Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - Turism Romania

IDEI DE WEEKEND – LÂNGĂ BUCUREȘTI – TÂRGOVIȘTE

Escapadele de weekend sunt ceva cu adevărat util dacă vrei să scapi puțin de agitația orașului și să te relaxezi, dar fără a te stresa cu gasitul unei cazări :).

Curtea Domneasca Targoviste

Am tot experimentat diferite variante, am încercat să îmbinăm mereu puțină istorie cu relaxare și totul încheiat cu un prânz, cină la un restaurant local. La început eram singură în aceste escapade, apoi a apărut jumătatea travelfunpassion iar de peste 7 luni căutăm și excursii baby friendley, dat fiind că a apărut și baby T in viețile noastre.

Dat fiind că 2020 a fost un an greu pentru călătorii, fugă de doar câteva ore undeva, la aer, rămăsese cam singură soluție de vacanță (cel puțîn când nu eram in full lockdown). Așa am reușit să descoperim conace boeresti (Conace lângă București), palate mărețe (Palate LÂNGĂ BUCUREȘTI) sau ieșiri în parcurile naturale de lângă capitală.

Primăvara această ne-a găsit cu plin chef de descoperit locuri noi în 3, orașe sau zone pe lângă care am trecut de-a lungul anilor dar cărora nu le-am acordat, din păcate, atenția cuvenită la acel moment. Unul dintre aceste locuri este Târgoviște, orașul fosta capitală a țării, la nici o ora și jumătate de București.

1. Centrul Vechi Târgoviște

Centrul Vechi Targoviste

Am ajuns undeva la ora prânzului în Târgoviște astfel că eram destul de indeciși dacă să începem să vizităm sau să mergem direct la prânz. Decizia a fost luată după ce a ieșit balaurul din mine, așa cum se întâmplă mereu când îmi este teribil de foame:). După câteva întrebări virtuale adresate prietenului Google:), am ales să mâncăm la Restaurantul Casa Veche (https://www.casavechetargoviste.ro/) , fix în zona pietonală a orașului. A fost o alegere excelență atât pentru mâncarea extrem de gustoasă, porțiile foarte generoase dar, mai ales, pentru atitudinea foarte prietenoasă a angajaților pentru baby T.

Turnul Chindiei – in reconstructie

Centrul Vechi din Târgoviște ne-a adus aminte de Iași, cumva seamănă, de la felul elegant cum sunt aranjate terasele, florile, piatra cubică, curățenia și vibe-ul orașului. Artera principală a zonei este strada Alexandru Ioan Cuza, care pleacă de la Curtea Domnească și ajunge în zona Mitropoliei, majoritatea caselor fiind construite în secolul XIX şi la începutul secolului XX.

Odată încheiat capitolul masă cu o înghețată delicioasă cu gust de colivă (dada, jumătatea TFP a fost încântată de așa o delicatesă) la una din gelateriile din centrul istoric al orașului, am făcut planul pentru următoarele ore. Citisem deja că sunt câteva muzee interesante în oraș ca cel al Poliției (singurul de acest gen din țară), Muzeul de Artă. Muzeul Arheologiei și Muzeul Scriitorilor. Dar am considerat că baby T ar aprecia aceste muzee când va fi puțin mai măricel, așa că am ales să descoperim orașul la pas, să de bucurăm de atracțiile sale din aer liber.

2. Ansamblul Curtea Domnească de la Târgoviște

Biserica Domneasca

Dacă nu știați încă, Târgoviște a fost Curtea Domnească și capitala țării Românești pentru aproape 300 de ani și domnitori ca Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarb au condus țară de aici. Am ales să începem vizita din “inima istorică ” a orașului, să descoperim vechile ziduri, să admirăm Biserica Domnească, să descoperim Muzeul Tiparului și Cărții Vechisi sau să coboram în subsolurile curtii.

Încă de la intrare, doamna de la bilete ne-a spus că Turnul Orașului și Biserica Domnească din ansamblu sunt în reconstucție pentru încă o perioada de timp. Biserica e posibil să fie redeschisă publicului anul acesta dar că Turnul va fi închis până în 2022.

