Transilvania a fost mereu o parte foarte dragă mie, asta și pentru că, în copilărie, stăteam mult prin zona Sighișoarei și, la maturitate, mi-am făcut un obieci de a da mereu o fugă prin aceste zone.
Transilvania a fost extrem de bine marketată pentru turism atât pentru bisericile fortificate cât și pentru originile lui Dracula și fost propulsată pe harta turismului național și internațional. Am fost surprinsă să văd cât mulți străini se perindau pe vechile drumuri de pământ din satele săsești, cât de mulți fotografi petrec ore întregi pentru a prinde cadre impresionante pe dealurile transilvănene și cât de mulți bloggeri abia așteapta să scrie despre una dintre destinațiile sale.
Partea interesantă e că tot unii străini au reușit ceea ce nu reușise Ministerul Turismului ani de-a rândul, să scrie și să vorbească despre Transilvania și să aducă atât de mulți oaspeți de prin toate colțurile lumii: Prințul Charles, Discovery, bloggari de top etc.
Viscri – pasiunea românească a Prințului Charles
Satul Viscri este cunoscut în toată Europa prin prisma dragostei pe care i-o poartă Prințul Charles, acela care poate fi des văzut pe ulițele prăfuite, zâmbind călduros sătenilor uimiți de originea sa nobilă:). El este cel care a cumpărat o casă aici și de atunci satul a fost pus pe lista oricărui împătimit de călătorii europene.
Majoritatea caselor păstrează încă arhitectura și modelul coloristic al vechilor sași și, pentru a proteja acest lucru în fața modernizărilor agresive, se dau fonduri pentru a reface acest locuințe în linia vremurilor.
Așa că, atunci când ajungi la Viscri, după un drum greoi de țara ce face viață grea oricărei mașini ce nu este de teren, ai impresia că te-ai teleportat în trecut, într-un sat 100% săsesc, cu case vopsite în culori vii și săteni ce poartă costume populare.
În mijlocul satului se află bijuteria arhitecturală a zonei: Biserica Fortificată, ascunsă de ochii privitorilor, într-o curte mare, plină de copaci, protejată de zidurile groase vopsiteîn alb.
Biserica a intrat în 1990 în patrimoniu UNESCO și de atunci se face conservarea celor 2 turnuri, 2 bastioane și a drumului de acces.
Biletul de intrare e 10 ron și acoperă și vizitarea micilor camere transformate în muzeu etnografic cât și urcarea în turnul bisericii pentru a avea o viziune clară a frumuseților naturale ce o înconjoară. Zidurile albe, flori colorate, oameni uimiți cum un edificiu de secol XIII se menține atât de bine, toate acestea îți vor crea imaginea pe care ne-a lăsat-o nouă Viscri în vara lui 2018:).
Pentru că am vrut să trăim o experiență autentică, am decis să luăm și prânzul la Viscri 33, un restaurant liniștit în mijlocul pensiunii cu același nume. Citisem atât de mult despre acest loc încât am decis că e musai să mergem și noi aici:). Restaurantul arată impecabil, chelnerii sunt foarte amabili, m-am învârtit prin fiecare colțisor pentru a face poze și nimeni nu s-a plans:).
Saschiz- cetatea țăraneasca și a uriașilor
Înainte de a îți povesti despre Saschiz și legendele sale, o să îți spun despre cazarea noastră: o veche casă săsească, reamenajată, mobilată cu piese vechi, tipic săsești și cu atmosferă de vacanță.
Pension Cartref (Pension Cartref Saschiz) se află chiar lângă Biserica fortificată și d-na de acolo este o persoană jovială, care ne-a așteptat răbdătoare până la ora 22 :00, când am ajuns noi, obosiți de prin pelegrinarile obișnuite. Mi-a plăcut « camera unchieșului «, unde am fost cazați, cu mobilele sale albastre și cu podeaua de lemn masiv, păstrată în formă originală.
Saschizul, ca și Viscri, a devenit cunoscut, în principal, datorită Prințului Charles, care, îndrăgostit de meleagurile transilvănene, și-a făcut un obicei din a veni foarte des pe aici. Satul este și el în Patrimoniul UNESCO din 1999, prima apariție a acestuia, în istorie, fiind în documentele de la 1309. Ceea ce merită menționat e că în vechea biserică fortificată încă se mă țin slujbe, oamenii admirând enorm acest edificiu de secol XV.
