Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - nomad

Delfinariu și Microrezervatia Constanța-cum să redevii copil în câteva ore

Ce fac niște dobrogeni în fiecare weekend de vară? Păi merg la mare :). Și ce fac ei dacă e vremea urâtă rău ? Păi caută  locuri de pierdut vremea …nu de altă dar travelfunpassion nu prea suportă să stea în casă; vrea să descopere locuri noi și vrea să ți le arate și ție.

Azi vreau să îți spun cum a fost la Delfinariu și ce spectacole ne-au impresionat pe noi.

Am achiziționat online biletele – au o platformă care merge foarte bine și pe care te sfătuiesc să o folosești dacă nu vrei să pierzi mult timp la coadă.  Căci da..…era o coadă imensă la intrare, mulți părinți încercând să găsească o soluție pentru a nu îi ține pe cei mici închiși în cameră  (cam așa face și jumatatea travelfunpassion, doar, doar o scapa de gura mea 🙂).

Să revenim la biletele online: pentru fiecare tranzacție există o taxa de plată cu cardul dar prețul e mult prea mic astfel încât am preferat varianta comodității și le-am luat pe toate cu 2 ore înainte de spectacol.  Pe platformă scrie că ar trebuie să printezi biletele dar să știi că merge și cu codul direct pe telefon așa că nu alerga să găsești un xerox.  Poți alege unde își dorești să mergi: Planetariu, Observatorul Astronomic , Microrezervatie, Delfinariul, sau spectacolul cu lei de mare.

Ceea ce trebuie să știi este că Delfinariul face parte din  Complexul  Muzeal de Științe ale Naturii Constanța așa că poți opta și pentru o vizită la acvariul din piața Casinoului (opțiune la care noi am spus pass).

Pentru a afla cât costă fiecare spectacol poți intră pe pagina oficială și să verifici și dacă apar și spectacole noi : http://www.delfinariu.ro/ .

La spectacolul cu delfini era coadă și foarte aglomerat, poate și pentru că ziua era una înnorata și deloc optimistă pentru plajă, așa că aproape toți turiștii avuseseră aceeași idee că și noi :). Puțini oameni fără copii dar și eu mă bucur la vederea delfinilor la fel de mult ca și un copil așa că …ne-am integrat cumva în spațiu.

Showul cu cei 3 delfini ține 25 de minute dar nu îți dai seama când zboară timpul, mai ales dacă ești preocupat să le prinzi fiecare acrobație și să bați din palme mai tare decât puștiul de 3 ani de lângă tine:).

Ultima dată asistasem la un spectacol similar în Valencia și acela a fost mult mai lung și cu mai mulți delfini (cred că 6 sau 7) dar până la urmă vorbim de costuri diferite.

Delfinariul din Constanța este singurul din țara și știu că s-au confruntat cu ceva probleme financiare în ultimii ani dar acestea nu au afectat cele 3 mamifere, aduse tocmai din China.

Nu luasem inițial bilete pentru show-ul cu Lei de Mare însă în ultimul moment ne-am hotărât să mergem și la acesta, dat fiind că nici unul dintre noi nu mai văzuse unul similar.

Acest show este găzduit de către Delfinariul Constanța de doar 2 săptămâni și cei 3 lei de mare (2 femele și 1 mascul) sunt aduși din Paris (deși născuți în California).   Partea funny a întregului spectacol a fost dată de masculul Leu de Mare, care s-a încăpățânat să nu asculte « comezile » celor 2 antreoare care mențineau atmosfera.

În deschiderea spectacolului  am aflat  despre diferența dintre foci și leii de mare, reprezentație făcută cu grație  chiar de cele 2 « fetițe » astfel încât să înțeleagă toată lumea:).  Cel mai amuzant moment a fost când masculul Leu de mare a încercat să fure găleala cu pește în timp ce cele 2 « fetițe » făceau numeroase acrobații cu o minge.

Îți recomand cu căldură să te duci la acest spectacol, amuzant, frumos povestit de instructoare și inedit prin comportamentul total neascultător al masculului grupului.

