Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - travel

Pisa – micul oraș cu turn înclinat

Despre Pisa tot citisem și știam că e un alt orășel  șarmant din frumosul Nord al Italiei dar, până în primăvară, nu avusesem șansa să îl vizităm.

Italia este țara mea de suflet, poate de aceea vei găsi pe blog la fel multe povești despre ea ca și despre România și am tot bătut-o în lung și în lat în ultimii 14 ani.  Anul acesta am petrecut puțin mai mult timp în Genova (Genova, portul de pe coasta Liguriei) și am dat  o fugă și in Pisa într-una din acele zile.

Despre Pisa  știam doar că e la o mică distanță de destinațiile de top al Italiei precum Florența arta la superlativCinque Terre romantismul italian sau Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

În din secolul al XI-lea  Pisa a fost una dintre cele mai importante republici maritime din Italia. Orașul a cunoscut o mare dezvoltare și, ca în orice zona  a Italiei, mare parte din bogăția sa a fost investită în clădiri cu arhitecturi deosebite, biserici deosebite și multă artă. Azi, Pisa este atât un centru studențesc foarte cunoscut dar se află și în topul turismului datorită Turnului Înclinat dar și datorită peisajelor foarte frumoase de pe cele două maluri ale râului Arno.

Scopul pentru care alesesem Pisa a fost să ne urcăm în turn și să facem și noi, ca 99,9% din turiști, poze funny cu respectivul turn:). Și nici nu îți închipui câtă imaginație poate exista  când vine vorba de Turnul înclinat și multitudinea de ipostaze inedite de a-l fotografia.

Fă un selfie la Turnul Înclinat

În Turn se găsește clopotul Catedralei din Pisa, ea însăși o mare bijuterie arhitecturală ce merită vizitată. De fapt, zona în care se află catedrală și, implicit, turnul, este plină de obiective turistice și un parc drăguț în care lumea se relaxează. Chiar dacă biletul pentru a urca în turn este destul de piperat și cozile îți vor pune la încercare orice urmă de răbdare, este un preț mult prea mic ce trebuie plătit pentru a te bucura de panoramă incredibilă asupra orașului.

Construcția Turnului cu clopot din Pisa a fost începută în anul 1174 și finalizată abia peste 176 de ani,  în 1350.  De-a lungul celor aproape două secole numeroși arhitecți și-au adus contribuția la ridicarea Turnului dar cel care avea să îl finalizeze va fi Tommaso di Andrea Pisano, cel care a cerut construirea părții superioare a turnului și schimbarea unghiului de înclinare de la nord la sud.

Mulți s-au tot întrebat de-a lungul vremii dacă acest turn poate cădea și tocmai din cauza acestei temeri, în 1990, s-au făcut numeroase lucrări de întărire a rezistenți și gradul de înclinare a fost corectat de la 10 grade la 3.99. Partea cea mai interesantă este că nimeni nu știe exact de ce acest turn este înclinat, deși numeroase ipoteze au fost vehiculate. Cea mai populară perspectivă este aceea că solul de jur împrejurul turnului este foarte nisipos din cauza inundațiilor râului Arno. Mai mult, există chiar și o legendă care spune că Gallileo, care era din Pisa, a făcut testul cu sabia, probabil în secolul al XVI-lea, aruncând-o din vârf pentru a testa masa și viteza:).

Relaxează-te pe iarba din Piazza del Duomo/ Dei Miracoli

Piazza Miracolelor (Piazza dei Miracoli), cea care în care se găsesc 5 din cele mai importante monumente din oraș, a intrat pe lista UNESCO în 1987. Așezându-te pe iarba din micul parc poți admira liniștit atât Turnul cât și Catedrala sau Baptiserul.

Noi ne-am cumpărat înghețată (că ce ar fi Italia fără Gelato?!:)) și am savurat-o de pe iarbă, înainte de a ne face curajul să intrăm în Catedrala Santa Maria Assunta.

Arhitectura catedralei este în stil Renascentist Florentin și majoritatea statuilor sunt cele originale, excepție făcând câteva dintre ele care, în secolul al XI-lea, au fost mutate în Muzeul Domului. Exteriorul e făcut din marmură colorată iar interiorul e în forma unei nave, cu numeroase picturi și sculpturi.

În 1959 un incediu a distus mare parte din colecția de artă Renascentistă însă, la scurt timp, numeroși artiști au fost angajați să refacă întreaga catedrală și să o redecoreze.

Baptiserul din Pisa poate fi admirat imediat ce intri pe Porta Nova, inaugurată de către familia De Medici în 1562.  Baptiserul impresionează prin mărime și,  ceea ce e mai puțin cunoscut, este că a fost construit înainte Turnului Înclinat (ridicat abia la 20 de ani de la inaugurarea Baptiserului & Catedralei).

M-a impresionat că arhitectura Baptiserului are și elemente de inspirație orientală deoarece, în calitate de port maritim, Pisa a avut numeorase legături cu Lumea Islamică, stabilindu-și centrele comerciale în toată zona din Africa de Nord. Construcția este dedicată Sf Ioan Botezătorul, arhitectul principal fiind Diotisalvi dar cei care și-au lăsat ampreta asupra stilului fiind Nicola și Giovanni Pisano (tatăl și fiul). Pe lângă faptul că este o clădire absolut impresionantă, Baptiserul Sf Ioan este cunoscut și datorită acusticii sale incredibile.

După ce ai petrecut câteva ore cocoțându-te în vârful Turnului sau în partea superioară a Baptiserului îți recomand să îți tragi sufletul la una dintre multele cafenele și să te pregătești pentru alți mulți km de mers prin centrul medival al orașului.

Nu o fi Pisa cel mai mare oraș din Italia dar clar ai atât de multe de admirat, pe lângă minunile din Piazza dei Miracoli.  Noi nu am avut atât de mult timp de vizitat dat fiind că după sutele de trepte de la Turn ne luptam cu o foame de lup, decizând să ne luăm prânzul târziu în Lucca, alt orășel medieval cu o arhitectură deosebită și un vibe extrem de tineresc:)

Destinații de weekend: Ruselski Lom, Bulgaria

Suntem mari amatori de escapade în afara Bucureștiului, dacă se poate locații nu atât de aglomerate care să ne scape și de statul în traficul de pe Valea Prahovei :).  Vara, nu există dubii, o zbughim la mare (că deh, ce ar putea face doi constănțeni ?!) dar toamna și iarna e mai greu.

