul căruia găsești atârnate vechi povești & obiceiuri săsești.

Biserica fortificata Cincșor

Biserica fortificata Cincșor

Am părăsit zâmbind acest loc, încărcată cu o stare de bine fantastică, hotărâtă să mai descoperim locuri așa de faine în România :).

Biserica fortificata Cincșor

Turist în Moldova: Palatul Cuza Ruginoasa și Castelul Sturza Miclăușeni

Ne place să descoperim locuri noi și aventura noastră de 15 august a început cu Iași (Turist în Moldova: Iași) și s-a încheiat cu satele săsești din Transilvania.  Însă drumul din Moldova către Saschiz ne-a oferit surprize frumoase: la 50 de km de Iași se află două castele încărcate de istorie, cu arhitectură specială și povești transmise pe viul grai moldovenesc.

Aveam un traseu de 600 de km de parcurs pe drumurile țările (alea naționale căci în partea aia de Românie nu există nici măcar o porțiune de autostradă) și greu ne-a fost să decidem unde să ne oprim și ce anume să mai vizităm, atât de multe de făcut și atât de puțin timp

Castelul Sturza Miclăușeni

Dar să îți spun ce ne-a plăcut cel mai mult din weekendul din Moldova, ceea ce ne-a creat speranța că cineva va investi la aducerea la viață a vechilor case și castele uitate ale domnitorilor, că cineva va găsi un buget să pună locurile astea pe harta turismului internațional (lucru clar reușit cu bisericile fortificate din Transilvania).

Palatul Cuza de la Ruginoasa

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Ruginoasa se află cam la 50 de km de Iași, într-un sătuc curat a cărui mare atracție este Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, cunoscut și că « locușorul său de nebunii » .

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a aparținut, inițial, la 1804, familiei Sturza și întregul domeiu de la Ruginoasa a fost pentru 200 de ani strâns legat de numele acesteia. Încă de la intrarea pe porțile mari, de lemn, vei fi suprins de arhitectura neo-gotică, de curtea mare, plină de verdeață și flori, de cele 2 sănii de lemn ce îl plimbau pe Cuza.

Dar palatul acesta micuț, o casă de vară pentru boierii moldoveni, ascunde multe povești de amor, multe drame, adevărate file de poveste.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Să începem: se spune că prima dramă desfășurată pe domeniul de la Ruginoasa a aparținut Logofătului Costache Sturza, care și-a ascuns aici soția, pe frumoasa, Marghiolița Ghika-Comănesti, de ochii îndragostitului boier Nicolae Roznovanu.  Acesta din urmă, a plecat cu oamenii săi să o elibereze pe Marghiolița din « închisoarea “ soțului său, și au fugit împreună să se căsătoarească în Bucovina:).
Întristat și neconsolat de fuga soției cu boierul, Costache Sturza a lăsat palatul în paragină iar în 1862 îl va vinde lui Alexandru Ioana Cuza, cel care îl și va pune pe picioare, oferindu-i frumusețea de odinioară.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Cea care a transformat palatul într-o « casă » este soția domnitorului, Elena Cuza, cea care s-a ocupat integral de mobilarea și aranjarea camerelor după ultimele tendințe ale modei.  Doamna Cuza a decis să îi înfieze pe cei doi fii ilegitimi ai lui Cuza, pe care îi va crește și educa pe domeniul de la Ruginoasa. Aici s-a născut chiar și Gheorghe I Bratianul, cunoscutul istoric, din legătura nurorii lui Cuza cu Ionel Brătianu. 

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a cunoscut și alte povești de « cap și spadă » moldovenească ce l-au pus pe harta bârfelor locale, dispărând apoi, aproape în totalitate în timpul celui de-al doilea război mondial (fiind situat chiar pe linia frontului). In perioada comunistă a fost folosit ca și depozit sau ca și grajd,  căci tare le plăcea comuniștilor să distrugă tot ce mai rămăsese din lunga istorie boierească a locurilor:(.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa – Scara interioara (doar aici se pot face fotografii)

Ne-am plimbat printre camerele elegant mobilate, admirând obiecte ce aparținuseră familiei Cuza, citind liniștiți   tăbliile cu explicații, care puse împreună, explicau întreaga istorie a locului.

