Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - destinatie de weekend

IDEI DE WEEKEND – LÂNGĂ BUCUREȘTI – TÂRGOVIȘTE

Escapadele de weekend sunt ceva cu adevărat util dacă vrei să scapi puțin de agitația orașului și să te relaxezi, dar fără a te stresa cu gasitul unei cazări :).

Curtea Domneasca Targoviste

Am tot experimentat diferite variante, am încercat să îmbinăm mereu puțină istorie cu relaxare și totul încheiat cu un prânz, cină la un restaurant local. La început eram singură în aceste escapade, apoi a apărut jumătatea travelfunpassion iar de peste 7 luni căutăm și excursii baby friendley, dat fiind că a apărut și baby T in viețile noastre.

Dat fiind că 2020 a fost un an greu pentru călătorii, fugă de doar câteva ore undeva, la aer, rămăsese cam singură soluție de vacanță (cel puțîn când nu eram in full lockdown). Așa am reușit să descoperim conace boeresti (Conace lângă București), palate mărețe (Palate LÂNGĂ BUCUREȘTI) sau ieșiri în parcurile naturale de lângă capitală.

Primăvara această ne-a găsit cu plin chef de descoperit locuri noi în 3, orașe sau zone pe lângă care am trecut de-a lungul anilor dar cărora nu le-am acordat, din păcate, atenția cuvenită la acel moment. Unul dintre aceste locuri este Târgoviște, orașul fosta capitală a țării, la nici o ora și jumătate de București.

1. Centrul Vechi Târgoviște

Centrul Vechi Targoviste

Am ajuns undeva la ora prânzului în Târgoviște astfel că eram destul de indeciși dacă să începem să vizităm sau să mergem direct la prânz. Decizia a fost luată după ce a ieșit balaurul din mine, așa cum se întâmplă mereu când îmi este teribil de foame:). După câteva întrebări virtuale adresate prietenului Google:), am ales să mâncăm la Restaurantul Casa Veche (https://www.casavechetargoviste.ro/) , fix în zona pietonală a orașului. A fost o alegere excelență atât pentru mâncarea extrem de gustoasă, porțiile foarte generoase dar, mai ales, pentru atitudinea foarte prietenoasă a angajaților pentru baby T.

Turnul Chindiei – in reconstructie

Centrul Vechi din Târgoviște ne-a adus aminte de Iași, cumva seamănă, de la felul elegant cum sunt aranjate terasele, florile, piatra cubică, curățenia și vibe-ul orașului. Artera principală a zonei este strada Alexandru Ioan Cuza, care pleacă de la Curtea Domnească și ajunge în zona Mitropoliei, majoritatea caselor fiind construite în secolul XIX şi la începutul secolului XX.

Odată încheiat capitolul masă cu o înghețată delicioasă cu gust de colivă (dada, jumătatea TFP a fost încântată de așa o delicatesă) la una din gelateriile din centrul istoric al orașului, am făcut planul pentru următoarele ore. Citisem deja că sunt câteva muzee interesante în oraș ca cel al Poliției (singurul de acest gen din țară), Muzeul de Artă. Muzeul Arheologiei și Muzeul Scriitorilor. Dar am considerat că baby T ar aprecia aceste muzee când va fi puțin mai măricel, așa că am ales să descoperim orașul la pas, să de bucurăm de atracțiile sale din aer liber.

2. Ansamblul Curtea Domnească de la Târgoviște

Biserica Domneasca

Dacă nu știați încă, Târgoviște a fost Curtea Domnească și capitala țării Românești pentru aproape 300 de ani și domnitori ca Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarb au condus țară de aici. Am ales să începem vizita din “inima istorică ” a orașului, să descoperim vechile ziduri, să admirăm Biserica Domnească, să descoperim Muzeul Tiparului și Cărții Vechisi sau să coboram în subsolurile curtii.

Încă de la intrare, doamna de la bilete ne-a spus că Turnul Orașului și Biserica Domnească din ansamblu sunt în reconstucție pentru încă o perioada de timp. Biserica e posibil să fie redeschisă publicului anul acesta dar că Turnul va fi închis până în 2022.

Casa lui Dionisie Lupu – Muzeul Tiparului si Cartii Vechi

În casa lui Dionisie Lupu, de la intrarea in Curtea Domneasca, a fost organizat acum Muzeul Tiparului și Cărții Vechi acum și e o plăcută inscursiune în trecut. Dincolo de istoria fantastică a Curții Domnești, e minunat să te plimbi prin grădini, e o lecție vie pentru noi și pentru cei mici. Ne-am început vizită cu Muzeul Tiparului și Cărții Vechi, o zona reconstruită, frumos pusă în valoare de explicațiile scrise, de cele câteva exponate alese dar și de posibilitatea de a aruncă o scurtă privire la istoria începutului cărții scrise în Țară Românească.

