Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - weekend

Piețe de Crăciun: Ljubljana și magia unui oraș fermecător

Crăciunul este perioada aceea din an când totul parcă o ia razna și ne lovește un sentiment de bucurie, venit  de nicaieri. Eu sunt una dintre acele persoane care vorbesc despre vacanța de Crăciun încă din vară: anul acesta am reușit performanța de a face traseul încă de când eram pe plajă în Muntenegru :).

Datorită unui context favorabil, am reușit să vizităm în câteva zile 3 țări și 3 piețe de Crăciun: Genova, Ljubljana & Budapesta. Despre Genova am scris déjà, am avut șansa să o vizităm de câteva ori și tot nu am descoperit-o încă în toată splendoarea sa ( Genova – portul de pe coasta Liguriei ).

Ljubljana, Slovenia, se află de ceva vreme pe lista noastră de călătorii, citind doar lucruri pozitive despre frumusețea sa dar și despre peisajele care îți taie respirația.

Începe-ți vizita în Ljubljana de la Piată de Crăciun !!!

Îți spun, încă de la început,  că numele de Ljubljana înseamnă, tradus, « Cel iubit » și nu există un nume mai potrivit pentru această localitate atât de șarmantă.

Am ajuns seara, exact la deschiderea pieței de Crăciun și am rămas uimiți de faptul că toată lumea savura pahare de vin fiert la terasele colorate, se dansa pe stradă, se savura fiecare moment, fără ca lumea să se calce în picioare la tonele de mâncare ( aveam să primesc dușul rece la Piață de Crăciun din București ). Ne-am plimbat pe malul râului Ljubljanica și am admirat arhitectura deosebită a celor 3 poduri care îl străbat: Podul Trnovo, Cobblers și Triple.

Podul Triplu Piata de Craciun Ljubljana

Cel mai cunoscut Pod este Cel Triplu, construit în 1842 pentru a înlocui vechiul pod medieval iar, mai târziu, în anii 1932 s-au alipit acestuia alte 2 poduri, ambele pietonale, opere ale arhitectului local Jože Plečnik.

Ne-am plimbat până când nu îmi mai simțeam degetele de mâini, de frig, sau nu mai vedeam nimic în fața mea, fie de la ochelarii aburiți de la propria respirație sau de la paharele de vin fier :).

Piata de Craciun Ljubljana

Oriunde mergeam oamenii de zâmbeau, ne povesteau și ne îndrumau într-o engleză impecabilă. Am cumpărat turtă dulce autentic slovenă, am băut o ciocolată caldă delicioasă si…gustat ginul local. Ce îți mai poți dori de la o seară perfectă ?! Eu am dansat pe stradă, alături de toți ceilalți participanți la această frenezie generală, în timp ce jumătatea travelfunpassion filma îngăduitor întreagă scenă:).

Ne-am retras la un băruleț încântător și am savurat uncocktailsenzațional, special  creat pentru zilele geroase de iarnă, un pahar ce conținea diferite tipuri de alcool parfumat, flambat de către barmanul amabil chiar în fața noastră.

Bea ciocalată caldă dis de dimineață în Castelul din Ljubljana

Castelul din Ljubljana

Ne-am trezit entuziasmați să vizităm orașul care ne lăsase, încă din prima seară, sentimentul că ne va plăcea mult și am pornit dis de dimineață către Castelul din vârf de deal.
Ne-am tot gândit dacă să ne oprim sau nu la câteva dintre cele 12 muzee ale orașului dar, timpul fiind limitat, am aleas să le adăugăm pe lista noastră pentru o viitoare vizită în oraș și am pornit către funicularul care avea să ne ducă la vechiul castel medieval.

Panorama orasului din Castelul din Ljubljana

Citisem  că toate castelele din Slovenia se află în vârf de deal și cel din Ljbliana nu face nici o excepție. Acesta a apărut pentru prima data în paginile de istorie în evul mediu, fiind construit prin secolul al XVlea ca și fortăreață de apărarea în fața atacurilor turcilor. În 1335 Habsburgii au dărâmat vechea fortăreața și au pus bazele castelului, așa cum este el cunoscut azi.
A rămas cunoscut ca și penitenciar, având acest statut după căderea lui Napoleon (1815), atât pentru deținuții politici (în principal italieni) cât și pentru micii infractori locali. Unele celule sunt accesibile pentru vizite dar, mare parte din vechea închisoare, s-a prăbușit în timpul cutremurului din 1895.

După cel de-al doilea război mondial (când a fost  sediul fascist) a devenit Castelul Republicii, în care au avut rezidență peste 500 de familii sărace din Ljubljana, devenind principalul adăpost pentru cei din păturile inferioare ale societății. Ultimii rezidenți au fost relocati în 1960 și au fost inițiate masive lucrări de reconstrucție, fiind adăugate și câteva clădiri noi.
Am avut norocul de a ajunge înaintea valului de turiști, să fotografiem fiecare colțisor al curții interioare, să admirăm panorama orașului din turnurile de apărare și, mai ales, să bem cea mai bună ciocolată caldă din viață noastră. Am savurat-o, ne-am pus o dorință la Fântână cu Dorințe și ne-am revergorat pentru a descoperi legendele orașului.

La pas pe poduri și străzi colorate 

Dragonul si legenda sa din Ljubljana

Orașul e plin de clădiri în culori vii, cu arhitectură deosebită, ce amintește uneori de Austria, cu poduri și cu atât de multe locuri pline de viață.

Ne-am oprit pe podul cu Dragoni (Drago Bridge), cunoscut pentru legendele pe care e ascunde, loc de « pelerinaj » pentru sute de turiști, ce fac o misiunea imposibilă pentru un fotograf să prindă câteva cadre.

Dragonul si legenda sa din Ljubljana

Admir mereu legendele unui loc, e ceea ce îi dă magie și savoare, iar cea cu un Dragon (cum altfel ?!) și un Făt- Frumos fac combinația perfectă pentru memoria populară :).

Se spune că Dragonul a terorizat lungi perioade de timp locuitorii din oraș dar, la un moment dat, Prințul Jason al Greciei s-a hotărât să salveze acești minunați oameni și să înfrunte pericolul. Nu numai că a învins dragonul dar Prințul Jason a rămas cunoscut ca și fondatorul Ljublianei. Cu toate acesta, orașul este împânzit cu statui ale Dragonului nu ale curajosului Prinț grec :).

Mai mult, există și o altă legendă urbană, care spune că, de fiecare dată când o virgină trece pe pod, pe lângă statuile dragonului, acesta își flutură  coadă.   Mmmm… tot ce pot spune că s-ar putea să fie o minciunea această ultima poveste dat fiind că atât timp cât am stat noi pe pod dragonul nu și-a scuturat coada și multe domnișoare frumoase au trecut pe lângă noi :))).

Dragon Bridge

Oprește-te la piața de flori de lângă Catedrala Sf Nicolae

Cum noi am ajuns în plin sezon al Crăciunului am căutat câteva amintiri pe care să le păstrăm peste ani și cu care să ne împodobim casa de sarbatoi.  Pe lângă globuri pictate manual sau lumânări parfumate am găsit și minunății în Piața de lângă Catedrală Sf Nicole. În mod normal poți găsi coronițe de brad  în această perioadă dar, la Ljubiana, am găsit coronițe de mușchi, de tui sau din fructe uscate și bețe de scorțișoară.

Dar dincolo de mică oprire șarmantă printre negustori de flori și obiecte de Crăciun, trebuie să vizitezi cea mai veche catedrală din oraș : Sfântul Nicolae.