Sugestia de a pleca 2 zile la vecinii bulgari a venit de la o prietenă și a fost destul de greu să găsim o locație, aproape de graniță, pe care nu o văzusem încă.
Ruselski Lom a apărut pe radarul nostru iar partea amuzantă a fost că niciunul dintre noi nu știa nimic despre acest parc natural sau despre comorile ascunse aici, câteva aflate chiar  pe lista UNESCO.

Zona este cunoscută pentru bisericile săpate în piatră (patrimoniul UNESCO), cetatea Cherven & frumusețea naturală a întregului parc. Trebuie spus că se ajunge foarte ușor, la aproape intr-o oră și jumătate de București și, dacă ai noroc de drum liber în vamă, chiar mai puțin de atât.

Biserica în stâncă de la Basarbovo

biserica de la Basarbovo

Nu suntem noi prea religioși însă mereu ne dorim să vedem lăcașuri de cult mai ales dacă acestea au și o valoarea culturală deosebită. Despre biserica săpată în stâncă de la Basarbovo nu aveam multe informații dar a reprezentat o bună ocazie să aflăm ceva și despre istoria zonei. Ne-a ajutat teribil vremea de toamnă târzie, cu peste 17 grade și un soare lucitor, așa că urcușul pe stâncă a fost o plimbare mai mult decât plăcută.

biserica de la Basarbovo

biserica de la Basarbovo

Biserica se află în valea râului Russenski Lom și este singurul lăcaș de cult săpat în piatră, încă funcțional de pe teritoriul Bulgariei.  Stâncile de la Ruselki Lom ascund peste 40 de peșteri, în multe dintre acestea au fost, în trecut, bisericuțe.  Nu se știe exact când au apărut aceste biserici din stâncă dar se bănuiește că ar fi undeva prin secolul 4 sau 6 și au avut o istorie destul de tumultoasă, părăsite în perioada ocupației otomane în Bulgaria și repopulae în 1937.
Azi, biserica de la Basarbovo este foarte vizitată, în timpul scurtei noastre opriri am văzut numeroși turiști atât români cât și bulgari. La poalele stâncii se află un o biserică mult mai nouă, dar noi ne-am urcat direct către vechia chilie și am admirat pictura de pe pereți dar și unele obiecte lăsate că și exemplu de vremea vechilor călugări.

biserica de la Basarbovo

Pe lângă Biserica de la Basarbovo, mai există și biserica de la Ivanovo  cu picturi rupestre, pe care nu am mai trecut să o vedem deși știam că datează de prin secolul al XVII lea și din a fost inclusă, în 1979, pe lista monumentelor protejate de UNESCO.

Fortăreața de la Cherven

fortăreața de la Cherven

De la Basarbovo ne-am setat Waze-ul către cetatea de la Cherven despre care citisem că fusese centrul economic și cultural între secolele 12 și 14.

fortăreața de la Cherven

Drumul e plăcut, printre copacii deja îmbrăcați de toamnă, iar, de undeva din vârful dealului, se poate vedea întregul complex al cetății Roșii, așa cum îi se mai spune.  Legenda zice că, cel care stăpânea peste întreaga cetate, era împăratul Roșu, un conducător viteaz și neînfricat ce purta mereu o pelerină roșie:).
Noi am plătit 10 ron de persoană (dat fiind că nu aveam leva) și am cules informațiile necesare de pe panourile de la intrarea în cetate. Urcușul până la cetate este plăcut, te bucuri de panorama asupra satelor dimprejur, iar zidurile par destul de bine conservate, deși fortăreața a fost distrusă în perioada ocupației otomane, în secolul al XIVlea.

fortăreața de la Cherven

fortăreața de la Cherven

Cred că într-un alt anotimp peisajul ar fi fost și mai frumos, contrastul stâncilor și verdele pădurii sau apele învolburate ale râului Ruselski Lom ar fi creat un tablou impresionant. Dar noi, așa cum am spus, am fost în noiembrie și totul era deja acoperit de un galben tern.
Ne-am cocoțat pe ziduri, am urcat în turnul rămas încă în picioare și am făcut numeroase fotografii.  Am asemănat fortăreața de la Cherven cu Enisala, din Dobrogea, cu ceva mai mult buget ambele pot fi reconstruite și puse pe harta turismului european.

fortăreața de la Cherven

De la cetate am plecat spre cazare, un mic han, Black Stork (black-stork.com/new/en/ ) găsit la puțini km, în Nisovo, locație inspirată, dacă îți dorest să haimanalesti pe dealuri cu bicicletele. Noi am am luat bicilete de la cazare și am reușit să ne plimbăm, norocoși că nu erau așa multe mașini pe străzile micuțului sat.

Seara la Ruse

Ruse by night

Ruse by night

Cum în Nisovo nu prea ai ce face în afara statului la piscină sau cina de la restaurantul hotelului, cel mai bine e să îți faci un plan de plimbare:).  Deși sunt cam 30 de km între Nisovo și Ruse, noi am decis să dăm o tură și prin centrul orașului de la graniță.

Ruse by night

Trebuie să recunosc că nu mă așteptăm la prea multe de la aceasta dar am fost impresionată de centrul destul de cochet al orașului dar și de designul cafenelelor sau restaurantelor. Nu am avut prea mult timp și déjà se întunecase dar cred că Ruse are un anumit șarm, tipic orașelor aflate la malul Dunării.

Deci dacă vrei să te bucuri de aer liber, trekking, biking sau doar să mănânci ceva foarte gustos, Ruselski Lom este răspunsul:).

Cascada Kaya Bunar

A doua zi ne-am continuat vizita la Cascada Kaya Bunar & Veliko Trnovo dar acestea sunt alte povești de spus :).

Dacă vrei să știi mai multe despre destinațiile de weekend din Bulgaria, poți citi:

Veliko Tarnovo – orașul medieval dintre dealuri

Kaliakra & Balcic, frumusețe salbatică și istorie

Croația: Riviera Medulin, Pula & Vsar

Vacanța de vară de anul acesta a fost îndelung discutată, am plecat de la ideea unei excursii exotice dar ne-am schimbat cu doar o săptămână înainte cumpărării de bilete.  Așa că planul făcut repede și « pe genunchi » a dus la organizarea unei vacanțe relaxante și foarte odihnitoare…..în care am parcurs 4000 de KM în mașină 🙂

Pula Croatia

Voiam mare, voiam istorie, voiam ceva nou si…..mai ales ceva nu foarte scump. Primele 3 dintre cerințe au fost atinse dar cea de a patra s-a dovedit imposibil de respectat dat fiind că am ales Croația ;). Pentru că cei 3 din grup m-au lăsat pe mine să organizez (au realizat apoi ce mare greșeală făcuseră :) am pornit către Nordul Croației, să descoperim Peninsula Istriei și bogățiile ei.