La sfârșit am ieșit zâmbind și am făcut și un tur al Microrezervației, unde se pot întâlni diferite animăluțe (zebre, căprioare, porci mistreți, cai etc) și păsări (cele mai cool fiind pelicanii). Am insistat să urmăresc minute bune zborulul unui pelican astfel încât să am o fotografie de care să fiu mândră (rămăsesem eu cu frustrarea aceasta încă de la Jurilovca, atunci când pelicanii au fost scumpi la vedere).

Am continuat ziua cu o vizită la Muzeul de Arheologie Constanța și o cină copioasă la cel mai cunoscut resurant grecesc din Piața Ovidiu : Nikos (locul acela în care ne place să visam la vacanță doar gustând din tzatiki: http://www.nikosgreektaverna.ro/ ).  Dar despre asta îți povestesc în următorul nostru articol:).

Dacă vrei să știi mai multe despre travelfunpassion ne poți urmări și pe Facebook, Instagram & Youtube.

Dacă te interesează mai multe destinații din Dobrogea poți găsi detalii la:

Enisala cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea – Histria & Ibida

Dobrogea frumusețea naturală partea I

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Gura Portiței Raiul sălbatic din Dobrogea

Roma, la citta eterna – 4 zile full – partea II

Piazza Navona

Dacă în prima parte a poveștii ți-am spus cam ce poți face în primele 2 zile în Roma, azi vorbim ce faci pe restul celorlalte 2 zile din city break-ul tau (Roma la citta eterna 4 zile full -partea I ).

Dar să nu divagăm și să nu uit:  te anunț, de acum, că la sfârșitul mini-vacanței vei avea nevoie de teneși  noi pentru că îți vei pierde sigur tălpile pe piatra cubică a « cetății eterne » (cel puțin jumătatea travelfunpassion așa a făcut și, nu, nu a fost prea încântat dar eu cu el cu papucii rupți nu mergeam pe Coasta de Azur 🙂.

https://www.youtube.com/watch?v=uhMrMEGqhx8&t=2s

Să ne continuăm deci vizita pe străzile Romei !

Podul San’Angelo

A treia zi:  San Giovanni în Laterano, Via Corso, Piazza Navona, Villa Borghese & Pantheonul

Basilica San Giovanni in Laterano

A treia zi am pornit-o dis de dimineață către San Giovanni in Laterano, să admirăm cea mai mare și frumoasă catedrală din Roma. Și nici nu mi-am imaginat că vom nimeri duminică dimineața la celebra slujbă din San Giovanni, o slujbă care mi-a oferit o frumoasă surpriză : m-a impresionat (și asta vine de la cineva care calcă în biserici doar la obligații sau din interes pur turistic).

Basilica San Giovanni in Laterano

Biserica San Giovanni e considerată una dintre cele mai vechi din lume, temelia ei fiind pusă în anul 312, cu 14 ani înainte  de Basilica Sfântul Petru. În secolul al XVII-lea reconstruirea bisericii a fost cerută de către Papa Innocenzo al IIIlea și oferită arhitectului Borromini.

Basilica San Giovanni in Laterano

Aceasta nu e doar mai mare decât Vaticanul dar reprezintă si “inima catolicismului”, purtând ampreta secolelor și fiind  una dintre cele mai vizitate de către enoriași de-a lungul timpului. Numele de «Laterano» vine de la numele familiei de patricieni care a deținut terenul până în secolul al IVlea, când Constantin s-a căsătorit cu moștenitoarea acesteia și a primit terenul ca « zestre ». Cele mai vechi elemente de la Basilică sunt scara de lemn (cea care, se spune, a fost adusă de la Ierusalim de Împărăteasa Elena) și Obeliscul din piața alăturată  (care poartă  inclusiv dedicația directă către Constantin și care e de pe vremea Faraonului Tutmes IVlea).

Ceea ce trebuie să îți spun e că San Giovanni se află la doar 15 minute de mers pe jos de Colloseum și că drumul e unul plăcut, pe străduțe înguste cu magazine vechi și localnici curioși ce își beau cafeau pe trotuar, admirând șirul turiștilor gălăgioși.

