Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - experience_romania

DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (1) – PALATUL BRUKENTHAL

Anul 2020 nu a fost clar unul benefic pentru călătorii dar după ce s-au mai relaxat regulile, am început să visam să o luam iar la drum. Aventurile de peste hotare nu mai erau o opțiune așa că ne-am îndreptat ochii către Romania și obiectivele sale turistice.

Orageria – Palatul Brukenthal

Dat fiind că pentru travelfunpassion, 2020 a fost totuși un an cu realizări personale , doream să sărbătorim cumva și să ne alegem cazari mai « Altfel » decât ceea ce alegem în mod normal. Am fost uimiți să vedem cate variante sunt de la cele mai elegante (conace, palate) la căsuțe în copac sau corturi glam. Nu am fost foarte originali și am ales să plecam în august, așa că toate aceste opțiuni s-au diminuat din cauza cererii foarte mari 😊.

Aveam fix o săptămână de concediu și am făcut un traseu de sâmbăta până sâmbăta pentru a evita aglomerația, un traseu lung care străbătea munții dar care ne-a condus către cele mai frumoase zone ale tarii: am pornit din Avrig, de la Palatul Brukenthal (https://www.palatulbrukenthalavrig.ro/), unde am petrecut o întreagă zi de sâmbăta, relaxați, plimbandu-ne și pregătindu-ne pentru celelate sute de km de străbătut.

Următoarea oprire am făcut-o în Maramureș, într-o căsuță tradițională, pentru 3 zilei, continundu-ne vacanța în Bucovina și ale sale mănăstiri, cu o cazare într-o casa muzeu, de peste 120 de ani, și am încheiat în Slănic Moldova, printre izvoare și vechi conace părăsite. A fost un maraton de condus pe drumurile, nu foarte performante ale României, dar , uneori, cu peisaje impresionate și multe experiențe.

Brukenthal  Avrig – o noapte la Palat

Orageria – Palatul Brukenthal

Am vrut să ne începem concediul în mod chill, de fapt asta a fost ideea pe parcursul celor 7 zile – lucru deloc tipic noua și spiritului aventurier dar nah…unele lucruri se mai schimba și se prioritizeaza diferit.

Domeniul Bruckenthal a devenit “casă” noastră pentru o seară și e fain de petrecut o zi maxim doua, chiar. Orașul Avrig nu are o oferta foarte mare de turism dar e curat și plăcut pentru plimbări lungi și relaxante.

Parcul Brukenthal

Aceast domeniu a aparținut lui Samuel von Brukenthal și a fost reconstruit în 2011, respectând planurile inițiale, și inclus în circuitul turistic. Principala atracție este Orangeria, cea care oferă atât camere de cazare cât și un elegant restaurant sau terasa extrem de plăcuta pe timpul verii. Noi am avut o camera la parterul clădirii, foarte spațioasă, curată, relaxantă și cu mobilier ce îmbină perfect clasicul cu modernul .

Parcul din curtea palatului Brukenthal

Baronul de Brukenthal este cunoscut, mal ales, datorită Muzeulului de artă din Sibiu dar și pentru de vasta sa colecție de artă. Palatul de vară din Avrig al lui Samuel von Brukenthal a fost construit în 1771 iar arhitectul ales a fost Johann Eberhard Blaumann, stilul arhitectural fiind cel baroc. Familia Brukenthal nu s-a putut bucură prea mult de proprietate, fiind vândută de nenumărate ori. Din păcate, lucru acesta și-a pus ampreta asupra stării de degradare a Palatului. Din 1948 proprietarul a devenit statul român, iar din 1999 Fundația Samuel von Brukenthal a cumpărat domeniu, refăcându-l în formă actuală.

Palatul Bruckental – cladirea veche

Palatul, principala clădire, ce încă mai are nevoie de renovări serioase, se află pe o terasă înaltă de unde se poate admira întregul parc și domeniu. Amenajate sunt câteva camere pentru distracția turiștilor: muzeul obiectelor săsești, camera cu costume tipice vremurilor ce pot fi probate de către vizitatori. Noi ne-am amuzat teribil probând costumele ce fac parte din recuzita de film, admirând obiecte vechi cu tradiție în muzeu și făcând plimbări lungi în parcul extrem de bine îngrijit.