Portul Pula Croatia

În comparație cu partea de Sud a Croației (Dubrovnik), Nordul e un pic mai auster și nu atât de glamorous însă orașe ca Pula îți arată că istoria nu a ocolit zona această și că, din cele mai vechi timpuri, romanii au colonizat această zonă, lăsându-și ampreta.

Croația e împânzită de autostrăzi așa că distanțe de sute de km se pot străbate în câteva ore lejer, așa cum aveam să aflăm de-a lungul vacanței. Peninsula Istria este destul de aproape de Italia (ea acoperind, de fapt, 3 țări : Croația, Slovenia & Italia, lucru pe care îl vei simți clar când vei cauta un post de radio decent: toate sunt exclusiv în italiană).

Medulin Croatia

Medulin & Plajele sale
Prima seară ne-am oprit în Medulin și am putut să văd dezamăgirea pe fețele prietenilor mei, căci acest orășel turistic nu are nimic « wow » în el iar faleza cuprindea fix câteva restaurante și …cam atât. Nu numai că restaurantul ales nu a avut cea mai buna mâncare și prețuri dar nici serviciile nu au fost prea ok. Așa că m-au apucat instant emoțiile că zona aleasă nu a fost cea mai indicată și că vacanța putea fi ruinată.
Nimic mai greșit : a doua zi, cu un soare tocmai plăcut ne-am luat micul dejun privind marea direct de la terasă și ne-am hotărât să scoatem tot ce e mai bun din aceste zile si….exact asta am făcut.

Ambrela Beach Medulin

Ambrela Beach : « acvariul » natural cu pești
Citisem că apa de la Ambrela beach a câștigat « steagul albastru « (blue flag) pentru claritatea și frumusețea sa așa că a fost prima pe care am poposit în acea zi.  Micuța plajă părea să dezamăgească și ea din cauza lipsei de nisip, a oamenilor tineri sau a șezlongurilor (le-am descoperit puțin mai târziu căci, deși le plăteai binișor, trebuia să le cari singur de la locul lor ).

Dar odată cu pășirea în apă am avut cea mai frumoasă surpriză, mai ales pentru niște iubitori de snorkeling ca noi. Erau atât de mulți pești peste tot încât aveam impresia că voi înota într-un imens și cristalin acvariu natural.  Deși plaja Ambrela a fost minunată pentru înot și apele sale, nu a reprezentat neapărat o atracție pentru distracție așa că, am hotărât să descoperim și alte locuri în aceeași zi.

Beach Cape Kamenjak
La Premantura, Cape Kamejak am ajuns la indicațiile unui localnic de la oficiul de turiști căci toată zona e împânzită de plajă și voiam una cu vibe tineresc, muzică și relaxare.  Și le-am avut pe toate, mai puțin apa cristalină și plină de pești de la Ambrela.

Plaja era cu pietriș fin (puține sunt cele cu nisip fin). Am înotat dar, cel mai mult, ne-am plimbat și am admirat pădurea care înconjura plaja și tinerii de toate naționalitățile, veniți la unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică tehno din Europa.

Fazana Beach

Fažana beach
Fažana este un sătuc pitoresc, situat foarte aproape de Pula, ideal să te relaxezi și să înoți. Aici am găsit o plajă mult mai apropiată de ideea de modernitate, cu șezlonguri, beach baruri și muzică în surdină. Cred că au fost cele mai lungi ore petrecute la soare, savurând Cocktails uri răcoritoare și încercând să ne facem planul de bătaie pentru următoarele zile de vacanță.

Aici am realizat cel mai tare că aveam prea puține zile la dispoziție și prea multe lucruri de făcut așa că am mai renunțat la plajă și innot, lăsându-le pentru Muntenegru.

Vsar & Pula = bijuterii in Peninsula Istria

Pula Croatia

Peninsula Istria e bogată în istorie și sunt atât de multe de văzut încât  cu greu am redus numărul orașelor la 2 și am renunțat atât la vizitarea parcurilor naturale cât și la excursiile lungi cu bărcuța închiriată.

Orașul Pula

Colloseum Pula – Croatia

Pentru majoritatea românilor numele crează zâmbete și ocheade amuzante dar italienii îl numesc, mai simplu, Pola, așa neputând fi confundat cu orașul cu același nume din Sardegna.

Plimbându-te pe străduțele înguste din Pula, vei găsi o îmbinare armonioasă a multor civilizații și culturi, rezultatul fiind un oraș elegant, cu străzi pietruite înguste și clădiri istorice, aflate într-o stare exceptioanală.

Piata centrala Pula, Croatia

Romanilor le-a plăcut atât de mult acest oraș, cu ieșire la mare, încât au construit un minunat amfiteatru, ce face concurență Colosseumului de la Roma.  Venețienii au văzut și ei potențialul acestui oraș cochet și l-au îmbogățit cu un arsenal militar impresionant, ce a ajutat clar în perioada ocupației austro-ungare, când portul a fost un important punct de legătură pentru armată, până în anii 1800.

Amfiteatrul Pula, Croatia

Amfiteatrul din Pula este unul dintre cele mai bine conservate din lume (locul 6 ca mărime) și are o capacitate de peste 20 000 de spectatori, motiv pentru care este încă e folosit pentru concerte și spectacole colosale.  Dar cum a fost posibil să se mențină într-o stare atât de bună de-a lungul secolelor și să scape de distrugere, ca cel din Roma, de exemplu ? Pentru că era utilizat și în perioada medievală de către cavaleri și pentru că populația a înțeles cât de important e să nu îl distrugă și să îl lase în picioare:).  

Ca și curiozitate, am aflat că subsolurile sunt încă intacte pentru a fi vizitate. Pe vremuri, pe aici treceau gladiatorii în drumul către arenă dar și animalele ce urmau să fie sacrificate în luptele aprige (acum e o expoziție cu amfore).

Templul lui August, Pula, Croatia

Templul lui Augustus se află în mijlocul unei piețe micuțe, cu fața către port, o clădire impozantă, ca marea majoritatea a celor de pe vremea romanilor și, în trecut, fusese încercuit de templele închinate lui Jupiter, Junon și Minerva.
Templul a fost parțial distrus în timpul celui de-al doilea rzboi mondial, când o bombă a căzut chiar lângă el, dar refăcut, în mare parte, astfel încât e imposibil să nu crezi că e identic cu cel de acum 2000 de ani . Acesta se poate vizita și găzduiește o mică expoziție, un pic prea ciudată pentru gusturile mele dar care merită, clar, văzută .
Plimbându-ne pe străduțele din Pula am aflat că mare parte dintre clădirile antice sunt încă îmbrăcate în gresia originală, de pe vremea romanilor. (așa da rezistență, aș spune:))

În rest, bucură-te de oraș, de viața vibrantă de noapte, cu spectacole ce țin până în zori, de restaurantele cu meniuri apetisante (și prețuri pe măsură) sau de berea băuta alături de statuia lui James Joyce, aflată în clădirea în care scriitorul obișnuia să predea engleză.