Drumul dintre Basilica San Giovanni in Laterano si Colloseum – strazi inguste in Roma

Am  încercat să grăbim pasul către parcul cel mai mare din Roma, Borghese, acolo unde ne doream să vedem Galeria Borghese și să admirăm frumoasa colecție de sculpturi ale lui Bernini. De departe cea mai plăcută experiență din acest city break : am avut șansa să stăm singuri în aceeași cameră cu opere atât de minunate, să mă uit la fiecare cuta a scupturii lui David (de Bernini) sau să admir minute în șir un tablou de Caravaggio.

Piazza Maria del Popolo

Muzeul este găzduit de o vilă din secolul al XVII lea, aparținând unei cunoscute familii din Siena care a prosperat în Roma și a adunat o mică avere, având legături puternice și cu Papalitatea (Papă Paul V) dar și cu sora lui Napoleon. Pentru a vizita Galeria Borghese este necesar să îți faci o rezervare online deoarece au un număr limitat de locuri dar noi am fost norocoși : am reușit să ne strecurăm pentru că un alt grup întârziase.

Galeria Borghese – din Parcul Borghese
Galeria Borghese – din Parcul Borghese

Pentru prânz îți sugerez să eviți zona foarte turistică iar dacă chiar nu mai reziști de foame și riști să îți iei la bătaie prietenii (eu, una, mă transform într-un monstru dacă îmi e foame, mai ceva decât reclama la  Snickers) poți opta pentru pizzeriile care vând la bucată și să îți alegi 2 felii din acele tăvi mega apetisante :).

Pantheonul

Pantheonul este obiectivul cel mai plin de controverse din Roma, acela care a supraviețuit mileniilor datorită protecției primite de la Biserica Catolică dar care, la bază, nu a avut absolut nici o legătură cu creștinismul sau religiozitatea.  Pantheonul este aceea « mecca » pentru cei care văd valoarea să istorică și arhitecturală și care ignoră « ampreta » catolicismului.

Frumoasa clădire a Pantheonului nu este ceea originală, este chiar cea de a treia construită pentru a «înfățișa » celebrul templu. Și deși poți cu ușurință citi că a fost construit de către Agrippa, ar trebui să știi că acesta nu a avut absolut nici o legătură cu ceea ce se vede azi. El a construit, într-adevăr, primul templu în secolul 25-27 AH dar acesta a disparut în totalitatea în timpul incendiului din anul 80 AH (atunci când și Colloseum a fost foarte avariat).

Pantheonul de azi a fost ridicat de către Hadrian în anul 126 AH și a fost dedicat lui Agrippa și primei sale construcții și tocmai de aceea poți vedea inscripția de pe partea frontală. Partea amuzantă este că până în secolul al XIX-lea nimeni nu a știut că Pantheonul nu era ridicat de către Agrippa chiar dacă metoda de construire arată o evoluție arhitecturală evidentă.

Ceea ce a salvat Pantheonul de la o soartă similară cu cea a Colloseumului ( lăsat în paragină și distrus bucată cu bucată) a fost tocmai ideea împăratului bizantin Pochas de a îl face cadou Papei Bonifacio al IVlea.  Ca orice clădire pe care a pus vreodată mâna biserica, această a fost repede “botezată” și transformată în biserică și, deși, i s-a negat identitatea păgână, macar a  a rămas singurul monument antic atât de bine conservat (face și biserica ceva bun în lumea asta )

Ceea ce e și mai interesant e că încă nu se știe clar scopul inițial al acestui templu și că a fost folosit  fie ca biserică fie ca loc de veci (sunt înmormântați câțiva regi și regine și…mai ales : pictorul Raphael) dar și ca  sală de conferințe.  Clădirea aceasta este atât de frumoasă și atât de măreață încât a inspirat alte construcții celebre din lume: de la Duomul din Milano și Florența la Capitoliul american sau Galeria Natioanală de artă în Washington.

După baia de mulțime din Piazza della Rotonda, din fața Pantheonului, ne-a retras să admirăm pictorii stradali de la Piazza Navona dar și faimoasele fântâni desenate de arhitecți celebri.