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Aceasta are și o poveste foarte interesantă, pe care am aflat-o trăgând cu urechea la un ghid Italian ce vorbea cu patos grupului sau de turiști :).
Primul lăcaș de cult a fost înălțat prin secolul al 13-lea și era o  bisericuță construită în stil romanesc. Aceasta a ars din temelii, câțiva ani mai târziu, și a fost înlocuită, la scurt timp, de o altă în stil gotic. Dar parcă un blestem fusese aruncat și peste noua biserică pentru că și ea ars.

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana
Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Abia în 1706, actuala Catedrală a fost contruita pe același loc, aducând un stil nou, baroc, atât la interior cât și la exterior. Ultima modificare de design a fost  făcută cu ocazia sărbătoririi a 1250 de creștinism în Slovenia (ușile mari de bronz de la cele 2 intrări, cu scurpuri intersante ).

Orașul acesta ne-a determinat să ne promitem, solemn, că ne vom întoarce să dăm mai multe șanse Sloveniei, o surpriză atât de plăcută că nu ne venea deloc să ne urcăm în mașină și să plecăm către o nouă destinație: Budapesta.

Destinații de weekend: Ruselski Lom, Bulgaria

Suntem mari amatori de escapade în afara Bucureștiului, dacă se poate locații nu atât de aglomerate care să ne scape și de statul în traficul de pe Valea Prahovei :).  Vara, nu există dubii, o zbughim la mare (că deh, ce ar putea face doi constănțeni ?!) dar toamna și iarna e mai greu.

Sugestia de a pleca 2 zile la vecinii bulgari a venit de la o prietenă și a fost destul de greu să găsim o locație, aproape de graniță, pe care nu o văzusem încă.
Ruselski Lom a apărut pe radarul nostru iar partea amuzantă a fost că niciunul dintre noi nu știa nimic despre acest parc natural sau despre comorile ascunse aici, câteva aflate chiar  pe lista UNESCO.

Zona este cunoscută pentru bisericile săpate în piatră (patrimoniul UNESCO), cetatea Cherven & frumusețea naturală a întregului parc. Trebuie spus că se ajunge foarte ușor, la aproape intr-o oră și jumătate de București și, dacă ai noroc de drum liber în vamă, chiar mai puțin de atât.

Biserica în stâncă de la Basarbovo

biserica de la Basarbovo

Nu suntem noi prea religioși însă mereu ne dorim să vedem lăcașuri de cult mai ales dacă acestea au și o valoarea culturală deosebită. Despre biserica săpată în stâncă de la Basarbovo nu aveam multe informații dar a reprezentat o bună ocazie să aflăm ceva și despre istoria zonei. Ne-a ajutat teribil vremea de toamnă târzie, cu peste 17 grade și un soare lucitor, așa că urcușul pe stâncă a fost o plimbare mai mult decât plăcută.

biserica de la Basarbovo
biserica de la Basarbovo

Biserica se află în valea râului Russenski Lom și este singurul lăcaș de cult săpat în piatră, încă funcțional de pe teritoriul Bulgariei.  Stâncile de la Ruselki Lom ascund peste 40 de peșteri, în multe dintre acestea au fost, în trecut, bisericuțe.  Nu se știe exact când au apărut aceste biserici din stâncă dar se bănuiește că ar fi undeva prin secolul 4 sau 6 și au avut o istorie destul de tumultoasă, părăsite în perioada ocupației otomane în Bulgaria și repopulae în 1937.
Azi, biserica de la Basarbovo este foarte vizitată, în timpul scurtei noastre opriri am văzut numeroși turiști atât români cât și bulgari. La poalele stâncii se află un o biserică mult mai nouă, dar noi ne-am urcat direct către vechia chilie și am admirat pictura de pe pereți dar și unele obiecte lăsate că și exemplu de vremea vechilor călugări.

biserica de la Basarbovo

Pe lângă Biserica de la Basarbovo, mai există și biserica de la Ivanovo  cu picturi rupestre, pe care nu am mai trecut să o vedem deși știam că datează de prin secolul al XVII lea și din a fost inclusă, în 1979, pe lista monumentelor protejate de UNESCO.

Fortăreața de la Cherven

fortăreața de la Cherven

De la Basarbovo ne-am setat Waze-ul către cetatea de la Cherven despre care citisem că fusese centrul economic și cultural între secolele 12 și 14.

fortăreața de la Cherven

Drumul e plăcut, printre copacii deja îmbrăcați de toamnă, iar, de undeva din vârful dealului, se poate vedea întregul complex al cetății Roșii, așa cum îi se mai spune.  Legenda zice că, cel care stăpânea peste întreaga cetate, era împăratul Roșu, un conducător viteaz și neînfricat ce purta mereu o pelerină roșie:).
Noi am plătit 10 ron de persoană (dat fiind că nu aveam leva) și am cules informațiile necesare de pe panourile de la intrarea în cetate. Urcușul până la cetate este plăcut, te bucuri de panorama asupra satelor dimprejur, iar zidurile par destul de bine conservate, deși fortăreața a fost distrusă în perioada ocupației otomane, în secolul al XIVlea.

fortăreața de la Cherven
fortăreața de la Cherven

Cred că într-un alt anotimp peisajul ar fi fost și mai frumos, contrastul stâncilor și verdele pădurii sau apele învolburate ale râului Ruselski Lom ar fi creat un tablou impresionant. Dar noi, așa cum am spus, am fost în noiembrie și totul era deja acoperit de un galben tern.
Ne-am cocoțat pe ziduri, am urcat în turnul rămas încă în picioare și am făcut numeroase fotografii.  Am asemănat fortăreața de la Cherven cu Enisala, din Dobrogea, cu ceva mai mult buget ambele pot fi reconstruite și puse pe harta turismului european.

fortăreața de la Cherven

De la cetate am plecat spre cazare, un mic han, Black Stork (black-stork.com/new/en/ ) găsit la puțini km, în Nisovo, locație inspirată, dacă îți dorest să haimanalesti pe dealuri cu bicicletele. Noi am am luat bicilete de la cazare și am reușit să ne plimbăm, norocoși că nu erau așa multe mașini pe străzile micuțului sat.

Seara la Ruse

Ruse by night
Ruse by night

Cum în Nisovo nu prea ai ce face în afara statului la piscină sau cina de la restaurantul hotelului, cel mai bine e să îți faci un plan de plimbare:).  Deși sunt cam 30 de km între Nisovo și Ruse, noi am decis să dăm o tură și prin centrul orașului de la graniță.

Ruse by night

Trebuie să recunosc că nu mă așteptăm la prea multe de la aceasta dar am fost impresionată de centrul destul de cochet al orașului dar și de designul cafenelelor sau restaurantelor. Nu am avut prea mult timp și déjà se întunecase dar cred că Ruse are un anumit șarm, tipic orașelor aflate la malul Dunării.

Deci dacă vrei să te bucuri de aer liber, trekking, biking sau doar să mănânci ceva foarte gustos, Ruselski Lom este răspunsul:).

Cascada Kaya Bunar

A doua zi ne-am continuat vizita la Cascada Kaya Bunar & Veliko Trnovo dar acestea sunt alte povești de spus :).