Vsar, Croatia – Portul

Vsar
Aflasem despre Vsar că este o adevărată bijuterie a penisulei Istria și că este recunoscut pentru restaurantele sale, unde poți gusta adevărate preparate croate:).

Portul Vsar

Și așa ne-am decis să conducem, într-o seară, 40 de km din Pula și să admirăm un apus extraordinar în micul port croat.
Am ajuns în momentul cel mai magic dinainte de apus, acel golden hour (oră de aur) a fotografiei, bucurându-ne de culorile caselor amplasate la 54 de metri deasupra mării dar și atmosfera extrem de romantică.

Și că tot vorbim de romantism, se zice că Giacomo Cassanova a vizitat Vsar de nenumărate ori, lăsând în urmă multe domnițe înlăcrimate. Atât de multe îi datorează orășelul ăsta pietruit personajului, încât, în fiecare an, aici se organizează Festivalul Cassanova, pentru a-l celebra pe cel mai faimos amant italian:) (undeva pe la sfârșitul lui iunie, dacă te interesaza să te întâlnești cu sosiile sale moderne pe străzi).

Tot în Vsar am avut parte și dea cea mai savuroasă cină din Croația, cu mult peăte și un view frumos către portul în care erau ancorate numeroase iahturi (arătându-ne situația financiară a celor ce veneau să se cazeze în fostul sătuc pescăresc croat ).

Dar excursia noastră în Croaia a constat și într-o frumoasă plimbare în parcul natural de la Plivnice (LacuriLe Plitvice-paradisul croat ) sau o lecție de istorie vie pe zidurile medievale ale cetății Dubrovnik despre toate acestea, vom povești într-o relatare ulterioară :).

Turist în Moldova: Palatul Cuza Ruginoasa și Castelul Sturza Miclăușeni

Ne place să descoperim locuri noi și aventura noastră de 15 august a început cu Iași (Turist în Moldova: Iași) și s-a încheiat cu satele săsești din Transilvania.  Însă drumul din Moldova către Saschiz ne-a oferit surprize frumoase: la 50 de km de Iași se află două castele încărcate de istorie, cu arhitectură specială și povești transmise pe viul grai moldovenesc.

Aveam un traseu de 600 de km de parcurs pe drumurile țările (alea naționale căci în partea aia de Românie nu există nici măcar o porțiune de autostradă) și greu ne-a fost să decidem unde să ne oprim și ce anume să mai vizităm, atât de multe de făcut și atât de puțin timp

Castelul Sturza Miclăușeni

Dar să îți spun ce ne-a plăcut cel mai mult din weekendul din Moldova, ceea ce ne-a creat speranța că cineva va investi la aducerea la viață a vechilor case și castele uitate ale domnitorilor, că cineva va găsi un buget să pună locurile astea pe harta turismului internațional (lucru clar reușit cu bisericile fortificate din Transilvania).

Palatul Cuza de la Ruginoasa

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Ruginoasa se află cam la 50 de km de Iași, într-un sătuc curat a cărui mare atracție este Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, cunoscut și că « locușorul său de nebunii » .

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a aparținut, inițial, la 1804, familiei Sturza și întregul domeiu de la Ruginoasa a fost pentru 200 de ani strâns legat de numele acesteia. Încă de la intrarea pe porțile mari, de lemn, vei fi suprins de arhitectura neo-gotică, de curtea mare, plină de verdeață și flori, de cele 2 sănii de lemn ce îl plimbau pe Cuza.

Dar palatul acesta micuț, o casă de vară pentru boierii moldoveni, ascunde multe povești de amor, multe drame, adevărate file de poveste.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Să începem: se spune că prima dramă desfășurată pe domeniul de la Ruginoasa a aparținut Logofătului Costache Sturza, care și-a ascuns aici soția, pe frumoasa, Marghiolița Ghika-Comănesti, de ochii îndragostitului boier Nicolae Roznovanu.  Acesta din urmă, a plecat cu oamenii săi să o elibereze pe Marghiolița din « închisoarea “ soțului său, și au fugit împreună să se căsătoarească în Bucovina:).
Întristat și neconsolat de fuga soției cu boierul, Costache Sturza a lăsat palatul în paragină iar în 1862 îl va vinde lui Alexandru Ioana Cuza, cel care îl și va pune pe picioare, oferindu-i frumusețea de odinioară.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Cea care a transformat palatul într-o « casă » este soția domnitorului, Elena Cuza, cea care s-a ocupat integral de mobilarea și aranjarea camerelor după ultimele tendințe ale modei.  Doamna Cuza a decis să îi înfieze pe cei doi fii ilegitimi ai lui Cuza, pe care îi va crește și educa pe domeniul de la Ruginoasa. Aici s-a născut chiar și Gheorghe I Bratianul, cunoscutul istoric, din legătura nurorii lui Cuza cu Ionel Brătianu. 

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a cunoscut și alte povești de « cap și spadă » moldovenească ce l-au pus pe harta bârfelor locale, dispărând apoi, aproape în totalitate în timpul celui de-al doilea război mondial (fiind situat chiar pe linia frontului). In perioada comunistă a fost folosit ca și depozit sau ca și grajd,  căci tare le plăcea comuniștilor să distrugă tot ce mai rămăsese din lunga istorie boierească a locurilor:(.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa – Scara interioara (doar aici se pot face fotografii)

Ne-am plimbat printre camerele elegant mobilate, admirând obiecte ce aparținuseră familiei Cuza, citind liniștiți   tăbliile cu explicații, care puse împreună, explicau întreaga istorie a locului.

În spatele palatului se află și mormântul lui Cuza, acolo fiind îngropat inițial, mult mai târziu rămășițele fiindu-i mutate în mai multe locuri, până când au ajuns la Curtea de Argeș.

