Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - ponturi

Organizarea vacanței la New York: sfaturi utile (1)

Nici nu știu cu ce să încep atunci cand vreau să vorbesc despre vacanța la NYC😊. Nu pot descrie toate zilele full într-o singură relatare așa că voi încerca să îți povestesc cum ne-am organizat noi și ce anume am face diferit.

Decizia de a merge la NYC a venit natural atunci când ne făceam planurile pentru 2019, a fost mai mult un vis al jumătății travelfunpassion dar am intrat repede în joc și m-am lăsat purtată de val. 

Obținerea Vizei :
Profilul online și plată :
Procesul pentru obținerea vizei ne-a cam zăpăcit, dat fiind că nu prea știam de unde să o apucăm. Așa că am apelat la colega mea de la Părinți Călători (Cum-se-obtine-viza-sua-pentru-copii-si-adulti-in-2018/ ) știind că ea documentase destul de bine procesul.  De la ea am aflat siteurile unde să ne facem profilul ( http://www.ustraveldocs.com ), cum să ne plătim taxa ( https://cgifederal.secure.force.com ) și ce documente să avem la noi.

În completarea detaliilor pe care le găsiți la ea în articol, aș vrea să iți povestesc de ceea ce ne-am lovit noi când am creat profilul pentru obținerea vizei.
Întrebările pe care le-am avut eu pe formularul D-160 (https://ceac.state.gov/genniv/) au fost total diferite de cele ale jumătății tfp, și nu mă refer la cele cu stagiul militar ci mă refer la cele legate de studii, țările anterior vizitate, planurile exacte pe care le aveam déjà făcute pe SUA.
Panicoasă din fire cum sunt😊 , am crezut că era ceva aiurea cu profilul unuia dintre noi si de aceea el a primit întrebări diferite sau invers .

E total normal ! Întrebările pot apărea aleatoriu, unele clar diferite în funcție de sex dar majoritatea sunt generate de răspunsurile pe care le oferim anterior. Tot procesul de completare al profilului online a durat cam o ora pentru fiecare dintre noi.

Plata:
Noi am plătit online cu ING, numărul de confirmare cu care te poți programa la interviu a venit după 12 ore de la plată. Am sunat de vreo 2 ori la ambasada SUA pentru a înțelege de ce nu se genera codul de confirmare 😊.

Să nu faci ca mine : așteaptă și vei fi informat pe mail că e ok aă îți alegi orarul preferat. Ne-am programat amândoi la următorul slot liber în sistem, la prima oră a dimineții astfel încât să evităm să ne luăm zi liberă de la muncă.
Ca și info, poți plăți și la bancă taxa de 160 de dolari pentru viză dar tot va dura cam 24 de ore până la confirmarea acesteia în sistemul celor de la ambasada, așa că tu alegi cum vrei să plătești.

Interviul :
Am ajuns cu 20 de minute mai devreme decât programarea inițială și ne-am așezat cuminți la coadă, înfruntând frigul crunt de ianuarie pentru o oră și jumtatea. Deși mă așteptăm să intrăm exact la ora stabilită, nu știu exact ce s-a întâmplat, dar am așteptat destul de mult până când ăm fost primiți în ambasadă.  Controalele sunt la fel ca cele de la aeroport (ține cont că nu ai voie cu ruscasc în spate la interviu).  Telefoanele trebuie închise total pe perioada interviului deși, sincer, nu a verificat nimeni acest lucru 😊.

După ce am trecut de controlul de securitate, am așteptat frumos să vină rândul numărului nostru, oferit de paznic, la intrarea în sala de interviuri. Pozele pe care le făcusem inițial acasă, necesare pentru a completa profilul online, nu au fost acceptate, așa că ne-am făcut altele la mașinuțele din incinta ambasadei, contra sumei de 20 de ron (atenție, nu acceptă decât cash și nu da restul 😊).
Am trecut pe la 3 ghișee, fiecare dintre funcționari ne-a pus întrebări despre motivul pentru care mergeam la NYC, și de când suntem împreună 😊 (aici a trecut testul jumătatea tfp, deși aveam dubii clare că știe exact data de când suntem împreună 😊).

Eu îmi făcusem enorm de multe scenarii în cap despre aceste interviuri dar totul a decurs simplu și destul de rapid, oricum cred că decizia este  déjà luată când ajungi la ghișeu pe baza profilului online. Ni s-a confirmat că vom primi viza, am lăsat pașapoartele acolo iar peste 48 de ore, acestea ne-au fost trimise acasă cu curierul (plătit la sosire cu taxa de 24 de ron de persoană).

Să nu faci ca mine: Înainte de interviu citisem multe articole, încercând să aflu ce documente să avem cu noi: diplome de la facultate, acte de la casă, fișa de salariu sau cv ul updatat.  Nu am avut nevoie de vreun document și le-am cărat efectiv degeaba. Am văzut la coadă că și alte persoane fuseseră la fel de paranoice ca și mine dar nu am vazut vreun funcționar să ceară documente adiționale.

Cazare și zbor :
Noi aveam la momentul interviului deja cazarea rezervată pe booking.com cât și biletele de avion cumpărate, ceea ce poate fi un risc dacă nu ți se oferă viza. Dar am fost siguri că nu ar avea motive reale să ne refuze așa că am decis să ne organizăm în avans.

Zborul :
Bilețele de NYC au reprezentat o cheltuială majoră pentru bugetul de vacanță dar nu atât de scumpe cum am fi crezut inițial.

Am ales să zburăm cu Air France de la București, cu primul zbor de dimineață, cu escală de 5 ore la Paris CharlesDeGaulle și de acolo să avem legătură către New York. Datorită orarului de zbor am reușit să ajungem al NYC la ora 16:30  și să avem timp să luăm și pulsul orașului înainte de a ne trânti în patul micuț de hotel.
Am colege care au zburat direct de la Paris sau Bruxelles cu bilete sub 300 de euro spre NYC însă am calculat cât ar costa un zbor până la respectiva destinație, plus o cazare și am ales o variantă « mai curată » direct de la București, chiar daca financiar ne-a dus puțin mai mult decât zborul din alte orașe mari din Europa.  Îți recomand același lucru dat fiind că oricum e destul de obositor și așa : 2 ore până la Paris, 4-5 ore escală (o minima de 3 ore e ok pentru o escală la Charles De Gaulle) și alte 7 ore jum până la NYC.

Cazarea :
Și nu e deloc ușor să spun că e scumpă, atât de scumpă că îmi venea să îmi schimb părerea despre organizarea acestei vacanțe, noroc că luasem déjà zborul 😊.
M-am uitat foarte mult pe AirBnb și acolo opțiunile sunt mult mai bune din punct de vedere financiar, atâta timp cât accepți să stai în Brooklyn sau New Jersey, unde poți găsi apartamente foarte cochete. La inceput alesesem această opțiune însă, în doi, nu e foarte rentabilă, pentru că vei avea un spațiu mare și frumos, dar suma tot frumușică va fi 😊. Plus că trebuia să calculăm minim 40/50 de minute de la o destinație la alta, asta dacă stația de metrou era aproape.  Inițial ne doream să mergem și cu fratele meu și, în această situație, ideea unui apartament era ideală, dar am renunțat apoi la ea.