Muzeul obiectelor traditionale – Palatul Brukenthal
Muzeul obiectelor traditionale – Palatul Brukenthal

Orașul Avrig este destul de micuț, și un pic adormit dar curat , cu oameni zâmbitori și dornici să te ajute. Am vizitat Biserica Veche Ordotoxa , pe afară , căci era tarziu și totul închisese dar și Biserica fortificată Evanghelică.

Muzeul costumelor de film- Palatul Brukenthal

Biserica Veche Ortodoxă a fost construită în anul 1762, are un părculeț chiar drăguț de jur împrejur, unde poți găsi și mormântul lui Gheorghe Lazăr în curte.

Biserica Veche Ortodoxa- Avrig

Biserica Evanghelică se află în spatele porților mari de la stradă, deși nu e un program scris afară, puteți încerca doar să o deschideți, un clopoțel va suna și un custode simpatic vă veni să vă ghideze pașii. Grădina din față e parcă din povești, îngrijită de bătrânel, care ne-a ghidat pașii în biserică , povestindu-ne că aceasta va intra în reconstrucție în 2021 și că, actualmente, mai sunt doar câteva familii de rit evanghelic care mai vin la slujba.

Biserica Evanghelica – Avrig

Biserica a fost construită în secolul 13 în stil romanic, cu ziduri groase fortificate și o poartă semicirculară iar în interior te impresionează o orgă veche, și băncuțele frumos aranjate ce își așteaptă credincioșii de secole întregi 😊. Noi am petrecut câteva minute chiar plăcute în răcoarea pereților groși și vechi, o adevărată oază în comparația cu canicula de afară  😊.

Biserica Evanghelica – Avrig

Seara noastră s-a încheiat cu un dans în parc, căci la piscină, de lângă Orangerie, era o petrecere, așa că am profitat că se auzea muzică până la fântâna arteziană, ne-am și distrat un pic dar am savurat și un desert delicios la terasa. Micul dejun la Palat a fost ok, aș spune că mai sunt chestii de îmbunătățit (calitatea cafelei in principal) dar acest sfat l-aș avea pentru întregul meniu din restaurant, care nu excelează cu nimic.

Din Avrig am pornit către Viseul de Sus, pregătiți să descoperim celebrele frumuseți maramureșene 😊.

Cetăți medievale și legendele lor: Făgăraș & Hunedoara

Se pare că în vara asta am pornit într-o descoperire frumoasă a locurilor speciale din România.  Și spun acest lucru uitându-mă la cardurile cu sute de fotografii de prin weekendurile noastre spontane pe drumuri care îți tăie respirația (Transalpina și Transfăgărășan), de la bisericile fortificate Viscri, Saschiz si Cincsor sau din elegantul târg moldovenesc ca și Turist în Moldova: Iași

Încerc să îți povestesc câte puțin din fiecare destinație dar nu știu niciodată cu care să încep dat fiind că toate mă fac să zâmbesc știind că sunt atât de multe locuri mișto în țara asta și am atât de puține zile de concediu (care se împart în mod egal și cu călătoriile din afara hotarelor).

Azi vreau să îți descriu 2 cetăți medievale ce au luat parte la multe evenimentele istorice din ultimele secole și care , încă, mai fascinează prin arhitectura și stilul lor.  Fiecare dintre cele 2 e învăluită în mister și fiecare are o legendă atribuită:).

Cetatea Făgărașului

Dacă nu știai încă, anul trecut, Cetatea Făgărașului a fost votată de către site-ul celor de la Hopper (un site dedicat pasionaților de travel) că fiind ce de-al doilea cel mai fain castel din lume:). E adevărat că a fost în mare competiție cu mult mai cunoscutul castel german, Neuschwanstein, așa că este o mare mândrie că a ieșit pe locul doi :).

Istoria cetății începe undeva pe la 1291, fiecare oraș având propria fortificație pentru a fi autentificat. Ceea ce a făcut-o cunoscută în țara, încă de la prima atestare, este locația strategică ce îi permitea să fie la intersecția drumurilor ce tăiau Țara Românească și Transilvania.  Datorită poziției dar și a frumuseții sale, Mihai Viteazu a făcut-o « cetatea sa de scaun » (oferindui-o ca și dar soției sale)  iar Mihail Apafi o va transformă în capitala Transilvaniei.

Ceea ce trebuie să știi este că cetatea aceasta nu a fost niciodată cucerită deși, de-a lungul vremii, au avut loc peste 15 asedii asupra ei iar în perioadă comunistă, între 1948-1960, a fost folosită aă și închisoare pentru dizidenți.