Am părăsit locul mândri că s-a investit în refacerea sa, că s-au găsit fonduri pentru pe a moderniza acest muzeu dedicat lui Cuza & familiei sale; sperând cumva (sper că nu degeaba) la acțiuni similare și pentru alte locații istorice din Moldova.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Situat pe domeniul Sturza, în mijlocul pădurii, castelul uimește, de la început, prin arhitectura sa neo-gotică și elegantă, tipică boeirilor.  Intrarea în castel se face la ore fixe, fiind conduși de un ghid, pasionat de povestea familiei Sturza (biletul e 15 ron).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul arată impecabil pe dinafară, pare că ascunde comori nebănuite și că undeva, cineva, l-a protejat de-a lungul vremii de blesteme.  Dar nu, nu este deloc așa:  înăuntru vei vedea o încercare timidă de a păstra cât se poate urmele marilor bogății ale familiei, semne timide că pe acolo s-au perindat secole de istorie ale unei familii care și-a pus ampreta asupra dezvoltării Moldovei.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Domeniul Sturza se află sub protecția Mitropoliei Moldovei și există un proiect de restaurare a interioarelor, proiect estimat că va dura…….10 ani.  Trebuie să fie făcut cu bani de la Mitropolie și ceva lucrări au fost începute (pivnițele și camerele servitorilor, de afară, transformate în mini hotel).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Cred că, restaurat, castelul asta va arunca Moldova pe harta de interes turistic european, e impresionant cum fiecare cameră are un design diferit, cum pe holurile largi erau biblioteci cu mii de explare unicat, cu geamuri ce dau către bătrânul copac de gincobiloba.  Ghidul a spus că arhitecții ce l-au construit au studiat îndelung castelele din Bavaria dat fiind că acesta pare “rupt” direct de pe harta Germaniei și strămutat în parcul cu tentă englezească de peste 40 de hectare de la Miclăușeni.

Castelul Sturza de la Miclăușeni – urmele incendindiului ce a distrus tavanul

George Sturza și soția sa, Maria Ghica, au transformat vechiul castel într-o operă de artă, îmbogățind și colecția de cărți rare ale familiei (biblioteca însuma undeva la 60 000 de exemplare). Din spusese ghidului am aflat că acestea s-au pierdut de-a lungul vremii: fie soldații ruși ce ocupaseră castelul, după al doilea război mondial, au ars minunatele exemplare ca să se încălzească, fie sătenii le-au furat una câte una și au făcut opinci din coperțile de piele și hârtie de împachetat din filele prețioase. Asta nu poate decât să ne demonstreze că uneori spiritul practic și incultura pot distruge bogății inestimabile ale unui popor.
În zilele noastre mai există doar câteva dintre cărțile aparținând colecției Sturză și se află sub protecția Mistropoliei sau în muzeele din București.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Interiorul muzeului reprezintă încă o bijuterie prin picturile, puține, murale salvate (multe distruse în timpul incendiului din anii ’60) și lambriurile de lemn lucrate de către un maestru german. Se încearcă recuperarea cat mai multor obiecte furate în perioada comunistă (unele donate chiar de către nepoții sătenilor ce le luasem inițial) și, odată restaurat castelul, o să îi putem vedea mai bine valoarea.

Castelul Sturza de la Miclăușeni este mult mai cunoscut decât palatul Cuza de la Ruginoasa, asta și pentru că se organizează numeroase evenimente pe domeniul sau: baluri care să refacă atmosfera anilor 1900, festivaluri meșteșugărești sau spectacole pentru copii.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Acum că ți-am povestit toate acestea, te las să descoperi frumusețea celor două castele de unul singur, waze-ul te va conduce cu încredere la locația lor:).

Piatra Neamt

Cu greu ne-am despărțit de peisajele și obiectivele turistice ale Moldovei: am bifat palate uitate, superbul drum de la Cheile Bizaului, Lacul Roșu, indreptandu-ne catre  dealurile line ale Transilvaniei.

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ți-a plăcut povestea noastră.

Piatra Neamt

Genova – portul de pe coasta Liguriei

Genova

În Genova am ajuns prima dată anul trecut, într-o toamnă frumoasă, dar, fascinată fiind de multitudinea de lucruri pe care le puteam face în Nordul Italiei, am oferit puțin din timpul nostru pentru descoperirea orașului. Anul acesta ne-am hotărât să alocam măcar 2 zile ca să descoperim Genova și am rămas uimiți că nu a fost suficient pentru acest frumos port al Liguriei.

Genova

Genova a avut o asociere stransă cu Sfântul Imperiu Român și a fost cunoscută pentru flota sa feroce de marinari și războinici în Evul Mediu.  Mai mult decât atat, a fost un important port de pe Coasta Liguriei, cunoscut, în principal, ca și loc de naștere al lui Columb și al lui Nicolo Pagannini.
Genova este cunoscută și cu numele de « La Superba « sau « Cel Mândru » și face parte din patrimoniul UNESCO, din 2006.   Atât Strada Nuova cât și Pilazzi dei Rolli (tot grupul de clădiri) au intrat sub protecția UNESCO, fiind chiar încântătoare.  Înainte de unificarea Italiei, Genova era o republică de sine stătătoare și îngloba până și Corsica :).

Călătorește cu vechii mateloți la Muzeul Galata

Galata Museum/ Muzeul Galata

Gatala este de departe unul dintre muzeele care mi-au plăcut cel mai mult din ultima perioadă. Cuvântul «muzeu» nu îl caracterizează foarte bine, este un spațiu de joacă în care poți afla, interactiv, enorm de multe lucruri despre istoria Genovei, a migrației italienie de-a lungul timpului, despre viața lui Cristofor Columb și despre viața vechilor mateloți genovezi.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Noi am «călătorit» în jurul lumii în câteva ore și am putut simți câte puțin din experiențele celor care călătoreau cu navele genoveze pentru a descoperi noi teritorii dar și să “trăim” viața emigranților italieni din anii 1850 și să vedem prin câte treceau doar pentru a ajunge în America Latină.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Nu am crezut, la început, că vom sta atât de multe ore în acest imens spațiu cultural și că ne vom îmbogăți cunoștințele cu atât de multe informații. La sfârșitul vizitei am luat și liftul pentru a urca pe clădire și a admira orașul și vechile sale clădiri colorate.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Pentru prima dată în viața mea am avut și șansa să urc într-un submarin și să văd cum trăiau marinarii aceia care își petreceau câteva luni în spații atât de mici încât și cutiile de chibrituri ți se par imense.

Submarin – Muzeul Galata

Ne-am jucat, ne-am pozat, am râs și am plecat foarte încântați, negândindu-ne la prețul măricel pe care le-au avut aceste experiențe.  Vorbind de bilete : îți recomand să achiziționezi biletul comun Galata, Submarin și Muzeum Acvatic (40 de euro) dar și să îți rezervi mai mult de jumătate de zi pentru a le face pe toate și a te bucura cu adevărat de fiecare moment.

