Am fost mereu pasionată de istoria Franței și mai ales de perioada Monarhiei și a intrigilor de la curtea regilor (Castelele Frantei (Chantilly & Vincennes) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea II) .
În ultimele luni am tot scris despre Franța și comorile sale turistice, încercând să te conving să nu te oprești la Paris, să explorezi și zonele apropiate acestui celebru « oraș al iubirii https://www.travelfunpassion.com/2017/06/14/deauville-trouville-pe-urmele-lui-coco-chanel/ .
Despre castelele de la curtea Regelui Soare am povestit la începutul anului dar tot am uitat să îți descriu cel mai luxuriant dintre ele : Versailles ul.
Prima dată când am ajuns la Versailles, în 2014, a fost pe fugă, între un avion și o ședință, alergată draconic de paznici, dat fiind că se că se apropia ora închiderii . Am apucat atunci să vizitez castelul și foarte puțin din grădini dar nimic mai mult .
Anul acesta am plănuit o nouă vizită la castel, incluzând în intinerariul meu atât Micul Trianon (cadoul lui Ludovic al XVI-lea către Maria Antoineta) dar și canalul de la ieșirea din grădinile muzicale ale palatului.
Dacă îți dorești să descoperi Versailles ul într-o singură zi, îți pot spune, de la început, că va fi extenuant, dată fiind grandoarea palatului dar și imensitatea grădinilor sale. Eu am pornit de la ideea că îmi doresc o zi relaxantă și nu vreau să pierd timpul la cozile interminabile pentru palat.
Pentru a evita cel puțin una dintre cozi, te sfătuiesc să îți iei biletele online (http://en.chateauversailles.fr/plan-your-visit/tickets-and-prices), existând numeroase opțiuni în funcție de ceea ce îți dorești să descoperi: palatul, grădinile, micul Triaton, grădinile muzicale sau toate împreună.
Orășelul este simpatic, cochet și plin de viață, nu doar de turiști rătăciți :). În 40 de minute ajungi de la Paris, cu trenul (5,5 euro), și poți avea tot timpul să îi explorezi străzile și cafenelele, înainte de a te pierde în labirindul grădinilor de la Palat.
Versailles găzduieste, de asemenea, o serie de piețe pline de tarabe pe stradă, comercializând nu doar antichități dar și diferite produse de artizanat tipic franțuzesc. Istoricul acestor piețe începe în secolul al XVII-lea, tarabele vechi din Versailles devenind o parte plină bucurie a vieții de zi cu zi, pană când, în 1841, când fost înlocuite de o piață acoperită, modernă, funcțională și în zilele noastre.
Am descoperit aceste piețe într-o duminică frumoasă de primăvară, fiind foarte aproape de gară și exact pe drumul către Palat. Îmi este greu să evit aceste zone, ador să cumpăr produse inedite, cărora le atribui povești și o însemnătate mult mai mare decât ceea ce sunt în realitate:).
Spuneam, într-un alt articol despre castele Franței, că Versailles-ul a reprezentat un vis al Regelui Soare dar și o copie a mai puțin cunoscutului Castel Vaux-le-Vicomte https://www.travelfunpassion.com/2017/03/12/castelele-frantei-vaux-le-vicomte-fontainebleau-incursiune-la-curtea-regelui-soare-p/ .
Tanărul marchiz Fouquet a cumpărat micul castel de la Vaux-le-Vicomte în 1641 și i-a oferit măretia și frumusețea ce l-au făcut făcut celebru printre palatele Franței, devenind în scurt timp mărul discordiei între marchiz și regele Soare, Ludovic al XIV-lea. Cel din urmă, nu numai că l-a aruncat pe viață în inchisoate pe Fouquet dar a și copiat modelul frumosului Castel și a creat ceea e a devenit cel mai mai ecletic Palat al Franței: Versailles-ul.
Pășește în Galeria Oglinzilor
Versailles a avut 3 campanii de reconstrucție și design (1678-1684), ultima dintre ele fiind cea dedicată Holului Oglinzilor, cel care legă camerele regelui, ale reginei, capela și biroul regelui. Această sală este caracterizată de cele 17 arcade acoperite de oglindă, care reflectă cele 17 ferestre cu vedere spre grădini. Au fost folosite 357 de elemente în decorarea galeriei, fiecare arcadă fiind împodobită cu simboluri ale casei regale.
