Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - beach

Cetăți medievale și legendele lor: Făgăraș & Hunedoara

Se pare că în vara asta am pornit într-o descoperire frumoasă a locurilor speciale din România.  Și spun acest lucru uitându-mă la cardurile cu sute de fotografii de prin weekendurile noastre spontane pe drumuri care îți tăie respirația (Transalpina și Transfăgărășan), de la bisericile fortificate Viscri, Saschiz si Cincsor sau din elegantul târg moldovenesc ca și Turist în Moldova: Iași

Încerc să îți povestesc câte puțin din fiecare destinație dar nu știu niciodată cu care să încep dat fiind că toate mă fac să zâmbesc știind că sunt atât de multe locuri mișto în țara asta și am atât de puține zile de concediu (care se împart în mod egal și cu călătoriile din afara hotarelor).

Azi vreau să îți descriu 2 cetăți medievale ce au luat parte la multe evenimentele istorice din ultimele secole și care , încă, mai fascinează prin arhitectura și stilul lor.  Fiecare dintre cele 2 e învăluită în mister și fiecare are o legendă atribuită:).

Cetatea Făgărașului

Dacă nu știai încă, anul trecut, Cetatea Făgărașului a fost votată de către site-ul celor de la Hopper (un site dedicat pasionaților de travel) că fiind ce de-al doilea cel mai fain castel din lume:). E adevărat că a fost în mare competiție cu mult mai cunoscutul castel german, Neuschwanstein, așa că este o mare mândrie că a ieșit pe locul doi :).

Istoria cetății începe undeva pe la 1291, fiecare oraș având propria fortificație pentru a fi autentificat. Ceea ce a făcut-o cunoscută în țara, încă de la prima atestare, este locația strategică ce îi permitea să fie la intersecția drumurilor ce tăiau Țara Românească și Transilvania.  Datorită poziției dar și a frumuseții sale, Mihai Viteazu a făcut-o « cetatea sa de scaun » (oferindui-o ca și dar soției sale)  iar Mihail Apafi o va transformă în capitala Transilvaniei.

Ceea ce trebuie să știi este că cetatea aceasta nu a fost niciodată cucerită deși, de-a lungul vremii, au avut loc peste 15 asedii asupra ei iar în perioadă comunistă, între 1948-1960, a fost folosită aă și închisoare pentru dizidenți.

Există o legendă ce a devenit cunoscută odată cu « renumele » cetății : un obiect vechi de tortură, extrem de temut în perioadă medievală, numit Fecioară de Fier. Metoda era cruntă și dădea rezultate: condamnatul săruta icoana Fecioarei Măria, lipită de o statuie de lemn, simpla atingere făcea ca zeci de cuțite să iasă automat și să îl străpungă pe bietul om.

Mecanismul era atât de bine calculat încât, în momentul în care cuțitele îl înjunghiau pe « nenorocit », o trapă se deschidea și trupul neînsuflețit era sfârtecat de alte lame ascuțite și aruncat direct în apa ce înconjura zidurile de apărare.

Azi, cetatea, găzduiește un muzeu al Țării Făgărașului cu 30 de expoziții la interior și una la exterior. Fiecare sală are o temă aparte și, pășind agale, poți cunoaște Istoria Făgărașului dar și a domeniilor vecine. Plimbarea prin acest muzeu este că o lecție vie de istorie  a cătații celei mai bine conservate din România.

Mi-a plăcut cetatea și mi-au plăcut mult camerele cât și grijă pentru întreținerea acestora (toți vizitatorii primeau botoși de unică întrebuințare de pus peste incalatri) și m-a încântat în mod deosebit Sala Tronului cât și colecția de artefacte.

Cetatea de la Hunedoara

După ce treci munții și ajungi în inima Ardealului, vei putea vizita o altă cetate medievală extrem de frumoasă, cea care reprezintă inima unui oraș întreg : Cetatea Corvinilor de la Hunedoara.  Prima atestare istorică a acesteia a fost prin secolul al XIV-lea,fiind fortificația militară a orașului, iar din 1440 a devenit « casa » lui Ioan de Hunedoara, cel care avea să o transforme într-un dintre cele mai frumoase castele.

Castelul acesta tronează în mijlocul orașului, un simbol al rezistenței în fața istoriei, elegant și mareț. Frumosul monument arhitectural a fost supus mai multor acțiuni de reabilitare de-a lungul secolelor, fiecare venind cu un alt stil astfel că, azi, există o îmbinare armonioasă între gotic, renascentist & baroc.