Există o legendă ce a devenit cunoscută odată cu « renumele » cetății : un obiect vechi de tortură, extrem de temut în perioadă medievală, numit Fecioară de Fier. Metoda era cruntă și dădea rezultate: condamnatul săruta icoana Fecioarei Măria, lipită de o statuie de lemn, simpla atingere făcea ca zeci de cuțite să iasă automat și să îl străpungă pe bietul om.

Mecanismul era atât de bine calculat încât, în momentul în care cuțitele îl înjunghiau pe « nenorocit », o trapă se deschidea și trupul neînsuflețit era sfârtecat de alte lame ascuțite și aruncat direct în apa ce înconjura zidurile de apărare.

Azi, cetatea, găzduiește un muzeu al Țării Făgărașului cu 30 de expoziții la interior și una la exterior. Fiecare sală are o temă aparte și, pășind agale, poți cunoaște Istoria Făgărașului dar și a domeniilor vecine. Plimbarea prin acest muzeu este că o lecție vie de istorie  a cătații celei mai bine conservate din România.

Mi-a plăcut cetatea și mi-au plăcut mult camerele cât și grijă pentru întreținerea acestora (toți vizitatorii primeau botoși de unică întrebuințare de pus peste incalatri) și m-a încântat în mod deosebit Sala Tronului cât și colecția de artefacte.

Cetatea de la Hunedoara

După ce treci munții și ajungi în inima Ardealului, vei putea vizita o altă cetate medievală extrem de frumoasă, cea care reprezintă inima unui oraș întreg : Cetatea Corvinilor de la Hunedoara.  Prima atestare istorică a acesteia a fost prin secolul al XIV-lea,fiind fortificația militară a orașului, iar din 1440 a devenit « casa » lui Ioan de Hunedoara, cel care avea să o transforme într-un dintre cele mai frumoase castele.

Castelul acesta tronează în mijlocul orașului, un simbol al rezistenței în fața istoriei, elegant și mareț. Frumosul monument arhitectural a fost supus mai multor acțiuni de reabilitare de-a lungul secolelor, fiecare venind cu un alt stil astfel că, azi, există o îmbinare armonioasă între gotic, renascentist & baroc.

Odată intrat de porțile de lemn pătrunzi într-o curte interioară încadrată de turnuri de apărare, o lume plină de legende și de povești care îți sunt spuse la fiecare pas, pe plăcuțe atent inscripționate. Două dintre legende mi-au rămas în minte : cea a fântânii și cea a corbului.

Legendă Corbului de dezvăluie originea numelui familiei Corvinilor. Se spune că Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a avut o relație cu Elisabeta, o fată din țara Hategului, și că din această poveste de dragoste interzisă s-a născut Iancu de Hunedoara. Pentru a acoperi umele acestei iubiri, Sigismund a cerut căsătoria Elisabetei cu un bărbat oarecare din Hațeg dar, conștient fiind de fiul născut, i-a dăruit un inel de aur pentru a putea să îl recunoască în viitor.  Iancu era viteaz și, atunci când un corb a încercat să îi fure darul de la tatăl sau, a tras cu arcul și și-a apărat inelul.  Regele, Sigismund, a aflat de fapta fiului și a decis ca simbolul familiei să devină Corbul cu inel în cioc și descendenții să se cheme Corvini.

Legenda Fântânii ne arată evenimentele care au dus la construcția fântânii de peste 30 de metri din centrul curții interioare.  Într-o perioadă foarte secetoasă, Iancu de Hundedoara a cerut săparea unei fântâni și a oferit ca și recompensă eliberarea celor 3 sclavi care aveau să găsescă apă. Dat fiind că, săpăturile au durat 15 ani, Iancu de Hunedoara, a decetat și soția sa nu și-a respectat promisiunea făcută sclavilor. Înainte de a fi omorâți, sclavii au avut o ultima dorință : să scrie ceva pe peretele fântânii, ceva ce avea să rămână ca și simbol peste veacuri.  Hasan, cel care se presupune că a scris inscripția,in secolul al XIVlea, a spus simplu « apă ai, suflet nu ai » referindu-se la încălcarea promisiunii inițiale a stăpânului.

Castelul Huniazilor trebuie vizitat nu atât pentru legende dar și pentru exemplul pe care îl dă prin rezistență, renovare dar și utilizarea sa (pentru atragerea de fonduri) pentru filmări ale diferitelor filme românești sau internaționale.

