Paris – magia unui oraș plin de istorie – partea I

Am amânat destul de mult să scriu despre Paris deoarece este o destinație cu o mare însemnătate sentimentală pentru mine. De Paris este legat sentimentul pe care l-am avut atunci când am coborât prima dată din autocar (la 18 ani) și am început să regăsesc clădiri și străzi pe care le „vizitasem” de atât de multe ori, în imaginația mea, atunci când mă pierdusem în cărtile lui  Dumas, Hugo, Balzac, Zola.

Deja am scris despre castelele de lângă Paris (Castelele Frantei (Chantilly & Vincennes) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea II  si  Castelele Franței (Vaux-le-Vicomte –  Fontainebleau ) –  incursiune la curtea Regelui Soare –  partea I) si despre frumoasa abație Mont Saint Michel (Mont Saint Michel – Abația și legendele sale) , așa ca acum vom pătrunde în misterele Orașului Luminilor.

Am avut șansa să revăd de câteva ori acest oraș, care nu a încetat să mă uimească. Surprinzător, dar nu este în topul preferințelor mele în Europa (declasat clar de  Praga sau Copenhaga) însă este locația în care te vei regăsi mereu, indiferent de vârstă. Aș putea spune chiar că este un pic supraestimat însă…este Parisul –  ceva la care visează oricine, cel puțin pentru o dată in viață :).

Cred că dincolo de liste cu topul monumentelor de văzut în Paris sau muzee, ceea ce trebuie să faci ca să înțelegi de ce este atât de celebru, este să te pierzi pe străzi, să intri în taverne micuțe, să încerci, măcar pentru o zi, să eviți să bifezi doar niște destinații.

Sfatul pe care aș putea să îl dau este legat de cazare: încearcă să fie cât mai aproape de metrou (infrastructura din Paris este genială, este visul oricărui cetățean european) și astfel vei ajunge în câteva momente în orice parte a orașului. În centrul toate distanțele sunt  ușor de parcurs la picior dar pentru a ajunge în zone mai mărginașe (La Defanse sau Versailles) vei avea nevoie de metrou sau RER.

Parisul are oportunități pentru orice tip de turist: iubitor de artă, de istorie, de bucătărie, de fotografie, de muzică, de cabaret sau de vinuri. Găsești orice pentru oricine:).

Ce fel de turist sunt eu? Acela care e înnebunit după cadre ireal de frumoase, după multă istorie și cultura dar și pasionată de artă culinară (să o gust , nu să o gatesc).

Voi împarți relatările despre Paris în câteva părți și vom începe cele mai cunoscute edificii culturale, prezentându-le legendele și felul cum m-au impresionat.

Află povestea Cocoșatului de la Catedrala Nôtre Dame

Catedrala de la Nôtre Dame este una dintre cele mai vizitate din oraș, pe lângă frumusețea sa arhitecturală, este învăluită și în misterul poveștii  lui Quasimodo, eroul tragic din romanul “Cocoșatul de la Nôtre Dame” al lui Victor Hugo.

Înainte de a scrie câteva cuvinte despre istoria catedralei, voi vorbi puțin de faimoasa poveste a lui Hugo, cea care a fascinat atât de multe generații și ne-a făcut să credem, încă de mici, că iubirea trece dincolo de înfățișarea fizică.

Quasimodo, micul cocoșat ce se ascunde în clopotnița catedralei o ajută și o protejează pe frumoasa dansatoare Esmeralda, îndrăgostindu-se, în cele din urmă de ea. Povestea este una reprezentativă pentru literatura gotică și nu aș vrea să stric supriza celor care încă nu au citit-o. Ceea ce o determină să fie atât de importantă pentru catedrală este că Hugo face numeroase referiri la arhitectura și istoria acesteia pe parcursul romanului.

Constructorii au început să lucreze la Catedrala Nôtre Dame din 1163, terminând-o abia aproape 200 de ani mai târziu, în 1345. După Revoluție acesta a fost  grav avariată iar romanul lui Hugo i-a ridicat enorm popularitatea la vremea respectivă, atrăgând numeroase fonduri pentru reabilitarea sa.

Intrarea în catedrală este liberă, dar dacă vrei să cuprinzi imaginea extraordinară a  cartierului  Montmartre (la nord), Arcului de Triumf (la vest) și Pantheonul (la sud), te sfătuiesc să  urci  cele 387 de trepte spre clopotiniță. Panorama orașului și statuile merită efortul de a înfrunta coada interminabilă.

Fă o plimbare și în jurul catedralei unde vei descoperi atât o grădiniță absolut încântătoare (mai  ales dacă o vizitezi primvara) cât și micuța biserică gotică, Sfânta Capela (Sainte Chapelle), cu ale sale geamuri de sticlă, în care se revarsă parcă toată lumina orașului.