Muzeul Tiparului
Muzeul Cartii si Tiparului

Despre Asamblul de la Târgoviște am aflat, citind atenți, cu voce tare (căci așa baby T e parte din poveștile noastre) căci a avut prima atestare istorică pe vremea domniei lui Mircea cel Bătrân. Abia mult mai târziu, pe vremea lui Vlad Dracul și al lui Vlad Țepeș, s-au făcut primele lucrări de extindere ale fortificației, construindu-se Turnul Chindiei.

Subsolul Curtii Domnesti

Ne-a părut rău că nu am putut intra în Bisericile din cadrul ansamblului dar am admirat exteriorul lor deosebit și am admirat vechile ziduri rămase din casele domesti, printre care și zidurile casei lui Petre Cercel.

Oprindu-ne să admirăm florile unui păr înalt și bogat:), în mijlocul grădinilor construite de Petre Cercel după modelul italian, am descoperit exteriorul casei Doamnei Bălașa. Această mică clădire, construită în anul1656, la cererea doamnei Bălaşa, soția lui Constantin Șerban Cârnul, dedicată inițial adăpostirii, la început, celor săraci și bolnavi, iar, mai târziu a fost transformată drept școală, până la sfârșitul secolu XIX-lea.

Casa Doamnei Balasa

3. Parcul Chindiei & Grădina Zoologică

Parcul Chindiei

Parcul Chindiei e umbrit de copaci seculari, cu alei ce mi-au reamintit (ca și centrul vechi) de Iași, de parcul Copou. Am aflat că acest parc elegant a fost ridicat pe zona fostei grădini domnești, ce era situată în spatele Curţii Domneşti în anul 1970. Nu am putut admira chiar toți cei 33 de voievozi de pe Aleea Voievozilor, o zona nouă , din 2016, ce prezintă statui cu toți cei care au domnit în vechea Cetate de Scaun de la Târgoviște.

Alei in Parcul Chindiei

După vreo oră de plimbări prin parc, am intrat și la Grădina Zoologicam cu așteptări foarte mici dar am ieșit încântați și plini de bucurie că există o atenție deosebită pentru binele animalutelor iar că mini avcariul e ciar foarte bine organizat. Baby T s-a amuzat la vedea micului pui de maimuță care se strâmb ăla el sau s-a pus pe plâns atunci când frumosul exemplar de tigru s-a oprit fix în față noastră făcând o piruetă elegantă:)) .

Am incheiat ziua la mini acvariul din interiorul parcului Gradinii Zoo, apoi incet , incet am pornit spre masina caci ora de somn al lui Baby T fusese demult trecuta iar noi simteam oboseala zilei:).

Ponei in Gradina Zoo
Un superb fazan
Vedere de pe zidurile Curtii Domnesti – parcul Chindia

Top 5 activități de făcut în Sibiu într-un weekend

La început de ianuarie am pornit la primul nostru drum de 2019 și ales să ne reîntoarcem la Sibiu și să descoperim cetatea de la Albă Iulia. Sibiul este unul dintre locurile mele dragi în România, oraș căruia nu i-am acordat niciodată mai mult de 2 zile dar care mereu ne primește cu brațele deschise. Albă Iulia a fost o surpiza frumoasă, dat fiind că eu nu mai fusesem și o să va povestesc într-o altă relatate de ce merită să fie vizitată.

Sibiu – la inceput de 2019

Cat despre Sibiu, tot ceea ce pot spune e că mă impesioneaza mereu curățenia orașului, centrul acela cu case colorate, spiritul ușor nemțesc al organizării dar și stilul relaxat și lent al oamenilor.

Cazarea la Sibiu am ales-o la o  pensiune, Casa Baciu, o veche casă săsească foarte frumos amenajată, cu propietari extrem de amabili și poziționată fix la 2 minute de centrul orașului. Sibiul ocupă unul dintre locurile fruntașe la organizarea Piețelor de Crăciun in România și trebuie să îi acord și eu același loc: bine organizat, fără să fie clasica îmbulzeala bucureșteană, proiecții elegante pe clădirile din piață, oameni zâmbitori și turiști foarte relaxați.

Sibiu – la inceput de 2019

Sibiul are  multe case colorate, o piață centrală ce se aseamănă cu cea a oricărui oraș european, cu oameni zâmbitori și foarte calmi (calmitate care poate enerva o persoană mereu agiata ca mine 😊), cu turle înalte de biserică și cu muzee de artă. 

Ce poți face dacă stai dar 2 zile în Sibiu ?

  1. Mergi la Muzeu 

Muzeul Național Brukenthal este cel ce se află inca pe lista noastră de vizită în Sibiu, și probabil că o vom face în 2019 😊. Ceea ce trebuie să știi este că Muzeul se află în Piața Veche a orașului și conține colecția de artă a baronului Samuel von Brukenthal, deschisă publicului larg încă din 1817 (la indicațiile clare ale baronului).