Casa lui Dionisie Lupu – Muzeul Tiparului si Cartii Vechi

În casa lui Dionisie Lupu, de la intrarea in Curtea Domneasca, a fost organizat acum Muzeul Tiparului și Cărții Vechi acum și e o plăcută inscursiune în trecut. Dincolo de istoria fantastică a Curții Domnești, e minunat să te plimbi prin grădini, e o lecție vie pentru noi și pentru cei mici. Ne-am început vizită cu Muzeul Tiparului și Cărții Vechi, o zona reconstruită, frumos pusă în valoare de explicațiile scrise, de cele câteva exponate alese dar și de posibilitatea de a aruncă o scurtă privire la istoria începutului cărții scrise în Țară Românească.

Muzeul Tiparului
Muzeul Cartii si Tiparului

Despre Asamblul de la Târgoviște am aflat, citind atenți, cu voce tare (căci așa baby T e parte din poveștile noastre) căci a avut prima atestare istorică pe vremea domniei lui Mircea cel Bătrân. Abia mult mai târziu, pe vremea lui Vlad Dracul și al lui Vlad Țepeș, s-au făcut primele lucrări de extindere ale fortificației, construindu-se Turnul Chindiei.

Subsolul Curtii Domnesti

Ne-a părut rău că nu am putut intra în Bisericile din cadrul ansamblului dar am admirat exteriorul lor deosebit și am admirat vechile ziduri rămase din casele domesti, printre care și zidurile casei lui Petre Cercel.

Oprindu-ne să admirăm florile unui păr înalt și bogat:), în mijlocul grădinilor construite de Petre Cercel după modelul italian, am descoperit exteriorul casei Doamnei Bălașa. Această mică clădire, construită în anul1656, la cererea doamnei Bălaşa, soția lui Constantin Șerban Cârnul, dedicată inițial adăpostirii, la început, celor săraci și bolnavi, iar, mai târziu a fost transformată drept școală, până la sfârșitul secolu XIX-lea.

Casa Doamnei Balasa

3. Parcul Chindiei & Grădina Zoologică

Parcul Chindiei

Parcul Chindiei e umbrit de copaci seculari, cu alei ce mi-au reamintit (ca și centrul vechi) de Iași, de parcul Copou. Am aflat că acest parc elegant a fost ridicat pe zona fostei grădini domnești, ce era situată în spatele Curţii Domneşti în anul 1970. Nu am putut admira chiar toți cei 33 de voievozi de pe Aleea Voievozilor, o zona nouă , din 2016, ce prezintă statui cu toți cei care au domnit în vechea Cetate de Scaun de la Târgoviște.

Alei in Parcul Chindiei

După vreo oră de plimbări prin parc, am intrat și la Grădina Zoologicam cu așteptări foarte mici dar am ieșit încântați și plini de bucurie că există o atenție deosebită pentru binele animalutelor iar că mini avcariul e ciar foarte bine organizat. Baby T s-a amuzat la vedea micului pui de maimuță care se strâmb ăla el sau s-a pus pe plâns atunci când frumosul exemplar de tigru s-a oprit fix în față noastră făcând o piruetă elegantă:)) .

Am incheiat ziua la mini acvariul din interiorul parcului Gradinii Zoo, apoi incet , incet am pornit spre masina caci ora de somn al lui Baby T fusese demult trecuta iar noi simteam oboseala zilei:).

Ponei in Gradina Zoo
Un superb fazan
Vedere de pe zidurile Curtii Domnesti – parcul Chindia

DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (2) – Maramures

Așa cum spuneam și în prima parte a relatării vacanței noastre din august, am colindat câteva zone foarte frumoase din țară . (https://www.travelfunpassion.com/din-transilvania-in-moldova-1-palatul-brukenthal/).

Ne-am continuat călătoria din Avrig către Maramureș, alegând o cazare la Vișeul de Sus (https://www.booking.com/hotel/ro/pensiunea-pajiști-verzi-47-green-meadows-guest-house.en-gb.html), într-o căsuță veche maramureșeană, într-o curte liniștită în care companie ne-au ținut întreagă perioada 2 pisici jucăușe, un câine și 3 rate plimbărețe:)

  1. Salina Turda – Incursiune în inima pământului
bsh

Pe drumul către Vișeul de Sus, ne-am hotărât să facem și o oprire la Salina Turda, despre care citisem atât de multe dar pe care nu avusesem încă șansa să o vizitez. Am avut câteva emoții legate de regulile de siguranță în situația pandemiei de Covid-19 dar am observat că lumea respecta atât purtarea măștii cât și dezinfectarea mâinilor sau așteptatul frumos la coada.