Am ales o soluție puțin mai scumpă, cu condiții clar mai slabe dar care a intrat în top prin poziția sa : Riverside Tower Hotelhttps://www.riversidetowerhotel.com/ ), lângă râul Huston, cu un view panoramic către new Jersey, la 20 de minute de mers pe jos de cele mai importante atracții din Manhattan. Hotelul acesta are 2 stele, camerele sunt foarte mici dar au baie (curată) în cameră, recepție non stop (foarte amabile persoanele de aici) și cu o locație imbatabilă ce ne-a persmis să venit noaptea târziu, pe jos, de pe Broadway (cam 30 de minute). Acestea erau punctele forte, pe de altă parte camera era mega mică, holul învechit, ușile foarte apropiate astfel încât ne trezea alarma vecinilor , cu mobila uzată și o saltea cam inconfortabilă.  Dar plecam la prima oră a dimineții și ne intoarceam seara foarte târziu. Așa că minusurile au fost anulate de aceste aspecte, hotelul a fost exact ce ne trebuia, am avut așteptările corect setate de la început.

Important: Toată organizarea a durat cam 3 luni și jumătate, din momentul în care am cumpărat biletele. Noi nu aveam nici măcar pașapoartele atunci când am făcut acest pas, așa că toată “hârțogaria” a durat ceva. Tot înainte de plecare ne-am luat biletele la muzee, spectacole, am decis intinerariul și modul de transport în NYC. Dar despre toate acestea îți voi povesti în relatarea următoare 😊.

Statuia Libertatii
Statuia Libertatii
Brooklyn Bridge

Destinații de weekend: Ruselski Lom, Bulgaria

Suntem mari amatori de escapade în afara Bucureștiului, dacă se poate locații nu atât de aglomerate care să ne scape și de statul în traficul de pe Valea Prahovei :).  Vara, nu există dubii, o zbughim la mare (că deh, ce ar putea face doi constănțeni ?!) dar toamna și iarna e mai greu.

Sugestia de a pleca 2 zile la vecinii bulgari a venit de la o prietenă și a fost destul de greu să găsim o locație, aproape de graniță, pe care nu o văzusem încă.
Ruselski Lom a apărut pe radarul nostru iar partea amuzantă a fost că niciunul dintre noi nu știa nimic despre acest parc natural sau despre comorile ascunse aici, câteva aflate chiar  pe lista UNESCO.

Zona este cunoscută pentru bisericile săpate în piatră (patrimoniul UNESCO), cetatea Cherven & frumusețea naturală a întregului parc. Trebuie spus că se ajunge foarte ușor, la aproape intr-o oră și jumătate de București și, dacă ai noroc de drum liber în vamă, chiar mai puțin de atât.

Biserica în stâncă de la Basarbovo

biserica de la Basarbovo

Nu suntem noi prea religioși însă mereu ne dorim să vedem lăcașuri de cult mai ales dacă acestea au și o valoarea culturală deosebită. Despre biserica săpată în stâncă de la Basarbovo nu aveam multe informații dar a reprezentat o bună ocazie să aflăm ceva și despre istoria zonei. Ne-a ajutat teribil vremea de toamnă târzie, cu peste 17 grade și un soare lucitor, așa că urcușul pe stâncă a fost o plimbare mai mult decât plăcută.

biserica de la Basarbovo

biserica de la Basarbovo

Biserica se află în valea râului Russenski Lom și este singurul lăcaș de cult săpat în piatră, încă funcțional de pe teritoriul Bulgariei.  Stâncile de la Ruselki Lom ascund peste 40 de peșteri, în multe dintre acestea au fost, în trecut, bisericuțe.  Nu se știe exact când au apărut aceste biserici din stâncă dar se bănuiește că ar fi undeva prin secolul 4 sau 6 și au avut o istorie destul de tumultoasă, părăsite în perioada ocupației otomane în Bulgaria și repopulae în 1937.
Azi, biserica de la Basarbovo este foarte vizitată, în timpul scurtei noastre opriri am văzut numeroși turiști atât români cât și bulgari. La poalele stâncii se află un o biserică mult mai nouă, dar noi ne-am urcat direct către vechia chilie și am admirat pictura de pe pereți dar și unele obiecte lăsate că și exemplu de vremea vechilor călugări.

biserica de la Basarbovo

Pe lângă Biserica de la Basarbovo, mai există și biserica de la Ivanovo  cu picturi rupestre, pe care nu am mai trecut să o vedem deși știam că datează de prin secolul al XVII lea și din a fost inclusă, în 1979, pe lista monumentelor protejate de UNESCO.

Fortăreața de la Cherven

fortăreața de la Cherven

De la Basarbovo ne-am setat Waze-ul către cetatea de la Cherven despre care citisem că fusese centrul economic și cultural între secolele 12 și 14.

fortăreața de la Cherven

Drumul e plăcut, printre copacii deja îmbrăcați de toamnă, iar, de undeva din vârful dealului, se poate vedea întregul complex al cetății Roșii, așa cum îi se mai spune.  Legenda zice că, cel care stăpânea peste întreaga cetate, era împăratul Roșu, un conducător viteaz și neînfricat ce purta mereu o pelerină roșie:).
Noi am plătit 10 ron de persoană (dat fiind că nu aveam leva) și am cules informațiile necesare de pe panourile de la intrarea în cetate. Urcușul până la cetate este plăcut, te bucuri de panorama asupra satelor dimprejur, iar zidurile par destul de bine conservate, deși fortăreața a fost distrusă în perioada ocupației otomane, în secolul al XIVlea.

fortăreața de la Cherven

fortăreața de la Cherven

Cred că într-un alt anotimp peisajul ar fi fost și mai frumos, contrastul stâncilor și verdele pădurii sau apele învolburate ale râului Ruselski Lom ar fi creat un tablou impresionant. Dar noi, așa cum am spus, am fost în noiembrie și totul era deja acoperit de un galben tern.
Ne-am cocoțat pe ziduri, am urcat în turnul rămas încă în picioare și am făcut numeroase fotografii.  Am asemănat fortăreața de la Cherven cu Enisala, din Dobrogea, cu ceva mai mult buget ambele pot fi reconstruite și puse pe harta turismului european.

fortăreața de la Cherven

De la cetate am plecat spre cazare, un mic han, Black Stork (black-stork.com/new/en/ ) găsit la puțini km, în Nisovo, locație inspirată, dacă îți dorest să haimanalesti pe dealuri cu bicicletele. Noi am am luat bicilete de la cazare și am reușit să ne plimbăm, norocoși că nu erau așa multe mașini pe străzile micuțului sat.

Seara la Ruse

Ruse by night

Ruse by night

Cum în Nisovo nu prea ai ce face în afara statului la piscină sau cina de la restaurantul hotelului, cel mai bine e să îți faci un plan de plimbare:).  Deși sunt cam 30 de km între Nisovo și Ruse, noi am decis să dăm o tură și prin centrul orașului de la graniță.

Ruse by night

Trebuie să recunosc că nu mă așteptăm la prea multe de la aceasta dar am fost impresionată de centrul destul de cochet al orașului dar și de designul cafenelelor sau restaurantelor. Nu am avut prea mult timp și déjà se întunecase dar cred că Ruse are un anumit șarm, tipic orașelor aflate la malul Dunării.

Deci dacă vrei să te bucuri de aer liber, trekking, biking sau doar să mănânci ceva foarte gustos, Ruselski Lom este răspunsul:).

Cascada Kaya Bunar

A doua zi ne-am continuat vizita la Cascada Kaya Bunar & Veliko Trnovo dar acestea sunt alte povești de spus :).