Dacă vrei să știi mai multe despre destinațiile de weekend din Bulgaria, poți citi:

Veliko Tarnovo – orașul medieval dintre dealuri

Kaliakra & Balcic, frumusețe salbatică și istorie

Croația: Riviera Medulin, Pula & Vsar

Vacanța de vară de anul acesta a fost îndelung discutată, am plecat de la ideea unei excursii exotice dar ne-am schimbat cu doar o săptămână înainte cumpărării de bilete.  Așa că planul făcut repede și « pe genunchi » a dus la organizarea unei vacanțe relaxante și foarte odihnitoare…..în care am parcurs 4000 de KM în mașină 🙂

Pula Croatia

Voiam mare, voiam istorie, voiam ceva nou si…..mai ales ceva nu foarte scump. Primele 3 dintre cerințe au fost atinse dar cea de a patra s-a dovedit imposibil de respectat dat fiind că am ales Croația ;). Pentru că cei 3 din grup m-au lăsat pe mine să organizez (au realizat apoi ce mare greșeală făcuseră :) am pornit către Nordul Croației, să descoperim Peninsula Istriei și bogățiile ei.

Portul Pula Croatia

În comparație cu partea de Sud a Croației (Dubrovnik), Nordul e un pic mai auster și nu atât de glamorous însă orașe ca Pula îți arată că istoria nu a ocolit zona această și că, din cele mai vechi timpuri, romanii au colonizat această zonă, lăsându-și ampreta.

Croația e împânzită de autostrăzi așa că distanțe de sute de km se pot străbate în câteva ore lejer, așa cum aveam să aflăm de-a lungul vacanței. Peninsula Istria este destul de aproape de Italia (ea acoperind, de fapt, 3 țări : Croația, Slovenia & Italia, lucru pe care îl vei simți clar când vei cauta un post de radio decent: toate sunt exclusiv în italiană).

Medulin Croatia

Medulin & Plajele sale
Prima seară ne-am oprit în Medulin și am putut să văd dezamăgirea pe fețele prietenilor mei, căci acest orășel turistic nu are nimic « wow » în el iar faleza cuprindea fix câteva restaurante și …cam atât. Nu numai că restaurantul ales nu a avut cea mai buna mâncare și prețuri dar nici serviciile nu au fost prea ok. Așa că m-au apucat instant emoțiile că zona aleasă nu a fost cea mai indicată și că vacanța putea fi ruinată.
Nimic mai greșit : a doua zi, cu un soare tocmai plăcut ne-am luat micul dejun privind marea direct de la terasă și ne-am hotărât să scoatem tot ce e mai bun din aceste zile si….exact asta am făcut.

Ambrela Beach Medulin

Ambrela Beach : « acvariul » natural cu pești
Citisem că apa de la Ambrela beach a câștigat « steagul albastru « (blue flag) pentru claritatea și frumusețea sa așa că a fost prima pe care am poposit în acea zi.  Micuța plajă părea să dezamăgească și ea din cauza lipsei de nisip, a oamenilor tineri sau a șezlongurilor (le-am descoperit puțin mai târziu căci, deși le plăteai binișor, trebuia să le cari singur de la locul lor ).

Dar odată cu pășirea în apă am avut cea mai frumoasă surpriză, mai ales pentru niște iubitori de snorkeling ca noi. Erau atât de mulți pești peste tot încât aveam impresia că voi înota într-un imens și cristalin acvariu natural.  Deși plaja Ambrela a fost minunată pentru înot și apele sale, nu a reprezentat neapărat o atracție pentru distracție așa că, am hotărât să descoperim și alte locuri în aceeași zi.

Beach Cape Kamenjak
La Premantura, Cape Kamejak am ajuns la indicațiile unui localnic de la oficiul de turiști căci toată zona e împânzită de plajă și voiam una cu vibe tineresc, muzică și relaxare.  Și le-am avut pe toate, mai puțin apa cristalină și plină de pești de la Ambrela.

Plaja era cu pietriș fin (puține sunt cele cu nisip fin). Am înotat dar, cel mai mult, ne-am plimbat și am admirat pădurea care înconjura plaja și tinerii de toate naționalitățile, veniți la unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică tehno din Europa.

Fazana Beach

Fažana beach
Fažana este un sătuc pitoresc, situat foarte aproape de Pula, ideal să te relaxezi și să înoți. Aici am găsit o plajă mult mai apropiată de ideea de modernitate, cu șezlonguri, beach baruri și muzică în surdină. Cred că au fost cele mai lungi ore petrecute la soare, savurând Cocktails uri răcoritoare și încercând să ne facem planul de bătaie pentru următoarele zile de vacanță.

Aici am realizat cel mai tare că aveam prea puține zile la dispoziție și prea multe lucruri de făcut așa că am mai renunțat la plajă și innot, lăsându-le pentru Muntenegru.

Vsar & Pula = bijuterii in Peninsula Istria

Pula Croatia

Peninsula Istria e bogată în istorie și sunt atât de multe de văzut încât  cu greu am redus numărul orașelor la 2 și am renunțat atât la vizitarea parcurilor naturale cât și la excursiile lungi cu bărcuța închiriată.

Orașul Pula

Colloseum Pula – Croatia

Pentru majoritatea românilor numele crează zâmbete și ocheade amuzante dar italienii îl numesc, mai simplu, Pola, așa neputând fi confundat cu orașul cu același nume din Sardegna.

Plimbându-te pe străduțele înguste din Pula, vei găsi o îmbinare armonioasă a multor civilizații și culturi, rezultatul fiind un oraș elegant, cu străzi pietruite înguste și clădiri istorice, aflate într-o stare exceptioanală.

Piata centrala Pula, Croatia

Romanilor le-a plăcut atât de mult acest oraș, cu ieșire la mare, încât au construit un minunat amfiteatru, ce face concurență Colosseumului de la Roma.  Venețienii au văzut și ei potențialul acestui oraș cochet și l-au îmbogățit cu un arsenal militar impresionant, ce a ajutat clar în perioada ocupației austro-ungare, când portul a fost un important punct de legătură pentru armată, până în anii 1800.

Amfiteatrul Pula, Croatia

Amfiteatrul din Pula este unul dintre cele mai bine conservate din lume (locul 6 ca mărime) și are o capacitate de peste 20 000 de spectatori, motiv pentru care este încă e folosit pentru concerte și spectacole colosale.  Dar cum a fost posibil să se mențină într-o stare atât de bună de-a lungul secolelor și să scape de distrugere, ca cel din Roma, de exemplu ? Pentru că era utilizat și în perioada medievală de către cavaleri și pentru că populația a înțeles cât de important e să nu îl distrugă și să îl lase în picioare:).  

Ca și curiozitate, am aflat că subsolurile sunt încă intacte pentru a fi vizitate. Pe vremuri, pe aici treceau gladiatorii în drumul către arenă dar și animalele ce urmau să fie sacrificate în luptele aprige (acum e o expoziție cu amfore).

Templul lui August, Pula, Croatia

Templul lui Augustus se află în mijlocul unei piețe micuțe, cu fața către port, o clădire impozantă, ca marea majoritatea a celor de pe vremea romanilor și, în trecut, fusese încercuit de templele închinate lui Jupiter, Junon și Minerva.
Templul a fost parțial distrus în timpul celui de-al doilea rzboi mondial, când o bombă a căzut chiar lângă el, dar refăcut, în mare parte, astfel încât e imposibil să nu crezi că e identic cu cel de acum 2000 de ani . Acesta se poate vizita și găzduiește o mică expoziție, un pic prea ciudată pentru gusturile mele dar care merită, clar, văzută .
Plimbându-ne pe străduțele din Pula am aflat că mare parte dintre clădirile antice sunt încă îmbrăcate în gresia originală, de pe vremea romanilor. (așa da rezistență, aș spune:))

În rest, bucură-te de oraș, de viața vibrantă de noapte, cu spectacole ce țin până în zori, de restaurantele cu meniuri apetisante (și prețuri pe măsură) sau de berea băuta alături de statuia lui James Joyce, aflată în clădirea în care scriitorul obișnuia să predea engleză.