Există și un mare minus….lângă castel, poate la fel de mare, se ridică o monstruozitate de hotel ce va lua fața minunatului monument….o crimă arhitecturală, dacă aș putea să spun așa, aspru criticată de istorici și specialiști dar ….atunci când politicul nu ține cont decât de bani nimic nu mai contează:( . Am citit câteva articole în ziare și știu că este un scandal enorm cu acel hotel dar…cu toate acestea el se construie ște indiferent cât de urât este și cum strică imaginea secularului castel.

Perioada medivală a fost mereu învăluită în mistere și legende și mie îmi place să citesc, să încerc să mi le închipui în contextul zidurilor înalte, fortificate, din zilele noastre. Oare câte povești ar putea spune acestea, unele dintre ele nescrise încă în cărțile de istorie.?!

Atât Cetatea Făgărașului cât și Castelul Covinilor se ridica la nivelul oricăror alte monumente din Europa și merită numărul mare de turiști străini ce le pătrund porțile …si mereu sunt încântați de cât de faine sunt, ce peisaje dezvăluie și, mai ales, ce evenimente au găzduit de-a lungul timpurilor.

Te invit să le vizitezi și să ne spui și nouă părerea ta 🙂

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ții-a plăcut povestea noastră.

Turist în Moldova: Iași

Palatul culturii Iasi

În mini vacanța de 15 august ne-am tot gândit unde să fugim din București, ne știți déjà, nu prea ne place să stăm acasa:).

Și cum toată lumea pleaca la mare sau la munte, ne-am hotărât să facem un city break în…Iași :). Moldova este o parte din România care nu s-a aflat mai deloc pe radarul meu de călătorie și am decis să încercam ceva nou, mai ales că fusese și foarte lăudată în ultima perioadă .

Drumul:
De la București am făcut cam 6 ore cu 2 opriri micuțe, drumurile sunt bune și nu am avut dificultăți.  Însă zona Moldovei este clar defavorizată pentru turism dat fiind că nu există o autostradă și se circulă pe drumuri naționale, uneori îngreunate de tiruri sau ambuteiaje.  Dar asta se tot discută și se tot discută dar cumva nu este pe lista de priorități a niciunei guvernări de la 1990 încoace:(.

Cazarea:
Am ales direct de pe booking bazându-ne pe review uri și locație și nu ne-a dezamăgit absolut deloc: Prestige Hotel ( https://www.booking.com/hotel/ro/residence-copou.ro.html), elegant, într-o veche casă de pe la 1800, renovată în linia vremii.  Ceea ce trebuie spus este că doamna de la recepție ne-a așteptat până la 11 noaptea deși vila (aparthotel) nu are recepție non-stop și ne-a primit frumos, dându-ne o cameră mai mult decât spațioasă cu geamurile către grădină.  Vila se afla la câteva minute de parcul Copou, într-un cartier liniștit unde zgomotul e dat doar de torsul pisicilor leneșe:).

Bulevardul Stefan cel Mare – Iasi

Iași : surpriza verii 2018
Încă de când am ajuns am fost surprinși de faptul că era foarte animat, deși era miezul nopții . Ne-am oprit în fața Palatului Culturii Iași. Am dat o tură și pe bulevardul Ștefan Cel Mare și ne-am dat seama că următoarea zi avea să fie încărcată și că vom avea multe de văzut:).

1. Palatul Culturii

Palatul culturii Iasi

Ne-am început ziua cu vizita la Palatul Culturii într-o atmosferă sportivă, dat fiind că în parcul din fața acestuia aveau loc diferite activități în aer liber cu traineri profesioniști, se alerga la maraton și toată lumea era plină de o energie super pozitivă și activă.

Ne-a impresionat arhitectura deosebită a palatului, acesta fiind construit pe locul fostei Curți Domnești, avariată de-a lungul timpului de numeroase incendii, astfel că a trebuit reconstruit totul de la zero. Noua clădire impunătoare a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea si lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi pe perioada primului război mondial.

Am aflat, cu uimire, că în planurile inițiale ale arhitecților Palatul trebuia să fie cu 365 de camere, câte una pentru fiecare zi a anului, dar s-au limitat, până la urmă doar la 298  (bine că nu a trebuit să le vizităm pe toate că trebuia să îmi petrec cel puțin câteva zile în Iași).