Galata Museum/ Muzeul Galata

Relaxează-te cu peștii în Acvariul din Genova

Acvariul din Genova este cel mai mare din Europa și îți pot spune că este și unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut.  În prima parte a vizitei vei vedea delfinii, rechinii și multe alte specii de pești mai puțin cunoscuți; iar în cea de-a două parte vei păși direct în mediul tipic al faunei din Caraibe și vei vedea reptile preistorice, broaște roșcate, crocodili și multe soiuri de pești în culori intense.

Acvariul Genova

Acvariul Genova

Știu că există multe discuții în legătură cu situația peștilor din acvarii însă condițiile de la acvariul din Genova par incredibile și există multe specii pe cale de dispariție pe care încearcă să le salveze.

Acvariul Genova

Data viitoare când ajungem în Genovam sigur o să mai vreau să mergem încă o dată pentru că mi se pare o experiență inedită și mereu mă las fascinată de culoarea peștilor, innotul lor dar și mersul haios al pinguinilor.

Acvariul Genova

Admiră arhitectura specială din Cimitirului Staglieno 

Cimitirului Staglieno

În toamnă am avut timp de o plimbare scurtă la Cimitirul Staglieno și prin centrul orașului, fiind destul de norocoși încât să avem parte de proprii noștrii ghizi :).

Cimitirului Staglieno

Da, ai citit bine, cimitirul este pe lista de obiective turistice ale Genovei, și nu e prima dată când am vizitat ceva asemănător (Cimitirul Père Lachese fiind printre alegerile mele din Paris).

Cimitirului Staglieno

Cimitirul Staglieno se află pe dealul din apropierea orașului, cel mai înalt punct al său oferind o panoramă faină asupra Genovei.  Acesta a fost construit în anii 1800 și dispune de o gamă imensă de monumente, statui și sculpturi ,astfel încât să înțelegi mai bine perspectiva asupra unui loc din trecut, putând fiind cu ușurință tratat ca un muzeu îl aer liber.

Cimitirului Staglieno

Vorbind de arhitectură putem spune că statuile pe care le găsim lângă morninte au un frumos stil neoclasic imbinat  cu tradiția mediteraneană astfel că e chiar interesant să te apropii de ele și să urmărești fie trăsăturile fețelor sau pur și simplu vestimentația.

Panorama de la Cimitirului Staglieno

Și dacă nu te-am convins încă de faptul că a te plimba într-un cimitirul muzeu e ca orice altă vizită într-un parc, ar trebui să îți spun că Nietzsche, de Maupassant, Marc Twain și  Elisabeta de Austria (împărăteasă Sissi) au trecut pe aleile Cimitirului Staglieno și au scris până și în memoriile lor de impresia pe care acesta le-a lăsat-o.

Descoperă Nervi și una dintre cele mai frumoase promenade din Italia

Nervi

Din Genova poți lua trenul către Nervi sau merge cu mașina și te vei bucură de una dintre cele mai frumoase plimbări din Europa. Drumul de coastă din Genova spre Scalo di Caplungo, este cunoscut și ca Passeggiata di Anită Garibaldi, Nervi fiind o fostă zonă pescărească.  Odată ajuns langă mare, te poți și odihni câteva ore bune în Parcul di n Nervi, o zonă liniștită, formată din grădini diferite ce aparțineau, pe vremuri, vilei Gropallo, Saluzzo Serra, Grimaldi Fassio și vilei Luxoro. În zilele noastre zonă a devenit sediul muzeelor de artă modernă și contemporană din Genova.

Nervi

Ne-am bucurat de apusul de la Nervi de câteva ori și pot spune că e unul dintre motivele pentru care îmi doresc să ne întoarcem acolo. Vara e plăcut să iei cina la unul dintre restaurantele de pe coastă și să te bucuri de puțină răcoare, savurând un pahar de prosecco în fața panoramei incredibile a Mediteranei de la Nervi.

Nervi

Mai sunt multe alte lucruri interesante de făcut în Genova, mai ales cultural, dar despre toate voi povesti într-o altă relatare, găsind așa, mereu un bun motiv să vizităm acest frumos și subestimat port Italian

Dacă vrei să afli mai  multe despre aventurile Travelfunpassion ne poți urmări pe facebook travelfunpassion, Instagram si  Youtube travelfunpassion @Travelfunpassion.

Daca vrei sa citesti mai multe despre povestile noastre prin Italia, poti gasi mai jos cateva din destinatiile noastre preferate:

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Cinque Terre romantismul italian

Florența arta la superlativ

Veneția orașul plutitor

Roma, la citta eterna zile fullpartea I

Roma, la citta eternazile full partea II

2 zile pe Coasta de Azur – întâlnire cu chic-ul franțuzesc

Festivalul de la Cannes e un fel de Mecca pentru orice iubitor de film european și era ce va ce îmi doream, de ceva vreme, să bifez în agenda mea de evenimente.  Întâmplarea a făcut ca mica excursie de la Genova pe Coasta de Azur să se suprapună și cu ultimul weekend de festival, ceea ce ne-a încântat enorm. Dar să nu ne entuziasmăm prea mult pentru că la fața locului ne-am mai dezumflat un pic în ce privește posibilitatea de a vedea un film în celebra sală Palais des Festivals.

San Remo

De la Genova, unde am petrecut câteva zile frumoase și unde ne vom întoarce mereu cu drag, am luat mașina și ne-am hotărât să facem o plimbare romantică pentru a admira coastă a Liguriei și să intrăm în Franța pe Coasta de Azur.

Știam că se fac doar 3 ore de la Genova până la Cannes, pe autostradă, dar ne-am dorit să ne bucurăm de culoarea incredibilă a mării și să ne oprim în fiecare orășel fie el italian sau francez. Am reușit să facem 6 ore și asta nu doar pentru că ne-am oprit în San Remo să facem poze dar pentru că drumul de coastă e îngust, greoi și foarte lent.

Liguria

Cazarea ne-o alesesem într-un mic apartament pe malul mării, în Cagne sur Mer un sătuc romanțat și foarte elegant, aflat la jumătatea distanței dintre Nisa și Cannes.

După ce ne-am cazat am pornit grăbiți către Cannes, mult prea entuziasmați încât să mai avem și energia să analizăm cumva Cagne sur Mer.