Vsar, Croatia – Portul

Vsar
Aflasem despre Vsar că este o adevărată bijuterie a penisulei Istria și că este recunoscut pentru restaurantele sale, unde poți gusta adevărate preparate croate:).

Portul Vsar

Și așa ne-am decis să conducem, într-o seară, 40 de km din Pula și să admirăm un apus extraordinar în micul port croat.
Am ajuns în momentul cel mai magic dinainte de apus, acel golden hour (oră de aur) a fotografiei, bucurându-ne de culorile caselor amplasate la 54 de metri deasupra mării dar și atmosfera extrem de romantică.

Și că tot vorbim de romantism, se zice că Giacomo Cassanova a vizitat Vsar de nenumărate ori, lăsând în urmă multe domnițe înlăcrimate. Atât de multe îi datorează orășelul ăsta pietruit personajului, încât, în fiecare an, aici se organizează Festivalul Cassanova, pentru a-l celebra pe cel mai faimos amant italian:) (undeva pe la sfârșitul lui iunie, dacă te interesaza să te întâlnești cu sosiile sale moderne pe străzi).

Tot în Vsar am avut parte și dea cea mai savuroasă cină din Croația, cu mult peăte și un view frumos către portul în care erau ancorate numeroase iahturi (arătându-ne situația financiară a celor ce veneau să se cazeze în fostul sătuc pescăresc croat ).

Dar excursia noastră în Croaia a constat și într-o frumoasă plimbare în parcul natural de la Plivnice (LacuriLe Plitvice-paradisul croat ) sau o lecție de istorie vie pe zidurile medievale ale cetății Dubrovnik despre toate acestea, vom povești într-o relatare ulterioară :).

Biserici fortificate Transilvania: Viscri, Cincșor & Saschiz

Cincsor

Transilvania a fost mereu o parte foarte dragă mie, asta și pentru că, în copilărie, stăteam mult prin zona Sighișoarei și, la maturitate, mi-am făcut un obieci de a da mereu o fugă prin aceste zone.

Transilvania a fost extrem de bine marketată pentru turism atât pentru bisericile fortificate cât și pentru originile lui Dracula și fost propulsată pe harta turismului național și internațional. Am fost surprinsă să văd cât mulți străini se perindau pe vechile drumuri de pământ din satele săsești, cât de mulți fotografi petrec ore întregi pentru a prinde cadre impresionante pe dealurile transilvănene și cât de mulți bloggeri abia așteapta să scrie despre una dintre destinațiile sale.

Saschiz

Partea interesantă e că tot unii străini au reușit ceea ce nu reușise Ministerul Turismului ani de-a rândul, să scrie și să vorbească despre Transilvania și să aducă atât de mulți oaspeți de prin toate colțurile lumii: Prințul Charles, Discovery, bloggari de top etc.

Viscri – pasiunea românească a Prințului Charles

Biserica Fortificata Viscri

Satul Viscri este cunoscut în toată Europa prin prisma dragostei pe care i-o poartă Prințul Charles, acela care poate fi des văzut pe ulițele prăfuite, zâmbind călduros sătenilor uimiți de originea sa nobilă:). El este cel care a cumpărat o casă aici și de atunci satul a fost pus pe lista oricărui împătimit de călătorii europene.

Viscri

Majoritatea caselor păstrează încă arhitectura și modelul coloristic al vechilor sași și, pentru a proteja acest lucru în fața modernizărilor agresive, se dau fonduri pentru a reface acest locuințe în linia vremurilor.

Așa că, atunci când ajungi la Viscri, după un drum greoi de țara ce face viață grea oricărei mașini ce nu este de teren, ai impresia că te-ai teleportat în trecut, într-un sat 100% săsesc, cu case vopsite în culori vii și săteni ce poartă costume populare.

Biserica Fortificata Viscri

În mijlocul satului se află bijuteria arhitecturală a zonei: Biserica Fortificată, ascunsă de ochii privitorilor, într-o curte mare, plină de copaci, protejată de zidurile groase vopsiteîn alb.
Biserica a intrat în 1990 în patrimoniu UNESCO și de atunci se face conservarea celor 2 turnuri, 2 bastioane și a drumului de acces.

Biserica Fortificata Viscri

Muzeul din Biserica Fortificata Viscri

Biletul de intrare e 10 ron și acoperă și vizitarea micilor camere transformate în muzeu etnografic cât și urcarea în turnul bisericii pentru a avea o viziune clară a frumuseților naturale ce o înconjoară. Zidurile albe, flori colorate, oameni uimiți cum un edificiu de secol XIII se menține atât de bine, toate acestea îți vor crea imaginea pe care ne-a lăsat-o nouă Viscri în vara lui 2018:).

Biserica Fortificata Viscri

Pentru că am vrut să trăim o experiență autentică, am decis să luăm și prânzul la Viscri 33, un restaurant liniștit în mijlocul pensiunii cu același nume. Citisem atât de mult despre acest loc încât am decis că e musai să mergem și noi aici:).  Restaurantul arată impecabil, chelnerii sunt foarte amabili, m-am învârtit prin fiecare colțisor pentru a face poze și nimeni nu s-a plans:).

Viscri33

Saschiz- cetatea țăraneasca și a uriașilor

Biserica fortificata Saschiz

Înainte de a îți povesti despre Saschiz și legendele sale, o să îți spun despre cazarea noastră: o veche casă săsească, reamenajată, mobilată cu piese vechi, tipic săsești și cu atmosferă de vacanță.

Pension Cartref  (Pension Cartref Saschiz)  se află chiar lângă Biserica fortificată și d-na de acolo este o persoană jovială, care ne-a așteptat răbdătoare până la ora 22 :00, când am ajuns noi, obosiți de prin pelegrinarile obișnuite. Mi-a plăcut « camera unchieșului «, unde am fost cazați, cu mobilele sale albastre și cu podeaua de lemn masiv, păstrată în formă originală.

Biserica fortificata Saschiz

Saschiz

Saschizul, ca și Viscri, a devenit cunoscut, în principal, datorită Prințului Charles, care, îndrăgostit de meleagurile transilvănene, și-a făcut un obicei din a veni foarte des pe aici.  Satul este și el în Patrimoniul UNESCO din 1999, prima apariție a acestuia, în istorie, fiind în documentele de la 1309. Ceea ce merită menționat e că în vechea biserică fortificată încă se mă țin slujbe, oamenii admirând enorm acest edificiu de secol XV.
Biserica se vizitează de la 10:00 (cu excepția zilei de marți) și ofera o curte plină de verdeață dar și posibilitatea de a te urca în pod și a vedea felul cum s-au desfășurat lucrările de consolidare a acoperișului. Din păcate, turnul cu ceas încă nu se poate vizita dar dacă se vor continuă lucrările de refacere e posibil ca, în curând, să avem și această oportunitate.

Cetatea taraneasca de la Saschiz

Dar dacă ești un mare admirator al panoramelor satelor săsești, îți recomand să vizitezi vechea Cetate Țărănească, aflată în vârful dealului, cea care «apără» de secole satul :).

