Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - vacante in romania

DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (2) – Maramures

Așa cum spuneam și în prima parte a relatării vacanței noastre din august, am colindat câteva zone foarte frumoase din țară . (https://www.travelfunpassion.com/din-transilvania-in-moldova-1-palatul-brukenthal/).

Ne-am continuat călătoria din Avrig către Maramureș, alegând o cazare la Vișeul de Sus (https://www.booking.com/hotel/ro/pensiunea-pajiști-verzi-47-green-meadows-guest-house.en-gb.html), într-o căsuță veche maramureșeană, într-o curte liniștită în care companie ne-au ținut întreagă perioada 2 pisici jucăușe, un câine și 3 rate plimbărețe:)

  1. Salina Turda – Incursiune în inima pământului
bsh

Pe drumul către Vișeul de Sus, ne-am hotărât să facem și o oprire la Salina Turda, despre care citisem atât de multe dar pe care nu avusesem încă șansa să o vizitez. Am avut câteva emoții legate de regulile de siguranță în situația pandemiei de Covid-19 dar am observat că lumea respecta atât purtarea măștii cât și dezinfectarea mâinilor sau așteptatul frumos la coada.

Ceea ce trebuie spus de la început despre Salina Turda e că a apărut menționată prima data în istorie încă din perioada Romană . Cu toate acestea exploatarea sării în epoca romană nu este susținută de multe dovezi și de aceea se considera că adevăra istorie a minei de sare de la Turda a început cu adevărat cam în secolul XI – XIII.

Sunt multe de citit și aflat despre istoria uneia dintre cele mai vechi și bine menținute saline din Romania însă, ea a fost readusă la viață și pusă în circuitul turistic abia în 2008, cu o lansare oficială în 2010.

bsh

Odată ajuns la primul nivel al salinei, ai posibilitatea fie să iei liftul pentru a o explora până în “inima să” ori să cobori câteva sute de scări. Temerari din fire, am optat pentru scări, mai ales că și coada la lift era interminabila dar și pentru că aveam ambiția să fac totul de una singura (spre exasperarea jumătății tfp, dat fiind că eram și posesoarea unei sarcini de 7 luni și jumate la acel moment:)).

Mi-a plăcut enorm felul cum e totul organizat în interiorul salinei, de la Roata cu care te poți plimba că să admiri de sus priveliștea (noi am sărit peste pentru că am avut aceasta panorama coborând toate cele vreo 200 de scări), să joci tenis de masă , să te plimbi, să ai diferite mici activități de agrement. Fiecare zona are un nume diferit și poți explora diferite parti ale salinei. Următoarea oprire pentru noi a fost către lacul din Mina Terezia , unde ne-am dorit să ne plimbam cu bărcuță însă coada nu ne-a incantat deloc:).

La sfârșitul plimbării am optat din nou pentru scări, de data asta urandu-le mult mai greu:) dar am fost extrem de madra de mine, plus că a, scutit enorm de mult timp de așteptare al lifturilor. O plimbare în Salina Turda iți poate testa puțin capacitatea de rezistenta, însă merita făcută cel puțin o data:)

2. Plimbarea cu Mocăniță – romantism pe Valea Vaserului

Viseul de Sus, ca și oraș, ne-a dezamăgit destul de mult: dezorganizat, puțin murdar, fară opțiuni turistice, doar cu una sau doua terase mai OK și cu un aspecct învechit și plin de praf. Data viitoare când ne vom întoarce în Maramureș, sigur nu vom mai alege o cazare în acest orășel. Motivul principal a fost că Mocăniță se afla la o distanta de fix 10 minute de cazare, facilitate care , însă, nu a meritat, gândind acum retrospectiv.