Odată intrat de porțile de lemn pătrunzi într-o curte interioară încadrată de turnuri de apărare, o lume plină de legende și de povești care îți sunt spuse la fiecare pas, pe plăcuțe atent inscripționate. Două dintre legende mi-au rămas în minte : cea a fântânii și cea a corbului.

Legendă Corbului de dezvăluie originea numelui familiei Corvinilor. Se spune că Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a avut o relație cu Elisabeta, o fată din țara Hategului, și că din această poveste de dragoste interzisă s-a născut Iancu de Hunedoara. Pentru a acoperi umele acestei iubiri, Sigismund a cerut căsătoria Elisabetei cu un bărbat oarecare din Hațeg dar, conștient fiind de fiul născut, i-a dăruit un inel de aur pentru a putea să îl recunoască în viitor.  Iancu era viteaz și, atunci când un corb a încercat să îi fure darul de la tatăl sau, a tras cu arcul și și-a apărat inelul.  Regele, Sigismund, a aflat de fapta fiului și a decis ca simbolul familiei să devină Corbul cu inel în cioc și descendenții să se cheme Corvini.

Legenda Fântânii ne arată evenimentele care au dus la construcția fântânii de peste 30 de metri din centrul curții interioare.  Într-o perioadă foarte secetoasă, Iancu de Hundedoara a cerut săparea unei fântâni și a oferit ca și recompensă eliberarea celor 3 sclavi care aveau să găsescă apă. Dat fiind că, săpăturile au durat 15 ani, Iancu de Hunedoara, a decetat și soția sa nu și-a respectat promisiunea făcută sclavilor. Înainte de a fi omorâți, sclavii au avut o ultima dorință : să scrie ceva pe peretele fântânii, ceva ce avea să rămână ca și simbol peste veacuri.  Hasan, cel care se presupune că a scris inscripția,in secolul al XIVlea, a spus simplu « apă ai, suflet nu ai » referindu-se la încălcarea promisiunii inițiale a stăpânului.

Castelul Huniazilor trebuie vizitat nu atât pentru legende dar și pentru exemplul pe care îl dă prin rezistență, renovare dar și utilizarea sa (pentru atragerea de fonduri) pentru filmări ale diferitelor filme românești sau internaționale.

Există și un mare minus….lângă castel, poate la fel de mare, se ridică o monstruozitate de hotel ce va lua fața minunatului monument….o crimă arhitecturală, dacă aș putea să spun așa, aspru criticată de istorici și specialiști dar ….atunci când politicul nu ține cont decât de bani nimic nu mai contează:( . Am citit câteva articole în ziare și știu că este un scandal enorm cu acel hotel dar…cu toate acestea el se construie ște indiferent cât de urât este și cum strică imaginea secularului castel.

Perioada medivală a fost mereu învăluită în mistere și legende și mie îmi place să citesc, să încerc să mi le închipui în contextul zidurilor înalte, fortificate, din zilele noastre. Oare câte povești ar putea spune acestea, unele dintre ele nescrise încă în cărțile de istorie.?!

Atât Cetatea Făgărașului cât și Castelul Covinilor se ridica la nivelul oricăror alte monumente din Europa și merită numărul mare de turiști străini ce le pătrund porțile …si mereu sunt încântați de cât de faine sunt, ce peisaje dezvăluie și, mai ales, ce evenimente au găzduit de-a lungul timpurilor.

Te invit să le vizitezi și să ne spui și nouă părerea ta 🙂

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ții-a plăcut povestea noastră.

Cinque Terre – romantismul italian

Deși toată lumea merge la mare vara, noi am decis să facem altceva: să mergem la începutul toamnei, să ne bucurăm de soare atunci când acasă începeau ploile, să ne scăldăm picioarele în apa cristalină atunci când prietenii noștrii treceau deja la bocanci:).

Așa am ajuns în octombrie într-un loc pe care îl visam demult: Cinque Terre sau miracolul satelor pescărești italiene:).

Cinque Terre fac parte din circuitul nostru din Toscana (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) și a fost oprirea noastră de o zi către Florenta (Florența – arta la superlativ).

Zona această fascinantă  este inclusă în lista patrimoniului mondial UNESCO din 1997 și crează imaginea unui relief dur și sever,  cu terasele create de om printre dealuri, totul cu marea la “picioare”:).