Cetate Țărănească Saschiz

Cetatea Țărănească a fost ridicată în 1347 și oferea poziția strategică pentru apărare împotriva atacurilor dar și ca “banca” a nobilimii (aceștia adapostindu-și averea aici), oferind un bun refugiu cetățenilor.
După 1945 cetatea a fost lăsată în paragină și a fost distrusă ușor, ușor, ca multe ale obiective turistice fie de necunoaște, fie de nepăsarea autorităților sau pur și simplu din răutatea oamenilor (furtul materialelor de construcție din vechile cetăți fiind o practică des întâlnită în perioada comunistă).

Cetate Țărănească Saschiz

Legenda spune că în apropierea vechii cetăți există o altă, construită undeva pe la 2500 ÎH, ocupată de către Uriașii ce aveau ca unică dorință ca liniștea absolută să fie păstrată în jurul zidurilor. Acei săteni care nu se conformau, erau sechestrați de Uriași.  Pentru a fi siguri că toată lumea va afla de « cererea » lor, ei au dat drumul sătenilor pentru a spune tuturor de existența Uriașilor.

Pentru a ajunge la cetate, dacă ești un bun drumeț, poți merge cam 1km pe jos, prin pădure, sau, dacă nu, poți lua mașina până aproape de poalele dealului și să faci doar câțiva păși.  Acum se mai pot admira doar zidurile vechi și trainice, lăsând la latitudinea vizitatorului puterea de a-și imagina felul cum arata înainte de distrugerea masivă.
Mi-a plăcut să ne plimbăm pe aleile sale, la adăpostul pomilor care cresc sălbatic în mijlocul zidurilor dar și să dăm binețe altor turiști, puțin triști, că un astfel de obiectiv e lăsat în voia timpului fără să se salveze cumva.

Saschiz

drumul catre Cetate Țărănească Saschiz

Cincșor– o  surpriză frumoasă

Biserica fortificata Cincșor

După ce văzusem cele 2 biserici fortificate de mai sus, ne-am hotărât să alegem alte obiective și să ne îndreptăm spre Cetatea Făgăraș așa că ne-am pus pe căutat cazare:).  Și tot ce a urmat din acest punct a fost una dintre cele mai faine chestii: Andrada’s Guest House (Andrada’s Guest House Soars) o pensiune din satul Șoars  (de care nici nu știam că există) ce ne-a dat șansa să ne pierdem ore întregi cu gura cascată pe dealurile dintre Brașov și Făgăraș, să găsim locuri pe care nu aveam pe lista.

Biserica fortificata Cincșor

Dar, mica pensiune din Șoars este o oază de liniște, unde te va întâmpina gazda, o doamnă drăguță, cu cafea proaspătă și chec, un gest care nu mai fusese făcut până acum pentru noi la vreo cazare . Ne-am lăsat bagajele în camera plăcut mobilată și am stat la vorba cu simpatica noastră gazdă, pornind apoi încântați către Făgăraș.

In drumul nostru, am găsit Biserica Fortificată de la Csinșor, ascunsă de ochii necunoscuților.

Biserica fortificata Cincșor

Ce mi-a plăcut cel mai mult: grădina aceea e invadată de culoare și de parfum de flori, ca un colț de rai, und ne-am pierdut mai mult de 1 oră doar fotografiind :).
Biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea, pe fundația vechiului lacaș de cult roman, de secol XIII, și este una dintre singurele care are 2 ziduri de apărare, astfel că pare un mic labirind pentru călătorul încă uimit.  De jur împrejurul bisericii există 4 turnuri de apărare dar doar unul dintre acestea se poate vizita, Turnul Slanei, în interiorul căruia găsești atârnate vechi povești & obiceiuri săsești.

Biserica fortificata Cincșor

Biserica fortificata Cincșor

Am părăsit zâmbind acest loc, încărcată cu o stare de bine fantastică, hotărâtă să mai descoperim locuri așa de faine în România :).

Biserica fortificata Cincșor

Turist în Moldova: Palatul Cuza Ruginoasa și Castelul Sturza Miclăușeni

Ne place să descoperim locuri noi și aventura noastră de 15 august a început cu Iași (Turist în Moldova: Iași) și s-a încheiat cu satele săsești din Transilvania.  Însă drumul din Moldova către Saschiz ne-a oferit surprize frumoase: la 50 de km de Iași se află două castele încărcate de istorie, cu arhitectură specială și povești transmise pe viul grai moldovenesc.

Aveam un traseu de 600 de km de parcurs pe drumurile țările (alea naționale căci în partea aia de Românie nu există nici măcar o porțiune de autostradă) și greu ne-a fost să decidem unde să ne oprim și ce anume să mai vizităm, atât de multe de făcut și atât de puțin timp

Castelul Sturza Miclăușeni

Dar să îți spun ce ne-a plăcut cel mai mult din weekendul din Moldova, ceea ce ne-a creat speranța că cineva va investi la aducerea la viață a vechilor case și castele uitate ale domnitorilor, că cineva va găsi un buget să pună locurile astea pe harta turismului internațional (lucru clar reușit cu bisericile fortificate din Transilvania).

Palatul Cuza de la Ruginoasa

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Ruginoasa se află cam la 50 de km de Iași, într-un sătuc curat a cărui mare atracție este Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, cunoscut și că « locușorul său de nebunii » .

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a aparținut, inițial, la 1804, familiei Sturza și întregul domeiu de la Ruginoasa a fost pentru 200 de ani strâns legat de numele acesteia. Încă de la intrarea pe porțile mari, de lemn, vei fi suprins de arhitectura neo-gotică, de curtea mare, plină de verdeață și flori, de cele 2 sănii de lemn ce îl plimbau pe Cuza.

Dar palatul acesta micuț, o casă de vară pentru boierii moldoveni, ascunde multe povești de amor, multe drame, adevărate file de poveste.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Să începem: se spune că prima dramă desfășurată pe domeniul de la Ruginoasa a aparținut Logofătului Costache Sturza, care și-a ascuns aici soția, pe frumoasa, Marghiolița Ghika-Comănesti, de ochii îndragostitului boier Nicolae Roznovanu.  Acesta din urmă, a plecat cu oamenii săi să o elibereze pe Marghiolița din « închisoarea “ soțului său, și au fugit împreună să se căsătoarească în Bucovina:).
Întristat și neconsolat de fuga soției cu boierul, Costache Sturza a lăsat palatul în paragină iar în 1862 îl va vinde lui Alexandru Ioana Cuza, cel care îl și va pune pe picioare, oferindu-i frumusețea de odinioară.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Cea care a transformat palatul într-o « casă » este soția domnitorului, Elena Cuza, cea care s-a ocupat integral de mobilarea și aranjarea camerelor după ultimele tendințe ale modei.  Doamna Cuza a decis să îi înfieze pe cei doi fii ilegitimi ai lui Cuza, pe care îi va crește și educa pe domeniul de la Ruginoasa. Aici s-a născut chiar și Gheorghe I Bratianul, cunoscutul istoric, din legătura nurorii lui Cuza cu Ionel Brătianu. 

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a cunoscut și alte povești de « cap și spadă » moldovenească ce l-au pus pe harta bârfelor locale, dispărând apoi, aproape în totalitate în timpul celui de-al doilea război mondial (fiind situat chiar pe linia frontului). In perioada comunistă a fost folosit ca și depozit sau ca și grajd,  căci tare le plăcea comuniștilor să distrugă tot ce mai rămăsese din lunga istorie boierească a locurilor:(.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa – Scara interioara (doar aici se pot face fotografii)

Ne-am plimbat printre camerele elegant mobilate, admirând obiecte ce aparținuseră familiei Cuza, citind liniștiți   tăbliile cu explicații, care puse împreună, explicau întreaga istorie a locului.

