Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - castele franta

2017 – un an de povești frumoase cu Travelfunpassion.com

În fiecare an am încercat să pun în balanța a ceea am făcut bine cu ceea ce puteam face și mai bine în cursul lunilor ce au trecut.

Anul acesta a fost unul dintre cele mai bune atât pe plan personal pentru “blondă” cât și pentru Travelfunpassion:).

Dar să încep cu începutul: se pare că iar am fost pe drumuri și am avut grijă ca din fiecare oportunitate să scot povești frumoase pe care să le împărtășesc și cu voi:). Și abia acum, când am început să fac retrospectiva mi-am dat seama câte chestii faine am văzut și am făcut:)

Dar mai mult: anul acesta am deschis, în iulie și canalul de youtube în care puteți vedea multe din călătoriile pe care le vor enumera mai jos:

https://www.youtube.com/channel/UCi3FQu1Fx8GCqmZZvyu3DnA

Tot în 2017 a mai apărut EL, cel care susține blogul cu tot ceea se poate vedea pe youtube și care sigur iți place mult (o abonare va ajuta mult:)).

Deci fata cu “viața în valiză” își împarte și valiza de calătorii cu cineva:)

Franța & Italia

Am începutul 2017 în plină forță cu revizitarea a două dintre țările pe care le ador: Franța & Italia.

De altfel în Franța m-am reîntors de vreo 5 ori anul acesta: avantajul extraordinar de a lucra pentru o companie franțuzească::).

In ianuarie, în cea mai friguroasă zi a anului și o zapadă ce a făcut din drumul de acasă la Otopeni o mare aventură, am luat primul zbor din 2017 cu destinația Paris (https://www.travelfunpassion.com/2017/03/16/paris-magia-unul-oras-plin-de-istorie-partea-i/: orașul despre care spuneam că este primul pe care l-am vizitat, la 18 ani, și care îmi va rămâne mereu în suflet….deși nu este în topul preferințelor mele:).

Vizita în Franța mi-a readus oportunitatea de a mă reîntoarce într-un alt loc admirat în acea prima ieșire din România din 2003 și anume : Mont Saint MichelMont Saint Michel – Abația și legendele sale

Povestea frumoasei abații m-a fascinat în cei 15 ani ce trecuseră de la prima mea vizită așa că am găsit tăria de a sta într-un autocar 6 ore de la Paris, doar pentru a vedea din nou “castelul” din mijlocul apelor:).

La sugestia unei prietene, am ales să merg și la ocean, în Franța, – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul din Normandia: Deauville & Trouville. ( Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel.)

Începutul verii m-a prins tot în Paris așa că am ieșit cu colegele la un picnic tipic franțuzesc de la care nu a lipsit cidrul, șandvișurile și fructele prospete. Și cum nu puteam alege o destinație decât demnă de regi și regine pentru a celebra 1 iunie: ne-am dus la Versailles. (CASTELELE FRANȚEI (VERSAILLES) – INCURSIUNE LA CURTEA REGELUI SOARE – PARTEA III ).

La venirea primelor raze de soare din Februarie am pornit către o altă destinație veche și nouă în același timp: Italia.

A fost ocazia perfectă că într-un city break de 3 zile să revăd Veneția: orașul ce mă fascinase prima data în 2005 (chiar la trecerea dintre ani, un revelion plin de frumos și zâmbete): Veneția – orașul plutitor.

Dacă prima dată admiram focurile de artificii de pe insula Lido, acum am avut ocazia să ajung la marele Carnaval de la Veneția, oportunitate perfectă să văd orașul în haine de sărbătoare și costume fantastice:).

Și cum călătorului îi stă bine cu drumul (știi tu: fraza aia de o repet eu obsesiv), în decursul aceleași vacanțe am poposit și într-o locație nouă: Bologna .

Orașul asta mic și cochet a lăsat o puternică impresie asupra mea și, spre marea supriza, una foarte pozitivă: Bologna – culoare și viață.

În Italia m-am reîntors și în  Octombrie, ocazie cu care am revazut Florenta (Florența – arta la superlativ)  dar am descoperit și locuri noi, ce fuseseră mult pe lista mea de călătorii: Cinque Terre (Cinque Terre – romantismul italian) Genova, Siena & orasele medievale ale Toscanei (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) .

Dar cum deja canalul de youtube era deschis: noi am făcut câte un filmuleț pentru fiecare destinație:

Austria & Slovacia

Primăvara lui 2017 m-a prins tot pe drumuri dar în mașină, de data aceasta:).

Destinația inițială a fost Austria: Viena Viena – o pagină de istorie europeană) acel oraș ce mi-a plăcut mai mult in 2013 decât acum dar care, din punct de vedere cultural, tot e una dintre cele mai forte destinații din Europa.

Tot cu ocazia aceasta am ajuns să văd un oraș nou austriac: Graz (Graz – o surpriză plăcută).  Graz este destinație ideală pentru fiecare călător:  de la istorie la cultură, de la tradiție la viată de noapte, acest oraș te poate ține ocupat destul de mult timp.

La sfârșitul celor 4 zile de Austria, pe drumul către România, am decis să trecem și prin Slovacia, doar pentru a bea o cafea cu un vechi prieten, aflat pe meleaguri slovace:)

Si uite asa ne-am oprit in Bratislava ( Bratislava – o plimbare romantică orașul în care îmi petrecusem cam 2 luni de zile în 2015 și care îmi place mereu la fel de mult.