Pentru Mocăniță am cumpărat bilete în avans cu câteva săptămâni bune, ținând cont că era august. Am optat pentru bilete cu prânz inclus (sincer puteam sari și peste acestea pentru că se formează aceeași coada la opriri și pentru cei care dețineau aceste bilete cât și pentru cei de doreau să plătească la fata locului). Desi peste tot apărea scris că masca nu trebuie îndepărtată pe parcursul celor 5 ore de călătorie cu trenulețul istoric, a rămas mult la latitudinea călătorilor. Noi am avut cate de cât noroc că în vagonul ales doar 3/4 persoane nu au purtat masca, toți ceilalți au fost extrem de riguroși cu aceasta regula însă în celelate vagoane procentul era invers proporțional 🙁

7 luni insarcinata pe Valea Vaserului

Valea Vaserului reprezintă o regiune pitorească din România de peste 40 de km, străbătuți ușurel de mocăniță cu aburi, într-un peisaj cu adevărat cuceritor care te învăluie ușurel, în mersul molcom al trenulețului.

Noi ne-am bucurat de fiecare moment, de scurtele pauze, de o plimbare pe malul răului și de peisajul care ne-a încărcat de energie pozitivă . Clar este o plimbare pe care o recomand cu mare căldură și aș vrea să o refacem în perioada de iarna căci am impresia că fotografiile vor fi chiar senzaționale:).

3. Cimitirul Vesel Săpânța – sau cum face românul haz de necaz

Noi am ajuns la prima oră a dimineții, ceea ce recomand tuturor, dat fiind că va fi mai puțin aglomerat. Aveam cimitirul de la Sapanta de multă vreme pe lista de vizitat însă doar acum am reușit. Acesta este unul dintre cele 3 top obiective turistic din Maramures, cunocut si peste hotare datorită autenticitatii culorilor dar și a mesajelor care sunt gravate pe crucile mormimtelor. Fiecare cruce are un mesaj personalizat, in functie de meseria, varsta sau cauza morții…unele sunt mai amuzante, altele mai puțin, ai nevoie de mult timp pentru a le citi pe toate.

În interiorul cimitirului este și o biserica, destul de nouă, pictată la fel ca și crucile, nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult însă culorile sunt cu adevărat fascinante.

4. Biserica Săpânța Peri – viziteaza cea mai înalta biserica de lemn din Europa

Plimbarea în curtea mănăstirii Peri a fost o gura de aer proaspăt după inghesuiala de la Cimitirul din Sapanta. Personal, mi-a plăcut mult mai mult, curtea elegantă , căsuțele de lemn, biserica cu turnul înalt, ce semăna mai mult a clădire nordică decât a biserica ortodoxă:).

Situată în inima Parcului Dendrologic “Livada , biserica cu înălțime de 75 de metri,a fost construita în 1997 și poarta hramul Sf Mihail. Este făcută integral din lemn și impresionează prin forma și prin modelul construcției. Merită să faceți o plimbare în parcul secular și să vă bucurați de panorama împrejurimilor, din turnul de peste 7m înălțime:).

5. Sate maramureșene de poveste – străduțe pietruite și case colorate

Satele maramureșene sunt recunoscute în tara dar și peste hotare pentru frumusețea lor, pentru culorile vii pentru porțile din lemn sculptate maiestos, și pentru peisajul ce, uneori taie răsuflarea. Din păcate, unele dintre ele și-au schimbat mult înfățișarea, au uitat rădăcinile antice și s-au pierdut într-un amestec ieftin de kitch. Însă, mai exista câteva ultime sate autentice, printre acestea Breb, ocupând un loc fruntaș.

Breb a devenit cunoscut după ce Printul Charles a cumpărat câteva case din localitate și le-a reabilitat, punând satul la loc de cinste pe harta turismului maramureșean. Am ajuns în Breb exact la ora perfecta pentru fotografie, pierzandu-ne pe străduțe pietruite, piesaje de vis și admirând casele tradiționale.

Bârsana este iar un sat extrem de cunoscut, în principal datorita mănăstirii, patrimoniu UNESCO. Valea Izei, zona în care e situat satul Bârsană ascunde unele dintre cele mai frumoase peisaje.

Voi încheia aici mica relatare despre Maramureș, urmând să vă prezint apoi vacanta noastră de câteva zile în Bucovină și istoria ce definește aceasta zona a tarii.