Ceea ce trebuie să știi e că e că, în secolul al XVII-lea, oglinzile cu cristal venețian erau dintre cele mai scumpe și, pentru a putea finaliza mărețul vis al regelui, Colbert, ministrul de Finanțe, a adus muncitorii din Veneția și a organizat la Curtea fraceză un atelier de creație pentru oglinzi de Murano. Legenda spune că, pierzând monopol pe piața oglinzilor, Republica Veneția a trimis asasini petru a otrăvi echipa creată de Colbert la Versailles.
Holul a fost „martorul” tuturor recepțiilor elegante organizate de regii Franței și probabil ar spune multe povești de amor dacă ar avea „glas” (acesta este exact locul unde Ludovic XV lea și-a întâlnit pentru prima dată celebra amantă: Marchiză de Pompadour):).
Pierde-te în labirindul Grădinilor din Versailles
Dincolo de Palat și de frumusețea sa, ceea ce face cunoscut acest loc istoric, sunt și Grădinile, la care s-a lucrat aproape 40 de ani și care au înglobat mare parte din bugetele oferite arhitecților pentru a definitiva construcția.
Munca depusă să se creeze această bijuterie peisagistică este greu de prezentat: tone de de sol au fost mutate pentru a se planta Orangeria, gropi imense au fost săpate pentru a se finisa Fântânile și Canalul, dat fiind că acolo terenul era mlăștinos și lipsit de orice urmă de frumusețe.
Grădinile trebuie replantate la fiecare 100 de ani și această sarcină a început de la Ludovic al XIV lea și continuată de succesorii săi, nu doar de viță nobilă, dar și de actuala administrație a domeniului (ultima replantare fiind făcută în 1999).
Vara au loc numeroase spectacole în grădini și, în fiecare zi sunt show uri ale fântânilor, muzica clasică acompaniindu-te oriunde vei ajunge:).
Doar pentru a mă bucura de frumusețea locului, am ales să iau picnicul lângă marele Canal, cel care se află la ieșirea din Grădinile Versaillesului și intersectează drumului către Micul Traianon. Parizienii vin în weekend pentru a lua masa aici, a vâsli pe canal sau pentru a se plimba cu bicicletele.
Nu rata Trianon ul
Micul Trianon și grădinile sale au reprezentat cea mai mare surpriză pentru mine: mi s-a părut un loc mult mai liniștit decât Versaillesul, locul perfect pentru o regină timidă ca Maria Antoineta.
Ludovic al XV lea a construit Marele Trianon și grădinile pentru a se retrage, deseori, de la viața scorțoasa de la curte iar, mai târziu, succesorul sau, Ludovic al XVI lea a cerut construirea Micului Trianon, ca dar pentru tânăra sa soție.
Maria Antoineta a preferat mereu viața la Micul Trianon, înlocuind nu doar grădinile cu unele mult mai moderne, de inspirație anglo-saxonă, dar cerând construcția unui întreg sătuc în jurul palatului.
Mi-a plăcut enorm antagonismul total cu Versailles prin simplitate, austeritate, eleganță și rafinament, locul perfect pentru o regină ce a nu a înțeles niciodată mai nimic din eticheta Curții Franceze și care a și pierit tocmai pentru această greseală enormă.
Se spune că, izolată de tot ce însemna lumea franceză, lipsită de înțelegere pentru clasa socială de jos, aceasta ar fi zis că dacă poporul nu avea destulă pâine și murea de foame « poate să mănânce cozonac ».
Probabil că dacă aș vrea să îți povestesc despre istoria Versailles, voi avea nevoie de multe pagini, mai ales că sunt încă fascinată de viața la Curtea Franței (orice fată s-a visat regină prin acele grădini însă, să nu uităm, reginele des au fost și decapitate:)).
Ca ultim sfat: încearcă să îți organizezi planul de vizită astfel încât, la ora 8 pm, să fii gata. Paznicii încep să meargă prin parc încă de la ora 7:30 pentru a avertiza turiștii că la ora 8 totul se va închide și trebuie să părăsească palatul.
Și crede-mă: nu se poate negocia deloc cu ei, pentru francezi programul e sfânt și nu ar închide ochii nici pentru sute de mii de turiști, cu atât mai puțin pentru 3 fete, așa cum eram noi. Dar iți pot spune că a meritat să ne jucam de-a v-ați ascunselea cu paznicii dat fiind că, la ora aceea, lumina e extraordinară în acele grădini și pozele nu pot ieși decât minunate:).
Leave a reply