Albania & Macedonia

Cel mai greu mi-a fost să organizez vacanța de vară: 4 persoane care văzuseră deja destule destinații frumoase și care fiecare își dorea să descopere ceva nou, ieftin și frumos:). Asta da temă pentru o pasionată de travel dar am găsit soluția perfectă ce întrunea cele 3 cerințe principale : Albania & Macedonia:). 

Toți prietenii au rămas mască la aceste două țări, prea puțin cunoscute pentru turismul din România dar care vor depăși în curând mult mai cunoscută Grecie.

In Albania https://www.travelfunpassion.com/2017/08/14/albania/) am găsit o țară cu un peisaj superb, cu munte și mare, cu oameni primitori dar care mai are enorm de recuperat pe piața turismului european.

Macedonia a fost punctul de oprire pe drumul de întoarcere în țară și, deși am văzut doar Ohridul, îmi doresc să mă reîntorc să înțeleg cum poate avea o infrastructură atâta de făină o țară atât de mică și încă necunoscută (https://www.travelfunpassion.com/2017/08/12/ohrid-un-colt-de-liniste-macedoneana/).

 România magică

Vara ne-o petrecem și pe malul Mării Negre, o îndrăgim atât de mult cât doar 2 dobrogeni autentici o pot face:):

Doar nu credeai că am uitat de țara asta și de ceea ce o face specială:)?! Noi am încercat să ne ocupam fiecare weekend și dacă nu aveam o destinație în afara granițelor, sigur ne găseam ceva de făcut în…Dobrogea (https://www.travelfunpassion.com/2017/07/19/dobrogea-frumusetea-naturala/).

Mai întâi a fost vizita la cetățile din Dobrogea, una dintre multele văzute fiind  Enisala (Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean), apoi un 1 Decembrie de vis în în Balcic (la vecinii bulgari) dar cu oprire Vama Veche (  https://www.facebook.com/acolo.bar/ si un Craciun de poveste în draga noastră Constanța.

Ce?! nu am mai scris demult pe blog?! Păi avem câte o relatare video pentru fiecare weekend de decembrie:

Vama Veche de 1 Decembrie:

Tradiții Românești :

Off Road de Crăciun:

Bineînțeles că avem deja planurile pentru 2018 dar nu le spun încă: vrem să vă surprindem cu destinații noi și frumoase: tot ce “pot da din casă” este un road trip prin Europa și o vacanță cu o destinație exotică:).

Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

Auzisem numeroase  povești despre Toscana și orașele sale medievale, despre întinderi infinite de vie și un vin mai mult decât minunat. Trebuie să recunosc că până la momentul în care am ajuns acolo, nu înțelesesem pe deplin cât de mult ar fi putut să îmi placă:).

Ceea ce am aflat pe drum este că în Toscana există 7 locuri protejate de UNESCO, destul de multe, aș spune, pentru o regiune nu foarte mare a Italiei. Am pornit din Florența (unul dintre siturile protejate de patrimoniul UNESCO) după prânz și am ajuns la Siena (Ccel de-al doilea sit) seara târziu.

Prima oprire am făcut-o la un mormânt etrusc, așa cum arata un idicator, oarecare,  pe marginea drumului. Nu ne-am așteptat să intrăm în via privată, printre măslini și gutui, pentru a descoperi acest  mormânt etrusc. Se spune că l-a descoperit propietarul terenului atunci când a săpat în vie :).

Ceea ce ni s-a părut inedit e că, deși mormântul stătea sub protecția primăriei, terenul era proprietate privată și ne-a fost permis să ne plimbăm în voie peste tot.  A fost chiar placută descoperirea acestui mormânt ce aparținuse unei căpetenii din armata etruscă dat fiind ca eu, personal, nu știam foarte multe despre etrusci.

Dacă nu știai încă, civilizația etruscă este numele acordat unei anumite categorii de oameni din Italia Antică, plină de bogății, localizată în zona Toscanei și Umbriei.  Această civilizație era caracterizată de un limbaj deosebit și a rezistat din cele mai vechi timpuri (aproximativ anii 700 ÎH) până în momentul în care a fost asimilată de Romani (secolul IV ÎH). Dată fiind istoria etruscilor, pe teritoriul Toscanei se găsesc numeroase vestigii ale acestora și implicit multe morminte.

Scurta plimare a reprezentat, de fapt, o lecție de istorie vie, o incursiune în vremuri demult apuse ale lumii italiene, așa cum o cunoaștem astăzi :).

Înainte de a vorbi despre aventura în Toscana, aș vrea să îți spun despre cazarea pe care am ales-o în San’Andrea, un sătuc la scurtă distanță de Siena. B&B ul noastru a fost o vilă din anii 1800, renovată în linia vremii, extrem de romantică : Vila Sant’ Andrea ( https://www.booking.com/hotel/it/villa-sant-andrea-siena.ro.html?label=gen173nr-1FCAEoggJCAlhYSDNiBW5vcmVmaE2IAQGYASDCAQNhYm7IAQzYAQHoAQH4AQuSAgF5qAIE;sid=98bd5f656193c439b9734fc756f3ca60.)

Ceea ce ne-a plăcut a fost comunicarea cu propietarii, încă de la început. Deși nu mai putea fi găsită nici o persoană după oră 15 :00 la recepție, ni s-a trimis un mail cu toate detaliile cazării noastre : codul de intrare în vilă, locul în care găseam plicul cu cheia și o hartă cu locurile unde am fi putut mânca in Siena. Micul dejun se servea de către propietara, foarte vorbăreață și extrem de prietenoasă.