În spatele palatului se află și mormântul lui Cuza, acolo fiind îngropat inițial, mult mai târziu rămășițele fiindu-i mutate în mai multe locuri, până când au ajuns la Curtea de Argeș.

Am părăsit locul mândri că s-a investit în refacerea sa, că s-au găsit fonduri pentru pe a moderniza acest muzeu dedicat lui Cuza & familiei sale; sperând cumva (sper că nu degeaba) la acțiuni similare și pentru alte locații istorice din Moldova.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Situat pe domeniul Sturza, în mijlocul pădurii, castelul uimește, de la început, prin arhitectura sa neo-gotică și elegantă, tipică boeirilor.  Intrarea în castel se face la ore fixe, fiind conduși de un ghid, pasionat de povestea familiei Sturza (biletul e 15 ron).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul arată impecabil pe dinafară, pare că ascunde comori nebănuite și că undeva, cineva, l-a protejat de-a lungul vremii de blesteme.  Dar nu, nu este deloc așa:  înăuntru vei vedea o încercare timidă de a păstra cât se poate urmele marilor bogății ale familiei, semne timide că pe acolo s-au perindat secole de istorie ale unei familii care și-a pus ampreta asupra dezvoltării Moldovei.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Domeniul Sturza se află sub protecția Mitropoliei Moldovei și există un proiect de restaurare a interioarelor, proiect estimat că va dura…….10 ani.  Trebuie să fie făcut cu bani de la Mitropolie și ceva lucrări au fost începute (pivnițele și camerele servitorilor, de afară, transformate în mini hotel).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Cred că, restaurat, castelul asta va arunca Moldova pe harta de interes turistic european, e impresionant cum fiecare cameră are un design diferit, cum pe holurile largi erau biblioteci cu mii de explare unicat, cu geamuri ce dau către bătrânul copac de gincobiloba.  Ghidul a spus că arhitecții ce l-au construit au studiat îndelung castelele din Bavaria dat fiind că acesta pare “rupt” direct de pe harta Germaniei și strămutat în parcul cu tentă englezească de peste 40 de hectare de la Miclăușeni.

Castelul Sturza de la Miclăușeni – urmele incendindiului ce a distrus tavanul

George Sturza și soția sa, Maria Ghica, au transformat vechiul castel într-o operă de artă, îmbogățind și colecția de cărți rare ale familiei (biblioteca însuma undeva la 60 000 de exemplare). Din spusese ghidului am aflat că acestea s-au pierdut de-a lungul vremii: fie soldații ruși ce ocupaseră castelul, după al doilea război mondial, au ars minunatele exemplare ca să se încălzească, fie sătenii le-au furat una câte una și au făcut opinci din coperțile de piele și hârtie de împachetat din filele prețioase. Asta nu poate decât să ne demonstreze că uneori spiritul practic și incultura pot distruge bogății inestimabile ale unui popor.
În zilele noastre mai există doar câteva dintre cărțile aparținând colecției Sturză și se află sub protecția Mistropoliei sau în muzeele din București.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Interiorul muzeului reprezintă încă o bijuterie prin picturile, puține, murale salvate (multe distruse în timpul incendiului din anii ’60) și lambriurile de lemn lucrate de către un maestru german. Se încearcă recuperarea cat mai multor obiecte furate în perioada comunistă (unele donate chiar de către nepoții sătenilor ce le luasem inițial) și, odată restaurat castelul, o să îi putem vedea mai bine valoarea.

Castelul Sturza de la Miclăușeni este mult mai cunoscut decât palatul Cuza de la Ruginoasa, asta și pentru că se organizează numeroase evenimente pe domeniul sau: baluri care să refacă atmosfera anilor 1900, festivaluri meșteșugărești sau spectacole pentru copii.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Acum că ți-am povestit toate acestea, te las să descoperi frumusețea celor două castele de unul singur, waze-ul te va conduce cu încredere la locația lor:).