Piazza Spagna – Spanish Stairs

Apusul ne-a prins pe Scările Spaniole (Spanish Stairs), din Piazza Spagna, admirând mulțimea care se retrăgea grăbită către hoteluri sau către gară. Prima dată când am visat la poveștile Scărilor Spaniole a fost când am văzut filmul Vacanțe Române, cu mult înainte de a ateriza la Roma :).  Legenda spune că în timpul inundațiilor din secolu XVI, apele Tibrului au adus în fața scărilor o barcă eșuată. Pentru a susține această legendă, Pietro Bernini a desenat barca din marmură ce se poate admira și azi.

Ziua a 4a – ultima din aventura Romana 🙂

În ultima zi aveam doar câteva ore că să aruncăm o ultima privire Romei  așa că am pornit cu bagajele spre centrul orașului.  Lângă Piazza Spagna se află un mic depozit pentru bagaje  (https://www.stowyourbags.com/it/shop/roma/deposito-bagagli-piazza-di-spagna/) , mega smart : îți lași bagajul și plătești pe fiecare oră un preț de 3 euro. Dar atenție, nu te speria de cei 3 euro : aceștia sunt pentru un dulap mare în care intră ușor 3 valize medii. Ceea ce trebuie să îți mai spun este că se plătește doar cu cardul așa că poți evita cu ușurință să scoți bani de la bancomante.

Fontana di Trevi

Ne-am reîntors la Pantheon și am vizitat și Biserica San Luigi dei Francesi pentru a admira un minunat Caravaggio dar am și căutat, entuziasmați, alte 2 lăcașuri unde se ascund tablourile pictorului nostru favorit. Așa am aflat că Santa Maria del Popolo va fi închisă pentru renovare vreo 2 ani – îți spun asta caa să nu o cauți și tu prin Piazza de Popolo cu gps ul și să te simți inutil că nu reușești să o vezi deși ți se spune clar « uite-o acolo »  🙂

Piazza Navona

Ne-am retras din nou către Piazza Spagna și am savurat o înghețată bună, bună (clar s-a văzut la cântar că în fiecare zi  am mâncat o înghețată cu 2 gusturi)  de la Gelateria Venchi :    https://www.venchi.com/it/negozi/roma-piazza-spagna  (una dintre cela mai racoarase și aromate încercate la Roma).

Gata : ești obosit ?! Hai către aeroport sau către gară (acolo unde ne îndreptam noi) și pleacă spre o altă destinație…urmând să admiri mai târziu sutele de fotografii :).

Daca ti-a placut micul nostru ghid, nu uita sa ne dai follow si pe Facebook, Instagram si Youtube la @Travelfunpassion

Dacă ești interesat de mai multe relătari din Italia poți citi și:

Roma, la citta eterna 4 zile full – partea I

Veneția orașul plutitor

Bologna culoare și viață

Cinque Terre romantismul italian

Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

Florența arta la superlativ

Pisa, micul oraș cu turn înclinat

Genova, portul de pe coasta Liguriei

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel

Trouville vazut din Deauville

Franța este o sursă surprinzătoare pentru iubitorii de călătorii, oferind soluții și pentru cei mai pretențioși turiști. Pentru că mi-am propus, acum ceva timp, să descopăr țara aceasta și să nu mă limitez deloc la celebra sa capitală a îndrăgostiților ( Paris: magia unui oraș plin de istorie – partea I), am căutat mereu o altă destinație pentru scurtele escapade de weekend.

Trouville

La sugestia unei prietene, am ales să merg la ocean – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul francez:).

De la Paris poți fie lua  trenul către Deauville  (40-50 de euro dus-întors / 2 ore jumate) sau autocarul (FlexiBus – costă 25 de euro/ 3 ore).  Eu am preferat busul și pentru imaginea spectaculoasă a peisajelor din Normadia dar și pentru că era foarte simplu de luat (pleacă de la Porte Maillot – la 20 min de hotelul unde stăteam ).