Să vă povestesc, deci, ce am văzut noi prin Toscana și de ce ne dorim să ne întoarcem aici în curând!!!

MONTERIGGIORI

Ne-am început incursiunea în Toscana cu o vizită la vechea cetatate-oraș Monteriggiori.  Aceasta a fost construită de către Republica Siena pentru a-și securiza granițele în timpul luptelor cu Florența. Cele 2 mari orașe se băteau pentru supremația asupra Toscanei și au fost rivale timp de multe secole.

Ceea ce e mai puțin cunoscut este că doar 42 de oameni locuiesc între  zidurilor cetății fortificate Monteriggiori : majoritatea lucrători la magazinele de artizanat sau la micul hotel construit aici. Orașul medieval e format din zidurile vechi, de apărare, un muzeu al armurilor (care îți da posibilitatea să le și probezi), Biserica de secol XIII, Sfânta Maria Assunta  și câteva magazine turistice, împreună cu terasele lor drăguțe.

Monteriggiori e recunoscut și datorită faptului că apare în opera lui Dante, Infernul, sau că, în vremurile moderne, e folosit ca și locație pentru jocul Assasin Creed (joc ce folosește numeroase personaje și locuri din Italia Renascentistă).

COLLE DI VAL D’ELSA

Am văzut indicatorul către Colle di Val’Elsa și ne-am « rătăcit », descoperind o nouă destinație. Cred că cel mai mult ne place să nu ne respectăm planul de călătorii în vacanță:).

Acest orășel medieval, ocolit adeseori de turiști, majoritatea inghesuindu-se către locații mult mai cunoscute, a fost o surpiza plăcută. În mijlocul unei zile banale a săptămânii, Colle părea pustiu, cu străzi pietruite goale, cu magazine ferecate (că era siesta) și lipsit de vitalitatea concurenței sale :  Sân Gimignano.

Încercând să vedem de ce ne apare ca și oraș monument, am descoperit liftul ce ne ducea către partea de sus a dealului. Căci da, Colle di Val’Elsa este împărțit în două : partea de jos, modernă,unsor insipidă și partea de sus, medievală, care avea să ne impresioneze categoric.

Liftul, așezat la capătul unui tunel răcoros, săpat direct în deal, ne-a purtat către Colle Alta (așa cum e numită partea veche a orașului). Încă de la deschiderea ușilor am deschis larg ochii pentru a cuprinde peisajul absolut superb, având posibilitatea să admir panorama asupra dealurilor din împrejurimi .

Ceea ce trebuie să știi e că acest oraș e recunoscut nu doar în Italia dar și în toată Europa pentru sticlă de cristal care se fabrică aici (oferă 70% din producția Italiei și 14% din cea mondială). Sunt și câteva magazine de la care se pot cumpără produse fabricare aici cât și un muzeul frumos amenajat, în partea modernă a orașului.

Am avut șansa să vizităm o bisericuță de piatră, de secol XIII, Biserica Sfântă Caterina, recunoscută atât pentru faptul că a rezistat inuntadiilor dar și pentru pictura originală, pictată în 1437 de către Zacchia Zacchi , Pieta.

Ne-a oprit apoi la Domul din partea veche a orașului și am încercat să aflăm dacă se poate vizita și cupolă acestuia însă, din păcate, era închisă.

După cele vreo 2 ore de plimbat pe piatră cubică, ne-am oprit pentru prânz la o terasă destul de simpatică, a cărei mâncare însă nu ne-a plăcut atât de mult ca și orașul:).

Despre San Gimignano, Siena și peisajele pitorești din Val D’orcia o să îți povestesc data viitoare, acum te las să te bucuri de poze și de poveștile din filmulețe noastre:).

Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Cetatea Enisala

Mereu am spus că Dobrogea reprezintă pentru noi un loc special: acela în care ne-am format și am visat și am creat:).

Am si filmat si am si pozat, toate acestea le gasesti direct pe pagina de youtube la:

 

La mulți ani după ce-am mutat și am descoperit locuri noi, ne-am hotărât să cunoaștem și comorile Dobrogei, știind că aici s-au scris câteva pagini importante din istoria țării.

Cetatea Enisala

Anul acesta am început să căutăm locații interesante pe teritoriu Dobrogei și am făcut o mică listă cu cetățile antice, rămase încă “in picioare” în față trecerii timpului. (Dobrogea – frumusețea naturală – partea I )

Te invit în călătoria noastră pe tărâmul  dobrogean la “vânat” de hârciogi și escaladat ziduri de cetăți medievale:).

Enisala – singura cetate medievală din Dobrogea

Cetatea Enisala

Îmi doream demult să ajung la Enisala, curiozitatea fiindu-mi stârnită de numeroase fotografii ce au invadat facebook-ul meu de la diferite ture foto organizate acolo.

De la Constanța am făcut cam 50 de minute, drumul este foarte bun și deși am folosit Waze-ul, am fi putut ajunge ușor și doar urmărind indicatoarele.

Încă de la intrarea în sat am văzut indicatorul către Muzeul Gospodăriilor Dobrogene și am decis să ne oprim la el după vizitarea cetății. Am anticipat că vom pierde ceva vreme la Enisala și așa s-a intamplat:).

Enisala este singura cetate genoveză medievală din Dobrogea, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea și având, inițial, scop militar.

Cetatea și-a schimbat numele de mai multe ori pe parcursul istoriei de la Heracleea  la Heraclee sau la Yeni-Sale.