Dacă tot ești în zona Nôtre Damme, poți să te abați puțin de la traseu și să admiri și Hotel de Ville, primăria orașului (încă din 1837), un monument cu adevarat superb arhitectural. Clădirea a suferit câteva distrugeri în timpul Revoluției Franceze și a intrat într-un lung proces de reconstrucție între 1873 și 1892.

Descoperă comorile și misterele Luvrului 

Așa cum spuneam și mai sus, distanțele între obiectele turistice cele mai importante din centru sunt chiar ușor de parcurs pe jos. De la Nôtre Dame, pe malul Senei, printre tarabele de pictori și graficieni ambulanți, e chiar o plăcere să descoperi partea artistică mai puțin cunoscută a capitalei.

Nu există iubitor de artă care să nu fi visat, măcar o data în viață să ajungă la Luvru, muzeul cel mai mare din lume.  Grandoarea clădirii și a curții interioare reprezintă doar o mică parte din ceea ce urmează să descoperi, odată ajuns în interiorul muzeului.

Ceea ce trebuie știut este că Luvrul nu a fost mereu muzeu și că, la începuturile anilor 1190 era o fortăreață militară. Abia după secolul al 16-lea a fost transformat în palat iar, după mutarea curții imperiale la Versailles, a devenit un muzeu, unde se expuneau cam 537 de picturi. Cum și-au pus ampreta secolele și istoria tumultoasă a Europei asupra cunoscutului muzeu?

În perioada lui Napoleon acesta și-a schimbat numele în „Muzeul Napoleon” iar faimoasa Mona Lisa era atârnata desupra dormitorului său privat:).  În timpul invaziei naziste, Luvrul s-a trasformat în „magazia” de artă a Europei, unde se depozita toată prada de război, toate exponatele furate din statele cucerite de naziști. Cu toate acestea, Luvrul a rezistat, camerele sale mărețe au rămas în picioare, și azi putem vorbi de peste  35000 de piese expuse.

Ceea ce trebuie să știi, înainte de a plănui o vizită la Luvru, e că, sigur, nu îți va ajunge o singură zi:). Acesta este împărțit în 8 aripi (Antichități din noul est, Antichități egiptene, Antichități romane, grecești și etrusce, Artă islamică, Sculpturi, Artă decorativă, Picturi, Printuri și desene).

Nu te-am convins încă de faptul că e imposibil să stai o zi? Dar dacă îți spun că în fața celebrei Mona Lisa este posibil să stai la coadă doar pentru a arunca o privire fugară sau că pentru a prinde un cadru cât mai bun în față lui Venus din Milo mai trebuie să mai aștepți puțin?:)

Obosit după ore și ore de străbătut holuri pline de istorie și artă îți vei dori să te relaxezi, cu o cafea, să admiri și grădinile Tulleries, cel mai vechi parc din Paris.

O plimbare cu roat din Paris îți va da posibilitatea să prinzi într-o singură privire axă istorică și culturală a centrului: Arcul de Triumf, Marele Arc La defanse și Obeliscul din Piața Concorde.

Admiră Opera Garnier și visează la un bal elegant

Prima dată când am văzut clădirea Operei Garnier mi-am imaginat un bal opulent, cu rochii elegante, cu piese jucate cu diferite „favorite”, locul acela misterios în care se jucau dramele și aventurile Parisului de demult:).

Palatul Garnier este o clădire de o frumusețe exceptională, plină de elemente decorative neo-baroce (frizele elaborate multicolore de marmură, coloane ce  portretizează zeităti din mitologie).  Poți fie să îți cumperi un bilet să vizitezi doar Opera, fără a intra la vreun spectacol (în jur de 15 euro) sau poți avea răbdare, sta câteva ore la coadă și prinde bilete la spectacolele din seara respectivă (cele care oficial nu sunt puse la vânzare pe nici un site căci sunt fix locurile rămase  nevândute ).

Am pășit ca un copil fascinat pe holurile aurite, gândindu-mă câte povești ar fi putut spune dacă aveau „glas” (ca cea a lui Degas, care venea constant și picta balerinele de la operă, îndrăgostit fiind de una dintre prim-soliste).  Cu toate acestea, opera a devenit faimoasă mai ales romanului lui  Gaston Leroux, Fantoma de la Operă, scris în  1910.

Acesta spune povestea unui muncitor, omorât de căderea unui candelabru și care, se transformă într-o fantomă ce bântuie catacombele operei (lângă lacul subteran). Fantoma se îndrăgostește de una dintre cântărețele de la Operă, Christine, și o ajută pe acesta să obțină cariera strălucită pe care și-o dorea. Dincolo de romanul faimos și de toate ecranizările care au făcut-o cunoscută în toată lumea, unii istorici spun că, de fapt, acesta ar fi adevarată  și  că Leroux, chiar a folosit locuri și personaje reale în  schițarea  poveștii sale.

Regăsește un moment de liniște în bisericile pline de istorie din Paris 

Chiar dacă nu ești o persoană religioasă, vizitarea bisericilor din Paris este un must, pentru că ele sunt opere de artă dar și  simboluri ale istoriei unei culturi care a transformat radical Europa de-a lungul secolelor.