Dacă vrei să știi mai multe despre destinațiile de weekend din Bulgaria, poți citi:

Veliko Tarnovo – orașul medieval dintre dealuri

Kaliakra & Balcic, frumusețe salbatică și istorie

Croația: Riviera Medulin, Pula & Vsar

Vacanța de vară de anul acesta a fost îndelung discutată, am plecat de la ideea unei excursii exotice dar ne-am schimbat cu doar o săptămână înainte cumpărării de bilete.  Așa că planul făcut repede și « pe genunchi » a dus la organizarea unei vacanțe relaxante și foarte odihnitoare…..în care am parcurs 4000 de KM în mașină 🙂

Pula Croatia

Voiam mare, voiam istorie, voiam ceva nou si…..mai ales ceva nu foarte scump. Primele 3 dintre cerințe au fost atinse dar cea de a patra s-a dovedit imposibil de respectat dat fiind că am ales Croația ;). Pentru că cei 3 din grup m-au lăsat pe mine să organizez (au realizat apoi ce mare greșeală făcuseră :) am pornit către Nordul Croației, să descoperim Peninsula Istriei și bogățiile ei.

Portul Pula Croatia

În comparație cu partea de Sud a Croației (Dubrovnik), Nordul e un pic mai auster și nu atât de glamorous însă orașe ca Pula îți arată că istoria nu a ocolit zona această și că, din cele mai vechi timpuri, romanii au colonizat această zonă, lăsându-și ampreta.

Croația e împânzită de autostrăzi așa că distanțe de sute de km se pot străbate în câteva ore lejer, așa cum aveam să aflăm de-a lungul vacanței. Peninsula Istria este destul de aproape de Italia (ea acoperind, de fapt, 3 țări : Croația, Slovenia & Italia, lucru pe care îl vei simți clar când vei cauta un post de radio decent: toate sunt exclusiv în italiană).

Medulin Croatia

Medulin & Plajele sale
Prima seară ne-am oprit în Medulin și am putut să văd dezamăgirea pe fețele prietenilor mei, căci acest orășel turistic nu are nimic « wow » în el iar faleza cuprindea fix câteva restaurante și …cam atât. Nu numai că restaurantul ales nu a avut cea mai buna mâncare și prețuri dar nici serviciile nu au fost prea ok. Așa că m-au apucat instant emoțiile că zona aleasă nu a fost cea mai indicată și că vacanța putea fi ruinată.
Nimic mai greșit : a doua zi, cu un soare tocmai plăcut ne-am luat micul dejun privind marea direct de la terasă și ne-am hotărât să scoatem tot ce e mai bun din aceste zile si….exact asta am făcut.

Ambrela Beach Medulin

Ambrela Beach : « acvariul » natural cu pești
Citisem că apa de la Ambrela beach a câștigat « steagul albastru « (blue flag) pentru claritatea și frumusețea sa așa că a fost prima pe care am poposit în acea zi.  Micuța plajă părea să dezamăgească și ea din cauza lipsei de nisip, a oamenilor tineri sau a șezlongurilor (le-am descoperit puțin mai târziu căci, deși le plăteai binișor, trebuia să le cari singur de la locul lor ).

Dar odată cu pășirea în apă am avut cea mai frumoasă surpriză, mai ales pentru niște iubitori de snorkeling ca noi. Erau atât de mulți pești peste tot încât aveam impresia că voi înota într-un imens și cristalin acvariu natural.  Deși plaja Ambrela a fost minunată pentru înot și apele sale, nu a reprezentat neapărat o atracție pentru distracție așa că, am hotărât să descoperim și alte locuri în aceeași zi.

Beach Cape Kamenjak
La Premantura, Cape Kamejak am ajuns la indicațiile unui localnic de la oficiul de turiști căci toată zona e împânzită de plajă și voiam una cu vibe tineresc, muzică și relaxare.  Și le-am avut pe toate, mai puțin apa cristalină și plină de pești de la Ambrela.

Plaja era cu pietriș fin (puține sunt cele cu nisip fin). Am înotat dar, cel mai mult, ne-am plimbat și am admirat pădurea care înconjura plaja și tinerii de toate naționalitățile, veniți la unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică tehno din Europa.

Fazana Beach

Fažana beach
Fažana este un sătuc pitoresc, situat foarte aproape de Pula, ideal să te relaxezi și să înoți. Aici am găsit o plajă mult mai apropiată de ideea de modernitate, cu șezlonguri, beach baruri și muzică în surdină. Cred că au fost cele mai lungi ore petrecute la soare, savurând Cocktails uri răcoritoare și încercând să ne facem planul de bătaie pentru următoarele zile de vacanță.

Aici am realizat cel mai tare că aveam prea puține zile la dispoziție și prea multe lucruri de făcut așa că am mai renunțat la plajă și innot, lăsându-le pentru Muntenegru.

Vsar & Pula = bijuterii in Peninsula Istria

Pula Croatia

Peninsula Istria e bogată în istorie și sunt atât de multe de văzut încât  cu greu am redus numărul orașelor la 2 și am renunțat atât la vizitarea parcurilor naturale cât și la excursiile lungi cu bărcuța închiriată.

Orașul Pula

Colloseum Pula – Croatia

Pentru majoritatea românilor numele crează zâmbete și ocheade amuzante dar italienii îl numesc, mai simplu, Pola, așa neputând fi confundat cu orașul cu același nume din Sardegna.

Plimbându-te pe străduțele înguste din Pula, vei găsi o îmbinare armonioasă a multor civilizații și culturi, rezultatul fiind un oraș elegant, cu străzi pietruite înguste și clădiri istorice, aflate într-o stare exceptioanală.

Piata centrala Pula, Croatia

Romanilor le-a plăcut atât de mult acest oraș, cu ieșire la mare, încât au construit un minunat amfiteatru, ce face concurență Colosseumului de la Roma.  Venețienii au văzut și ei potențialul acestui oraș cochet și l-au îmbogățit cu un arsenal militar impresionant, ce a ajutat clar în perioada ocupației austro-ungare, când portul a fost un important punct de legătură pentru armată, până în anii 1800.

Amfiteatrul Pula, Croatia

Amfiteatrul din Pula este unul dintre cele mai bine conservate din lume (locul 6 ca mărime) și are o capacitate de peste 20 000 de spectatori, motiv pentru care este încă e folosit pentru concerte și spectacole colosale.  Dar cum a fost posibil să se mențină într-o stare atât de bună de-a lungul secolelor și să scape de distrugere, ca cel din Roma, de exemplu ? Pentru că era utilizat și în perioada medievală de către cavaleri și pentru că populația a înțeles cât de important e să nu îl distrugă și să îl lase în picioare:).  

Ca și curiozitate, am aflat că subsolurile sunt încă intacte pentru a fi vizitate. Pe vremuri, pe aici treceau gladiatorii în drumul către arenă dar și animalele ce urmau să fie sacrificate în luptele aprige (acum e o expoziție cu amfore).

Templul lui August, Pula, Croatia

Templul lui Augustus se află în mijlocul unei piețe micuțe, cu fața către port, o clădire impozantă, ca marea majoritatea a celor de pe vremea romanilor și, în trecut, fusese încercuit de templele închinate lui Jupiter, Junon și Minerva.
Templul a fost parțial distrus în timpul celui de-al doilea rzboi mondial, când o bombă a căzut chiar lângă el, dar refăcut, în mare parte, astfel încât e imposibil să nu crezi că e identic cu cel de acum 2000 de ani . Acesta se poate vizita și găzduiește o mică expoziție, un pic prea ciudată pentru gusturile mele dar care merită, clar, văzută .
Plimbându-ne pe străduțele din Pula am aflat că mare parte dintre clădirile antice sunt încă îmbrăcate în gresia originală, de pe vremea romanilor. (așa da rezistență, aș spune:))

În rest, bucură-te de oraș, de viața vibrantă de noapte, cu spectacole ce țin până în zori, de restaurantele cu meniuri apetisante (și prețuri pe măsură) sau de berea băuta alături de statuia lui James Joyce, aflată în clădirea în care scriitorul obișnuia să predea engleză.