Odată cu numele și-a schimbat și « propietarii ». Negustorii genovezi au văzut o mare oportunitate economică și comercială datorită poziției sale cu ieșire la lacul Razim ; Mircea cel Bătrân a considerat-o parte a sistemului defensiv al Țării Românești iar Otomanii au transformat-o în locația preferată pentru garnizoana lor, după cucerirea Dobrogei.

Odată ce aceasta și-a pierdut însemnătatea pentru dominația Otomană, a fost lăsată în fața vântului aspru, « cocoțată » pe vârful dealului ce supraveghea întreaga zonă, de jur împrejurul lacului Razim.

Abia în 1991 statul Român a văzut în ea oportunitatea turistică și a început să consolideze zidurile temerare, rămase în picioare în ciuda secolelor de izolare și uitare.

Am fost uimită plăcut să văd că pe parcursul vizitei noastre, constant au venit turiști, atât români cât și străini, semn că promovarea acesteia, deși este la început, a avut un rezultat bun.

Muzeul de la Cetatea Enisala

După ce am analizat fiecare piatră și am intrat și în mică clădire de lângă cetate : de care, sincer, am fost cam dezamăgiți dat fiind că adăpostește doar poze și câteva explicații, nimic din ceea ce ar putea să îl ridice la statutul de muzeu (așa cum e etichetat).

Gospodaria Dobrogeana – Enisala

Mie, personal, mai romantică din fire, mi-a plăcut casă din Gospodăria Enisala (un fel de muzeul satului), ce adăpostește câteva case din secolul trecut.

Flori la Gospodaria Dobrogeana – Enisala

Vremea caldă de toamnă și florile din grădină micuțului muzeu țărănesc, mi-a amintit de copilărie dar și de bucuria de a culege singură boabele coapte de struguri :).

Am pornit apoi către nouă noastră destinatie : cetatea de la Histria, care ne-a primit, rece, după oră apusului :). Dar această este o altă poveste, cu bune dar și cu mai puține bune :).

Nu uita sa dai follow si pe pagina de youtube pentru mai multe filmulete:

 

CASTELELE FRANȚEI (VERSAILLES) – INCURSIUNE LA CURTEA REGELUI SOARE – PARTEA III

Fantanile de la Versailles

Am fost mereu pasionată de istoria Franței și mai ales de perioada Monarhiei și a intrigilor de la curtea regilor (Castelele Frantei (Chantilly & Vincennes) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea II) .

Chantilly

În ultimele  luni am tot scris despre Franța și comorile sale turistice, încercând să te conving să nu te oprești la Paris, să explorezi și zonele apropiate acestui celebru « oraș al iubirii https://www.travelfunpassion.com/2017/06/14/deauville-trouville-pe-urmele-lui-coco-chanel/ .

Despre castelele de la curtea Regelui Soare am povestit la începutul anului dar tot am uitat să îți descriu cel mai luxuriant dintre ele : Versailles ul.

Gradinile Versailles

Prima dată când am ajuns la Versailles, în 2014, a fost pe fugă, între un avion și o ședință, alergată draconic de paznici, dat fiind că se că se apropia ora închiderii . Am apucat atunci să vizitez castelul și foarte puțin din grădini dar nimic mai mult .

Anul acesta am plănuit o nouă vizită la castel, incluzând în intinerariul meu atât Micul Trianon (cadoul lui Ludovic al XVI-lea către Maria Antoineta) dar și canalul de la ieșirea din grădinile muzicale ale palatului.

Dacă îți dorești să descoperi Versailles ul într-o singură zi, îți pot spune, de la început, că va fi extenuant, dată fiind grandoarea palatului dar și imensitatea grădinilor sale. Eu am pornit de la ideea că îmi doresc o zi relaxantă și nu vreau să pierd timpul la cozile interminabile pentru palat.

Gradinile Versailles

Pentru a evita cel puțin una dintre cozi, te sfătuiesc să îți iei biletele online (http://en.chateauversailles.fr/plan-your-visit/tickets-and-prices), existând numeroase opțiuni în funcție de ceea ce îți dorești să descoperi: palatul, grădinile, micul Triaton, grădinile muzicale sau toate împreună.

Pitorescul strazilor in Versailles

Orășelul este simpatic, cochet și plin de viață, nu doar de turiști  rătăciți :). În 40 de minute ajungi de la Paris, cu trenul (5,5 euro), și poți avea tot timpul să îi explorezi străzile și cafenelele, înainte de a te pierde în labirindul grădinilor de la Palat.

Pitorescul strazilor in Versailles

Versailles găzduieste, de asemenea, o serie de piețe pline de tarabe  pe stradă, comercializând nu doar antichități dar și diferite produse de artizanat tipic franțuzesc. Istoricul acestor piețe începe în secolul al XVII-lea, tarabele vechi din Versailles devenind o parte plină bucurie a vieții de zi cu zi, pană când, în 1841, când fost înlocuite de o piață acoperită, modernă, funcțională și în zilele noastre.

Pitorescul strazilor in Versailles

Am descoperit aceste piețe într-o duminică frumoasă de primăvară, fiind foarte aproape de gară și exact pe drumul către Palat. Îmi este greu să evit aceste zone, ador să cumpăr produse  inedite, cărora le atribui povești și o însemnătate mult mai mare decât ceea ce sunt în realitate:).