Parcul Național Cinque Terre are o politică extrem de strictă în privinta construcțiilor: acestea nu pot fi renovate sau vopsite; oricare dintre cele 2 activități pot trimite propietarul “rebel” direct la închisoare.

O altă chestie amuzantă pe care am observat-o e că în Cinque Terre se poate întemeia “paradisul” pisicilor: acestea se întind leneșe pe la toate terasele, pe malul mării, pe străzi și sunt fericite și grase (că deh…peștele e suficient într-o zonă pescărească:).

Pentru că nu aveam foarte mult timp trebuia să alegem maxim 3 din cale 5 sătuce; misiune ce a fost foarte dificilă dat fiind că toate păreau superbe din poze și din recomandările cunoscuților noștrii:).

Și cum cel mai bun plan este să nu ai nici un plan (așa cum o tot repet în vacanțele noastre), am pornit dis de dimineață din Genova și am evitat autostrăzile și să conducem lin pe malul mării, oprindu-ne acolo unde peisajul de atrăgea pentru o fotografie sau un selfie marca travelfunpassion:) .

Monterosso al Mare – plimbare la malul marii

Ceea ce trebuie spus e că nu toate cele 5 sate de la Cinque Terre au ieșire directă la mare: 4 dintre acestea au marea aproape iar Corniglia este “cocoțat” pe stâncă, urcușul fiind anevoios chiar dacă peisajul merită efortul.

Dintre acestea doar  Monterosso al Mare are o plajă în adevăratul său sens: cu umbrele și șezlonguri, ceea ce o face și una dintre cele mai aglomerate localității dintre cele 5.

Primul lucru făcut a fost să căutăm un loc unde să mâncăm; nu știu cum ești tu dar eu când sunt flămândă sunt mai rea decât tanti aia din reclama la Snickers :)…un mic monstru blond:).

Ne-am oprit la un restaurant chiar pe malul mării și am savurat ….peisajul…..dat fiind că mâncarea a fost și scumpă și lipsită de gust:). Insa  locația a meritat tot efortul și a fost unul dintre momentele memorabile ale vacanței noastre.

 

Monterosso  este împărțit în zona “nouă” și cea “veche”, linia de demarcație fiind făcută de un tunel micuț (cam de 100 de m).  Această locație era, pe vremuri, accesibilă pentru curioși doar pe apă, fiind total izolată de restul “lumii”. Lucrurile s-au schimbat odată ce a apărut calea ferată, în 1800. Tot aici putem găsi, cam de pe la 1910, o statuie colosală a lui Neptup,  un fel de “protector” al sătenilor care își câștigau existența doar de pe urma “bunăvoinței” zeului mării:).

Monterosso Vecchio, zona veche a rămas intactă, reprezentând și principala atracție a turiștilor. În perioada medievală, satul fiind atacat adesea de pirați, au fost construite numeroase fortificații și rămășițele  lor se pot vedea și astăzi în partea veche.

Am lăsat Monterosso al Mare cu tristețe în ochi dar bucurie în suflet că urma să descoperim un alt sat din Parcul Național Cinque Terre: Vernazza:).

Vernazza – cel mai lung si colorat apus din 2017

Am ajuns la Vernazza la lăsarea serii, și am avut parte de unul dintre cele mai frumoase apusuri:). Eram atât de fascinați de sat că ne tot uitam și admiram culoarea caldă a clădirilor fără a vedea de ce toți oamenii stăteau înghesuiți pe ponton:).

Asa am descoperit acel apus sângeriu:).

Vernazza s-a dezvoltat ca și oraș fortificat, puternic militarizat din cauza atacurilor dese din partea piraților. Acesta este și singurul port natural din Cinque Terre și se pot încă admira bărcile colorate legate de porțile caselor micuțe, cu ponton direct în mare:).

Una dintre trăsăturile care fac din Vernazza un loc atât de pitoresc este Turnul castelului Doria, construit în secolul al XI-lea, pentru a ajuta la protejarea satului, azi fiind doar martorul unei istorii apuse și personajul principal în fotografiile turiștilor talentați:).

Nu am stat mult în Vernazza dar suficient încât să avem câteva sute de cadre cu apusul, casele colorate și oamenii zâmbitori și peisajul care tăia respirația oricui.

Da știu, am tot vorbit despre Cinque Terre dar ți-am descris doar 2 dintre acestea. Dar cum altfel aș putea promite că la anul voi veni cu descrierea celorlalte 3 și că vreau să mă întorc acolo doar pentru a putea face acest lucru:)?!