Piatra Neamt

Cu greu ne-am despărțit de peisajele și obiectivele turistice ale Moldovei: am bifat palate uitate, superbul drum de la Cheile Bizaului, Lacul Roșu, indreptandu-ne catre  dealurile line ale Transilvaniei.

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ți-a plăcut povestea noastră.

Piatra Neamt

Turist în Moldova: Iași

Palatul culturii Iasi

În mini vacanța de 15 august ne-am tot gândit unde să fugim din București, ne știți déjà, nu prea ne place să stăm acasa:).

Și cum toată lumea pleaca la mare sau la munte, ne-am hotărât să facem un city break în…Iași :). Moldova este o parte din România care nu s-a aflat mai deloc pe radarul meu de călătorie și am decis să încercam ceva nou, mai ales că fusese și foarte lăudată în ultima perioadă .

Drumul:
De la București am făcut cam 6 ore cu 2 opriri micuțe, drumurile sunt bune și nu am avut dificultăți.  Însă zona Moldovei este clar defavorizată pentru turism dat fiind că nu există o autostradă și se circulă pe drumuri naționale, uneori îngreunate de tiruri sau ambuteiaje.  Dar asta se tot discută și se tot discută dar cumva nu este pe lista de priorități a niciunei guvernări de la 1990 încoace:(.

Cazarea:
Am ales direct de pe booking bazându-ne pe review uri și locație și nu ne-a dezamăgit absolut deloc: Prestige Hotel ( https://www.booking.com/hotel/ro/residence-copou.ro.html), elegant, într-o veche casă de pe la 1800, renovată în linia vremii.  Ceea ce trebuie spus este că doamna de la recepție ne-a așteptat până la 11 noaptea deși vila (aparthotel) nu are recepție non-stop și ne-a primit frumos, dându-ne o cameră mai mult decât spațioasă cu geamurile către grădină.  Vila se afla la câteva minute de parcul Copou, într-un cartier liniștit unde zgomotul e dat doar de torsul pisicilor leneșe:).

Bulevardul Stefan cel Mare – Iasi

Iași : surpriza verii 2018
Încă de când am ajuns am fost surprinși de faptul că era foarte animat, deși era miezul nopții . Ne-am oprit în fața Palatului Culturii Iași. Am dat o tură și pe bulevardul Ștefan Cel Mare și ne-am dat seama că următoarea zi avea să fie încărcată și că vom avea multe de văzut:).

1. Palatul Culturii

Palatul culturii Iasi

Ne-am început ziua cu vizita la Palatul Culturii într-o atmosferă sportivă, dat fiind că în parcul din fața acestuia aveau loc diferite activități în aer liber cu traineri profesioniști, se alerga la maraton și toată lumea era plină de o energie super pozitivă și activă.

Ne-a impresionat arhitectura deosebită a palatului, acesta fiind construit pe locul fostei Curți Domnești, avariată de-a lungul timpului de numeroase incendii, astfel că a trebuit reconstruit totul de la zero. Noua clădire impunătoare a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea si lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi pe perioada primului război mondial.

Am aflat, cu uimire, că în planurile inițiale ale arhitecților Palatul trebuia să fie cu 365 de camere, câte una pentru fiecare zi a anului, dar s-au limitat, până la urmă doar la 298  (bine că nu a trebuit să le vizităm pe toate că trebuia să îmi petrec cel puțin câteva zile în Iași).

Palatul culturii Iasi

Palatul culturii din Iași este sediul mai multor muzee ce ne întroduc în arta și istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri, lăsând-ne să ne imaginăm frumusețile care se ascundeau sub boltele sculptate frumos.
Pentru fiecare dintre muzee ( Muzeul Etnografic Moldova, Muzeul de istorie al Moldovei, Muzeul de artă & Muzeul Științei și Tehnicii) există un preț separat al biletului de intrare (16 RON) dar, odată ajunși în interior, am hotărât să vedem tot ce se putea vedea așa că am luat biletul cumulativ: 40 RON.