Ceea ce trebuie spus de la început despre Salina Turda e că a apărut menționată prima data în istorie încă din perioada Romană . Cu toate acestea exploatarea sării în epoca romană nu este susținută de multe dovezi și de aceea se considera că adevăra istorie a minei de sare de la Turda a început cu adevărat cam în secolul XI – XIII.

Sunt multe de citit și aflat despre istoria uneia dintre cele mai vechi și bine menținute saline din Romania însă, ea a fost readusă la viață și pusă în circuitul turistic abia în 2008, cu o lansare oficială în 2010.

bsh

Odată ajuns la primul nivel al salinei, ai posibilitatea fie să iei liftul pentru a o explora până în “inima să” ori să cobori câteva sute de scări. Temerari din fire, am optat pentru scări, mai ales că și coada la lift era interminabila dar și pentru că aveam ambiția să fac totul de una singura (spre exasperarea jumătății tfp, dat fiind că eram și posesoarea unei sarcini de 7 luni și jumate la acel moment:)).

Mi-a plăcut enorm felul cum e totul organizat în interiorul salinei, de la Roata cu care te poți plimba că să admiri de sus priveliștea (noi am sărit peste pentru că am avut aceasta panorama coborând toate cele vreo 200 de scări), să joci tenis de masă , să te plimbi, să ai diferite mici activități de agrement. Fiecare zona are un nume diferit și poți explora diferite parti ale salinei. Următoarea oprire pentru noi a fost către lacul din Mina Terezia , unde ne-am dorit să ne plimbam cu bărcuță însă coada nu ne-a incantat deloc:).

La sfârșitul plimbării am optat din nou pentru scări, de data asta urandu-le mult mai greu:) dar am fost extrem de madra de mine, plus că a, scutit enorm de mult timp de așteptare al lifturilor. O plimbare în Salina Turda iți poate testa puțin capacitatea de rezistenta, însă merita făcută cel puțin o data:)

2. Plimbarea cu Mocăniță – romantism pe Valea Vaserului

Viseul de Sus, ca și oraș, ne-a dezamăgit destul de mult: dezorganizat, puțin murdar, fară opțiuni turistice, doar cu una sau doua terase mai OK și cu un aspecct învechit și plin de praf. Data viitoare când ne vom întoarce în Maramureș, sigur nu vom mai alege o cazare în acest orășel. Motivul principal a fost că Mocăniță se afla la o distanta de fix 10 minute de cazare, facilitate care , însă, nu a meritat, gândind acum retrospectiv.

Pentru Mocăniță am cumpărat bilete în avans cu câteva săptămâni bune, ținând cont că era august. Am optat pentru bilete cu prânz inclus (sincer puteam sari și peste acestea pentru că se formează aceeași coada la opriri și pentru cei care dețineau aceste bilete cât și pentru cei de doreau să plătească la fata locului). Desi peste tot apărea scris că masca nu trebuie îndepărtată pe parcursul celor 5 ore de călătorie cu trenulețul istoric, a rămas mult la latitudinea călătorilor. Noi am avut cate de cât noroc că în vagonul ales doar 3/4 persoane nu au purtat masca, toți ceilalți au fost extrem de riguroși cu aceasta regula însă în celelate vagoane procentul era invers proporțional 🙁

7 luni insarcinata pe Valea Vaserului

Valea Vaserului reprezintă o regiune pitorească din România de peste 40 de km, străbătuți ușurel de mocăniță cu aburi, într-un peisaj cu adevărat cuceritor care te învăluie ușurel, în mersul molcom al trenulețului.

Noi ne-am bucurat de fiecare moment, de scurtele pauze, de o plimbare pe malul răului și de peisajul care ne-a încărcat de energie pozitivă . Clar este o plimbare pe care o recomand cu mare căldură și aș vrea să o refacem în perioada de iarna căci am impresia că fotografiile vor fi chiar senzaționale:).