Biserica se vizitează de la 10:00 (cu excepția zilei de marți) și ofera o curte plină de verdeață dar și posibilitatea de a te urca în pod și a vedea felul cum s-au desfășurat lucrările de consolidare a acoperișului. Din păcate, turnul cu ceas încă nu se poate vizita dar dacă se vor continuă lucrările de refacere e posibil ca, în curând, să avem și această oportunitate.
Dar dacă ești un mare admirator al panoramelor satelor săsești, îți recomand să vizitezi vechea Cetate Țărănească, aflată în vârful dealului, cea care «apără» de secole satul :).
Cetatea Țărănească a fost ridicată în 1347 și oferea poziția strategică pentru apărare împotriva atacurilor dar și ca “banca” a nobilimii (aceștia adapostindu-și averea aici), oferind un bun refugiu cetățenilor.
După 1945 cetatea a fost lăsată în paragină și a fost distrusă ușor, ușor, ca multe ale obiective turistice fie de necunoaște, fie de nepăsarea autorităților sau pur și simplu din răutatea oamenilor (furtul materialelor de construcție din vechile cetăți fiind o practică des întâlnită în perioada comunistă).
Legenda spune că în apropierea vechii cetăți există o altă, construită undeva pe la 2500 ÎH, ocupată de către Uriașii ce aveau ca unică dorință ca liniștea absolută să fie păstrată în jurul zidurilor. Acei săteni care nu se conformau, erau sechestrați de Uriași. Pentru a fi siguri că toată lumea va afla de « cererea » lor, ei au dat drumul sătenilor pentru a spune tuturor de existența Uriașilor.
Pentru a ajunge la cetate, dacă ești un bun drumeț, poți merge cam 1km pe jos, prin pădure, sau, dacă nu, poți lua mașina până aproape de poalele dealului și să faci doar câțiva păși. Acum se mai pot admira doar zidurile vechi și trainice, lăsând la latitudinea vizitatorului puterea de a-și imagina felul cum arata înainte de distrugerea masivă.
Mi-a plăcut să ne plimbăm pe aleile sale, la adăpostul pomilor care cresc sălbatic în mijlocul zidurilor dar și să dăm binețe altor turiști, puțin triști, că un astfel de obiectiv e lăsat în voia timpului fără să se salveze cumva.
Cincșor– o surpriză frumoasă
După ce văzusem cele 2 biserici fortificate de mai sus, ne-am hotărât să alegem alte obiective și să ne îndreptăm spre Cetatea Făgăraș așa că ne-am pus pe căutat cazare:). Și tot ce a urmat din acest punct a fost una dintre cele mai faine chestii: Andrada’s Guest House (Andrada’s Guest House Soars) o pensiune din satul Șoars (de care nici nu știam că există) ce ne-a dat șansa să ne pierdem ore întregi cu gura cascată pe dealurile dintre Brașov și Făgăraș, să găsim locuri pe care nu aveam pe lista.
Dar, mica pensiune din Șoars este o oază de liniște, unde te va întâmpina gazda, o doamnă drăguță, cu cafea proaspătă și chec, un gest care nu mai fusese făcut până acum pentru noi la vreo cazare . Ne-am lăsat bagajele în camera plăcut mobilată și am stat la vorba cu simpatica noastră gazdă, pornind apoi încântați către Făgăraș.
In drumul nostru, am găsit Biserica Fortificată de la Csinșor, ascunsă de ochii necunoscuților.
Ce mi-a plăcut cel mai mult: grădina aceea e invadată de culoare și de parfum de flori, ca un colț de rai, und ne-am pierdut mai mult de 1 oră doar fotografiind :).
Biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea, pe fundația vechiului lacaș de cult roman, de secol XIII, și este una dintre singurele care are 2 ziduri de apărare, astfel că pare un mic labirind pentru călătorul încă uimit. De jur împrejurul bisericii există 4 turnuri de apărare dar doar unul dintre acestea se poate vizita, Turnul Slanei, în interiorul căruia găsești atârnate vechi povești & obiceiuri săsești.
Am părăsit zâmbind acest loc, încărcată cu o stare de bine fantastică, hotărâtă să mai descoperim locuri așa de faine în România :).
Leave a reply