Muzeul de Istorie Palatul culturii Iasi

Cel mai mult mi-a plăcut Muzeul de Istorie al Moldovei și cel al Artei: colecția păstrând atât tablouri ale pictorilor români (Luchian, Grigorescu, Tonitza) dar și internaționali (Rubens, Albert Decker). Este frumos să te plimbi pe holurile largi, să admiri scara cu sculpturi dantelate, să pornești pe pașii modei din anii de glorie ai României (obiecte aparținând lui Kogalniceau sau Cuza fiind expuse în Muzeul de Istorie).

Muzeul Etnografic Palatul culturii Iasi

Muzeul de Arta Palatul culturii Iasi

2. Bulevardul Ștefan cel Mare

Bulevardul Stefan cel Mare Iasi

Am aflat că Bulevardul Ștefan cel Mare făcea parte din Ulița Mare, așa cum era numită zona în timpurile de demult (din care făcea parte și parcul Copou) și am admirat Clădirea Primăriei cât și cele două biserici ce au pus Iașiul Modern pe harta turismului religios (Biserica 3 ierarhi și Catedrala cu a sa Sf Parascheva) dar, mai ales, eleganța clădirilor, curățenia străzilor, politețea trecătorilor, totul făcându-mă să mă gândesc că sunt în orice alt oras turistic european.

Biserica 3 Ierarhi Iasi

Ne-am fi dorit să vizităm Teatrul Vasile Alecsandri dar acesta era închis și l-am lăsat pe lista noastră pentru o următoare vizită (căci da, Iașiul merită și o a două șansa turistică).

Teatrul Vasile Alecsandri

Biserica 3 ierarhi

Chiar dacă nu ești o persoană religioasă rupe-ți din timpul tău și o scurtă vizită în cele 2 simboluri ale Moldovei: Catedrala Mitropoliei (complexul exterior e chiar frumos amenajat și am avut norocul de a ajunge mult mai devreme decât autocarele cu evlavioși). Din punct de vedere fotografic vei avea câteva cadre chiar frumoase dar nu voi insista prea mult pe temă asta.
Ca și metiune negativă, este faptul că în Biserica 3 ierarhi (unde programul respectă siesta italiană cu pauză între 1 și 3 ) nu am avut voie să fotografiem înăuntru. Și dacă în mod normal respect aceste mențiuni și le înțeleg atât timp cât sunt explicate ok, aici am reușit doar să îmi ridic tensiunea pentru că « domnul de la lumânări » interzicea fotografiatul doar cu aparatură profesionistă (cei cu telefonul își făceau treabă nestingheriți). Am întrebat dacă există o taxa de foto specială și, bineînțeles nu avea, doar că le plăcea să creadă că dacă faci cu telefonul e mai « religios » decât cu un DSLR (ps: evident că nu aș fi folosit blitzul).

Catedrala Mitropoliei Iasi

Prânzul l-am luat la una dintre terasele de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și deși, un pic piperate prețurile, am savurat încântați o salată de vinete « ca la mama acasă » și un borș moldovenesc autentic, totul îndulcit de cei mai savuroși papanași din ultimul timp. Asta că să închei într-o notă pozitivă nervii acumulați la faza cu fotografierea :).

Catedrala Mitropoliei Iasi

3. Bojdeuca lui Creangă

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Am crescut cu poveștile lui Creangă și blondă fiind, primeam de mică celebrul citat « Ieși, copile cu părul bălai afară și râde la soare» așa că nu puteam rata vechea casă țărănească unde au fost scrise toate        « Amintirile din copilărie » ale autorului.  Am avut parte de un ghid pasionat de poveștile lui Creangă și care își presara relatările cu citate din cărțile acestuia, spuse cu o voce caldă și glumeață.
Așa am aflat că aici a trăit Creangă anii săi de glorie, aici și-a scris cunoscuta operă, aici a stat la taifas în serile lungi de vară cu Eminescu și tot aici, din păcate, și-a dat și ultimul suflu de viață.

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Căsuța este mică și adună numeroase obiecte ce au aparținut fie lui Creangă sau Tincuței (femeia ce i-a fost mereu aproape).
Muzeul închide la ora 17 :00 așa că ar trebui să ajungi cu măcar 40 de minute înainte, nu de alta dar îți zic sigur că o să îți placă mult s i vei vrea să te bucuri puțin de mediul care i-a inspirat pe Creangă și Eminescu (aici a scris « Seara pe deal »).