Pitorescul strazilor in Versailles

Spuneam, într-un alt articol despre castele Franței, că Versailles-ul a reprezentat un vis al Regelui Soare dar și o copie a mai puțin cunoscutului Castel Vaux-le-Vicomte https://www.travelfunpassion.com/2017/03/12/castelele-frantei-vaux-le-vicomte-fontainebleau-incursiune-la-curtea-regelui-soare-p/ .

Castelul Vaux-le-Vicomte

Tanărul marchiz Fouquet a cumpărat micul castel de la Vaux-le-Vicomte în 1641 și i-a oferit măretia și frumusețea ce l-au făcut făcut celebru printre palatele Franței, devenind în scurt timp mărul discordiei între marchiz și regele Soare, Ludovic al XIV-lea. Cel din urmă, nu numai că l-a aruncat pe viață  în inchisoate pe Fouquet dar a și copiat modelul frumosului Castel și a creat ceea e a devenit cel mai mai ecletic Palat al Franței: Versailles-ul.

Gradinile Versailles

Pășește în Galeria Oglinzilor

Versailles a avut 3 campanii de reconstrucție și design (1678-1684), ultima dintre ele fiind cea dedicată Holului Oglinzilor, cel care legă camerele regelui, ale reginei, capela și biroul regelui. Această sală este caracterizată  de cele 17 arcade acoperite de oglindă, care reflectă cele 17 ferestre cu  vedere spre grădini. Au fost folosite  357 de elemente în decorarea galeriei, fiecare arcadă fiind împodobită cu simboluri ale casei regale.

Statui in Gradinile Versailles

Ceea ce trebuie să știi e că e că, în secolul al XVII-lea, oglinzile cu cristal venețian erau dintre cele mai scumpe și, pentru a putea finaliza mărețul vis al regelui, Colbert, ministrul de Finanțe, a adus muncitorii din Veneția și a organizat la Curtea fraceză un atelier de creație pentru oglinzi de Murano. Legenda spune că, pierzând monopol pe piața oglinzilor, Republica Veneția a trimis asasini petru  a otrăvi echipa creată de Colbert la Versailles.

Gradinile Versailles

Holul a fost „martorul” tuturor recepțiilor elegante organizate de regii Franței și probabil ar spune multe povești de amor dacă ar avea „glas” (acesta este exact locul unde Ludovic  XV lea și-a întâlnit pentru prima dată celebra amantă: Marchiză de Pompadour):).

Pierde-te în labirindul Grădinilor din Versailles

Orangeria – Gradinile Versailles

Dincolo de Palat și de frumusețea sa, ceea ce face cunoscut acest loc istoric, sunt și Grădinile, la care s-a lucrat aproape 40 de ani și care au înglobat mare parte din bugetele oferite arhitecților pentru a definitiva construcția.

Labirindurile din Gradinile Versailles

Munca depusă să se creeze această bijuterie peisagistică este greu de prezentat: tone de de sol au fost mutate pentru a se planta Orangeria, gropi imense au fost săpate pentru a se finisa Fântânile și Canalul, dat fiind că acolo terenul era mlăștinos și lipsit de orice urmă de frumusețe.

Grădinile trebuie replantate la fiecare 100 de ani și această sarcină a început de la Ludovic al XIV lea și continuată de succesorii săi, nu doar de viță nobilă, dar și de actuala administrație a domeniului (ultima replantare fiind făcută în 1999).

Fantanile din Gradinile Versailles

Vara au loc numeroase spectacole în grădini și, în fiecare zi sunt show uri ale fântânilor, muzica clasică acompaniindu-te oriunde vei ajunge:).

Fantanile din Gradinile Versailles

Doar pentru a mă bucura de frumusețea locului, am ales să iau picnicul lângă marele Canal, cel care se află la ieșirea din Grădinile Versaillesului și intersectează drumului către Micul Traianon.  Parizienii vin în weekend pentru a lua masa aici, a vâsli pe canal sau pentru a se plimba cu bicicletele.

Nu rata Trianon ul

Micul Trianon

Micul Trianon și grădinile sale au reprezentat cea mai mare surpriză pentru mine: mi s-a părut un loc mult mai liniștit decât Versaillesul, locul perfect pentru o regină timidă ca  Maria Antoineta.

Micul Trianon
Micul Trianon

Ludovic al XV lea a construit Marele Trianon și grădinile pentru a se retrage, deseori, de la viața scorțoasa de la curte iar, mai târziu, succesorul sau, Ludovic  al XVI lea a  cerut construirea Micului Trianon, ca dar pentru tânăra sa soție.

Micul Trianon

Maria Antoineta a preferat mereu viața la Micul Trianon, înlocuind nu doar grădinile cu unele mult mai moderne, de inspirație anglo-saxonă, dar cerând construcția  unui întreg sătuc în jurul palatului.

Gradinile de la Micul Trianon

Mi-a plăcut enorm  antagonismul total cu Versailles prin simplitate, austeritate, eleganță și rafinament, locul perfect pentru o regină ce a nu a înțeles niciodată mai nimic din eticheta Curții Franceze și care a și pierit tocmai pentru această greseală enormă.

Gradinile de la Micul Trianon

Se spune că, izolată de tot ce însemna lumea franceză, lipsită de înțelegere pentru clasa socială de jos, aceasta ar fi zis că dacă poporul nu avea destulă pâine și murea de foame « poate să mănânce cozonac ».

Gradinile de la Micul Trianon

Probabil că dacă aș vrea să îți povestesc despre istoria Versailles, voi avea nevoie de multe pagini, mai ales că sunt încă fascinată de viața la Curtea Franței (orice fată s-a visat regină prin acele grădini însă, să nu uităm, reginele des au fost și decapitate:)).