În spatele palatului se află și mormântul lui Cuza, acolo fiind îngropat inițial, mult mai târziu rămășițele fiindu-i mutate în mai multe locuri, până când au ajuns la Curtea de Argeș.

Am părăsit locul mândri că s-a investit în refacerea sa, că s-au găsit fonduri pentru pe a moderniza acest muzeu dedicat lui Cuza & familiei sale; sperând cumva (sper că nu degeaba) la acțiuni similare și pentru alte locații istorice din Moldova.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Situat pe domeniul Sturza, în mijlocul pădurii, castelul uimește, de la început, prin arhitectura sa neo-gotică și elegantă, tipică boeirilor.  Intrarea în castel se face la ore fixe, fiind conduși de un ghid, pasionat de povestea familiei Sturza (biletul e 15 ron).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul arată impecabil pe dinafară, pare că ascunde comori nebănuite și că undeva, cineva, l-a protejat de-a lungul vremii de blesteme.  Dar nu, nu este deloc așa:  înăuntru vei vedea o încercare timidă de a păstra cât se poate urmele marilor bogății ale familiei, semne timide că pe acolo s-au perindat secole de istorie ale unei familii care și-a pus ampreta asupra dezvoltării Moldovei.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Domeniul Sturza se află sub protecția Mitropoliei Moldovei și există un proiect de restaurare a interioarelor, proiect estimat că va dura…….10 ani.  Trebuie să fie făcut cu bani de la Mitropolie și ceva lucrări au fost începute (pivnițele și camerele servitorilor, de afară, transformate în mini hotel).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Cred că, restaurat, castelul asta va arunca Moldova pe harta de interes turistic european, e impresionant cum fiecare cameră are un design diferit, cum pe holurile largi erau biblioteci cu mii de explare unicat, cu geamuri ce dau către bătrânul copac de gincobiloba.  Ghidul a spus că arhitecții ce l-au construit au studiat îndelung castelele din Bavaria dat fiind că acesta pare “rupt” direct de pe harta Germaniei și strămutat în parcul cu tentă englezească de peste 40 de hectare de la Miclăușeni.

Castelul Sturza de la Miclăușeni – urmele incendindiului ce a distrus tavanul

George Sturza și soția sa, Maria Ghica, au transformat vechiul castel într-o operă de artă, îmbogățind și colecția de cărți rare ale familiei (biblioteca însuma undeva la 60 000 de exemplare). Din spusese ghidului am aflat că acestea s-au pierdut de-a lungul vremii: fie soldații ruși ce ocupaseră castelul, după al doilea război mondial, au ars minunatele exemplare ca să se încălzească, fie sătenii le-au furat una câte una și au făcut opinci din coperțile de piele și hârtie de împachetat din filele prețioase. Asta nu poate decât să ne demonstreze că uneori spiritul practic și incultura pot distruge bogății inestimabile ale unui popor.
În zilele noastre mai există doar câteva dintre cărțile aparținând colecției Sturză și se află sub protecția Mistropoliei sau în muzeele din București.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Interiorul muzeului reprezintă încă o bijuterie prin picturile, puține, murale salvate (multe distruse în timpul incendiului din anii ’60) și lambriurile de lemn lucrate de către un maestru german. Se încearcă recuperarea cat mai multor obiecte furate în perioada comunistă (unele donate chiar de către nepoții sătenilor ce le luasem inițial) și, odată restaurat castelul, o să îi putem vedea mai bine valoarea.

Castelul Sturza de la Miclăușeni este mult mai cunoscut decât palatul Cuza de la Ruginoasa, asta și pentru că se organizează numeroase evenimente pe domeniul sau: baluri care să refacă atmosfera anilor 1900, festivaluri meșteșugărești sau spectacole pentru copii.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Acum că ți-am povestit toate acestea, te las să descoperi frumusețea celor două castele de unul singur, waze-ul te va conduce cu încredere la locația lor:).

Piatra Neamt

Cu greu ne-am despărțit de peisajele și obiectivele turistice ale Moldovei: am bifat palate uitate, superbul drum de la Cheile Bizaului, Lacul Roșu, indreptandu-ne catre  dealurile line ale Transilvaniei.

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ți-a plăcut povestea noastră.

Piatra Neamt

Turist în Moldova: Iași

Palatul culturii Iasi

În mini vacanța de 15 august ne-am tot gândit unde să fugim din București, ne știți déjà, nu prea ne place să stăm acasa:).

Și cum toată lumea pleaca la mare sau la munte, ne-am hotărât să facem un city break în…Iași :). Moldova este o parte din România care nu s-a aflat mai deloc pe radarul meu de călătorie și am decis să încercam ceva nou, mai ales că fusese și foarte lăudată în ultima perioadă .

Drumul:
De la București am făcut cam 6 ore cu 2 opriri micuțe, drumurile sunt bune și nu am avut dificultăți.  Însă zona Moldovei este clar defavorizată pentru turism dat fiind că nu există o autostradă și se circulă pe drumuri naționale, uneori îngreunate de tiruri sau ambuteiaje.  Dar asta se tot discută și se tot discută dar cumva nu este pe lista de priorități a niciunei guvernări de la 1990 încoace:(.

Cazarea:
Am ales direct de pe booking bazându-ne pe review uri și locație și nu ne-a dezamăgit absolut deloc: Prestige Hotel ( https://www.booking.com/hotel/ro/residence-copou.ro.html), elegant, într-o veche casă de pe la 1800, renovată în linia vremii.  Ceea ce trebuie spus este că doamna de la recepție ne-a așteptat până la 11 noaptea deși vila (aparthotel) nu are recepție non-stop și ne-a primit frumos, dându-ne o cameră mai mult decât spațioasă cu geamurile către grădină.  Vila se afla la câteva minute de parcul Copou, într-un cartier liniștit unde zgomotul e dat doar de torsul pisicilor leneșe:).

Bulevardul Stefan cel Mare – Iasi

Iași : surpriza verii 2018
Încă de când am ajuns am fost surprinși de faptul că era foarte animat, deși era miezul nopții . Ne-am oprit în fața Palatului Culturii Iași. Am dat o tură și pe bulevardul Ștefan Cel Mare și ne-am dat seama că următoarea zi avea să fie încărcată și că vom avea multe de văzut:).

1. Palatul Culturii

Palatul culturii Iasi

Ne-am început ziua cu vizita la Palatul Culturii într-o atmosferă sportivă, dat fiind că în parcul din fața acestuia aveau loc diferite activități în aer liber cu traineri profesioniști, se alerga la maraton și toată lumea era plină de o energie super pozitivă și activă.

Ne-a impresionat arhitectura deosebită a palatului, acesta fiind construit pe locul fostei Curți Domnești, avariată de-a lungul timpului de numeroase incendii, astfel că a trebuit reconstruit totul de la zero. Noua clădire impunătoare a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea si lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi pe perioada primului război mondial.

Am aflat, cu uimire, că în planurile inițiale ale arhitecților Palatul trebuia să fie cu 365 de camere, câte una pentru fiecare zi a anului, dar s-au limitat, până la urmă doar la 298  (bine că nu a trebuit să le vizităm pe toate că trebuia să îmi petrec cel puțin câteva zile în Iași).