Vsar, Croatia – Portul

Vsar
Aflasem despre Vsar că este o adevărată bijuterie a penisulei Istria și că este recunoscut pentru restaurantele sale, unde poți gusta adevărate preparate croate:).

Portul Vsar

Și așa ne-am decis să conducem, într-o seară, 40 de km din Pula și să admirăm un apus extraordinar în micul port croat.
Am ajuns în momentul cel mai magic dinainte de apus, acel golden hour (oră de aur) a fotografiei, bucurându-ne de culorile caselor amplasate la 54 de metri deasupra mării dar și atmosfera extrem de romantică.

Și că tot vorbim de romantism, se zice că Giacomo Cassanova a vizitat Vsar de nenumărate ori, lăsând în urmă multe domnițe înlăcrimate. Atât de multe îi datorează orășelul ăsta pietruit personajului, încât, în fiecare an, aici se organizează Festivalul Cassanova, pentru a-l celebra pe cel mai faimos amant italian:) (undeva pe la sfârșitul lui iunie, dacă te interesaza să te întâlnești cu sosiile sale moderne pe străzi).

Tot în Vsar am avut parte și dea cea mai savuroasă cină din Croația, cu mult peăte și un view frumos către portul în care erau ancorate numeroase iahturi (arătându-ne situația financiară a celor ce veneau să se cazeze în fostul sătuc pescăresc croat ).

Dar excursia noastră în Croaia a constat și într-o frumoasă plimbare în parcul natural de la Plivnice (LacuriLe Plitvice-paradisul croat ) sau o lecție de istorie vie pe zidurile medievale ale cetății Dubrovnik despre toate acestea, vom povești într-o relatare ulterioară :).

Cetăți medievale și legendele lor: Făgăraș & Hunedoara

Se pare că în vara asta am pornit într-o descoperire frumoasă a locurilor speciale din România.  Și spun acest lucru uitându-mă la cardurile cu sute de fotografii de prin weekendurile noastre spontane pe drumuri care îți tăie respirația (Transalpina și Transfăgărășan), de la bisericile fortificate Viscri, Saschiz si Cincsor sau din elegantul târg moldovenesc ca și Turist în Moldova: Iași

Încerc să îți povestesc câte puțin din fiecare destinație dar nu știu niciodată cu care să încep dat fiind că toate mă fac să zâmbesc știind că sunt atât de multe locuri mișto în țara asta și am atât de puține zile de concediu (care se împart în mod egal și cu călătoriile din afara hotarelor).

Azi vreau să îți descriu 2 cetăți medievale ce au luat parte la multe evenimentele istorice din ultimele secole și care , încă, mai fascinează prin arhitectura și stilul lor.  Fiecare dintre cele 2 e învăluită în mister și fiecare are o legendă atribuită:).

Cetatea Făgărașului

Dacă nu știai încă, anul trecut, Cetatea Făgărașului a fost votată de către site-ul celor de la Hopper (un site dedicat pasionaților de travel) că fiind ce de-al doilea cel mai fain castel din lume:). E adevărat că a fost în mare competiție cu mult mai cunoscutul castel german, Neuschwanstein, așa că este o mare mândrie că a ieșit pe locul doi :).

Istoria cetății începe undeva pe la 1291, fiecare oraș având propria fortificație pentru a fi autentificat. Ceea ce a făcut-o cunoscută în țara, încă de la prima atestare, este locația strategică ce îi permitea să fie la intersecția drumurilor ce tăiau Țara Românească și Transilvania.  Datorită poziției dar și a frumuseții sale, Mihai Viteazu a făcut-o « cetatea sa de scaun » (oferindui-o ca și dar soției sale)  iar Mihail Apafi o va transformă în capitala Transilvaniei.

Ceea ce trebuie să știi este că cetatea aceasta nu a fost niciodată cucerită deși, de-a lungul vremii, au avut loc peste 15 asedii asupra ei iar în perioadă comunistă, între 1948-1960, a fost folosită aă și închisoare pentru dizidenți.

Există o legendă ce a devenit cunoscută odată cu « renumele » cetății : un obiect vechi de tortură, extrem de temut în perioadă medievală, numit Fecioară de Fier. Metoda era cruntă și dădea rezultate: condamnatul săruta icoana Fecioarei Măria, lipită de o statuie de lemn, simpla atingere făcea ca zeci de cuțite să iasă automat și să îl străpungă pe bietul om.

Mecanismul era atât de bine calculat încât, în momentul în care cuțitele îl înjunghiau pe « nenorocit », o trapă se deschidea și trupul neînsuflețit era sfârtecat de alte lame ascuțite și aruncat direct în apa ce înconjura zidurile de apărare.

Azi, cetatea, găzduiește un muzeu al Țării Făgărașului cu 30 de expoziții la interior și una la exterior. Fiecare sală are o temă aparte și, pășind agale, poți cunoaște Istoria Făgărașului dar și a domeniilor vecine. Plimbarea prin acest muzeu este că o lecție vie de istorie  a cătații celei mai bine conservate din România.

Mi-a plăcut cetatea și mi-au plăcut mult camerele cât și grijă pentru întreținerea acestora (toți vizitatorii primeau botoși de unică întrebuințare de pus peste incalatri) și m-a încântat în mod deosebit Sala Tronului cât și colecția de artefacte.

Cetatea de la Hunedoara

După ce treci munții și ajungi în inima Ardealului, vei putea vizita o altă cetate medievală extrem de frumoasă, cea care reprezintă inima unui oraș întreg : Cetatea Corvinilor de la Hunedoara.  Prima atestare istorică a acesteia a fost prin secolul al XIV-lea,fiind fortificația militară a orașului, iar din 1440 a devenit « casa » lui Ioan de Hunedoara, cel care avea să o transforme într-un dintre cele mai frumoase castele.

Castelul acesta tronează în mijlocul orașului, un simbol al rezistenței în fața istoriei, elegant și mareț. Frumosul monument arhitectural a fost supus mai multor acțiuni de reabilitare de-a lungul secolelor, fiecare venind cu un alt stil astfel că, azi, există o îmbinare armonioasă între gotic, renascentist & baroc.

Odată intrat de porțile de lemn pătrunzi într-o curte interioară încadrată de turnuri de apărare, o lume plină de legende și de povești care îți sunt spuse la fiecare pas, pe plăcuțe atent inscripționate. Două dintre legende mi-au rămas în minte : cea a fântânii și cea a corbului.

Legendă Corbului de dezvăluie originea numelui familiei Corvinilor. Se spune că Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a avut o relație cu Elisabeta, o fată din țara Hategului, și că din această poveste de dragoste interzisă s-a născut Iancu de Hunedoara. Pentru a acoperi umele acestei iubiri, Sigismund a cerut căsătoria Elisabetei cu un bărbat oarecare din Hațeg dar, conștient fiind de fiul născut, i-a dăruit un inel de aur pentru a putea să îl recunoască în viitor.  Iancu era viteaz și, atunci când un corb a încercat să îi fure darul de la tatăl sau, a tras cu arcul și și-a apărat inelul.  Regele, Sigismund, a aflat de fapta fiului și a decis ca simbolul familiei să devină Corbul cu inel în cioc și descendenții să se cheme Corvini.