Ceea ce trebuie să spun despre Deauville e că reprezintă zona fashion a iubitorilor de iahturi din Franța, acea locație exclusivistă, unde Coco Chanel s-a retras și a creat celebra modă a dungilor marinărești:).

Deauville

Deauville s-a născut la mijlocul secolului al XIX-lea, când Duc de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea, a vrut să dezvolte un business pe fâșia îngustă de apă ce leagă micul orășel de Trouville. Mai târziu, el a adăugat hoteluri grandioase și un cazinou, iar pană în 1910, Deauville a devenit o destinație de vacanță pentru aristocrația pariziană și britanică.

Deauville

Deauville este locul preferat pentru agrement: există două porturi, trei terenuri de golf și o școală de iahturi.  Fiecare străduță e glamour și fiecare casă pare că poartă pecetea unor povești ale vechii aristocrații franceze.  Eu am rămas impresionată de simplitatea dar și eleganța caselor, de curățenia și specificitatea pur franceză a locului, nealterată deloc de altfel de influențe. Spuneam, acum ceva vreme,  că Parisul nu mai aparține demult  francezilor, fiind al turiștilor și emigranților, fenomen ce clar nu a lovit Deauville și atmosfera sa boemă, cu miros de croissant franțuzesc și apa sărată de ocean.

Deauville

Am ajuns în Deuaville într-o sâmbătă de primăvară târzie și m-am oprit direct în centru, la un delicios café noisette (espresso cu spumă de lapte și cacao), admirând lumea de pe stradă, visând să pot fi cel puțin așa relaxată ca cei care se plimbau pe străduțe, făceau shopping la piața locală sau își savurau micul dejun pe terase.

Deauville

Ia picnicul în port

Deauville

Uneori, la noi este un pic ciudat să mergi la picnic în……mijlocul orașului, ceea ce ar atrage privirile tuturor trecătorilor.

La Deauville am vrut o altfel de excursie așa că ne-am dus cu păturica de picnic și șandvișurile gata pregătite, cu fructele curate și spălate…totul gata doar să ne bucurăm de posibilitatea de a lua prânzul în singurul loc în care puteam să privim iahturile elegante dar și de imaginea frumosului Casino Barrière, construit în perioada Belle Epoque (1912).

Deauville

Nici măcar o secundă nu ne-am simțit aiurea că ne savuram micul prânz în acea zonă exclusivistă, mai mult, exemplul ne-a fost urmat și de alte persoane ieșite la o plimbare pe ponton.

Am scris de Casino Barrière, cel care se vede din port, un simbol al eleganței și rafinamentului, locul în care, pentru a intra, ai nevoie de haine formale și mulți bani prin fiecare buzunar al costumului:). Evident, eu m-am mulțumit să îi fac cât mai multe poze și doar să visez la o seară luxuriantă prin sălile sale art deco.

Deauville

Identitatea orașului se bazează pe cateva elemente: arhitecturi extrem de creative, strălucitoare, eclectice dar și unele  mai modeste; originalitatea și forța planului urban; de grădini și garduri, toate acestea determinând orice turist să se îndrăgostească de Deauville.

Trouville

Savurează un Cidru la Trouville

Trouville

Deși planul era să mergem să fotografiem celebrele umbrele de la Deauville, recunoscute pentru forma lor asimetrică (precum niște mici corturi), foarte colorate, utilizate încă din 1875, am reușit să ajungem în Trouville:).

Trouville

Știam că Trouville e fratele geamăn al Deauville –ului dar nu știam că e suficient să treci un pod mic de lemn pentru a ajunge în celălalt oraș; pod care, după ora 5 după amiază, va rămâne ascuns de ape și, pentru a te întoarce Deauville, trebuie să iei șalupa (pentru doar 2 euro:)).

Am mers pe jos, admirând plaja, farurile ce sunt de o parte și de alta ale pasarelei dar și minunata roată, din care se putea vedea panorama celor 2 orașe. Fără să ne dăm seama,  ne-am trezit vizitând celălalt oraș și, ca orice activitate spontană, s-a dovedit o idee mai mult decât genială.