Biserica Sfantul Germain l’Auxerrois (St Germain l’Auxerrois)

Dacă tot ai ajuns lângă Luvru, nu uita să te oprești măcar  câteva minute și să admiri această operă extraordinar de impunătoare și frumoasă. Sunt sigură că fie urmează să intri în marele muzeu, fie tocmai ce ai ieșit și ești sătul de tablouri, dar îți garantez că cele câteva momente petrecute în această biserică vor merita efortul.

Lăcașul Sfântului Germain l’Auxerrois a fost, cândva, locul preferat de rugăciune al regilor Franței. Biserica a devenit celebră  după masacrul Nopții Sfântului Bartholomeu (24 August 1572), când mii de hughenoți, adunați aici pentru a celebra nuntă lui Henric al Navarrei cu Marguerite de Valois,  au fost asasinați.

Semnalul de început al acestui carnagiu a fost dat de clopotele de la St Germain l’Auxerrois (clopotul mic din aripă de sud, nu cel din turn – așa cum am crezut și eu inițial). Toate aceste întâmplări au fost descrise și în romanul lui Dumas, Regina Margot (Margueriete de Valois, fiica lui Caterine de Medici și soție, pentru scurt timp, al viitorului Henric IV-lea ).

Ceea ce trebuie știut este că turnul bisericii și-a păstrat forma originală de la începutul secolului al 12-lea iar întreaga biserică a fost reconstruită la începuturile secolului al 13-lea după modelul gotic.

Sacré-Coeur (Sau Biserica inimilor Sacre)

De Sacre Coeur mă leagă una dintre primele mele  amintiri din Paris (prin 2003). Am rămas atunci șocată de frumusețea acesteia, înălțându-se deasupra întregului cartier Montmartre. De fiecare  dată când m-am întors, am regăsit aceeași liniște și pace printre zidurile sale, un fel de loc în care te poți izola de tot vacarmul miilor de turiști.

Numele cartierului Montmartre poate însemna atât  Muntele Martirilor cât și  Muntele lui Marte. Până în 1873, când Sacré-Coeur a fost construită pe partea de sus a dealului, Montmartre era un sat mic, locuit de o comunitate agricolă.  Datorită amplasării sale pe vârful dealului,  turnurile Bazilicii au devenit  cel mai înalt punct al Parisului, mai înalt chiar decât vârful Turnului Eiffel.

Ceea ce este remarcabil la Sacre Coeur este culoare sa impecabilă de alb cremos, un aspect absolut surpinzător dat fiind că Parisul a fost votat unul dintre cele poluate orașe ale Europei. Culoarea aceasta lăptoasă se datorează tipului de piatră folosit la construirea bazilicii, piatră adusă tocmai din carierele Château-Landon. În vreme umedă (și ploua mult în Paris) calcitul conținut în piatră actionează că un fel de înălbitor, dând  bisericii un aspect alb cretos, bine definit.

Am asistat de 2 ori la o slujbă în interiorul bisericii și pot spune că este o senzație extraordinară (comparabilă poate doar cu o slujbă în Biserica San Pietro, din Roma). Încearcă să ajungi la Sacre Couer după amiaza și nu vei fi dezamăgit (sonoritatea clopotului care se aude de la 10 km, forfota turiștilor, slujba cu adevărat emoționantă și panorama orașului își vor lasă clar ampreta asupra experienței tale pariziene).

Artă, artă, artă:)

Așa cum spuneam la începutul acestei relatări, Parisul e definit de zeci de muzee, pentru fiecare gust și fiecare tip de turist. Recunosc că ador să petrec o zi în muzee, de fiecare dată când călătoresc, dar știu că nu este activitatea preferată a oricărui turist. În afară de Luvru, care este ceva ce nu ar trebui ratat, mai există câteva edificii ce ascund comoarile cele mai de preț ale Europei.

Nu am vizitat atât de multe pe cât mi-aș fi dorit, preferând să îmi acord câteva zile pentru castele de pe lângă Paris însă mi-a plăcut să mă pierd pe holurile de la Musée d’Orsay (cu ale sale opere semnate de artiști că Delacroix, Manet, Guaguin, Cézanne, Monet, Renoir, Sisley, Van Gogh); Micul și Marele Palat (2 muzee aflate unul lângă celălat, cu opere celebre ca cele ale lui Monet sau Renoir); Muzeul Oranjeriei (aflat în centrul grădinilor Tuilleries) ce adăpostește picturi ale lui Cézanne, Picasso, Monet, Matisse ou Renoir).

Dar suficient despre tablouri și opere artistice:), în următoarele sugestii despre Paris voi vorbi despre viața vibrantă de noapte, despre plimbări romantice pe Sena, panorama amețitoare de la ultimul etaj al Turnului Eiffel sau grădinile vechiului oraș. Este imposibil să descriu Parisul într-o singură poveste!!!!