Legenda Fântânii ne arată evenimentele care au dus la construcția fântânii de peste 30 de metri din centrul curții interioare.  Într-o perioadă foarte secetoasă, Iancu de Hundedoara a cerut săparea unei fântâni și a oferit ca și recompensă eliberarea celor 3 sclavi care aveau să găsescă apă. Dat fiind că, săpăturile au durat 15 ani, Iancu de Hunedoara, a decetat și soția sa nu și-a respectat promisiunea făcută sclavilor. Înainte de a fi omorâți, sclavii au avut o ultima dorință : să scrie ceva pe peretele fântânii, ceva ce avea să rămână ca și simbol peste veacuri.  Hasan, cel care se presupune că a scris inscripția,in secolul al XIVlea, a spus simplu « apă ai, suflet nu ai » referindu-se la încălcarea promisiunii inițiale a stăpânului.

Castelul Huniazilor trebuie vizitat nu atât pentru legende dar și pentru exemplul pe care îl dă prin rezistență, renovare dar și utilizarea sa (pentru atragerea de fonduri) pentru filmări ale diferitelor filme românești sau internaționale.

Există și un mare minus….lângă castel, poate la fel de mare, se ridică o monstruozitate de hotel ce va lua fața minunatului monument….o crimă arhitecturală, dacă aș putea să spun așa, aspru criticată de istorici și specialiști dar ….atunci când politicul nu ține cont decât de bani nimic nu mai contează:( . Am citit câteva articole în ziare și știu că este un scandal enorm cu acel hotel dar…cu toate acestea el se construie ște indiferent cât de urât este și cum strică imaginea secularului castel.

Perioada medivală a fost mereu învăluită în mistere și legende și mie îmi place să citesc, să încerc să mi le închipui în contextul zidurilor înalte, fortificate, din zilele noastre. Oare câte povești ar putea spune acestea, unele dintre ele nescrise încă în cărțile de istorie.?!

Atât Cetatea Făgărașului cât și Castelul Covinilor se ridica la nivelul oricăror alte monumente din Europa și merită numărul mare de turiști străini ce le pătrund porțile …si mereu sunt încântați de cât de faine sunt, ce peisaje dezvăluie și, mai ales, ce evenimente au găzduit de-a lungul timpurilor.

Te invit să le vizitezi și să ne spui și nouă părerea ta 🙂

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ții-a plăcut povestea noastră.

Biserici fortificate Transilvania: Viscri, Cincșor & Saschiz

Cincsor

Transilvania a fost mereu o parte foarte dragă mie, asta și pentru că, în copilărie, stăteam mult prin zona Sighișoarei și, la maturitate, mi-am făcut un obieci de a da mereu o fugă prin aceste zone.

Transilvania a fost extrem de bine marketată pentru turism atât pentru bisericile fortificate cât și pentru originile lui Dracula și fost propulsată pe harta turismului național și internațional. Am fost surprinsă să văd cât mulți străini se perindau pe vechile drumuri de pământ din satele săsești, cât de mulți fotografi petrec ore întregi pentru a prinde cadre impresionante pe dealurile transilvănene și cât de mulți bloggeri abia așteapta să scrie despre una dintre destinațiile sale.

Saschiz

Partea interesantă e că tot unii străini au reușit ceea ce nu reușise Ministerul Turismului ani de-a rândul, să scrie și să vorbească despre Transilvania și să aducă atât de mulți oaspeți de prin toate colțurile lumii: Prințul Charles, Discovery, bloggari de top etc.

Viscri – pasiunea românească a Prințului Charles

Biserica Fortificata Viscri

Satul Viscri este cunoscut în toată Europa prin prisma dragostei pe care i-o poartă Prințul Charles, acela care poate fi des văzut pe ulițele prăfuite, zâmbind călduros sătenilor uimiți de originea sa nobilă:). El este cel care a cumpărat o casă aici și de atunci satul a fost pus pe lista oricărui împătimit de călătorii europene.

Viscri

Majoritatea caselor păstrează încă arhitectura și modelul coloristic al vechilor sași și, pentru a proteja acest lucru în fața modernizărilor agresive, se dau fonduri pentru a reface acest locuințe în linia vremurilor.

Așa că, atunci când ajungi la Viscri, după un drum greoi de țara ce face viață grea oricărei mașini ce nu este de teren, ai impresia că te-ai teleportat în trecut, într-un sat 100% săsesc, cu case vopsite în culori vii și săteni ce poartă costume populare.

Biserica Fortificata Viscri

În mijlocul satului se află bijuteria arhitecturală a zonei: Biserica Fortificată, ascunsă de ochii privitorilor, într-o curte mare, plină de copaci, protejată de zidurile groase vopsiteîn alb.
Biserica a intrat în 1990 în patrimoniu UNESCO și de atunci se face conservarea celor 2 turnuri, 2 bastioane și a drumului de acces.

Biserica Fortificata Viscri

Muzeul din Biserica Fortificata Viscri

Biletul de intrare e 10 ron și acoperă și vizitarea micilor camere transformate în muzeu etnografic cât și urcarea în turnul bisericii pentru a avea o viziune clară a frumuseților naturale ce o înconjoară. Zidurile albe, flori colorate, oameni uimiți cum un edificiu de secol XIII se menține atât de bine, toate acestea îți vor crea imaginea pe care ne-a lăsat-o nouă Viscri în vara lui 2018:).

Biserica Fortificata Viscri

Pentru că am vrut să trăim o experiență autentică, am decis să luăm și prânzul la Viscri 33, un restaurant liniștit în mijlocul pensiunii cu același nume. Citisem atât de mult despre acest loc încât am decis că e musai să mergem și noi aici:).  Restaurantul arată impecabil, chelnerii sunt foarte amabili, m-am învârtit prin fiecare colțisor pentru a face poze și nimeni nu s-a plans:).

Viscri33

Saschiz- cetatea țăraneasca și a uriașilor

Biserica fortificata Saschiz

Înainte de a îți povesti despre Saschiz și legendele sale, o să îți spun despre cazarea noastră: o veche casă săsească, reamenajată, mobilată cu piese vechi, tipic săsești și cu atmosferă de vacanță.

Pension Cartref  (Pension Cartref Saschiz)  se află chiar lângă Biserica fortificată și d-na de acolo este o persoană jovială, care ne-a așteptat răbdătoare până la ora 22 :00, când am ajuns noi, obosiți de prin pelegrinarile obișnuite. Mi-a plăcut « camera unchieșului «, unde am fost cazați, cu mobilele sale albastre și cu podeaua de lemn masiv, păstrată în formă originală.

Biserica fortificata Saschiz

Saschiz

Saschizul, ca și Viscri, a devenit cunoscut, în principal, datorită Prințului Charles, care, îndrăgostit de meleagurile transilvănene, și-a făcut un obicei din a veni foarte des pe aici.  Satul este și el în Patrimoniul UNESCO din 1999, prima apariție a acestuia, în istorie, fiind în documentele de la 1309. Ceea ce merită menționat e că în vechea biserică fortificată încă se mă țin slujbe, oamenii admirând enorm acest edificiu de secol XV.
Biserica se vizitează de la 10:00 (cu excepția zilei de marți) și ofera o curte plină de verdeață dar și posibilitatea de a te urca în pod și a vedea felul cum s-au desfășurat lucrările de consolidare a acoperișului. Din păcate, turnul cu ceas încă nu se poate vizita dar dacă se vor continuă lucrările de refacere e posibil ca, în curând, să avem și această oportunitate.

Cetatea taraneasca de la Saschiz

Dar dacă ești un mare admirator al panoramelor satelor săsești, îți recomand să vizitezi vechea Cetate Țărănească, aflată în vârful dealului, cea care «apără» de secole satul :).