Albania – Saranda – o experiență inedită (5)

Cazarea am ales-o în Saranda, unul dintre cele mai mari orașe de la marea Ionica din Albania. Știam că zona cea mai bună de plajă era Ksamil dar că viața de noapte se întâmplă în Saranda, și noi căutăm și puțină agitație (clar nu mi-am imaginat atât de multă agitație:)).

Pentru a intelege mai bine cat de mult ne-am distrat noi in Albania, poti urmari imagini direct pe pagina noastra de youtube: https://www.youtube.com/watch?v=dVjcjxAwqXY&t=8s

Saranda se află la doar 30 de km depărtare de Corfu și pulsează pe acest avantaj în campania lor de marketing:). Am ales să închiriem un apartament la o distanță micuță de plajă, o zonă în construcție, puțin mai liniștită decât centrul orașului.

Încă din prima zi am rămas șocați de aglomerație, de modul în care albanezii știu să facă turism, încercând să recupereze cu rapiditate mulți ani în care au fost total izolați de exodul turiștilor din europeni:) .

Fă o plimbare pe plaja din Saranda:

Există și o plajă îngustă și micuță în centru dar această este lipsită de frumusețea deosebită a celei din zonă Ksamil dar la fel de aglomerată, deși nu am stat nici măcar o zi aici, alegând mereu o altă locație pentru clasică “bălăceală”.

Ia cina la Castelul Lekkures:

Pe vârful muntelui se află un castel, încă foarte bine păstrat, Lekkuresi, cel care se poate vedea din orice parte a orașului:). Deși drumurile către destinațiile turistice sunt destul de greoaie, cel către Castelul Lekkures este foarte mult, mai ales că este și cel  mai important monument.

Castelul a fost construit pentru a proteja satul Lekkures încă de pe vremea ocupației lui Suleiman Magnificul, în 1537,  dar a fost lăsat, că multe ale castele albaneze, în ruină pentru zeci de ani.

Noi am ajuns dimineață devreme și ne-am bucurat de o cafea, admirând panoramă orașului și bucurându-ne de liniște. În interiorul zidurilor castelului se află acum un restaurant, cu un design chiar simpatic, rustic dar elegant.

 

Ceea ce ne-a uimit a fost că în spatele unor coșuri imense, se află, ascunse, câteva fresce bizantine extrem de bine metinute dar deloc îngrijite. Cred că asta e o chestie generală în Albania: mai au încă atât de multe vestigii dar nu au învățat să le și îngrijească:(.

De jur împrejurul castelului se găsesc câteva buncăre, atât de reprezentative pentru Albania, dat fiind că sunt încă multe sute menținute pe tot teritoriul țării.

 Admiră apusul la Mânăstirea celor 40 de Sfinți

Manăstirea a fost construită în secolul al VI-lea, dedicată celor patruzeci de mucenici din Sebaste, considerată a fi un important loc de pelerinaj în regiune. Momentan acum este în ruine, după bombardamentele din al doilea război mondial și ani de neglijare, păstorii din zonă plimbându-și oile printre pietrele de secol VI.

 

Cu toate acestea, este singurul monument de acest gen semi-conservat în Albania și în Balcani.

 Pregătește-te pentru viață de noapte 

Așa cum spuneam mai sus, motivul pentru care am ales Saranda că și locație principală, a fost viață de noapte pentru care este recunoscut. Am vrut să descoperim câteva locuri pentru a putea dansa și a ne bucură de muzică însă, după câteva încercări mai mult sau mai puțin  esuate, am renunțat la idee:).

Poate că stilul de muzică foarte comercială și viață tipic stațiunilor românești de acum 10 ani nu m-a impresionat mai deloc însă cocktail urile pe care le-am servit au fost dintre cele mai bune.

Terasele au un design modern și elegant însă încă își mai caută propria identitate specifică diferitelor tipologii de turiști.

Dar, că în orice oraș care respectă, viață de noapte, fast food urile sunt deschise non stop, mare parte a tinerilor preferând acest gen de mâncare la orele dimineții:)).

 

 

Alaçatı & Çeşme – o altfel de Turcie

Turcia a fost mereu pe lista de călătorii preferată de români, atât pentru plajele sale cât și pentru pentru istoria și cultura musulmană. Eu am scris  deja că sunt profund afecționată de Istanbul (Istanbul – explozie de culoare și parfum ) haosul și culorile sale însă, până în 2014, nu fusesem la plajă în în Turcia, asta și pentru că nu am fost niciodată o mare admiratoare a ofertelor all inclusive (atât de tentante pentru cei care le urmăresc).