3. Cimitirul Vesel Săpânța – sau cum face românul haz de necaz

Noi am ajuns la prima oră a dimineții, ceea ce recomand tuturor, dat fiind că va fi mai puțin aglomerat. Aveam cimitirul de la Sapanta de multă vreme pe lista de vizitat însă doar acum am reușit. Acesta este unul dintre cele 3 top obiective turistic din Maramures, cunocut si peste hotare datorită autenticitatii culorilor dar și a mesajelor care sunt gravate pe crucile mormimtelor. Fiecare cruce are un mesaj personalizat, in functie de meseria, varsta sau cauza morții…unele sunt mai amuzante, altele mai puțin, ai nevoie de mult timp pentru a le citi pe toate.

În interiorul cimitirului este și o biserica, destul de nouă, pictată la fel ca și crucile, nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult însă culorile sunt cu adevărat fascinante.

4. Biserica Săpânța Peri – viziteaza cea mai înalta biserica de lemn din Europa

Plimbarea în curtea mănăstirii Peri a fost o gura de aer proaspăt după inghesuiala de la Cimitirul din Sapanta. Personal, mi-a plăcut mult mai mult, curtea elegantă , căsuțele de lemn, biserica cu turnul înalt, ce semăna mai mult a clădire nordică decât a biserica ortodoxă:).

Situată în inima Parcului Dendrologic “Livada , biserica cu înălțime de 75 de metri,a fost construita în 1997 și poarta hramul Sf Mihail. Este făcută integral din lemn și impresionează prin forma și prin modelul construcției. Merită să faceți o plimbare în parcul secular și să vă bucurați de panorama împrejurimilor, din turnul de peste 7m înălțime:).

5. Sate maramureșene de poveste – străduțe pietruite și case colorate

Satele maramureșene sunt recunoscute în tara dar și peste hotare pentru frumusețea lor, pentru culorile vii pentru porțile din lemn sculptate maiestos, și pentru peisajul ce, uneori taie răsuflarea. Din păcate, unele dintre ele și-au schimbat mult înfățișarea, au uitat rădăcinile antice și s-au pierdut într-un amestec ieftin de kitch. Însă, mai exista câteva ultime sate autentice, printre acestea Breb, ocupând un loc fruntaș.

Breb a devenit cunoscut după ce Printul Charles a cumpărat câteva case din localitate și le-a reabilitat, punând satul la loc de cinste pe harta turismului maramureșean. Am ajuns în Breb exact la ora perfecta pentru fotografie, pierzandu-ne pe străduțe pietruite, piesaje de vis și admirând casele tradiționale.

Bârsana este iar un sat extrem de cunoscut, în principal datorita mănăstirii, patrimoniu UNESCO. Valea Izei, zona în care e situat satul Bârsană ascunde unele dintre cele mai frumoase peisaje.

Voi încheia aici mica relatare despre Maramureș, urmând să vă prezint apoi vacanta noastră de câteva zile în Bucovină și istoria ce definește aceasta zona a tarii.

Biserici fortificate Transilvania: Viscri, Cincșor & Saschiz

Cincsor

Transilvania a fost mereu o parte foarte dragă mie, asta și pentru că, în copilărie, stăteam mult prin zona Sighișoarei și, la maturitate, mi-am făcut un obieci de a da mereu o fugă prin aceste zone.

Transilvania a fost extrem de bine marketată pentru turism atât pentru bisericile fortificate cât și pentru originile lui Dracula și fost propulsată pe harta turismului național și internațional. Am fost surprinsă să văd cât mulți străini se perindau pe vechile drumuri de pământ din satele săsești, cât de mulți fotografi petrec ore întregi pentru a prinde cadre impresionante pe dealurile transilvănene și cât de mulți bloggeri abia așteapta să scrie despre una dintre destinațiile sale.

Saschiz

Partea interesantă e că tot unii străini au reușit ceea ce nu reușise Ministerul Turismului ani de-a rândul, să scrie și să vorbească despre Transilvania și să aducă atât de mulți oaspeți de prin toate colțurile lumii: Prințul Charles, Discovery, bloggari de top etc.