Cetate Țărănească Saschiz

Cetatea Țărănească a fost ridicată în 1347 și oferea poziția strategică pentru apărare împotriva atacurilor dar și ca “banca” a nobilimii (aceștia adapostindu-și averea aici), oferind un bun refugiu cetățenilor.
După 1945 cetatea a fost lăsată în paragină și a fost distrusă ușor, ușor, ca multe ale obiective turistice fie de necunoaște, fie de nepăsarea autorităților sau pur și simplu din răutatea oamenilor (furtul materialelor de construcție din vechile cetăți fiind o practică des întâlnită în perioada comunistă).

Cetate Țărănească Saschiz

Legenda spune că în apropierea vechii cetăți există o altă, construită undeva pe la 2500 ÎH, ocupată de către Uriașii ce aveau ca unică dorință ca liniștea absolută să fie păstrată în jurul zidurilor. Acei săteni care nu se conformau, erau sechestrați de Uriași.  Pentru a fi siguri că toată lumea va afla de « cererea » lor, ei au dat drumul sătenilor pentru a spune tuturor de existența Uriașilor.

Pentru a ajunge la cetate, dacă ești un bun drumeț, poți merge cam 1km pe jos, prin pădure, sau, dacă nu, poți lua mașina până aproape de poalele dealului și să faci doar câțiva păși.  Acum se mai pot admira doar zidurile vechi și trainice, lăsând la latitudinea vizitatorului puterea de a-și imagina felul cum arata înainte de distrugerea masivă.
Mi-a plăcut să ne plimbăm pe aleile sale, la adăpostul pomilor care cresc sălbatic în mijlocul zidurilor dar și să dăm binețe altor turiști, puțin triști, că un astfel de obiectiv e lăsat în voia timpului fără să se salveze cumva.

Saschiz

drumul catre Cetate Țărănească Saschiz

Cincșor– o  surpriză frumoasă

Biserica fortificata Cincșor

După ce văzusem cele 2 biserici fortificate de mai sus, ne-am hotărât să alegem alte obiective și să ne îndreptăm spre Cetatea Făgăraș așa că ne-am pus pe căutat cazare:).  Și tot ce a urmat din acest punct a fost una dintre cele mai faine chestii: Andrada’s Guest House (Andrada’s Guest House Soars) o pensiune din satul Șoars  (de care nici nu știam că există) ce ne-a dat șansa să ne pierdem ore întregi cu gura cascată pe dealurile dintre Brașov și Făgăraș, să găsim locuri pe care nu aveam pe lista.

Biserica fortificata Cincșor

Dar, mica pensiune din Șoars este o oază de liniște, unde te va întâmpina gazda, o doamnă drăguță, cu cafea proaspătă și chec, un gest care nu mai fusese făcut până acum pentru noi la vreo cazare . Ne-am lăsat bagajele în camera plăcut mobilată și am stat la vorba cu simpatica noastră gazdă, pornind apoi încântați către Făgăraș.

In drumul nostru, am găsit Biserica Fortificată de la Csinșor, ascunsă de ochii necunoscuților.

Biserica fortificata Cincșor

Ce mi-a plăcut cel mai mult: grădina aceea e invadată de culoare și de parfum de flori, ca un colț de rai, und ne-am pierdut mai mult de 1 oră doar fotografiind :).
Biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea, pe fundația vechiului lacaș de cult roman, de secol XIII, și este una dintre singurele care are 2 ziduri de apărare, astfel că pare un mic labirind pentru călătorul încă uimit.  De jur împrejurul bisericii există 4 turnuri de apărare dar doar unul dintre acestea se poate vizita, Turnul Slanei, în interiorul căruia găsești atârnate vechi povești & obiceiuri săsești.

Biserica fortificata Cincșor

Biserica fortificata Cincșor

Am părăsit zâmbind acest loc, încărcată cu o stare de bine fantastică, hotărâtă să mai descoperim locuri așa de faine în România :).

Biserica fortificata Cincșor

Turist în Moldova: Palatul Cuza Ruginoasa și Castelul Sturza Miclăușeni

Ne place să descoperim locuri noi și aventura noastră de 15 august a început cu Iași (Turist în Moldova: Iași) și s-a încheiat cu satele săsești din Transilvania.  Însă drumul din Moldova către Saschiz ne-a oferit surprize frumoase: la 50 de km de Iași se află două castele încărcate de istorie, cu arhitectură specială și povești transmise pe viul grai moldovenesc.

Aveam un traseu de 600 de km de parcurs pe drumurile țările (alea naționale căci în partea aia de Românie nu există nici măcar o porțiune de autostradă) și greu ne-a fost să decidem unde să ne oprim și ce anume să mai vizităm, atât de multe de făcut și atât de puțin timp

Castelul Sturza Miclăușeni

Dar să îți spun ce ne-a plăcut cel mai mult din weekendul din Moldova, ceea ce ne-a creat speranța că cineva va investi la aducerea la viață a vechilor case și castele uitate ale domnitorilor, că cineva va găsi un buget să pună locurile astea pe harta turismului internațional (lucru clar reușit cu bisericile fortificate din Transilvania).

Palatul Cuza de la Ruginoasa

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Ruginoasa se află cam la 50 de km de Iași, într-un sătuc curat a cărui mare atracție este Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, cunoscut și că « locușorul său de nebunii » .

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a aparținut, inițial, la 1804, familiei Sturza și întregul domeiu de la Ruginoasa a fost pentru 200 de ani strâns legat de numele acesteia. Încă de la intrarea pe porțile mari, de lemn, vei fi suprins de arhitectura neo-gotică, de curtea mare, plină de verdeață și flori, de cele 2 sănii de lemn ce îl plimbau pe Cuza.

Dar palatul acesta micuț, o casă de vară pentru boierii moldoveni, ascunde multe povești de amor, multe drame, adevărate file de poveste.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Să începem: se spune că prima dramă desfășurată pe domeniul de la Ruginoasa a aparținut Logofătului Costache Sturza, care și-a ascuns aici soția, pe frumoasa, Marghiolița Ghika-Comănesti, de ochii îndragostitului boier Nicolae Roznovanu.  Acesta din urmă, a plecat cu oamenii săi să o elibereze pe Marghiolița din « închisoarea “ soțului său, și au fugit împreună să se căsătoarească în Bucovina:).
Întristat și neconsolat de fuga soției cu boierul, Costache Sturza a lăsat palatul în paragină iar în 1862 îl va vinde lui Alexandru Ioana Cuza, cel care îl și va pune pe picioare, oferindu-i frumusețea de odinioară.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Cea care a transformat palatul într-o « casă » este soția domnitorului, Elena Cuza, cea care s-a ocupat integral de mobilarea și aranjarea camerelor după ultimele tendințe ale modei.  Doamna Cuza a decis să îi înfieze pe cei doi fii ilegitimi ai lui Cuza, pe care îi va crește și educa pe domeniul de la Ruginoasa. Aici s-a născut chiar și Gheorghe I Bratianul, cunoscutul istoric, din legătura nurorii lui Cuza cu Ionel Brătianu. 

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a cunoscut și alte povești de « cap și spadă » moldovenească ce l-au pus pe harta bârfelor locale, dispărând apoi, aproape în totalitate în timpul celui de-al doilea război mondial (fiind situat chiar pe linia frontului). In perioada comunistă a fost folosit ca și depozit sau ca și grajd,  căci tare le plăcea comuniștilor să distrugă tot ce mai rămăsese din lunga istorie boierească a locurilor:(.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa – Scara interioara (doar aici se pot face fotografii)

Ne-am plimbat printre camerele elegant mobilate, admirând obiecte ce aparținuseră familiei Cuza, citind liniștiți   tăbliile cu explicații, care puse împreună, explicau întreaga istorie a locului.