Cetăți medievale și legendele lor: Făgăraș & Hunedoara

Se pare că în vara asta am pornit într-o descoperire frumoasă a locurilor speciale din România.  Și spun acest lucru uitându-mă la cardurile cu sute de fotografii de prin weekendurile noastre spontane pe drumuri care îți tăie respirația (Transalpina și Transfăgărășan), de la bisericile fortificate Viscri, Saschiz si Cincsor sau din elegantul târg moldovenesc ca și Turist în Moldova: Iași

Încerc să îți povestesc câte puțin din fiecare destinație dar nu știu niciodată cu care să încep dat fiind că toate mă fac să zâmbesc știind că sunt atât de multe locuri mișto în țara asta și am atât de puține zile de concediu (care se împart în mod egal și cu călătoriile din afara hotarelor).

Azi vreau să îți descriu 2 cetăți medievale ce au luat parte la multe evenimentele istorice din ultimele secole și care , încă, mai fascinează prin arhitectura și stilul lor.  Fiecare dintre cele 2 e învăluită în mister și fiecare are o legendă atribuită:).

Cetatea Făgărașului

Dacă nu știai încă, anul trecut, Cetatea Făgărașului a fost votată de către site-ul celor de la Hopper (un site dedicat pasionaților de travel) că fiind ce de-al doilea cel mai fain castel din lume:). E adevărat că a fost în mare competiție cu mult mai cunoscutul castel german, Neuschwanstein, așa că este o mare mândrie că a ieșit pe locul doi :).

Istoria cetății începe undeva pe la 1291, fiecare oraș având propria fortificație pentru a fi autentificat. Ceea ce a făcut-o cunoscută în țara, încă de la prima atestare, este locația strategică ce îi permitea să fie la intersecția drumurilor ce tăiau Țara Românească și Transilvania.  Datorită poziției dar și a frumuseții sale, Mihai Viteazu a făcut-o « cetatea sa de scaun » (oferindui-o ca și dar soției sale)  iar Mihail Apafi o va transformă în capitala Transilvaniei.

Ceea ce trebuie să știi este că cetatea aceasta nu a fost niciodată cucerită deși, de-a lungul vremii, au avut loc peste 15 asedii asupra ei iar în perioadă comunistă, între 1948-1960, a fost folosită aă și închisoare pentru dizidenți.

Există o legendă ce a devenit cunoscută odată cu « renumele » cetății : un obiect vechi de tortură, extrem de temut în perioadă medievală, numit Fecioară de Fier. Metoda era cruntă și dădea rezultate: condamnatul săruta icoana Fecioarei Măria, lipită de o statuie de lemn, simpla atingere făcea ca zeci de cuțite să iasă automat și să îl străpungă pe bietul om.

Mecanismul era atât de bine calculat încât, în momentul în care cuțitele îl înjunghiau pe « nenorocit », o trapă se deschidea și trupul neînsuflețit era sfârtecat de alte lame ascuțite și aruncat direct în apa ce înconjura zidurile de apărare.

Azi, cetatea, găzduiește un muzeu al Țării Făgărașului cu 30 de expoziții la interior și una la exterior. Fiecare sală are o temă aparte și, pășind agale, poți cunoaște Istoria Făgărașului dar și a domeniilor vecine. Plimbarea prin acest muzeu este că o lecție vie de istorie  a cătații celei mai bine conservate din România.

Mi-a plăcut cetatea și mi-au plăcut mult camerele cât și grijă pentru întreținerea acestora (toți vizitatorii primeau botoși de unică întrebuințare de pus peste incalatri) și m-a încântat în mod deosebit Sala Tronului cât și colecția de artefacte.

Cetatea de la Hunedoara

După ce treci munții și ajungi în inima Ardealului, vei putea vizita o altă cetate medievală extrem de frumoasă, cea care reprezintă inima unui oraș întreg : Cetatea Corvinilor de la Hunedoara.  Prima atestare istorică a acesteia a fost prin secolul al XIV-lea,fiind fortificația militară a orașului, iar din 1440 a devenit « casa » lui Ioan de Hunedoara, cel care avea să o transforme într-un dintre cele mai frumoase castele.