Gradinile de la Micul Trianon

Ca ultim sfat: încearcă să îți organizezi planul de vizită astfel încât, la ora 8 pm, să fii gata. Paznicii încep să meargă prin parc încă de la ora 7:30 pentru a avertiza turiștii că la ora 8 totul se va închide și trebuie să părăsească palatul.

Intrarea in Versailles

Și crede-mă: nu se poate negocia deloc cu ei, pentru francezi programul e sfânt și nu ar închide ochii nici pentru sute de mii de turiști, cu atât mai puțin pentru 3 fete, așa cum eram noi. Dar iți pot spune că a meritat să ne jucam de-a v-ați ascunselea cu paznicii dat fiind că, la ora aceea, lumina e extraordinară în acele grădini și pozele nu pot ieși decât minunate:).

Paris – magia unui oraș plin de istorie – partea I

Piata din fata Turnului Eiffel

Am amânat destul de mult să scriu despre Paris deoarece este o destinație cu o mare însemnătate sentimentală pentru mine. De Paris este legat sentimentul pe care l-am avut atunci când am coborât prima dată din autocar (la 18 ani) și am început să regăsesc clădiri și străzi pe care le „vizitasem” de atât de multe ori, în imaginația mea, atunci când mă pierdusem în cărtile lui  Dumas, Hugo, Balzac, Zola.

Podurile de pe Sena

Deja am scris despre castelele de lângă Paris (Castelele Frantei (Chantilly & Vincennes) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea II  si  Castelele Franței (Vaux-le-Vicomte –  Fontainebleau ) –  incursiune la curtea Regelui Soare –  partea I) si despre frumoasa abație Mont Saint Michel (Mont Saint Michel – Abația și legendele sale) , așa ca acum vom pătrunde în misterele Orașului Luminilor.

Admirand orasul de la Montmartre

Am avut șansa să revăd de câteva ori acest oraș, care nu a încetat să mă uimească. Surprinzător, dar nu este în topul preferințelor mele în Europa (declasat clar de  Praga sau Copenhaga) însă este locația în care te vei regăsi mereu, indiferent de vârstă. Aș putea spune chiar că este un pic supraestimat însă…este Parisul –  ceva la care visează oricine, cel puțin pentru o dată in viață :).

Caruselul de langa Turnul Eiffel, preferat pentru sesiune foto zilnice

Cred că dincolo de liste cu topul monumentelor de văzut în Paris sau muzee, ceea ce trebuie să faci ca să înțelegi de ce este atât de celebru, este să te pierzi pe străzi, să intri în taverne micuțe, să încerci, măcar pentru o zi, să eviți să bifezi doar niște destinații.

Arta de pe malul Senei

Sfatul pe care aș putea să îl dau este legat de cazare: încearcă să fie cât mai aproape de metrou (infrastructura din Paris este genială, este visul oricărui cetățean european) și astfel vei ajunge în câteva momente în orice parte a orașului. În centrul toate distanțele sunt  ușor de parcurs la picior dar pentru a ajunge în zone mai mărginașe (La Defanse sau Versailles) vei avea nevoie de metrou sau RER.

Piata din fata Turnului Eiffel

Parisul are oportunități pentru orice tip de turist: iubitor de artă, de istorie, de bucătărie, de fotografie, de muzică, de cabaret sau de vinuri. Găsești orice pentru oricine:).

Ce fel de turist sunt eu? Acela care e înnebunit după cadre ireal de frumoase, după multă istorie și cultura dar și pasionată de artă culinară (să o gust , nu să o gatesc).

Luvru

Voi împarți relatările despre Paris în câteva părți și vom începe cele mai cunoscute edificii culturale, prezentându-le legendele și felul cum m-au impresionat.

Află povestea Cocoșatului de la Catedrala Nôtre Dame

Notre Damme

Catedrala de la Nôtre Dame este una dintre cele mai vizitate din oraș, pe lângă frumusețea sa arhitecturală, este învăluită și în misterul poveștii  lui Quasimodo, eroul tragic din romanul “Cocoșatul de la Nôtre Dame” al lui Victor Hugo.

Notre Damme

Înainte de a scrie câteva cuvinte despre istoria catedralei, voi vorbi puțin de faimoasa poveste a lui Hugo, cea care a fascinat atât de multe generații și ne-a făcut să credem, încă de mici, că iubirea trece dincolo de înfățișarea fizică.

Notre Damme

Quasimodo, micul cocoșat ce se ascunde în clopotnița catedralei o ajută și o protejează pe frumoasa dansatoare Esmeralda, îndrăgostindu-se, în cele din urmă de ea. Povestea este una reprezentativă pentru literatura gotică și nu aș vrea să stric supriza celor care încă nu au citit-o. Ceea ce o determină să fie atât de importantă pentru catedrală este că Hugo face numeroase referiri la arhitectura și istoria acesteia pe parcursul romanului.

Notre Damme

Constructorii au început să lucreze la Catedrala Nôtre Dame din 1163, terminând-o abia aproape 200 de ani mai târziu, în 1345. După Revoluție acesta a fost  grav avariată iar romanul lui Hugo i-a ridicat enorm popularitatea la vremea respectivă, atrăgând numeroase fonduri pentru reabilitarea sa.

