Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - ig_romania

Gura Portiței – Raiul sălbatic din Dobrogea

Gura Portitei – cazarea

Odată cu venirea primăverii am început să colindăm iar prin Dobrogea noastră dragă.

Așa că, a doua zi de Paște, am pornit spre un loc despre care am tot auzit povești și pe care îmi doream să îl descopăr : Gura Portiței, Jurilovca.

Mulți îmi povestiseră că e o localiatate mică, pescărească unde se poate mânca un borș de pește demențial.

Plaja de la Gura Portitei

Bineînțeles că nu toate ies așa cum  plănuiești inițial, așa că borșul de pește a rămas să fie bifat într-o altă vizită. Am căutat o barcă să ne ducă până la Gură Portiței, locul care,  în ultimii anii, a fost vizitat de către cei care își doresc o experiență a mării…altfel :).

Plaja de la Gura Portitei

Dar de ce la Gura Portiței ?

Portul de la Gura Portitei

Este un sat de vacanță izolat de apele lacului Golovița, cu acces foarte limitat pe uscat (barcangiul spusese că drumul a fost închis de ceva vreme și oricum era accesibil doar cu mașini de teren), semn că, pentru o încă bună perioadă de vreme, locul acesta va rămâne cam singura plajă virgină a litoralului românesc.  Păi cum litoral la Lac?  păi da, că apele lacurilor Razim, Sinoe & Golovița se varsă în Marea Neagră și așa ni se oferă accesul la fâșia de plajă îngustă și liniștită.

Încă de când am intrat în micul port de la Gura Portiței m-au impresionat căsuțele de vacanță vopsite în albastru și alb, tipic lipovenești (asta și pentru că unul dintre locurile mele preferate de la Muzeul Satului din București este exact modelul casă bătrâneasca de la Jurilovca).

Plaja de la Gura Portitei

Cum eram totuși entuziasmată să descopăr plaja, am pornit direct acolo pentru a face poze cu pescăruși, nisip, scoici și cu oamenii frumoși care mă însoțeau. Am zăbovit cam oră oră și jumate, spre disperarea barcangiului care ne aștepta și care pariase cu nu avem ce face mai mult de 30 de minute. Well….el nu știa ce nebuni suntem noi cu pozele și cu vietățile sălbatice astfel încât să căutăm sub fiecare piatră, scoică și mușuroi de furnici . Am « fugărit » până și doi șerpi de apă, curioși ce căutau ei eșuați pe nisipul fierbinte:).

Plaja de la Gura Portitei
Casute la Gura Portitei

Am intrat în zona protejată unde am văzut pentru prima dată în viață mea o fâșie de plajă acoperită în totalitate de cochilii cu formă perfectă.  Odihnindu-se la soare, cateva zeci de pescăruși plictisiți, au fost treziți la viață doar de zumzetul aparatului foto.
Aș vrea să pot spune că liniștea de la Gura Portiței era spartă doar de râsetele noastre și de cântecul păsărilor dar…..si alți turiști avuseseră aceeași idee ca și, noi și în scurt timp, plaja se umpluse de tineri.

Nu am găsit cunoscutul restaurant deschis dar ne-am bucurat de cozonacul pus la pachet și de cele câteva banane, mâncate pe malul mării.

Pelican la Jurilovca

Pe drumul de înapoiere l-am rugat pe barcangiu să oprească pentru a urmări și vreo câțiva pelicani, dar poate data viitoare voi avea și inspirația să îi focalziez cum tebuie atunci când îi pozez …graba strică treaba asta e clar.

Pelican la Jurilovca

În portul din Jurilovca există o limbă de pământ, printre apele lacului, umbrită de stufăriș, unde se ascund lebede, porumbei și pelicani…..toti « vânați » conștiincios  de noi, cu unicul scop de a fi imortalizați “pe peliculă”.

Ne-am învârtit puțin prin sat și am căutat și cetatea de la Argamum (Orgame),  cea care a rămas pe lista noastră pentru o vizită uterioară, goniți fiind de foamea care ne dădea tarcoale…se pare că acel cozonac nu fusese suficient pentru cei toți 4 hoinari.

Dacă ți-a plăcut povestea noastră, te rog să ne urmaresti si pe Facebook  & Instagram (@Travelfunpassion).

Din seria Dobrogea noastră:

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Enisala; cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea; frumusețea naturală – partea I

Adamclisi – incursiune în istoria dobrogeană

Adamclisi era în copilăria mea locul principal în care se organizau excursii cu școala. În ultimii ani am tot auzit că s-au făcut îmbunătățiri și că începe să arate chiar bine și că atrage ceva turiști, așa că nu puteam rata șansa să vedem cum arată monumentul copilăriei noastre:).

Am rezervat un weekend întreg pentru a redescoperi Dobrogea ( Dobrogea – frumusețea naturală – partea I) am reușit să atingem câteva obiective ca Enisala  ( Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean) Adamclisi & Histria. Cum despre Enisala deja am povestit în toamnă și am recomandat-o tuturor ca o destinație foarte faină în opririle către mare, azi vă voi spune câte ceva despre Monumentul & Cetatea de la Adamclisi.

Află povestea impresionantă a monumentuluil triumfal Tropaeum Traiani

Monumentul de la Adamclisi

Am ajuns la Adamclisi într-o zi frumoasă de toamnă și am rămas impresionați de numărul mașinilor parcate în fața porților ce deschideau drumul către acest monument unic în lume. Eu fusesem ultima dată în 2012 și atunci părea totul părăsit și murdar și în paragină, imagine total schimbată astăzi. Au existat ceva fonduri europene investite pentru refacerea și menținerea monumentului, folosite cu exces de zel, dacă ne gândim că marmura aceea era atât de albă și curată încât uitai instant că avea peste 1900 de ani vechime:).