Palatul culturii Iasi

Palatul culturii din Iași este sediul mai multor muzee ce ne întroduc în arta și istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri, lăsând-ne să ne imaginăm frumusețile care se ascundeau sub boltele sculptate frumos.
Pentru fiecare dintre muzee ( Muzeul Etnografic Moldova, Muzeul de istorie al Moldovei, Muzeul de artă & Muzeul Științei și Tehnicii) există un preț separat al biletului de intrare (16 RON) dar, odată ajunși în interior, am hotărât să vedem tot ce se putea vedea așa că am luat biletul cumulativ: 40 RON.

Muzeul de Istorie Palatul culturii Iasi

Cel mai mult mi-a plăcut Muzeul de Istorie al Moldovei și cel al Artei: colecția păstrând atât tablouri ale pictorilor români (Luchian, Grigorescu, Tonitza) dar și internaționali (Rubens, Albert Decker). Este frumos să te plimbi pe holurile largi, să admiri scara cu sculpturi dantelate, să pornești pe pașii modei din anii de glorie ai României (obiecte aparținând lui Kogalniceau sau Cuza fiind expuse în Muzeul de Istorie).

Muzeul Etnografic Palatul culturii Iasi

Muzeul de Arta Palatul culturii Iasi

2. Bulevardul Ștefan cel Mare

Bulevardul Stefan cel Mare Iasi

Am aflat că Bulevardul Ștefan cel Mare făcea parte din Ulița Mare, așa cum era numită zona în timpurile de demult (din care făcea parte și parcul Copou) și am admirat Clădirea Primăriei cât și cele două biserici ce au pus Iașiul Modern pe harta turismului religios (Biserica 3 ierarhi și Catedrala cu a sa Sf Parascheva) dar, mai ales, eleganța clădirilor, curățenia străzilor, politețea trecătorilor, totul făcându-mă să mă gândesc că sunt în orice alt oras turistic european.

Biserica 3 Ierarhi Iasi

Ne-am fi dorit să vizităm Teatrul Vasile Alecsandri dar acesta era închis și l-am lăsat pe lista noastră pentru o următoare vizită (căci da, Iașiul merită și o a două șansa turistică).

Teatrul Vasile Alecsandri

Biserica 3 ierarhi

Chiar dacă nu ești o persoană religioasă rupe-ți din timpul tău și o scurtă vizită în cele 2 simboluri ale Moldovei: Catedrala Mitropoliei (complexul exterior e chiar frumos amenajat și am avut norocul de a ajunge mult mai devreme decât autocarele cu evlavioși). Din punct de vedere fotografic vei avea câteva cadre chiar frumoase dar nu voi insista prea mult pe temă asta.
Ca și metiune negativă, este faptul că în Biserica 3 ierarhi (unde programul respectă siesta italiană cu pauză între 1 și 3 ) nu am avut voie să fotografiem înăuntru. Și dacă în mod normal respect aceste mențiuni și le înțeleg atât timp cât sunt explicate ok, aici am reușit doar să îmi ridic tensiunea pentru că « domnul de la lumânări » interzicea fotografiatul doar cu aparatură profesionistă (cei cu telefonul își făceau treabă nestingheriți). Am întrebat dacă există o taxa de foto specială și, bineînțeles nu avea, doar că le plăcea să creadă că dacă faci cu telefonul e mai « religios » decât cu un DSLR (ps: evident că nu aș fi folosit blitzul).

Catedrala Mitropoliei Iasi

Prânzul l-am luat la una dintre terasele de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și deși, un pic piperate prețurile, am savurat încântați o salată de vinete « ca la mama acasă » și un borș moldovenesc autentic, totul îndulcit de cei mai savuroși papanași din ultimul timp. Asta că să închei într-o notă pozitivă nervii acumulați la faza cu fotografierea :).

Catedrala Mitropoliei Iasi

3. Bojdeuca lui Creangă

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Am crescut cu poveștile lui Creangă și blondă fiind, primeam de mică celebrul citat « Ieși, copile cu părul bălai afară și râde la soare» așa că nu puteam rata vechea casă țărănească unde au fost scrise toate        « Amintirile din copilărie » ale autorului.  Am avut parte de un ghid pasionat de poveștile lui Creangă și care își presara relatările cu citate din cărțile acestuia, spuse cu o voce caldă și glumeață.
Așa am aflat că aici a trăit Creangă anii săi de glorie, aici și-a scris cunoscuta operă, aici a stat la taifas în serile lungi de vară cu Eminescu și tot aici, din păcate, și-a dat și ultimul suflu de viață.

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Căsuța este mică și adună numeroase obiecte ce au aparținut fie lui Creangă sau Tincuței (femeia ce i-a fost mereu aproape).
Muzeul închide la ora 17 :00 așa că ar trebui să ajungi cu măcar 40 de minute înainte, nu de alta dar îți zic sigur că o să îți placă mult s i vei vrea să te bucuri puțin de mediul care i-a inspirat pe Creangă și Eminescu (aici a scris « Seara pe deal »).

Bojdeuca lui Creangă Iasi

4.  Parcul Copou

Parcul Copou

Parcul Copou

Parcul Copou se afla lângă hotelul în care ne-am cazat și am luat-o ușurel la pas, ca doi moșuleți, către cunoscutele alei ale parcului unde se retrăgea uneori Eminescu să scrie (Teiul lui Eminescu se află în centru). Ceea e ar trebuie să știi e că parcul a fost deschis în 1834 și Mihail Sturza a cerut amenajarea celor  peste 10 hectare.

Parcul Copou

Parcul pare o zonă dedicată culturii ieșene dat fiind că de jur împrejurul său, pe gard, apar menționări istorice ale personalităților orașului dar și evenimente culturale importante.

Parcul Copou

Aleile sunt multicolore, pline de flori frumos mirositoare ce te vor face să pierzi cel puțin câteva ore admirându-le  (eu am înnebunit jumătatea travelfunpassion încercând să pozez toate florile din parc, în timp ce urmăream fotografia perfectă a unei albine:).

5. Centrul comercial Palas

Stai, ce ? Un centru comercial pe lista mea de recomandări ?!

Știu că și ție ți se pare cel puțin ciudat dar este adevărat că zona centrului comercial din Iași merită toată atenția unui turist.

În primul rând locația: se află în fața Palatului de Cultură, există numeroase zone verzi unde aleargă copii, se organizează evenimente culturale, se relaxează oamenii pe spațiul verde.

Zona întreagă pare « un oraș în oraș » și întregul concept arhitectural a aprimit și numele de « Bulding of the year” în Europa de Est.  Nouă ne-a plăcut să savuram o înghețată, să ne odihnim lângă fântâni și să mergem la un teatru în aer liber.
Ne-am fi dorit să mergem la o piesă la Teatrul Vasile Alecsandri dar cum era în plină vacanță de vară, am optat pentru Amfiteatrul Palas, la piesă «Eu nu contez” cu Marian Rilea în distribuție. A fost o experiență interesantă căci nu mai mersesem la teatru în aer liber și m-am bucurat să îl văd pe Marian Rilea jucând.

Cam atât am putut face noi într-o zi și jumătate în Iași:).  Data viitoare ne vom organiza mai bine: vom ține cont că majoritatea muzeelor închid la 16 :00 și că Biblioteca Universității Tehnice, pe care ne-o doream să o vedem, nu e deschisă în weekend.

În rest: am mai văzut Castelul Sturza de la Miclauseni & Palatul Cuza de la Ruginoasa (dar poveștile astea le voi spune în următoarea relatare).

Dacă îți place intinerariul nostru, urmărește-ne și pe Facebook Travelfunpassion Instagram & Youtube Travelfunpassion.