Notre Damme

Intrarea în catedrală este liberă, dar dacă vrei să cuprinzi imaginea extraordinară a  cartierului  Montmartre (la nord), Arcului de Triumf (la vest) și Pantheonul (la sud), te sfătuiesc să  urci  cele 387 de trepte spre clopotiniță. Panorama orașului și statuile merită efortul de a înfrunta coada interminabilă.

Notre Damme
Notre Damme

Fă o plimbare și în jurul catedralei unde vei descoperi atât o grădiniță absolut încântătoare (mai  ales dacă o vizitezi primvara) cât și micuța biserică gotică, Sfânta Capela (Sainte Chapelle), cu ale sale geamuri de sticlă, în care se revarsă parcă toată lumina orașului.

Dacă tot ești în zona Nôtre Damme, poți să te abați puțin de la traseu și să admiri și Hotel de Ville, primăria orașului (încă din 1837), un monument cu adevarat superb arhitectural. Clădirea a suferit câteva distrugeri în timpul Revoluției Franceze și a intrat într-un lung proces de reconstrucție între 1873 și 1892.

 

Hotel de Ville

Descoperă comorile și misterele Luvrului 

Luvru

Așa cum spuneam și mai sus, distanțele între obiectele turistice cele mai importante din centru sunt chiar ușor de parcurs pe jos. De la Nôtre Dame, pe malul Senei, printre tarabele de pictori și graficieni ambulanți, e chiar o plăcere să descoperi partea artistică mai puțin cunoscută a capitalei.

Luvru

Nu există iubitor de artă care să nu fi visat, măcar o data în viață să ajungă la Luvru, muzeul cel mai mare din lume.  Grandoarea clădirii și a curții interioare reprezintă doar o mică parte din ceea ce urmează să descoperi, odată ajuns în interiorul muzeului.

Ceea ce trebuie știut este că Luvrul nu a fost mereu muzeu și că, la începuturile anilor 1190 era o fortăreață militară. Abia după secolul al 16-lea a fost transformat în palat iar, după mutarea curții imperiale la Versailles, a devenit un muzeu, unde se expuneau cam 537 de picturi. Cum și-au pus ampreta secolele și istoria tumultoasă a Europei asupra cunoscutului muzeu?

În perioada lui Napoleon acesta și-a schimbat numele în „Muzeul Napoleon” iar faimoasa Mona Lisa era atârnata desupra dormitorului său privat:).  În timpul invaziei naziste, Luvrul s-a trasformat în „magazia” de artă a Europei, unde se depozita toată prada de război, toate exponatele furate din statele cucerite de naziști. Cu toate acestea, Luvrul a rezistat, camerele sale mărețe au rămas în picioare, și azi putem vorbi de peste  35000 de piese expuse.

Piramida de sticla de la Luvru

Ceea ce trebuie să știi, înainte de a plănui o vizită la Luvru, e că, sigur, nu îți va ajunge o singură zi:). Acesta este împărțit în 8 aripi (Antichități din noul est, Antichități egiptene, Antichități romane, grecești și etrusce, Artă islamică, Sculpturi, Artă decorativă, Picturi, Printuri și desene).

Nu te-am convins încă de faptul că e imposibil să stai o zi? Dar dacă îți spun că în fața celebrei Mona Lisa este posibil să stai la coadă doar pentru a arunca o privire fugară sau că pentru a prinde un cadru cât mai bun în față lui Venus din Milo mai trebuie să mai aștepți puțin?:)

Obosit după ore și ore de străbătut holuri pline de istorie și artă îți vei dori să te relaxezi, cu o cafea, să admiri și grădinile Tulleries, cel mai vechi parc din Paris.

Gradinile Tuilleries
Gradinile Tuilleries

O plimbare cu roat din Paris îți va da posibilitatea să prinzi într-o singură privire axă istorică și culturală a centrului: Arcul de Triumf, Marele Arc La defanse și Obeliscul din Piața Concorde.

Luvrul

Admiră Opera Garnier și visează la un bal elegant

Opera Garnier
Opera Garnier

Prima dată când am văzut clădirea Operei Garnier mi-am imaginat un bal opulent, cu rochii elegante, cu piese jucate cu diferite „favorite”, locul acela misterios în care se jucau dramele și aventurile Parisului de demult:).

Palatul Garnier este o clădire de o frumusețe exceptională, plină de elemente decorative neo-baroce (frizele elaborate multicolore de marmură, coloane ce  portretizează zeităti din mitologie).  Poți fie să îți cumperi un bilet să vizitezi doar Opera, fără a intra la vreun spectacol (în jur de 15 euro) sau poți avea răbdare, sta câteva ore la coadă și prinde bilete la spectacolele din seara respectivă (cele care oficial nu sunt puse la vânzare pe nici un site căci sunt fix locurile rămase  nevândute ).

Opera Garnier -Credits BSR pt poza

Am pășit ca un copil fascinat pe holurile aurite, gândindu-mă câte povești ar fi putut spune dacă aveau „glas” (ca cea a lui Degas, care venea constant și picta balerinele de la operă, îndrăgostit fiind de una dintre prim-soliste).  Cu toate acestea, opera a devenit faimoasă mai ales romanului lui  Gaston Leroux, Fantoma de la Operă, scris în  1910.

Acesta spune povestea unui muncitor, omorât de căderea unui candelabru și care, se transformă într-o fantomă ce bântuie catacombele operei (lângă lacul subteran). Fantoma se îndrăgostește de una dintre cântărețele de la Operă, Christine, și o ajută pe acesta să obțină cariera strălucită pe care și-o dorea. Dincolo de romanul faimos și de toate ecranizările care au făcut-o cunoscută în toată lumea, unii istorici spun că, de fapt, acesta ar fi adevarată  și  că Leroux, chiar a folosit locuri și personaje reale în  schițarea  poveștii sale.