Castelul acesta tronează în mijlocul orașului, un simbol al rezistenței în fața istoriei, elegant și mareț. Frumosul monument arhitectural a fost supus mai multor acțiuni de reabilitare de-a lungul secolelor, fiecare venind cu un alt stil astfel că, azi, există o îmbinare armonioasă între gotic, renascentist & baroc.

Odată intrat de porțile de lemn pătrunzi într-o curte interioară încadrată de turnuri de apărare, o lume plină de legende și de povești care îți sunt spuse la fiecare pas, pe plăcuțe atent inscripționate. Două dintre legende mi-au rămas în minte : cea a fântânii și cea a corbului.

Legendă Corbului de dezvăluie originea numelui familiei Corvinilor. Se spune că Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a avut o relație cu Elisabeta, o fată din țara Hategului, și că din această poveste de dragoste interzisă s-a născut Iancu de Hunedoara. Pentru a acoperi umele acestei iubiri, Sigismund a cerut căsătoria Elisabetei cu un bărbat oarecare din Hațeg dar, conștient fiind de fiul născut, i-a dăruit un inel de aur pentru a putea să îl recunoască în viitor.  Iancu era viteaz și, atunci când un corb a încercat să îi fure darul de la tatăl sau, a tras cu arcul și și-a apărat inelul.  Regele, Sigismund, a aflat de fapta fiului și a decis ca simbolul familiei să devină Corbul cu inel în cioc și descendenții să se cheme Corvini.

Legenda Fântânii ne arată evenimentele care au dus la construcția fântânii de peste 30 de metri din centrul curții interioare.  Într-o perioadă foarte secetoasă, Iancu de Hundedoara a cerut săparea unei fântâni și a oferit ca și recompensă eliberarea celor 3 sclavi care aveau să găsescă apă. Dat fiind că, săpăturile au durat 15 ani, Iancu de Hunedoara, a decetat și soția sa nu și-a respectat promisiunea făcută sclavilor. Înainte de a fi omorâți, sclavii au avut o ultima dorință : să scrie ceva pe peretele fântânii, ceva ce avea să rămână ca și simbol peste veacuri.  Hasan, cel care se presupune că a scris inscripția,in secolul al XIVlea, a spus simplu « apă ai, suflet nu ai » referindu-se la încălcarea promisiunii inițiale a stăpânului.

Castelul Huniazilor trebuie vizitat nu atât pentru legende dar și pentru exemplul pe care îl dă prin rezistență, renovare dar și utilizarea sa (pentru atragerea de fonduri) pentru filmări ale diferitelor filme românești sau internaționale.

Există și un mare minus….lângă castel, poate la fel de mare, se ridică o monstruozitate de hotel ce va lua fața minunatului monument….o crimă arhitecturală, dacă aș putea să spun așa, aspru criticată de istorici și specialiști dar ….atunci când politicul nu ține cont decât de bani nimic nu mai contează:( . Am citit câteva articole în ziare și știu că este un scandal enorm cu acel hotel dar…cu toate acestea el se construie ște indiferent cât de urât este și cum strică imaginea secularului castel.

Perioada medivală a fost mereu învăluită în mistere și legende și mie îmi place să citesc, să încerc să mi le închipui în contextul zidurilor înalte, fortificate, din zilele noastre. Oare câte povești ar putea spune acestea, unele dintre ele nescrise încă în cărțile de istorie.?!

Atât Cetatea Făgărașului cât și Castelul Covinilor se ridica la nivelul oricăror alte monumente din Europa și merită numărul mare de turiști străini ce le pătrund porțile …si mereu sunt încântați de cât de faine sunt, ce peisaje dezvăluie și, mai ales, ce evenimente au găzduit de-a lungul timpurilor.

Te invit să le vizitezi și să ne spui și nouă părerea ta 🙂

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ții-a plăcut povestea noastră.

Left Menu Icon
TravelFunPassion