Trouville

Plaja de aici, departe de a fi atât de ecletică precum cea din Deauville, a reușit să ne impresioneze prin simplitate, prin finețea nisipului și prin multitudinea zmeielor înălțate de tineri, bunici si nepoți. Orașul poartă pecetea arhitecturală a secolului XIX iar malul stâng al mării a fost numit, nu fără bună dreptate, „Regina Plajelor” în perioda Belle Epoque.

Trouville

Una dintre cele mai mari personalități ale literaturii franceze de secol XX, Marguerite Duras, a devenit imaginea orașului Trouville, creând o mare parte din opera sa pe malul mării.  Tot ea susținea că, odată ce ai venit în Trouville, vei visa continuu să te întorci.

Trouville

Și privind fotografiile mele, vei înțelege de ce a spus toate astea și de ce eu, după o zi pe nisipul de la Trouville, m-am întors la Paris absolut îndrăgostită:).

Trouville

Bineînțeles că și Trouville are un cazino, și bineînțeles este de o frumusețe rară, desenat de către designerul francez Jacques Garcia, cel care și-a pus ampreta pe multe dinte clădirile celebre din Normandia.

Trouville

Am întins pătura pe plajă, și m-am bucurat de soare și savurând un  pahar de Cidru, băut dintr-o sticlă cumpărată de la magazinul de suveniruri:). Dacă nu ți-am spus încă, Normadia e recunoscută și pentru biscuiții cu unt și Cidru:),  nu doar pentru încărcătura sa culturală și istorică.

Admiră Trouville & Deauville de la înălțime

Trouville

Încă de când am intrat în Trouville, am văzut roata care străjuia întregul peisaj și mi-am dorit enorm să mă pot bucura de câteva cadre ale celor două orașe, văzute de la înălțime (ignorând în totalitate că îmi este crunt de teamă de înălțime).

Trouville

Pentru 5 euro am avut șansa să mă dau 4 ture, timp de 5 minute, 1 minut oprindu-se, astfel încât să poți face cât mai multe poze. Inutil să spun că am fost bucuroasă că au fost 4 ture dat fiind că la primele 2 nu m-am putut mișca deloc de frică și nici aparatul nu am putut măcar să îl pornesc:).

Trouville

Uitându-mă acum la cadre, sunt mai mult decât fericită că m-am urcat (de altfel, roata nu e absolut deloc periculoasă, doar că teama, uneori, e mai mare decât rațiunea).

Trouville

După ce am coborât m-am „cadorisit” cu o înghețată și cu o lungă plimbare pe ponton, admirând cele 2 faruri frumos colorate (roșu și verde), încercând să cuprind cu privirea imesitatea plajei și jocul zmeielor .

Trouville

Așa cum am spus mai sus, surpriza a fost când ne-am dorit să ne întoarcem la Deauville pentru a lua autocarul către Paris, podul micuț, de lemn,  pe care îl traversasem la începutul zilei (și pentru care nu înțelegeam de ce să plătim 50 de cenți) dispăruse sub ape și singurul mod de a trecem era o șalupă.

Trouville

Și o făcurăm și pe asta:).

Dacă la începutul anului revedeam Mont Saint Michel ( Mont Saint Michel – Abația și legendele sale ) și îmi memoram primele experiențe pe tărâmaul Normandiei, acum, după Deaville & Troville, am decis să îmi plănuiesc descoperirea și altor părți „mai puțin cunoscute” ale Franței.

Trouville

Țara aceasta oferă atât de multe comori încă nebănuite și pe care îmi doresc să le găsesc și să ți le descriu și ție:).

 

 

 

Ghidul călătoarei fericite

Pe la 18 ani când oamenii mă întrebau ce mă văd făcând la 30 și se așteptau să dau un răspuns frumos și standard, eu spuneam că vreau să am cel puțin 10 vize pe pașaport (pe atunci România nu era în UE:)). Părea ciudat și greu dat fiind că eram într-un mic oraș de provincie dar cumva universul mi-a desenat drumul către nebunia visătoarei călătoare.