Palatul culturii Iasi

Palatul culturii din Iași este sediul mai multor muzee ce ne întroduc în arta și istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri, lăsând-ne să ne imaginăm frumusețile care se ascundeau sub boltele sculptate frumos.
Pentru fiecare dintre muzee ( Muzeul Etnografic Moldova, Muzeul de istorie al Moldovei, Muzeul de artă & Muzeul Științei și Tehnicii) există un preț separat al biletului de intrare (16 RON) dar, odată ajunși în interior, am hotărât să vedem tot ce se putea vedea așa că am luat biletul cumulativ: 40 RON.

Muzeul de Istorie Palatul culturii Iasi

Cel mai mult mi-a plăcut Muzeul de Istorie al Moldovei și cel al Artei: colecția păstrând atât tablouri ale pictorilor români (Luchian, Grigorescu, Tonitza) dar și internaționali (Rubens, Albert Decker). Este frumos să te plimbi pe holurile largi, să admiri scara cu sculpturi dantelate, să pornești pe pașii modei din anii de glorie ai României (obiecte aparținând lui Kogalniceau sau Cuza fiind expuse în Muzeul de Istorie).

Muzeul Etnografic Palatul culturii Iasi

Muzeul de Arta Palatul culturii Iasi

2. Bulevardul Ștefan cel Mare

Bulevardul Stefan cel Mare Iasi

Am aflat că Bulevardul Ștefan cel Mare făcea parte din Ulița Mare, așa cum era numită zona în timpurile de demult (din care făcea parte și parcul Copou) și am admirat Clădirea Primăriei cât și cele două biserici ce au pus Iașiul Modern pe harta turismului religios (Biserica 3 ierarhi și Catedrala cu a sa Sf Parascheva) dar, mai ales, eleganța clădirilor, curățenia străzilor, politețea trecătorilor, totul făcându-mă să mă gândesc că sunt în orice alt oras turistic european.

Biserica 3 Ierarhi Iasi

Ne-am fi dorit să vizităm Teatrul Vasile Alecsandri dar acesta era închis și l-am lăsat pe lista noastră pentru o următoare vizită (căci da, Iașiul merită și o a două șansa turistică).

Teatrul Vasile Alecsandri

Biserica 3 ierarhi

Chiar dacă nu ești o persoană religioasă rupe-ți din timpul tău și o scurtă vizită în cele 2 simboluri ale Moldovei: Catedrala Mitropoliei (complexul exterior e chiar frumos amenajat și am avut norocul de a ajunge mult mai devreme decât autocarele cu evlavioși). Din punct de vedere fotografic vei avea câteva cadre chiar frumoase dar nu voi insista prea mult pe temă asta.
Ca și metiune negativă, este faptul că în Biserica 3 ierarhi (unde programul respectă siesta italiană cu pauză între 1 și 3 ) nu am avut voie să fotografiem înăuntru. Și dacă în mod normal respect aceste mențiuni și le înțeleg atât timp cât sunt explicate ok, aici am reușit doar să îmi ridic tensiunea pentru că « domnul de la lumânări » interzicea fotografiatul doar cu aparatură profesionistă (cei cu telefonul își făceau treabă nestingheriți). Am întrebat dacă există o taxa de foto specială și, bineînțeles nu avea, doar că le plăcea să creadă că dacă faci cu telefonul e mai « religios » decât cu un DSLR (ps: evident că nu aș fi folosit blitzul).

Catedrala Mitropoliei Iasi

Prânzul l-am luat la una dintre terasele de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și deși, un pic piperate prețurile, am savurat încântați o salată de vinete « ca la mama acasă » și un borș moldovenesc autentic, totul îndulcit de cei mai savuroși papanași din ultimul timp. Asta că să închei într-o notă pozitivă nervii acumulați la faza cu fotografierea :).

Catedrala Mitropoliei Iasi

3. Bojdeuca lui Creangă

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Am crescut cu poveștile lui Creangă și blondă fiind, primeam de mică celebrul citat « Ieși, copile cu părul bălai afară și râde la soare» așa că nu puteam rata vechea casă țărănească unde au fost scrise toate        « Amintirile din copilărie » ale autorului.  Am avut parte de un ghid pasionat de poveștile lui Creangă și care își presara relatările cu citate din cărțile acestuia, spuse cu o voce caldă și glumeață.
Așa am aflat că aici a trăit Creangă anii săi de glorie, aici și-a scris cunoscuta operă, aici a stat la taifas în serile lungi de vară cu Eminescu și tot aici, din păcate, și-a dat și ultimul suflu de viață.