,Monumentul de la Adamclisi

În primul rând trebuie spus că multe persoane încurcă cetatea de la Adamclisi cu monumentul ridicat după bătăliile daco-române.  Acesta din urmă a fost ridicat în jurul anilor 106/ 109 pentru a reaminti dacilor de lupta pierdută în favoarea romanilor în 102.

Curtea Monumentului de la Adamclisi

În curtea de lângă monument am găsit un paznic, pasionat de istorie, care oferea și informații mai ceva decât un ghid profesionist. Pot spune că era ca o enciclopedie deschisă a Adamclisiului și a fost o plăcere să aflu povestea acestui loc de la un adevărat cunoscător.

DEsene sculptate la Monumentul de la Adamclisi

Așa am aflat că monumentul a fost ridicat după bătălia de la Tapae, castigată de romani după multe zile de atac, astfel că, împăratul Traian, dorind să mulțumească vitejilor săi ostași, a cerut să se construiască un simbol al acestor lupte. El a cerut ca acesta să fie ridicat de Apolodor din Damasc, arhitectul care proiectase și podul peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin. Cu toate acestea, Apolodor din Damas a rămas în istorie cunoscut mai ales datorită Columnei și Forului lui Traian de la Roma.

Inițial complexul era format dintr-un monument, un altar pe care erau scrise numele celor 3800 de soldați romani morți în luptă și un mausoleu dedicat unui ofițer superior.

Prima încercare de  reconstruire a monumentului a fost în 1977 și  s-au folosit câteva desene vechi, astfel că putem spune, forma actuală e una ipotetică și cât de cât similară cu cea originală. Se spune că singurele elemente păstrate au fost scările de la baza formei cilindrice, restul bucăților de piatră fiind folosite în timpurile străvechi de către locuitori pentru construcțiile casnice.

Mie mi-a plăcut mult să încerc să urmăresc povestea ce apare spusă pe fiecare lespede ce înfățișa momente din timpul aprigei lupte.

Despre mormântul care e « ascuns » în spatele monumentului am aflat că ar fi aparținut unui mare general dar, din păcate, e slăbuț semnalizat și are forma unei mari…gropi de gunoi:). Încă am încredere că așa cum fondurile europene au fost folosite să se aranjeze monumentul , ele vor fi direcționate și către acest mormânt .

Caută piesele originale în Muzeul Adamclisi

Monumentul de la Adamclisi

Mai sus spuneam că multe blocuri din piatră din construcția inițială au fost luate de localnici și utilzate la lucrările din gospodărie astfel că în 1977 monumentul era o ruină totală. Atunci, la inițiativa arhitecților și al presiunea regimului care își dorea să aniverseze 100 de ani de la Unire, multe din piesele identificate în casele celor din Adamclisi au fost recuperate și expuse în Muzeul din sat.

Din păcate nu am putut să îl vizităm din cauza faptului că se reface și e închis pe o perioadă nedeterminată.  Sunt foarte curioasă ce este expus acolo și ce putem afla nou despre această construcție ce e încă învăluită în mister.

Citind câte ceva despre monumentul de la Adamclisi am găsit câteva controverse legate de anul în care a fost ridicat dar și de cei care au inițiai construcția sa. Există o polemica destul de intensă între istorici și Dacomani, primii susținând varianta oficială cu Împăratul Traian ca inițiator și ceilalți susținând că, de fapt, acest monument e mult mai vechi decât invazia romanilor.

Dar cum nu avem informații suficiențe pentru varianta dacomanilor, cred că ar trebui să o credem pe cea inițială și oficială.

Pleacă în cautarea vechilor relicve din cetatea Adamclisi

Cetatea de la Adamclisi

Așa cum spuneam, mulți confundă cetatea Adamclisi cu monumentul Tropaeum Traiani și după ce se opresc la cel din urmă, uită să continue călătoria încă 10 minute pentru a descoperi ruinele celei mai mari așezări romane de pe teritoriul Dobrogei. Această a fost construită după razboiele romane, cam în aceeași perioadă cu monumentul, pentru a adăposti soldații rămăși în Dobrogea.

Marea dezvoltare a cetății a venit după invazia goților, când împăratul Constantin cel Mare a cerut reconstruirea sa din temelii.

Sistem de canalizare la Cetatea de la Adamclisi

Trebuie să spun că nu mai ajunsesem niciodată până la ruinele cetății, căzând și eu în capcana primei opriri la Monument deși, de multe ori, mă întrebam ce e cu zidurile acelea imense de jur împrejurul satului.

Am rămas uimită când am ajuns la situl archeologic, atât de starea bună în care se aflau ruinele cât și de faptul că ne-am putut bucura de câteva ore singuri printre « martorii » atâtor secole de istorie. Efectiv pot spune că m-am încărcat de energie printre Bazilica Forensis (basilica civilă) & Bazilica Cisternă, încercând să îmi imaginez viața « modernă » a romanilor, municipiul Tropaeum Traiani fiind atât de dezvoltat încât avea, la acea vreme, propiul sistem de canalizare.

Chiar dacă Dobrogea înseamnă mare și plajă și soare pentru majoritatea, nu uita că locul acesta e o sursă inestimabilă de istorie și cultură. Nu ezita să descoperi vechile cetăți, să te pierzi printre vestigii și să descoperi cât mai multe din civilizația străveche.

Zidurile cetatii de la Adamclisi
Left Menu Icon
TravelFunPassion