Cu toate acestea, o prietenă mi-a propus să mergem în Alaçatı, o locație despre care se știau destul de puține în România pe vremea aceea, un fel de Ibiza a Turciei, un loc preferat exclusiv de vedetele locale și de către turiștii britanici:).  A fost genul de vacanță tipic făcută pentru un grup de prieteni puși pe distracție dar și relaxare, un grup de 5 fete și 2 băieți, care au pornit dis de dimineață de la Otopeni, curioși de locația aleasă dar și ne tot ceea ce urma să descoperim:).

Am cumpărat biletele de avion cu 2 luni înainte (Turkish  Airlines), cu escală la Istanbul și cu destinație finală la Izmir. Tot atunci am pus în topul companiile aeriene Turkish Airlines, atât pentru promptitudine cât și pentru servicii (la puțin timp după aceea a fost aleasă ca fiind cea mai bună în Europa). De la Izmir  am închiriat mașini – ceea ce este soluția cea mai potrivită dacă îți dorești să descoperi Alaçatı & ÇESME.

 

Înainte de a vorbi despre ceea ce ai putea face în Alaçatı, aș vrea să îți spun despre cazare: zona e împânzită de boutique hotels (mici căsuțe romanțate, cu piatră albă și cu multe flori), ceea ce am ales și noi.

Un boutique hotel, aflat pe o străduță liniștită, cu un propietar care ne-a primit cu cea mai mare familiaritate din prima zi și care, pe parcursul vacanței, ne-a integrat în propria să familie:). M-aș întoarce oricând acolo, la frumosul și liniștitul Radika Hotel (http://radikaotel.com/), locul unde micul dejun era servit  fix la ora când ne trezeam, special aranjat pentru grupul gălăgios:) , unde mâncarea era proaspătă, unde la ora 5 (când știa că ne întorceam de la plajă) ni se pregătea cafea, ceai și prăjiturele (din partea casei), unde propietarul stătea treaz până în zorii zilei, cu fructe proaspete și zâmbete :).

Da, de puține ori îți voi recomada cu atât de multă căldură un hotel că  http://radikaotel.com/ .

Alacati este renumit pentru design-ul special al hotelurilor sale, pentru galeriile de artă dar și pentru magazinele de modă, cu haine în ediții limitate.

Ceea ce vreau să îți spun e că, Alaçatı a fost un secret extrem de bine păstrat al turiștilor turci, un fel de oază de liniște pentru a se proteja împotriva turismului invaziv.

Abia în anii 90, cei care făceau windsurfing au descoperit această zonă și au început să scrie din ce în ce mai mult despre frumusețea și  eleganța sa rafinată (departe de a fi sălbatică). Ceea ce o să te șocheze este asemănarea orbitoare cu orașele grecești de la malul mării,  ceea ce este normal dat fiind că mulți greci au fost aduși de pe insula Chios să populeze această zonă a Turciei, la mijlocul secolului al XIX-lea, după invazia malariei.

Alege în fiecare zi o altă plajă cu nisip alb și fin

Bineînțeles că a merge vara în Alacati este sinonim cu plajă, soare și cât mai multă relaxare însă, locul acesta, este departe de a fi plictisitor:).

Plaja din Alaçatı este paradisul celor care fac surfer dar este un loc minunat și pentru cei e își doresc doar să savureze peisaje  impresionante.

Dar înainte de ne opri la plaja de pe lângă hotel,  să o vizităm pe cea de la  Iilicca, cea care nu e doar cea mai lungă din Cseme dar e și printre puținele care nu percepe taxa de admitere:).

Plaja de la Alaçatı nu este atât de frumoasă pentru simplul turist dar este magică, așa cum am mai spus, pentru cei care doresc să facă windsurf, având un vânt prielinic pentru acest sport aproape tot timpul anului.

Există o fâșie de nisip care se extinde la aproximativ 700 de metri de tărm, creând o linie de coastă mai ușoară, deci perfectă pentru începătorii de windsurfing.  O gamă largă de echipamente sunt disponibile pentru închiriere, cu instructori profesioniști, toate ajutându-te să poți aveaa amintiri de neuitat a acestei vacanțe.

Descoperă Çeşme cel plin de istorie

Orașul e mult mai mare decât Alaçatı, recunoscut atât pentru portul frumos, plin de restaurante elegante și mâncăuri speciale, cât și pentru încărcătura sa istorică, reprezentată atât de bine de castelul costruit în 1508.