În spatele palatului se află și mormântul lui Cuza, acolo fiind îngropat inițial, mult mai târziu rămășițele fiindu-i mutate în mai multe locuri, până când au ajuns la Curtea de Argeș.

Am părăsit locul mândri că s-a investit în refacerea sa, că s-au găsit fonduri pentru pe a moderniza acest muzeu dedicat lui Cuza & familiei sale; sperând cumva (sper că nu degeaba) la acțiuni similare și pentru alte locații istorice din Moldova.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Situat pe domeniul Sturza, în mijlocul pădurii, castelul uimește, de la început, prin arhitectura sa neo-gotică și elegantă, tipică boeirilor.  Intrarea în castel se face la ore fixe, fiind conduși de un ghid, pasionat de povestea familiei Sturza (biletul e 15 ron).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul arată impecabil pe dinafară, pare că ascunde comori nebănuite și că undeva, cineva, l-a protejat de-a lungul vremii de blesteme.  Dar nu, nu este deloc așa:  înăuntru vei vedea o încercare timidă de a păstra cât se poate urmele marilor bogății ale familiei, semne timide că pe acolo s-au perindat secole de istorie ale unei familii care și-a pus ampreta asupra dezvoltării Moldovei.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Domeniul Sturza se află sub protecția Mitropoliei Moldovei și există un proiect de restaurare a interioarelor, proiect estimat că va dura…….10 ani.  Trebuie să fie făcut cu bani de la Mitropolie și ceva lucrări au fost începute (pivnițele și camerele servitorilor, de afară, transformate în mini hotel).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Cred că, restaurat, castelul asta va arunca Moldova pe harta de interes turistic european, e impresionant cum fiecare cameră are un design diferit, cum pe holurile largi erau biblioteci cu mii de explare unicat, cu geamuri ce dau către bătrânul copac de gincobiloba.  Ghidul a spus că arhitecții ce l-au construit au studiat îndelung castelele din Bavaria dat fiind că acesta pare “rupt” direct de pe harta Germaniei și strămutat în parcul cu tentă englezească de peste 40 de hectare de la Miclăușeni.

Castelul Sturza de la Miclăușeni – urmele incendindiului ce a distrus tavanul

George Sturza și soția sa, Maria Ghica, au transformat vechiul castel într-o operă de artă, îmbogățind și colecția de cărți rare ale familiei (biblioteca însuma undeva la 60 000 de exemplare). Din spusese ghidului am aflat că acestea s-au pierdut de-a lungul vremii: fie soldații ruși ce ocupaseră castelul, după al doilea război mondial, au ars minunatele exemplare ca să se încălzească, fie sătenii le-au furat una câte una și au făcut opinci din coperțile de piele și hârtie de împachetat din filele prețioase. Asta nu poate decât să ne demonstreze că uneori spiritul practic și incultura pot distruge bogății inestimabile ale unui popor.
În zilele noastre mai există doar câteva dintre cărțile aparținând colecției Sturză și se află sub protecția Mistropoliei sau în muzeele din București.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Interiorul muzeului reprezintă încă o bijuterie prin picturile, puține, murale salvate (multe distruse în timpul incendiului din anii ’60) și lambriurile de lemn lucrate de către un maestru german. Se încearcă recuperarea cat mai multor obiecte furate în perioada comunistă (unele donate chiar de către nepoții sătenilor ce le luasem inițial) și, odată restaurat castelul, o să îi putem vedea mai bine valoarea.

Castelul Sturza de la Miclăușeni este mult mai cunoscut decât palatul Cuza de la Ruginoasa, asta și pentru că se organizează numeroase evenimente pe domeniul sau: baluri care să refacă atmosfera anilor 1900, festivaluri meșteșugărești sau spectacole pentru copii.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Acum că ți-am povestit toate acestea, te las să descoperi frumusețea celor două castele de unul singur, waze-ul te va conduce cu încredere la locația lor:).

Piatra Neamt

Cu greu ne-am despărțit de peisajele și obiectivele turistice ale Moldovei: am bifat palate uitate, superbul drum de la Cheile Bizaului, Lacul Roșu, indreptandu-ne catre  dealurile line ale Transilvaniei.

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ți-a plăcut povestea noastră.

Piatra Neamt

Turist în Moldova: Iași

Palatul culturii Iasi

În mini vacanța de 15 august ne-am tot gândit unde să fugim din București, ne știți déjà, nu prea ne place să stăm acasa:).

Și cum toată lumea pleaca la mare sau la munte, ne-am hotărât să facem un city break în…Iași :). Moldova este o parte din România care nu s-a aflat mai deloc pe radarul meu de călătorie și am decis să încercam ceva nou, mai ales că fusese și foarte lăudată în ultima perioadă .

Drumul:
De la București am făcut cam 6 ore cu 2 opriri micuțe, drumurile sunt bune și nu am avut dificultăți.  Însă zona Moldovei este clar defavorizată pentru turism dat fiind că nu există o autostradă și se circulă pe drumuri naționale, uneori îngreunate de tiruri sau ambuteiaje.  Dar asta se tot discută și se tot discută dar cumva nu este pe lista de priorități a niciunei guvernări de la 1990 încoace:(.

Cazarea:
Am ales direct de pe booking bazându-ne pe review uri și locație și nu ne-a dezamăgit absolut deloc: Prestige Hotel ( https://www.booking.com/hotel/ro/residence-copou.ro.html), elegant, într-o veche casă de pe la 1800, renovată în linia vremii.  Ceea ce trebuie spus este că doamna de la recepție ne-a așteptat până la 11 noaptea deși vila (aparthotel) nu are recepție non-stop și ne-a primit frumos, dându-ne o cameră mai mult decât spațioasă cu geamurile către grădină.  Vila se afla la câteva minute de parcul Copou, într-un cartier liniștit unde zgomotul e dat doar de torsul pisicilor leneșe:).

Bulevardul Stefan cel Mare – Iasi

Iași : surpriza verii 2018
Încă de când am ajuns am fost surprinși de faptul că era foarte animat, deși era miezul nopții . Ne-am oprit în fața Palatului Culturii Iași. Am dat o tură și pe bulevardul Ștefan Cel Mare și ne-am dat seama că următoarea zi avea să fie încărcată și că vom avea multe de văzut:).

1. Palatul Culturii

Palatul culturii Iasi

Ne-am început ziua cu vizita la Palatul Culturii într-o atmosferă sportivă, dat fiind că în parcul din fața acestuia aveau loc diferite activități în aer liber cu traineri profesioniști, se alerga la maraton și toată lumea era plină de o energie super pozitivă și activă.

Ne-a impresionat arhitectura deosebită a palatului, acesta fiind construit pe locul fostei Curți Domnești, avariată de-a lungul timpului de numeroase incendii, astfel că a trebuit reconstruit totul de la zero. Noua clădire impunătoare a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea si lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi pe perioada primului război mondial.

Am aflat, cu uimire, că în planurile inițiale ale arhitecților Palatul trebuia să fie cu 365 de camere, câte una pentru fiecare zi a anului, dar s-au limitat, până la urmă doar la 298  (bine că nu a trebuit să le vizităm pe toate că trebuia să îmi petrec cel puțin câteva zile în Iași).