Bojdeuca lui Creangă Iasi

4.  Parcul Copou

Parcul Copou

Parcul Copou

Parcul Copou se afla lângă hotelul în care ne-am cazat și am luat-o ușurel la pas, ca doi moșuleți, către cunoscutele alei ale parcului unde se retrăgea uneori Eminescu să scrie (Teiul lui Eminescu se află în centru). Ceea e ar trebuie să știi e că parcul a fost deschis în 1834 și Mihail Sturza a cerut amenajarea celor  peste 10 hectare.

Parcul Copou

Parcul pare o zonă dedicată culturii ieșene dat fiind că de jur împrejurul său, pe gard, apar menționări istorice ale personalităților orașului dar și evenimente culturale importante.

Parcul Copou

Aleile sunt multicolore, pline de flori frumos mirositoare ce te vor face să pierzi cel puțin câteva ore admirându-le  (eu am înnebunit jumătatea travelfunpassion încercând să pozez toate florile din parc, în timp ce urmăream fotografia perfectă a unei albine:).

5. Centrul comercial Palas

Stai, ce ? Un centru comercial pe lista mea de recomandări ?!

Știu că și ție ți se pare cel puțin ciudat dar este adevărat că zona centrului comercial din Iași merită toată atenția unui turist.

În primul rând locația: se află în fața Palatului de Cultură, există numeroase zone verzi unde aleargă copii, se organizează evenimente culturale, se relaxează oamenii pe spațiul verde.

Zona întreagă pare « un oraș în oraș » și întregul concept arhitectural a aprimit și numele de « Bulding of the year” în Europa de Est.  Nouă ne-a plăcut să savuram o înghețată, să ne odihnim lângă fântâni și să mergem la un teatru în aer liber.
Ne-am fi dorit să mergem la o piesă la Teatrul Vasile Alecsandri dar cum era în plină vacanță de vară, am optat pentru Amfiteatrul Palas, la piesă «Eu nu contez” cu Marian Rilea în distribuție. A fost o experiență interesantă căci nu mai mersesem la teatru în aer liber și m-am bucurat să îl văd pe Marian Rilea jucând.

Cam atât am putut face noi într-o zi și jumătate în Iași:).  Data viitoare ne vom organiza mai bine: vom ține cont că majoritatea muzeelor închid la 16 :00 și că Biblioteca Universității Tehnice, pe care ne-o doream să o vedem, nu e deschisă în weekend.

În rest: am mai văzut Castelul Sturza de la Miclauseni & Palatul Cuza de la Ruginoasa (dar poveștile astea le voi spune în următoarea relatare).

Dacă îți place intinerariul nostru, urmărește-ne și pe Facebook Travelfunpassion Instagram & Youtube Travelfunpassion.

Bucuresti – Muzeul George Severeanu & Muzeul Friederick Stork – Cecilia Cutescu-Stork

Despre București nu am scris până acum, îmi pare încă ciudat să scriu despre orașul care “m-a adoptat” acum 17 ani și mi-a devenit o a doua casă. Că prima tot prin Dobrogea va rămâne :).
În ultimul an am decis nu doar să batem Dobrogea în lung și în lat dar și să descoperim locații frumoase de weekend în București. Pentru că nu întodeauna putem pleca într-o călătorie, preferăm să căutăm locuri care să ne facă să ne simțim ca în vacanță.

Acest lucru s-a întâmplat și în weekendul când ne-am făcut rondul de plimbare la picior, bucurându-ne de zilele frumaose primavară. Deși avem un plan cu 2 muzee (Casa Melik & Muzeul de Geologie) am ajuns să vedem cu totul altceva pe principiul « Uite un muzeu, hai să vedem ce o fi de capul lui ».:)

Mii de ani de istorie într-o singură camera la  Muzeul George Severeanu

Plimbându-ne pe Calea Victoriei, am ales să mergem pe străduțe și, din greșeală, am dat peste ceea ce ne-a creat una dintre cele mai frumoase surprize din ultimul an din București: Muzeul George Severeanu (https://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-george-severeanu.html).