Viscri – pasiunea românească a Prințului Charles

Biserica Fortificata Viscri

Satul Viscri este cunoscut în toată Europa prin prisma dragostei pe care i-o poartă Prințul Charles, acela care poate fi des văzut pe ulițele prăfuite, zâmbind călduros sătenilor uimiți de originea sa nobilă:). El este cel care a cumpărat o casă aici și de atunci satul a fost pus pe lista oricărui împătimit de călătorii europene.

Viscri

Majoritatea caselor păstrează încă arhitectura și modelul coloristic al vechilor sași și, pentru a proteja acest lucru în fața modernizărilor agresive, se dau fonduri pentru a reface acest locuințe în linia vremurilor.

Așa că, atunci când ajungi la Viscri, după un drum greoi de țara ce face viață grea oricărei mașini ce nu este de teren, ai impresia că te-ai teleportat în trecut, într-un sat 100% săsesc, cu case vopsite în culori vii și săteni ce poartă costume populare.

Biserica Fortificata Viscri

În mijlocul satului se află bijuteria arhitecturală a zonei: Biserica Fortificată, ascunsă de ochii privitorilor, într-o curte mare, plină de copaci, protejată de zidurile groase vopsiteîn alb.
Biserica a intrat în 1990 în patrimoniu UNESCO și de atunci se face conservarea celor 2 turnuri, 2 bastioane și a drumului de acces.

Biserica Fortificata Viscri

Muzeul din Biserica Fortificata Viscri

Biletul de intrare e 10 ron și acoperă și vizitarea micilor camere transformate în muzeu etnografic cât și urcarea în turnul bisericii pentru a avea o viziune clară a frumuseților naturale ce o înconjoară. Zidurile albe, flori colorate, oameni uimiți cum un edificiu de secol XIII se menține atât de bine, toate acestea îți vor crea imaginea pe care ne-a lăsat-o nouă Viscri în vara lui 2018:).

Biserica Fortificata Viscri

Pentru că am vrut să trăim o experiență autentică, am decis să luăm și prânzul la Viscri 33, un restaurant liniștit în mijlocul pensiunii cu același nume. Citisem atât de mult despre acest loc încât am decis că e musai să mergem și noi aici:).  Restaurantul arată impecabil, chelnerii sunt foarte amabili, m-am învârtit prin fiecare colțisor pentru a face poze și nimeni nu s-a plans:).

Viscri33

Saschiz- cetatea țăraneasca și a uriașilor

Biserica fortificata Saschiz

Înainte de a îți povesti despre Saschiz și legendele sale, o să îți spun despre cazarea noastră: o veche casă săsească, reamenajată, mobilată cu piese vechi, tipic săsești și cu atmosferă de vacanță.

Pension Cartref  (Pension Cartref Saschiz)  se află chiar lângă Biserica fortificată și d-na de acolo este o persoană jovială, care ne-a așteptat răbdătoare până la ora 22 :00, când am ajuns noi, obosiți de prin pelegrinarile obișnuite. Mi-a plăcut « camera unchieșului «, unde am fost cazați, cu mobilele sale albastre și cu podeaua de lemn masiv, păstrată în formă originală.

Biserica fortificata Saschiz

Saschiz

Saschizul, ca și Viscri, a devenit cunoscut, în principal, datorită Prințului Charles, care, îndrăgostit de meleagurile transilvănene, și-a făcut un obicei din a veni foarte des pe aici.  Satul este și el în Patrimoniul UNESCO din 1999, prima apariție a acestuia, în istorie, fiind în documentele de la 1309. Ceea ce merită menționat e că în vechea biserică fortificată încă se mă țin slujbe, oamenii admirând enorm acest edificiu de secol XV.
Biserica se vizitează de la 10:00 (cu excepția zilei de marți) și ofera o curte plină de verdeață dar și posibilitatea de a te urca în pod și a vedea felul cum s-au desfășurat lucrările de consolidare a acoperișului. Din păcate, turnul cu ceas încă nu se poate vizita dar dacă se vor continuă lucrările de refacere e posibil ca, în curând, să avem și această oportunitate.