Regăsește un moment de liniște în bisericile pline de istorie din Paris 

Chiar dacă nu ești o persoană religioasă, vizitarea bisericilor din Paris este un must, pentru că ele sunt opere de artă dar și  simboluri ale istoriei unei culturi care a transformat radical Europa de-a lungul secolelor.

Biserica Sfantul Germain l’Auxerrois (St Germain l’Auxerrois)

Dacă tot ai ajuns lângă Luvru, nu uita să te oprești măcar  câteva minute și să admiri această operă extraordinar de impunătoare și frumoasă. Sunt sigură că fie urmează să intri în marele muzeu, fie tocmai ce ai ieșit și ești sătul de tablouri, dar îți garantez că cele câteva momente petrecute în această biserică vor merita efortul.

Lăcașul Sfântului Germain l’Auxerrois a fost, cândva, locul preferat de rugăciune al regilor Franței. Biserica a devenit celebră  după masacrul Nopții Sfântului Bartholomeu (24 August 1572), când mii de hughenoți, adunați aici pentru a celebra nuntă lui Henric al Navarrei cu Marguerite de Valois,  au fost asasinați.

Semnalul de început al acestui carnagiu a fost dat de clopotele de la St Germain l’Auxerrois (clopotul mic din aripă de sud, nu cel din turn – așa cum am crezut și eu inițial). Toate aceste întâmplări au fost descrise și în romanul lui Dumas, Regina Margot (Margueriete de Valois, fiica lui Caterine de Medici și soție, pentru scurt timp, al viitorului Henric IV-lea ).

Ceea ce trebuie știut este că turnul bisericii și-a păstrat forma originală de la începutul secolului al 12-lea iar întreaga biserică a fost reconstruită la începuturile secolului al 13-lea după modelul gotic.

Sacré-Coeur (Sau Biserica inimilor Sacre)

De Sacre Coeur mă leagă una dintre primele mele  amintiri din Paris (prin 2003). Am rămas atunci șocată de frumusețea acesteia, înălțându-se deasupra întregului cartier Montmartre. De fiecare  dată când m-am întors, am regăsit aceeași liniște și pace printre zidurile sale, un fel de loc în care te poți izola de tot vacarmul miilor de turiști.

Numele cartierului Montmartre poate însemna atât  Muntele Martirilor cât și  Muntele lui Marte. Până în 1873, când Sacré-Coeur a fost construită pe partea de sus a dealului, Montmartre era un sat mic, locuit de o comunitate agricolă.  Datorită amplasării sale pe vârful dealului,  turnurile Bazilicii au devenit  cel mai înalt punct al Parisului, mai înalt chiar decât vârful Turnului Eiffel.

Ceea ce este remarcabil la Sacre Coeur este culoare sa impecabilă de alb cremos, un aspect absolut surpinzător dat fiind că Parisul a fost votat unul dintre cele poluate orașe ale Europei. Culoarea aceasta lăptoasă se datorează tipului de piatră folosit la construirea bazilicii, piatră adusă tocmai din carierele Château-Landon. În vreme umedă (și ploua mult în Paris) calcitul conținut în piatră actionează că un fel de înălbitor, dând  bisericii un aspect alb cretos, bine definit.

Am asistat de 2 ori la o slujbă în interiorul bisericii și pot spune că este o senzație extraordinară (comparabilă poate doar cu o slujbă în Biserica San Pietro, din Roma). Încearcă să ajungi la Sacre Couer după amiaza și nu vei fi dezamăgit (sonoritatea clopotului care se aude de la 10 km, forfota turiștilor, slujba cu adevărat emoționantă și panorama orașului își vor lasă clar ampreta asupra experienței tale pariziene).

Artă, artă, artă:)

Așa cum spuneam la începutul acestei relatări, Parisul e definit de zeci de muzee, pentru fiecare gust și fiecare tip de turist. Recunosc că ador să petrec o zi în muzee, de fiecare dată când călătoresc, dar știu că nu este activitatea preferată a oricărui turist. În afară de Luvru, care este ceva ce nu ar trebui ratat, mai există câteva edificii ce ascund comoarile cele mai de preț ale Europei.

Nu am vizitat atât de multe pe cât mi-aș fi dorit, preferând să îmi acord câteva zile pentru castele de pe lângă Paris însă mi-a plăcut să mă pierd pe holurile de la Musée d’Orsay (cu ale sale opere semnate de artiști că Delacroix, Manet, Guaguin, Cézanne, Monet, Renoir, Sisley, Van Gogh); Micul și Marele Palat (2 muzee aflate unul lângă celălat, cu opere celebre ca cele ale lui Monet sau Renoir); Muzeul Oranjeriei (aflat în centrul grădinilor Tuilleries) ce adăpostește picturi ale lui Cézanne, Picasso, Monet, Matisse ou Renoir).

Dar suficient despre tablouri și opere artistice:), în următoarele sugestii despre Paris voi vorbi despre viața vibrantă de noapte, despre plimbări romantice pe Sena, panorama amețitoare de la ultimul etaj al Turnului Eiffel sau grădinile vechiului oraș. Este imposibil să descriu Parisul într-o singură poveste!!!!

 

Left Menu Icon
TravelFunPassion