Cannes

Cannes și al sau festival de film
Dacă ai ajuns cu mașina la Cannes trebuie să știi că sunt parcări cu plată peste tot și că o oră costă între 2 și 3 euro. Dacă tot dai banii aceștia ar fi bine să te asiguri că parchezi cât mai aproape de zona pe care îți dorești să o vizitezi. Noi am parcat lângă Gară pentru a fi la doar 10 minute de mers pe jos de Palais des Festivals, acolo unde mă visam zâmbind de pe covorul roșu :).

Festival de Cannes

Din momentul în care am ieșit pe străzile pline de oameni veseli, eleganți și frumoși am fost ca un copil în parcul de distracții. Totul mi se părea o altă lume, plină de opulență dar și naturalețe, una în care îmi doream să îmi petrec câteva ore bune :).

Cannes

Bineînțeles că am încercat să găsim bilete la filmul din seara respectivă și tot bineînțeles ni s-a râs în față:). Ne dusesem total nepregătiți căci biletele la festival sunt un Sf Graal pentru toți cei veniți la Cannes în luna mai. Așa că ne-am bucurat doar de plimbarea pe faleza de lânga celebrele scări de la Palais des Festivals.

Am făcut numeroase poze, sperând să surprindem vreo celebritate…noi și celelate sute de oameni care se înghesuiau halucinant, asta ca să îi exclud pe cei care stăteau cu scăunel de la primele ore ale dimineții.

După vreo două ore de căscat gura și admirat rochii somptuase( și mai ales de lungi promisiuni că de      « luni mă apuc de dietă » după ce le vedeam siluetele), am plecat să ne bucurăm de plimbarea pe Riviera Fraceză .

Roberto Benigni – Cannes 2018

Și așa plimbându-ne noi dezamăgiți că nu întâlnisem nici o stea de cinema, mai că m -am lovit de  ….Roberto Benigni.  Da, da…celebru din La Vita e Bella era la 2 pași de mine, făcându-mi ziua și mai însorită și mai fericită. L-am pozat în timp ce dădea mâna liniștit cu cei ieșiți din zona de vedetisme și zâmbea elegant în obiectivul aparatelor de fotografiat :).

Roberto Benigni – Cannes 2018

Am descoperit opulența la ea acasă pe Riviera de la Cannes: baruri albe, terase sofiticate, muzică asuzitoare, animatoare frustrant de frumoase și clienți rupți parcă din filmele de la Hollywood. La toate acestea noi eram doar niște spectatori amuzați, gândindu-ne că nu știu oamenii ăștia că la noi, la Mamaia, există o lume asemănătoare…cu prețuri ușoar mai piperate:).

Cina ne-am luat-o la un Irish Pub, că deh…de ce să nu mănânci fish & chips când ești la Cannes ?! Asta și pentru că era singura terasă ce nu era plină ochi…am înțeles și de ce, după ce a sosit mâncarea. Dar cum eram prea fericiți încât să ne enervăm, am refuzat politicos ceea ce adusese chelnerița  aceea plictisită. Și bineînțeles, ca în orice țară civilizată, nu am plătit consumația atâta timp cât am spus clar că nu era conformă cu ceea ce trebuia.

Cagnes sur Mer

După lăsarea serii ne-am întors către micul Cagnes sur Mer, care a doua zi ne-a demonstrat clar că nu era nici mic și ,clar, nici anost.

Cagne sur Mer & Renoir

Acest fost sat de pescuit a devenit la începutul anilor 1970 o stațiune populară și plină de viață, datorită plajei sale, Cros-de-Cagnes. Astăzi, orașul imbină perfect tradiția și modernitatea, prin orașul său medieval (Haut de Cagnes), cu multe monumente și numeroase activități nautice și culturale.

Pentru a-ți araăa ce mult ne-a plăcut la Vila lui Renoir, în pădurea de măslini, am făcut chiar și un filmuleț: imaginile vorbesc de la sine:)

Ne-am început ziua cu un mic dejun delicios, cumpărat de la una dintre numeroasele brutării de pe malul mării, luat pe plaja întinsă, plină de pietre și foarte lină.  Deși ne bucuram de soarele arzător am decis să vizităm orașul medieval, aflat în vârful dealului.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Ceea ce trebuie să știi e că acest elegant sat pescăresc a fost casa lui Renoir, în ultimii săi ani de viață. Vila lui Renoir, din milocul livezii cu măslini, poate fi vizitată și este locul perfect pentru a te bucura de cele 11 tablouri originale ale celebrului pictor dar și de sculpturi făcute în colaborare cu oaspeții săi.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Această frumoasă casă Neo-Provensală a fost construită pentru Renoir, deja foarte bolnav la acea vreme, și familia sa, în 1908 și oferă câteva camere, unde încă se mai pot găsi obiecte originale de mobilier dar și un balcon ce ofera o panorama incredibila de-a lungul costei Antibelor.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer
Vila Renoir – Cagnes sur Mer/ Atelierul de pictura

Le Haut-de-Cagnes & Grimaldi

Haut-de-Cagnes

Despre orășelul medieval citisem în drumul spre cazare și am fost curioși să îi străbatem străduțele dar și să ajungem la Palatul Grimaldi, aflat în inima Haut-de-Cagnes. Centrul medieval a fost numit sit istoric fracez în 1948, fiind considerat o oază de liniște și răcoare. Dacă nu știai, acesta este un centru medieval locuit, câțiva oameni au preferat să părăsească viață agitată de pe Coastă și să se retragă în clădirile istorice.

Haut-de-Cagnes

De-a lungul timpului foarte mult artiști ca Renoir, Soutine sau Modigliani au venit aici pentru a-și găsi insipiratia și s-au îndrăgostit iremediabil de acest loc. De altfel, comunitatea artiștilor este destul de extinsă aici, având posibilitatea să găsești mici ateliere pe fiecare străduță.

Haut-de-Cagnes

După ce ai obosit de la atâta urcuș, te sfătuiesc să savurezi un sirop la una dintre cele 3 terase de lângă Palatul Grimaldi.

Ceea ce aș vrea să își spun este să nu încerci să vizitezi ceva între oră 12 :00 și 14 :00 căci totul este închis – sieta francezilor este mai rea decât cea a italienilor și nu le pasa de nimic altceva decât de ea:).