Cetatea taraneasca de la Saschiz

Dar dacă ești un mare admirator al panoramelor satelor săsești, îți recomand să vizitezi vechea Cetate Țărănească, aflată în vârful dealului, cea care «apără» de secole satul :).

Cetate Țărănească Saschiz

Cetatea Țărănească a fost ridicată în 1347 și oferea poziția strategică pentru apărare împotriva atacurilor dar și ca “banca” a nobilimii (aceștia adapostindu-și averea aici), oferind un bun refugiu cetățenilor.
După 1945 cetatea a fost lăsată în paragină și a fost distrusă ușor, ușor, ca multe ale obiective turistice fie de necunoaște, fie de nepăsarea autorităților sau pur și simplu din răutatea oamenilor (furtul materialelor de construcție din vechile cetăți fiind o practică des întâlnită în perioada comunistă).

Cetate Țărănească Saschiz

Legenda spune că în apropierea vechii cetăți există o altă, construită undeva pe la 2500 ÎH, ocupată de către Uriașii ce aveau ca unică dorință ca liniștea absolută să fie păstrată în jurul zidurilor. Acei săteni care nu se conformau, erau sechestrați de Uriași.  Pentru a fi siguri că toată lumea va afla de « cererea » lor, ei au dat drumul sătenilor pentru a spune tuturor de existența Uriașilor.

Pentru a ajunge la cetate, dacă ești un bun drumeț, poți merge cam 1km pe jos, prin pădure, sau, dacă nu, poți lua mașina până aproape de poalele dealului și să faci doar câțiva păși.  Acum se mai pot admira doar zidurile vechi și trainice, lăsând la latitudinea vizitatorului puterea de a-și imagina felul cum arata înainte de distrugerea masivă.
Mi-a plăcut să ne plimbăm pe aleile sale, la adăpostul pomilor care cresc sălbatic în mijlocul zidurilor dar și să dăm binețe altor turiști, puțin triști, că un astfel de obiectiv e lăsat în voia timpului fără să se salveze cumva.

Saschiz

drumul catre Cetate Țărănească Saschiz

Cincșor– o  surpriză frumoasă

Biserica fortificata Cincșor

După ce văzusem cele 2 biserici fortificate de mai sus, ne-am hotărât să alegem alte obiective și să ne îndreptăm spre Cetatea Făgăraș așa că ne-am pus pe căutat cazare:).  Și tot ce a urmat din acest punct a fost una dintre cele mai faine chestii: Andrada’s Guest House (Andrada’s Guest House Soars) o pensiune din satul Șoars  (de care nici nu știam că există) ce ne-a dat șansa să ne pierdem ore întregi cu gura cascată pe dealurile dintre Brașov și Făgăraș, să găsim locuri pe care nu aveam pe lista.

Biserica fortificata Cincșor

Dar, mica pensiune din Șoars este o oază de liniște, unde te va întâmpina gazda, o doamnă drăguță, cu cafea proaspătă și chec, un gest care nu mai fusese făcut până acum pentru noi la vreo cazare . Ne-am lăsat bagajele în camera plăcut mobilată și am stat la vorba cu simpatica noastră gazdă, pornind apoi încântați către Făgăraș.

In drumul nostru, am găsit Biserica Fortificată de la Csinșor, ascunsă de ochii necunoscuților.

Biserica fortificata Cincșor

Ce mi-a plăcut cel mai mult: grădina aceea e invadată de culoare și de parfum de flori, ca un colț de rai, und ne-am pierdut mai mult de 1 oră doar fotografiind :).
Biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea, pe fundația vechiului lacaș de cult roman, de secol XIII, și este una dintre singurele care are 2 ziduri de apărare, astfel că pare un mic labirind pentru călătorul încă uimit.  De jur împrejurul bisericii există 4 turnuri de apărare dar doar unul dintre acestea se poate vizita, Turnul Slanei, în interiorul căruia găsești atârnate vechi povești & obiceiuri săsești.

Biserica fortificata Cincșor

Biserica fortificata Cincșor

Am părăsit zâmbind acest loc, încărcată cu o stare de bine fantastică, hotărâtă să mai descoperim locuri așa de faine în România :).

Biserica fortificata Cincșor

Left Menu Icon
TravelFunPassion