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Căsuța este mică și adună numeroase obiecte ce au aparținut fie lui Creangă sau Tincuței (femeia ce i-a fost mereu aproape).
Muzeul închide la ora 17 :00 așa că ar trebui să ajungi cu măcar 40 de minute înainte, nu de alta dar îți zic sigur că o să îți placă mult s i vei vrea să te bucuri puțin de mediul care i-a inspirat pe Creangă și Eminescu (aici a scris « Seara pe deal »).

Bojdeuca lui Creangă Iasi

4.  Parcul Copou

Parcul Copou

Parcul Copou

Parcul Copou se afla lângă hotelul în care ne-am cazat și am luat-o ușurel la pas, ca doi moșuleți, către cunoscutele alei ale parcului unde se retrăgea uneori Eminescu să scrie (Teiul lui Eminescu se află în centru). Ceea e ar trebuie să știi e că parcul a fost deschis în 1834 și Mihail Sturza a cerut amenajarea celor  peste 10 hectare.

Parcul Copou

Parcul pare o zonă dedicată culturii ieșene dat fiind că de jur împrejurul său, pe gard, apar menționări istorice ale personalităților orașului dar și evenimente culturale importante.

Parcul Copou

Aleile sunt multicolore, pline de flori frumos mirositoare ce te vor face să pierzi cel puțin câteva ore admirându-le  (eu am înnebunit jumătatea travelfunpassion încercând să pozez toate florile din parc, în timp ce urmăream fotografia perfectă a unei albine:).

5. Centrul comercial Palas

Stai, ce ? Un centru comercial pe lista mea de recomandări ?!

Știu că și ție ți se pare cel puțin ciudat dar este adevărat că zona centrului comercial din Iași merită toată atenția unui turist.

În primul rând locația: se află în fața Palatului de Cultură, există numeroase zone verzi unde aleargă copii, se organizează evenimente culturale, se relaxează oamenii pe spațiul verde.

Zona întreagă pare « un oraș în oraș » și întregul concept arhitectural a aprimit și numele de « Bulding of the year” în Europa de Est.  Nouă ne-a plăcut să savuram o înghețată, să ne odihnim lângă fântâni și să mergem la un teatru în aer liber.
Ne-am fi dorit să mergem la o piesă la Teatrul Vasile Alecsandri dar cum era în plină vacanță de vară, am optat pentru Amfiteatrul Palas, la piesă «Eu nu contez” cu Marian Rilea în distribuție. A fost o experiență interesantă căci nu mai mersesem la teatru în aer liber și m-am bucurat să îl văd pe Marian Rilea jucând.

Cam atât am putut face noi într-o zi și jumătate în Iași:).  Data viitoare ne vom organiza mai bine: vom ține cont că majoritatea muzeelor închid la 16 :00 și că Biblioteca Universității Tehnice, pe care ne-o doream să o vedem, nu e deschisă în weekend.

În rest: am mai văzut Castelul Sturza de la Miclauseni & Palatul Cuza de la Ruginoasa (dar poveștile astea le voi spune în următoarea relatare).

Dacă îți place intinerariul nostru, urmărește-ne și pe Facebook Travelfunpassion Instagram & Youtube Travelfunpassion.

Bucuresti – Muzeul George Severeanu & Muzeul Friederick Stork – Cecilia Cutescu-Stork

Despre București nu am scris până acum, îmi pare încă ciudat să scriu despre orașul care “m-a adoptat” acum 17 ani și mi-a devenit o a doua casă. Că prima tot prin Dobrogea va rămâne :).
În ultimul an am decis nu doar să batem Dobrogea în lung și în lat dar și să descoperim locații frumoase de weekend în București. Pentru că nu întodeauna putem pleca într-o călătorie, preferăm să căutăm locuri care să ne facă să ne simțim ca în vacanță.

Acest lucru s-a întâmplat și în weekendul când ne-am făcut rondul de plimbare la picior, bucurându-ne de zilele frumaose primavară. Deși avem un plan cu 2 muzee (Casa Melik & Muzeul de Geologie) am ajuns să vedem cu totul altceva pe principiul « Uite un muzeu, hai să vedem ce o fi de capul lui ».:)

Mii de ani de istorie într-o singură camera la  Muzeul George Severeanu

Plimbându-ne pe Calea Victoriei, am ales să mergem pe străduțe și, din greșeală, am dat peste ceea ce ne-a creat una dintre cele mai frumoase surprize din ultimul an din București: Muzeul George Severeanu (https://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-george-severeanu.html).