În ultimii ani am avut oportunitatea să văd ceva locuri faine și să cunosc oameni speciali, să experimentez preparate culinare și băuturi specifice.

Și mai am atât de multe de văzut:).

Îmi aduc încă aminte de prima ieșire din țara, pe la vreo 20 ani, cu mult visata destinație a copilăriei mele fascinate de Dumas: Paris. Încă nu sunt pregătită să scriu un articol în categoria TravelFunPassion despre bujiteria Franței, nu am încă destul curaj să încerc să descriu tot ce am visat și vizitat acolo, tot ce am sperat și am descoperit.

Harta calatoriilor mele, pana acum:)

A început să îmi placă așa mult gustul călătoriilor încât, ca un dependent, am vrut și mai mult și am realizat că de fiecare dată după o excursie, mă întoarcem mai bogată spiritual.

Momentele mele de fericire, în ultimii ani, au fost bogate în emoții, sentimente puternice, în teamă și dragoste….toate petrecute printre avione, în țări și orașe rupte din jurnalele de călătorie.

Am învățat să călătoresc singură, cu prieteni, cu familia, cu colegi de muncă sau cu oameni necunoscuți.

Deci: Follow me:)

Încerc să răspund mereu întrebărilor celor dragi legate de călătorii și să ofer, așa cum pot, cât mai multe sfaturi.  Rămân mereu o idealistă care încearcă să spună lucruri practice, copilul cu capul în nori care spune povești pentru oameni maturi:).

Cum să facem să îmbinam utilul cu plăcutul   într-o vacanță?

  • Să fim  în siguranță:

Ca să ai curaj să pornești la pas pe străzi, să prinzi răsărituri și apusuri în locuri necunoscute, trebuie să știi mai întâi cât de sigură e zona în care mergi. Înainte de a organiza o excursie caută câteva detalii despre locație pe site-ul MAE (http://www.mae.ro).

Europa este însă, uneori, o zonă a contrastelor: nu am să uit niciodată cât de neînsiguranță m-am simțit în metroul din Milano sau Paris (un puternic sentiment de panică m-a cuprins până la coborârea din tren) dar cât de confortabil a fost să mă plimb singură pe străzile din Cartierul Roșu din Amsterdam, fără ca ceva sau cineva să mă facă să îmi fie vreodată teamă.

  • Sfaturi general valabile:

Uneori ceea ce pare evident la prima vedere, poate fi ignorat la fața locului: așa și cu ideile astea știute de toată lumea:).

Este clar ca trebuie să respecți mereu legislația și tradițiile locale, să știi câteva dintre drepturile cetățeanului și a regulilor de liberă circulație (în Europa) sau despre regimul vizelor (în afara continetului)  însă nu e mereu ușor de aplicat (mai ales dacă nu facem din travel un job:).

Din categoria tradiții și obiceiuri 🙂 pot povesti o întâmplare de la începuturile mele de „călătoare”,  de la Vatican, unde am stat la o coadă infernală pentru a participa la slujba de duminică și am aflat la ușă că nu puteam intra deoarece purtam un tricou fără mâneci (pentru religia catolică umerii goi sunt considerați mult prea senzuali).  Am fost nevoită să mă întorc a două zi cu o esarfă suficient de mare încât să îmi acopere umerii (mai ales că era foarte cald afară). Consecința faptului că nu știam, la acel moment, o regulă elementară pentru a vizita catedralele catolice, a fost că am stat iar câteva ore la coadă (ps: a nu se vizita Romă niciodată în august:)) din cauza aglomerației.

Cea de-a două întâmplare a fost anul trecut, la granița dintre Turcia și Bulgaria, când poliția turcească și-a depăsit drepturile și ne-a obligat să rămanem în vamă pentru câteva ore, fără a da și explicațiile necesare  (situația fiind extrem de ciudată și neplăcută în același timp).