Pentru o oră am uitat că suntem în București, am fost teleportați într-un muzeu care ascunde comori nebănuite, colecții extraordinare de arheologie și numismatică, o poveste uitată timp de peste 15 ani (cât a fost închis mzueul) dar și o tehnologie care îl face demn de orice muzeu din Europa. Fiecare exponat putea fi găsit în agenda tabletei și în fiecare sertar se găseau exponate, care căutate conform numărului corespunzător te purtau pe pașii grecilor, romanilor și egiptenilor.

D-na custode era extrem de dornică să ne povestească despre istoria Doctorului Severeanu dar și despre parcursul muzeului de-a lungul anilor, din perioada comunistă până la renovarea sa și expunerea actualei colecții, începând cu noiembrie 2017.

George Severeanu (1878-1939) a fost un cunoscut doctor din perioada interbelică, mare colecționar de artă și fondatorul radilogiei românești. Casa Maria & George Severeanu a fost închisă din cauza stării de degradare în 1994, intrând abia în 2004 într-un proiect de refacere a vechilor comori bucureștene.

Colecția Severeanu a călătorit mai întâi la Muzeul București dar acum s-a reîntors « acasă », în locația această eclectică, burgheză, în care a locuit cunoscutul doctor.

Încă de la intrare am rămas surprinși să vedem o mână mumifiată, exponat original, cu mii de ani de istorie, vase greșești & romane, brățări de sclavi și bijuterii egiptene.

M-a uimit tehnologia, dotarea muzeului, felului în care a fost refăcut, respectând la nivel de detaliu vechile schițe ale casei (conform d-nei custode), modul în care parcă pășeam pe urmele istoriei doar urmărind obiectele din cabinetul de lucru al doctorului sau din camera de zi a doamnei Maria Svereanu.

Recomand cu cea mai mare încredere o vizită la muzeul Severeanu, un loc mult prea puțin cunoscut încă:).

O oază de liniște la Muzeul Friederick Stork și Cecilia Cutescu-Stork

Despre acesta citisem anterior la http://www.adrianka.ro/2017/07/muzeul-de-arta-stork.html câteva detalii, suficient încât să îmi trezească și mie interesul. Am impresia că acest vechi București ascunde povești nespuse, străduțe pe care le batem la pas zilnic și despre care nu știm nimic, case ai căror pereți știu să spună balade nemuritoare.

Așa mi s-a părut mie Muzeul Friederick Stork și Cecilia  Cutescu-Stork, o casă care ascunde o poveste de dragoste extraordinară: dragoste față de artă, față de cultură și, mai ales, dragostea lui Friederick Stork față de soția să Cecilia  Cutescu.

Într-o curte oarecare, pe lângă care am putea trece nepăsători, fără a avea habar ce se găsește dincolo de poartă (și sigur eu am făcut-o de multe în drumul meu către SNSPA, muzeul fiind pe strada Vasile Alecsandri), se află casa cuplului Stork – Cutescu.

Nu vreau să întru prea mult în istoria locului dar vreau să îți spun cum m-am simțiți eu când am pătruns pe ușă. Fascinată de povestea unui cuplu care avea atât de multe pasiuni în comun, profesori la Academia de Belle-Arte, sculptori și pictori, patroni ai artelor și protajati ai Reginei Măria, membri ai grupului sau select de la Balcik, aceștia au adunat sub acoperișul lor o frumoasă colecție.

Jumătatea travelfunpassion a început să analizele fiecare statuie și să îmi explice detalii pe care ochiul meu neinițiat nu le putea observa, eu mă lăsăm sedusă de pereții groși de lemn cu picturi făcute de Cecilia și pătrundeam în ițele istorice ale Familiei de Storck (sculptori din tata în fiu pe mai multe generații). 

După ce am intrat în cele 2 camere ale muzeului, am pătruns și în grădiniță din spate, o adevărată oază de liniște cu multe plante frumos mirositoare și mici statui.

Vom continuă prezentările locurilor “de vacanță” din București, mai ales că vine vremea caldă, perfectă pentru a te simți turist în orașul tău:)

Left Menu Icon
TravelFunPassion