Palatul culturii Iasi

Palatul culturii din Iași este sediul mai multor muzee ce ne întroduc în arta și istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri, lăsând-ne să ne imaginăm frumusețile care se ascundeau sub boltele sculptate frumos.
Pentru fiecare dintre muzee ( Muzeul Etnografic Moldova, Muzeul de istorie al Moldovei, Muzeul de artă & Muzeul Științei și Tehnicii) există un preț separat al biletului de intrare (16 RON) dar, odată ajunși în interior, am hotărât să vedem tot ce se putea vedea așa că am luat biletul cumulativ: 40 RON.

Muzeul de Istorie Palatul culturii Iasi

Cel mai mult mi-a plăcut Muzeul de Istorie al Moldovei și cel al Artei: colecția păstrând atât tablouri ale pictorilor români (Luchian, Grigorescu, Tonitza) dar și internaționali (Rubens, Albert Decker). Este frumos să te plimbi pe holurile largi, să admiri scara cu sculpturi dantelate, să pornești pe pașii modei din anii de glorie ai României (obiecte aparținând lui Kogalniceau sau Cuza fiind expuse în Muzeul de Istorie).

Muzeul Etnografic Palatul culturii Iasi

Muzeul de Arta Palatul culturii Iasi

2. Bulevardul Ștefan cel Mare

Bulevardul Stefan cel Mare Iasi

Am aflat că Bulevardul Ștefan cel Mare făcea parte din Ulița Mare, așa cum era numită zona în timpurile de demult (din care făcea parte și parcul Copou) și am admirat Clădirea Primăriei cât și cele două biserici ce au pus Iașiul Modern pe harta turismului religios (Biserica 3 ierarhi și Catedrala cu a sa Sf Parascheva) dar, mai ales, eleganța clădirilor, curățenia străzilor, politețea trecătorilor, totul făcându-mă să mă gândesc că sunt în orice alt oras turistic european.

Biserica 3 Ierarhi Iasi

Ne-am fi dorit să vizităm Teatrul Vasile Alecsandri dar acesta era închis și l-am lăsat pe lista noastră pentru o următoare vizită (căci da, Iașiul merită și o a două șansa turistică).

Teatrul Vasile Alecsandri

Biserica 3 ierarhi

Chiar dacă nu ești o persoană religioasă rupe-ți din timpul tău și o scurtă vizită în cele 2 simboluri ale Moldovei: Catedrala Mitropoliei (complexul exterior e chiar frumos amenajat și am avut norocul de a ajunge mult mai devreme decât autocarele cu evlavioși). Din punct de vedere fotografic vei avea câteva cadre chiar frumoase dar nu voi insista prea mult pe temă asta.
Ca și metiune negativă, este faptul că în Biserica 3 ierarhi (unde programul respectă siesta italiană cu pauză între 1 și 3 ) nu am avut voie să fotografiem înăuntru. Și dacă în mod normal respect aceste mențiuni și le înțeleg atât timp cât sunt explicate ok, aici am reușit doar să îmi ridic tensiunea pentru că « domnul de la lumânări » interzicea fotografiatul doar cu aparatură profesionistă (cei cu telefonul își făceau treabă nestingheriți). Am întrebat dacă există o taxa de foto specială și, bineînțeles nu avea, doar că le plăcea să creadă că dacă faci cu telefonul e mai « religios » decât cu un DSLR (ps: evident că nu aș fi folosit blitzul).

Catedrala Mitropoliei Iasi

Prânzul l-am luat la una dintre terasele de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și deși, un pic piperate prețurile, am savurat încântați o salată de vinete « ca la mama acasă » și un borș moldovenesc autentic, totul îndulcit de cei mai savuroși papanași din ultimul timp. Asta că să închei într-o notă pozitivă nervii acumulați la faza cu fotografierea :).

Catedrala Mitropoliei Iasi

3. Bojdeuca lui Creangă

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Am crescut cu poveștile lui Creangă și blondă fiind, primeam de mică celebrul citat « Ieși, copile cu părul bălai afară și râde la soare» așa că nu puteam rata vechea casă țărănească unde au fost scrise toate        « Amintirile din copilărie » ale autorului.  Am avut parte de un ghid pasionat de poveștile lui Creangă și care își presara relatările cu citate din cărțile acestuia, spuse cu o voce caldă și glumeață.
Așa am aflat că aici a trăit Creangă anii săi de glorie, aici și-a scris cunoscuta operă, aici a stat la taifas în serile lungi de vară cu Eminescu și tot aici, din păcate, și-a dat și ultimul suflu de viață.

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Căsuța este mică și adună numeroase obiecte ce au aparținut fie lui Creangă sau Tincuței (femeia ce i-a fost mereu aproape).
Muzeul închide la ora 17 :00 așa că ar trebui să ajungi cu măcar 40 de minute înainte, nu de alta dar îți zic sigur că o să îți placă mult s i vei vrea să te bucuri puțin de mediul care i-a inspirat pe Creangă și Eminescu (aici a scris « Seara pe deal »).

Bojdeuca lui Creangă Iasi

4.  Parcul Copou

Parcul Copou

Parcul Copou

Parcul Copou se afla lângă hotelul în care ne-am cazat și am luat-o ușurel la pas, ca doi moșuleți, către cunoscutele alei ale parcului unde se retrăgea uneori Eminescu să scrie (Teiul lui Eminescu se află în centru). Ceea e ar trebuie să știi e că parcul a fost deschis în 1834 și Mihail Sturza a cerut amenajarea celor  peste 10 hectare.

Parcul Copou

Parcul pare o zonă dedicată culturii ieșene dat fiind că de jur împrejurul său, pe gard, apar menționări istorice ale personalităților orașului dar și evenimente culturale importante.

Parcul Copou

Aleile sunt multicolore, pline de flori frumos mirositoare ce te vor face să pierzi cel puțin câteva ore admirându-le  (eu am înnebunit jumătatea travelfunpassion încercând să pozez toate florile din parc, în timp ce urmăream fotografia perfectă a unei albine:).

5. Centrul comercial Palas

Stai, ce ? Un centru comercial pe lista mea de recomandări ?!

Știu că și ție ți se pare cel puțin ciudat dar este adevărat că zona centrului comercial din Iași merită toată atenția unui turist.

În primul rând locația: se află în fața Palatului de Cultură, există numeroase zone verzi unde aleargă copii, se organizează evenimente culturale, se relaxează oamenii pe spațiul verde.

Zona întreagă pare « un oraș în oraș » și întregul concept arhitectural a aprimit și numele de « Bulding of the year” în Europa de Est.  Nouă ne-a plăcut să savuram o înghețată, să ne odihnim lângă fântâni și să mergem la un teatru în aer liber.
Ne-am fi dorit să mergem la o piesă la Teatrul Vasile Alecsandri dar cum era în plină vacanță de vară, am optat pentru Amfiteatrul Palas, la piesă «Eu nu contez” cu Marian Rilea în distribuție. A fost o experiență interesantă căci nu mai mersesem la teatru în aer liber și m-am bucurat să îl văd pe Marian Rilea jucând.

Cam atât am putut face noi într-o zi și jumătate în Iași:).  Data viitoare ne vom organiza mai bine: vom ține cont că majoritatea muzeelor închid la 16 :00 și că Biblioteca Universității Tehnice, pe care ne-o doream să o vedem, nu e deschisă în weekend.

În rest: am mai văzut Castelul Sturza de la Miclauseni & Palatul Cuza de la Ruginoasa (dar poveștile astea le voi spune în următoarea relatare).

Dacă îți place intinerariul nostru, urmărește-ne și pe Facebook Travelfunpassion Instagram & Youtube Travelfunpassion.

Left Menu Icon
TravelFunPassion