  • Documente de identitate:

Deși pare un sfat superfluu, se poate întâmpla să îți pierzi actul de identitate pe teritoriul unei țări străine. De aceea e important să ai măcar o vagă idee unde e ambasada sau consulatul României și care e politica eliberării unui act de identitate în regim de urgență cât și costurile acestuia (în general câteva ore pentru un titlu de călătorie).
Tocmai pentru că mă știu foarte împrăștiată și cu capul în nori:), călătoresc mereu cu pașaportul dar și cu buletinul, indiferent de locație: cartea de identitate stă mereu în portofel și pașaportul rămâne bine pus în cameră de hotel (niciodată nu ești prea prudent în astfel de situații:).  Deși uneori toți visăm să plecăm și să nu ne mai întoarcem acasă, e cam ciudat ca acest lucru chiar să fie posibil dn cauza unei probleme tehnice cum ar fi pierderea documentelor:).

  • Asigurarea medicală:

E adevărat că  niciodată nu plecăm în vacanță cu ideea că vom ajunge la spital însă este extrem de indicat să ne luăm toate măsurile de precauție.

Știu că mulți sar peste ea și nu îi acordă importanța cuvenită însă atunci când ai nevoie de un serviciu medical de urgență (mai ales) este extrem de indicat să o ai.  În general e important să sunați înainte de prezentarea la un medic în afară țării și să anunțați asiguratorul.

O experiență total neplăcută  a fost în Praga, pentru că  spitalul la care m-am prezentat nu a recunoscut asiguratorul și am fost nevoită să plătesc absolut tot (de la serviciul de urgență la analize).  Abia după ce m-am întors în țară am anunțat firma, am deschis dosar și am trimis copii ale tuturor documentelor eliberate de respectivul spital cerând rambursarea cheltuileilor (a durat mai mult de o lună ). Dacă m-aș fi informat în legătură cu toate procedurile de la început, poate nu plăteam totul cash și nici nu aș fi trecut prin toate acele emoții.

  •  Încarcă-te cu voia bună:

După ce m-am asigurat că sunt în siguranță, cunosc tradiția locală și am toate documentele, mă înarmez cu cele câteva resurse de care am nevoie pentru a începe aventura:).

a. Hartă – pe care nu știu niciodată să o folosesc (sunt doar fată, nici măcar care e stânga și dreapta nu știu bine::)) însă tot timpul îmi cumpăr una, ca amintire, că măsură maximă de siguranță.

b. Căștile – ascult muzică (rock sau jazz ) oricând așa că bat străzile cu căștile în urechi, asociez melodii cu locuri, sentimente cu vibrații  și voci senzaționale .

c. Cartea – nu aș pleca nicodată fără o carte în geantă, e mometul de pauză la o cafea, e felul în care mă pot așeza liniștită la o masă și savura o cană aburindă și o filă de poveste.  Deși prefer  cărțile  clasice, mai nou le încerc și pe cele electronice.

d. Mic dicționar (fie el și online) – există zone în care oamenii sunt așa de fericiți că încerci să spui 2 vorbe pe limba lor încat succesul călătoriei e garantat:). Evit mereu să mănânc în zona tursitică și aleg taverne  micuțe, cu mâncare tradițională, unde, probabil, nu va vorbi cineva engleză. Succesul garantat va veni de la cele câteva cuvinte în  limba locală („bună ziua”, „mulțumesc”, „vă rog frumos”), zâmbetul și voia bună:).

e. Aparatul foto – nu plec fără el, mă ajută să surpind momente și peisaje, să încerc să fotografiez oameni pe stradă, să prind în imagini sentimente și reacții.  De aceeea e bine să faci cât mai multe fotografii, atâtea cât îți permite cardul de memorie (e bine să ai mereu două) sau bateria aparatului (nu uita să o încarci înainte de mica plimbare) .

Cam acestea sunt sfaturile călătoarei fericite, câteva pe care le-am experimentat și din care am învățat la rândul meu:).

În curând vine primăvara, moment perfect pentru un city break, pentru fotografii spectaculoase pline de culoare, pentru un nou început și cât mai multă relaxare.

Așa că la categoria Travel vor apărea câteva articole interesante legate de posibile destinații pentru o scurtă vacanță în martie sau aprilie:).

 

 

Left Menu Icon
TravelFunPassion