Castelul se remarcă atât prin stilul său arhitectural (tipic imperiului Sultanului Bayezid) cât și prin artefactele pe care le adăpostește, transformat fiind în muzeu de arheologie.

Pe vremea Imperiului Roman, acest oraș plin de viață era cunoscut cu numele de Cyssus și  Eritre, centrul comercial extrem de important datorită portului.  Azi, din vechea așezare atât de prosperă, „fântana de apă potabilă” a Izmirului, au supraviețuit doar castelul și orașul antic, Erythrai.

Într-o zi toridă de vară este extrem de plăcut să te plimbi pe zidurile castelului, să admiri portul, cu ambarcațiuni exclusiviste, încercând să înțelegi de ce orașul a devenit deodată un loc cheie pe harta turismului turcesc:).

Pleacă într-o excursie organizată cu vaporul

Voiam  mult să alegem o excursie dintre multele pe care le poți găsi în portul din Çesme dar ceva mai tipic, nu neapărat pregătit pentru turiști; ceva autentic turcesc, să văd cum se distrează ei (și nu, religia musulmană nu are absolut nici o treabă cu modul în care se distrează cei care vin Alaçatı & Çesme:))

Datorită unor amici care locuiau acolo, am avut șansa să organizăm un grup destul de mare și să optăm pentru cea mai bună soluție, un vapor mare, plin de tineri dornici să se simtă bine, care plecă dis de dimineață din port și se întorc seara târziu, după numeroase opriri în apele albastre, cu prânzul și băutura inclusă (alcoolul se plătește separat).

Aș vrea să vorbesc desprea această excursie deaorece au fost cele mai faine momente din acea vară: m-am distrat, am dansat atât de mult, am socializat, m-am bronzat și am făcut sărituri în apa adâncă:).

Dar ceea ce merită povestit și e ceva ce m-a impresionat teribil:  întoarcerea în port, când toate navele au pus imnul Turciei și au scos steaguri (de toate mărimile) pe care le-au dat pasagerilor. Senzația a fost una de patrionism puternic, de oameni veseli, liberi și mândri de cetățenia lor, turiștii de pe mal salutând și cântând împreună cu cei de pe vas.

Aș vrea să cred că, dată fiind situația politică actuală din Turcia, așa ceva mai este posibil și că, tinerii aceia simnt în continuare aceea nebunie de moment.

Rezervă-ți o zi și  pentru Grecia

Da, ai citit bine:).

Insula Chios este la doar 45 de minute de țărmul din Cseme, costă cam 15-20 de euro dus întors. Noi am plecat, fără să ne interesăm prea mult de insulă, fără a citi despre locurile de vizitat în acea singură zi pe care o petreceam acolo.

Și bine am făcut: am rătăcit pe străduțe mici, cu flori, cu case zugrăvite în alb, ne-a cățărat pe ziduri antice, ce sunt încă în bătaia brizei marine și am mai dat și un check in în Grecia:).

Plaja era diferită de cea din Alacati: cu multe pietre și cu o apă atât de transparentă cum doar  pe litoralul grecesc găsești.

Bifează și o lecție de istorie la Ephesus 

Ephesus a fost ales să încheie această vacanță plină de distracție și relaxare, pentru a descoperi și istorie și de a ne bucura de rămășițele unui orașel  antic, construit în anul 10  i.e.n, aflat la 60 de km de Izmir (unde trebuia să lăsăm și mașinile).

Ziua aleasă nu a fost cea mai inspirată dat fiind că era atât de cald că nu puteai respira; perspectiva de a te plimba să admiri un amfiteatru nu părea cea mai îmbietoare însă, a fost o lecție pentru noi toti.

În primul rând, am aflat că încă nu se cunoaște adevăratul întemeietor al locului; legenda atribuindu-i o mare importanță zeiței  Artemis.

Am făcut poze la teatrul lui Nero (ce avea o capacitate de peste 20 000 de spectatori), librăria lui Celsus (clădită peste un monument  funerar) și  Agora (piața în aer liber).

În rest: bucură-te de seri liniștite pe terasele din Alacati, mergi o seară să dansezi într-unul din cluburile de lângă Cseme (ce ar face orice club  din Mamaia să se rușineze:)), admiră morile de vânt și împrietenește-te  cu localnicii :).

 

 

 

Left Menu Icon
TravelFunPassion