Genova – portul de pe coasta Liguriei

Genova

În Genova am ajuns prima dată anul trecut, într-o toamnă frumoasă, dar, fascinată fiind de multitudinea de lucruri pe care le puteam face în Nordul Italiei, am oferit puțin din timpul nostru pentru descoperirea orașului. Anul acesta ne-am hotărât să alocam măcar 2 zile ca să descoperim Genova și am rămas uimiți că nu a fost suficient pentru acest frumos port al Liguriei.

Genova

Genova a avut o asociere stransă cu Sfântul Imperiu Român și a fost cunoscută pentru flota sa feroce de marinari și războinici în Evul Mediu.  Mai mult decât atat, a fost un important port de pe Coasta Liguriei, cunoscut, în principal, ca și loc de naștere al lui Columb și al lui Nicolo Pagannini.
Genova este cunoscută și cu numele de « La Superba « sau « Cel Mândru » și face parte din patrimoniul UNESCO, din 2006.   Atât Strada Nuova cât și Pilazzi dei Rolli (tot grupul de clădiri) au intrat sub protecția UNESCO, fiind chiar încântătoare.  Înainte de unificarea Italiei, Genova era o republică de sine stătătoare și îngloba până și Corsica :).

Călătorește cu vechii mateloți la Muzeul Galata

Galata Museum/ Muzeul Galata

Gatala este de departe unul dintre muzeele care mi-au plăcut cel mai mult din ultima perioadă. Cuvântul «muzeu» nu îl caracterizează foarte bine, este un spațiu de joacă în care poți afla, interactiv, enorm de multe lucruri despre istoria Genovei, a migrației italienie de-a lungul timpului, despre viața lui Cristofor Columb și despre viața vechilor mateloți genovezi.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Noi am «călătorit» în jurul lumii în câteva ore și am putut simți câte puțin din experiențele celor care călătoreau cu navele genoveze pentru a descoperi noi teritorii dar și să “trăim” viața emigranților italieni din anii 1850 și să vedem prin câte treceau doar pentru a ajunge în America Latină.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Nu am crezut, la început, că vom sta atât de multe ore în acest imens spațiu cultural și că ne vom îmbogăți cunoștințele cu atât de multe informații. La sfârșitul vizitei am luat și liftul pentru a urca pe clădire și a admira orașul și vechile sale clădiri colorate.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Pentru prima dată în viața mea am avut și șansa să urc într-un submarin și să văd cum trăiau marinarii aceia care își petreceau câteva luni în spații atât de mici încât și cutiile de chibrituri ți se par imense.

Submarin – Muzeul Galata

Ne-am jucat, ne-am pozat, am râs și am plecat foarte încântați, negândindu-ne la prețul măricel pe care le-au avut aceste experiențe.  Vorbind de bilete : îți recomand să achiziționezi biletul comun Galata, Submarin și Muzeum Acvatic (40 de euro) dar și să îți rezervi mai mult de jumătate de zi pentru a le face pe toate și a te bucura cu adevărat de fiecare moment.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Relaxează-te cu peștii în Acvariul din Genova

Acvariul din Genova este cel mai mare din Europa și îți pot spune că este și unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut.  În prima parte a vizitei vei vedea delfinii, rechinii și multe alte specii de pești mai puțin cunoscuți; iar în cea de-a două parte vei păși direct în mediul tipic al faunei din Caraibe și vei vedea reptile preistorice, broaște roșcate, crocodili și multe soiuri de pești în culori intense.

Acvariul Genova

Acvariul Genova

Știu că există multe discuții în legătură cu situația peștilor din acvarii însă condițiile de la acvariul din Genova par incredibile și există multe specii pe cale de dispariție pe care încearcă să le salveze.

Acvariul Genova

Data viitoare când ajungem în Genovam sigur o să mai vreau să mergem încă o dată pentru că mi se pare o experiență inedită și mereu mă las fascinată de culoarea peștilor, innotul lor dar și mersul haios al pinguinilor.

Acvariul Genova

Admiră arhitectura specială din Cimitirului Staglieno 

Cimitirului Staglieno

În toamnă am avut timp de o plimbare scurtă la Cimitirul Staglieno și prin centrul orașului, fiind destul de norocoși încât să avem parte de proprii noștrii ghizi :).

Cimitirului Staglieno

Da, ai citit bine, cimitirul este pe lista de obiective turistice ale Genovei, și nu e prima dată când am vizitat ceva asemănător (Cimitirul Père Lachese fiind printre alegerile mele din Paris).

Cimitirului Staglieno

Cimitirul Staglieno se află pe dealul din apropierea orașului, cel mai înalt punct al său oferind o panoramă faină asupra Genovei.  Acesta a fost construit în anii 1800 și dispune de o gamă imensă de monumente, statui și sculpturi ,astfel încât să înțelegi mai bine perspectiva asupra unui loc din trecut, putând fiind cu ușurință tratat ca un muzeu îl aer liber.

Cimitirului Staglieno

Vorbind de arhitectură putem spune că statuile pe care le găsim lângă morninte au un frumos stil neoclasic imbinat  cu tradiția mediteraneană astfel că e chiar interesant să te apropii de ele și să urmărești fie trăsăturile fețelor sau pur și simplu vestimentația.

Panorama de la Cimitirului Staglieno

Și dacă nu te-am convins încă de faptul că a te plimba într-un cimitirul muzeu e ca orice altă vizită într-un parc, ar trebui să îți spun că Nietzsche, de Maupassant, Marc Twain și  Elisabeta de Austria (împărăteasă Sissi) au trecut pe aleile Cimitirului Staglieno și au scris până și în memoriile lor de impresia pe care acesta le-a lăsat-o.

Descoperă Nervi și una dintre cele mai frumoase promenade din Italia

Nervi

Din Genova poți lua trenul către Nervi sau merge cu mașina și te vei bucură de una dintre cele mai frumoase plimbări din Europa. Drumul de coastă din Genova spre Scalo di Caplungo, este cunoscut și ca Passeggiata di Anită Garibaldi, Nervi fiind o fostă zonă pescărească.  Odată ajuns langă mare, te poți și odihni câteva ore bune în Parcul di n Nervi, o zonă liniștită, formată din grădini diferite ce aparțineau, pe vremuri, vilei Gropallo, Saluzzo Serra, Grimaldi Fassio și vilei Luxoro. În zilele noastre zonă a devenit sediul muzeelor de artă modernă și contemporană din Genova.

Nervi

Ne-am bucurat de apusul de la Nervi de câteva ori și pot spune că e unul dintre motivele pentru care îmi doresc să ne întoarcem acolo. Vara e plăcut să iei cina la unul dintre restaurantele de pe coastă și să te bucuri de puțină răcoare, savurând un pahar de prosecco în fața panoramei incredibile a Mediteranei de la Nervi.

Nervi

Mai sunt multe alte lucruri interesante de făcut în Genova, mai ales cultural, dar despre toate voi povesti într-o altă relatare, găsind așa, mereu un bun motiv să vizităm acest frumos și subestimat port Italian

Dacă vrei să afli mai  multe despre aventurile Travelfunpassion ne poți urmări pe facebook travelfunpassion, Instagram si  Youtube travelfunpassion @Travelfunpassion.

Daca vrei sa citesti mai multe despre povestile noastre prin Italia, poti gasi mai jos cateva din destinatiile noastre preferate:

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Cinque Terre romantismul italian

Florența arta la superlativ

Veneția orașul plutitor

Roma, la citta eterna zile fullpartea I

Roma, la citta eternazile full partea II

Left Menu Icon
TravelFunPassion