Pentru o oră am uitat că suntem în București, am fost teleportați într-un muzeu care ascunde comori nebănuite, colecții extraordinare de arheologie și numismatică, o poveste uitată timp de peste 15 ani (cât a fost închis mzueul) dar și o tehnologie care îl face demn de orice muzeu din Europa. Fiecare exponat putea fi găsit în agenda tabletei și în fiecare sertar se găseau exponate, care căutate conform numărului corespunzător te purtau pe pașii grecilor, romanilor și egiptenilor.

D-na custode era extrem de dornică să ne povestească despre istoria Doctorului Severeanu dar și despre parcursul muzeului de-a lungul anilor, din perioada comunistă până la renovarea sa și expunerea actualei colecții, începând cu noiembrie 2017.

George Severeanu (1878-1939) a fost un cunoscut doctor din perioada interbelică, mare colecționar de artă și fondatorul radilogiei românești. Casa Maria & George Severeanu a fost închisă din cauza stării de degradare în 1994, intrând abia în 2004 într-un proiect de refacere a vechilor comori bucureștene.

Colecția Severeanu a călătorit mai întâi la Muzeul București dar acum s-a reîntors « acasă », în locația această eclectică, burgheză, în care a locuit cunoscutul doctor.

Încă de la intrare am rămas surprinși să vedem o mână mumifiată, exponat original, cu mii de ani de istorie, vase greșești & romane, brățări de sclavi și bijuterii egiptene.

M-a uimit tehnologia, dotarea muzeului, felului în care a fost refăcut, respectând la nivel de detaliu vechile schițe ale casei (conform d-nei custode), modul în care parcă pășeam pe urmele istoriei doar urmărind obiectele din cabinetul de lucru al doctorului sau din camera de zi a doamnei Maria Svereanu.

Recomand cu cea mai mare încredere o vizită la muzeul Severeanu, un loc mult prea puțin cunoscut încă:).

O oază de liniște la Muzeul Friederick Stork și Cecilia Cutescu-Stork

Despre acesta citisem anterior la http://www.adrianka.ro/2017/07/muzeul-de-arta-stork.html câteva detalii, suficient încât să îmi trezească și mie interesul. Am impresia că acest vechi București ascunde povești nespuse, străduțe pe care le batem la pas zilnic și despre care nu știm nimic, case ai căror pereți știu să spună balade nemuritoare.

Așa mi s-a părut mie Muzeul Friederick Stork și Cecilia  Cutescu-Stork, o casă care ascunde o poveste de dragoste extraordinară: dragoste față de artă, față de cultură și, mai ales, dragostea lui Friederick Stork față de soția să Cecilia  Cutescu.

Într-o curte oarecare, pe lângă care am putea trece nepăsători, fără a avea habar ce se găsește dincolo de poartă (și sigur eu am făcut-o de multe în drumul meu către SNSPA, muzeul fiind pe strada Vasile Alecsandri), se află casa cuplului Stork – Cutescu.

Nu vreau să întru prea mult în istoria locului dar vreau să îți spun cum m-am simțiți eu când am pătruns pe ușă. Fascinată de povestea unui cuplu care avea atât de multe pasiuni în comun, profesori la Academia de Belle-Arte, sculptori și pictori, patroni ai artelor și protajati ai Reginei Măria, membri ai grupului sau select de la Balcik, aceștia au adunat sub acoperișul lor o frumoasă colecție.

Jumătatea travelfunpassion a început să analizele fiecare statuie și să îmi explice detalii pe care ochiul meu neinițiat nu le putea observa, eu mă lăsăm sedusă de pereții groși de lemn cu picturi făcute de Cecilia și pătrundeam în ițele istorice ale Familiei de Storck (sculptori din tata în fiu pe mai multe generații). 

După ce am intrat în cele 2 camere ale muzeului, am pătruns și în grădiniță din spate, o adevărată oază de liniște cu multe plante frumos mirositoare și mici statui.