Haut-de-Cagnes
Haut-de-Cagnes

Ce am aflat despre acest Palatul Grimaldi Că a fost construit în 1310 de către una dintre cele mai înstărite familii și în interiorul său se află 3 alte muzee cu teme specifice zonei: Muzeul măslinilor,  o introducere în istoria și cultivarea acestei arte; Colecția obscură și excentrică Suzy-Solidor, un grup de portrete ale cabaretului chanteuse, pictate de prietenii săi artiști & și Muzeul Mediteranean al Artei Moderne, care conține picturi și ale artiștilor de secol XX îndrăgostiți de Coastă de Azur.
Dar deși nu am intrat să admirăm și noi aceste colecții, ne-am bucurat de câteva cadre furate în curtea interioară a Palatului, de scara largă ce îți oferea view ul spre întreaga construcție și de arborii seculari ce avea de spus atâtea și atâtea povești .

Din păcate nu am avut timp să facem tot ceea ce ne-am dorit în aceste două zile dar am decis că trebuie să ne întoarcem, să petrecem câteva zile și în Nisa și Ezre. Deși, fie vorba între noi, Nisa nu ne-a inspirat prea mult din mersul mașinii dar cine suntem noi să judecăm locul preferat de promenadă a vechii aristrocații europene ?!

Dacă vrei să afli mai mult despre destinații faine din Franța poți citi și:

Mont Saint Michel; Abația și legendele sale

Paris; magia unui oraș plin de istorie; partea I

Castelul VERSAILLES – Incursiune la Curtea Regelui Soare – partea III

Casteleul Vincennes – incursiune la curtea Regelui Soare partea II

Vaux-le-Vicomte Fontainebleau – incursiune la curtea Regelui Soare partea I

Deauville Trouville pe urmele lui Coco Chanel

Delfinariu și Microrezervatia Constanța-cum să redevii copil în câteva ore

Ce fac niște dobrogeni în fiecare weekend de vară? Păi merg la mare :). Și ce fac ei dacă e vremea urâtă rău ? Păi caută  locuri de pierdut vremea …nu de altă dar travelfunpassion nu prea suportă să stea în casă; vrea să descopere locuri noi și vrea să ți le arate și ție.

Azi vreau să îți spun cum a fost la Delfinariu și ce spectacole ne-au impresionat pe noi.

Am achiziționat online biletele – au o platformă care merge foarte bine și pe care te sfătuiesc să o folosești dacă nu vrei să pierzi mult timp la coadă.  Căci da..…era o coadă imensă la intrare, mulți părinți încercând să găsească o soluție pentru a nu îi ține pe cei mici închiși în cameră  (cam așa face și jumatatea travelfunpassion, doar, doar o scapa de gura mea 🙂).

Să revenim la biletele online: pentru fiecare tranzacție există o taxa de plată cu cardul dar prețul e mult prea mic astfel încât am preferat varianta comodității și le-am luat pe toate cu 2 ore înainte de spectacol.  Pe platformă scrie că ar trebuie să printezi biletele dar să știi că merge și cu codul direct pe telefon așa că nu alerga să găsești un xerox.  Poți alege unde își dorești să mergi: Planetariu, Observatorul Astronomic , Microrezervatie, Delfinariul, sau spectacolul cu lei de mare.

Ceea ce trebuie să știi este că Delfinariul face parte din  Complexul  Muzeal de Științe ale Naturii Constanța așa că poți opta și pentru o vizită la acvariul din piața Casinoului (opțiune la care noi am spus pass).

Pentru a afla cât costă fiecare spectacol poți intră pe pagina oficială și să verifici și dacă apar și spectacole noi : http://www.delfinariu.ro/ .

La spectacolul cu delfini era coadă și foarte aglomerat, poate și pentru că ziua era una înnorata și deloc optimistă pentru plajă, așa că aproape toți turiștii avuseseră aceeași idee că și noi :). Puțini oameni fără copii dar și eu mă bucur la vederea delfinilor la fel de mult ca și un copil așa că …ne-am integrat cumva în spațiu.

Showul cu cei 3 delfini ține 25 de minute dar nu îți dai seama când zboară timpul, mai ales dacă ești preocupat să le prinzi fiecare acrobație și să bați din palme mai tare decât puștiul de 3 ani de lângă tine:).

Ultima dată asistasem la un spectacol similar în Valencia și acela a fost mult mai lung și cu mai mulți delfini (cred că 6 sau 7) dar până la urmă vorbim de costuri diferite.

Delfinariul din Constanța este singurul din țara și știu că s-au confruntat cu ceva probleme financiare în ultimii ani dar acestea nu au afectat cele 3 mamifere, aduse tocmai din China.

Nu luasem inițial bilete pentru show-ul cu Lei de Mare însă în ultimul moment ne-am hotărât să mergem și la acesta, dat fiind că nici unul dintre noi nu mai văzuse unul similar.

Acest show este găzduit de către Delfinariul Constanța de doar 2 săptămâni și cei 3 lei de mare (2 femele și 1 mascul) sunt aduși din Paris (deși născuți în California).   Partea funny a întregului spectacol a fost dată de masculul Leu de Mare, care s-a încăpățânat să nu asculte « comezile » celor 2 antreoare care mențineau atmosfera.

În deschiderea spectacolului  am aflat  despre diferența dintre foci și leii de mare, reprezentație făcută cu grație  chiar de cele 2 « fetițe » astfel încât să înțeleagă toată lumea:).  Cel mai amuzant moment a fost când masculul Leu de mare a încercat să fure găleala cu pește în timp ce cele 2 « fetițe » făceau numeroase acrobații cu o minge.

Îți recomand cu căldură să te duci la acest spectacol, amuzant, frumos povestit de instructoare și inedit prin comportamentul total neascultător al masculului grupului.

La sfârșit am ieșit zâmbind și am făcut și un tur al Microrezervației, unde se pot întâlni diferite animăluțe (zebre, căprioare, porci mistreți, cai etc) și păsări (cele mai cool fiind pelicanii). Am insistat să urmăresc minute bune zborulul unui pelican astfel încât să am o fotografie de care să fiu mândră (rămăsesem eu cu frustrarea aceasta încă de la Jurilovca, atunci când pelicanii au fost scumpi la vedere).

Am continuat ziua cu o vizită la Muzeul de Arheologie Constanța și o cină copioasă la cel mai cunoscut resurant grecesc din Piața Ovidiu : Nikos (locul acela în care ne place să visam la vacanță doar gustând din tzatiki: http://www.nikosgreektaverna.ro/ ).  Dar despre asta îți povestesc în următorul nostru articol:).

Dacă vrei să știi mai multe despre travelfunpassion ne poți urmări și pe Facebook, Instagram & Youtube.

Dacă te interesează mai multe destinații din Dobrogea poți găsi detalii la:

Enisala cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea – Histria & Ibida

Dobrogea frumusețea naturală partea I

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Gura Portiței Raiul sălbatic din Dobrogea

Left Menu Icon
TravelFunPassion