Vom continuă prezentările locurilor “de vacanță” din București, mai ales că vine vremea caldă, perfectă pentru a te simți turist în orașul tău:)

Gura Portiței – Raiul sălbatic din Dobrogea

Gura Portitei – cazarea

Odată cu venirea primăverii am început să colindăm iar prin Dobrogea noastră dragă.

Așa că, a doua zi de Paște, am pornit spre un loc despre care am tot auzit povești și pe care îmi doream să îl descopăr : Gura Portiței, Jurilovca.

Mulți îmi povestiseră că e o localiatate mică, pescărească unde se poate mânca un borș de pește demențial.

Plaja de la Gura Portitei

Bineînțeles că nu toate ies așa cum  plănuiești inițial, așa că borșul de pește a rămas să fie bifat într-o altă vizită. Am căutat o barcă să ne ducă până la Gură Portiței, locul care,  în ultimii anii, a fost vizitat de către cei care își doresc o experiență a mării…altfel :).

Plaja de la Gura Portitei

Dar de ce la Gura Portiței ?

Portul de la Gura Portitei

Este un sat de vacanță izolat de apele lacului Golovița, cu acces foarte limitat pe uscat (barcangiul spusese că drumul a fost închis de ceva vreme și oricum era accesibil doar cu mașini de teren), semn că, pentru o încă bună perioadă de vreme, locul acesta va rămâne cam singura plajă virgină a litoralului românesc.  Păi cum litoral la Lac?  păi da, că apele lacurilor Razim, Sinoe & Golovița se varsă în Marea Neagră și așa ni se oferă accesul la fâșia de plajă îngustă și liniștită.

Încă de când am intrat în micul port de la Gura Portiței m-au impresionat căsuțele de vacanță vopsite în albastru și alb, tipic lipovenești (asta și pentru că unul dintre locurile mele preferate de la Muzeul Satului din București este exact modelul casă bătrâneasca de la Jurilovca).

Plaja de la Gura Portitei

Cum eram totuși entuziasmată să descopăr plaja, am pornit direct acolo pentru a face poze cu pescăruși, nisip, scoici și cu oamenii frumoși care mă însoțeau. Am zăbovit cam oră oră și jumate, spre disperarea barcangiului care ne aștepta și care pariase cu nu avem ce face mai mult de 30 de minute. Well….el nu știa ce nebuni suntem noi cu pozele și cu vietățile sălbatice astfel încât să căutăm sub fiecare piatră, scoică și mușuroi de furnici . Am « fugărit » până și doi șerpi de apă, curioși ce căutau ei eșuați pe nisipul fierbinte:).

Plaja de la Gura Portitei

Casute la Gura Portitei

Am intrat în zona protejată unde am văzut pentru prima dată în viață mea o fâșie de plajă acoperită în totalitate de cochilii cu formă perfectă.  Odihnindu-se la soare, cateva zeci de pescăruși plictisiți, au fost treziți la viață doar de zumzetul aparatului foto.
Aș vrea să pot spune că liniștea de la Gura Portiței era spartă doar de râsetele noastre și de cântecul păsărilor dar…..si alți turiști avuseseră aceeași idee ca și, noi și în scurt timp, plaja se umpluse de tineri.

Nu am găsit cunoscutul restaurant deschis dar ne-am bucurat de cozonacul pus la pachet și de cele câteva banane, mâncate pe malul mării.

Pelican la Jurilovca

Pe drumul de înapoiere l-am rugat pe barcangiu să oprească pentru a urmări și vreo câțiva pelicani, dar poate data viitoare voi avea și inspirația să îi focalziez cum tebuie atunci când îi pozez …graba strică treaba asta e clar.

Pelican la Jurilovca

În portul din Jurilovca există o limbă de pământ, printre apele lacului, umbrită de stufăriș, unde se ascund lebede, porumbei și pelicani…..toti « vânați » conștiincios  de noi, cu unicul scop de a fi imortalizați “pe peliculă”.

Ne-am învârtit puțin prin sat și am căutat și cetatea de la Argamum (Orgame),  cea care a rămas pe lista noastră pentru o vizită uterioară, goniți fiind de foamea care ne dădea tarcoale…se pare că acel cozonac nu fusese suficient pentru cei toți 4 hoinari.

Dacă ți-a plăcut povestea noastră, te rog să ne urmaresti si pe Facebook  & Instagram (@Travelfunpassion).

Din seria Dobrogea noastră:

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Enisala; cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea; frumusețea naturală – partea I

Left Menu Icon
TravelFunPassion