  1. Fă sport pe scările vechi și urcă în cele două Turnuri cunoscute  ale Sibiului

Turnul Catedralei Evanghelice are 73 de metri înălțime, și, se spune că această clădire e cea de a doua ca și înălțime din Transilvania. Catedrala este un simbol al arhitecturii gotice și este ridicată pe locul unei alte vechi biserici de secol XII. Se poate urca până la ceasul turnului, acesta fiind cel de-al doilea ca vechime din România și dateaz ă din 1881. Noi am ajuns la oră fixă pentru a putea să ascultăm « muzica » clopotului » ce sună de atât de multe secole în orașul săsesc 😊.

Sibiu – la inceput de 2019

Turnul Sfatului – face trecerea dintre Piața Mică și Piața Mare și se numește așa din cauza faptului că este lipit de clădirea fostei primării. Se poate urca până în vârf, costă doar 7 ron, și e deschis până seară la 20 :00. Noi am prins momentul apusului, cu zăpada și încă luminițele de Crăciun, chiar magic, aș putea spune 😊. Ceea ce trebuie să știi este că Turnul a fost ridicat în 1224 și 1241 și că, din formă să originală, s-a păstrat doar până la etajul 1, restul suferind de-a lungul vremii numeroase modificări arhitecturale. În interior se pot admira diferite expoziții de artă contemporană, artiștii locali având șansa să expună gratuit.

  1. Descoperă orașul colorat la picior

Cred că dincolo de orice sfat despre Sibiu, ceea ce trebuie spus este  că orașul acesta cochet merită descoperit pe jos, cel puțin în partea veche, cu clădiri istorice, coloane și fântâni ce spun multe legende. De exemplu, despre fântâna din Piața Mare, care apare menționată încă din 1538, ca si loc de întâlnire al femeilor din oraș pentru spălarea și clatirea rufelor. Abia în 1797 a fost interzis spălatul  rufelor în fântână și aceasta s-a împrejmuit cu grilajul de fier, activând ca loc de sfat până în 1948, când a fost demolată,

Sibiu – intr-o vara de prin 2015

În cinstea acelei vechi fântâni și a poveștilor spuse la « grilajul sau », în 2006 o replică a fost reconstruită și o putem vedea și în ziua de azi.

  1. Testează-ți partenerul la Podul Mincinoșilor  😊

Sibiu – intr-o vara de prin 2015

Acesta este unul dintre cele mai frumoase poduri din Transilvania și, original, se numea Podul Culcat, dar cuvântul în germană se asemănă destul de mult cu « mincinos », de aici actualul sau nume.

Despre Podul Minciunilor s-au spus numeroase povești dar una dintre cele mai amuzante este aceea legată de ținerii militari care își dădeau întâlnire cu fețele din oraș și nu mai apăreau niciodată. O altă legende spune că ținerii îndrăgostiți se plimbau adesea pe acest pod și îs jurau credința, fețele susținând,mereu, că sunt fecioare. Dacă în noaptea nunții (de se ajungea până acolo) ținerii observau că acestea au mințiți, le aruncat de pe pod.

Piata de Craciun – Sibiu 2018

Noi ne-am plimbat romantic pe pod și i-am admirat luminițele dar am uitat și să ne facem promisiuni și să ne testăm sentimentee așa ca…am rămas încă în relație și cu multe poze 😊.

Deși știam că Sibiul are și o grădină zoo  foarte făină și un Muzeu al satului destul de cunoscut, nu am reușit să le vizităm, cumva descurajați de frigul de afară 😊. Dar ne-am bucurat de o ninsoare fix că povești și de multă voie bună.

 Dacă mai ajungem prin Sibiu știm sigur ce vom face astfel încât poveștile noastre să fie completate și cu alte activități faine și de neuitat 😊.

Daca ajungi aici ar fi bine sa dai o fuga si la Palatul Bruckental, fie sa te cazezi, fie sa savurezi o limonada sau doar, simplu, sa te bucuri de un colt de istorie autentic DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (1) – PALATUL BRUKENTHAL

Piețe de Crăciun: Ljubljana și magia unui oraș fermecător

Crăciunul este perioada aceea din an când totul parcă o ia razna și ne lovește un sentiment de bucurie, venit  de nicaieri. Eu sunt una dintre acele persoane care vorbesc despre vacanța de Crăciun încă din vară: anul acesta am reușit performanța de a face traseul încă de când eram pe plajă în Muntenegru :).

Datorită unui context favorabil, am reușit să vizităm în câteva zile 3 țări și 3 piețe de Crăciun: Genova, Ljubljana & Budapesta. Despre Genova am scris déjà, am avut șansa să o vizităm de câteva ori și tot nu am descoperit-o încă în toată splendoarea sa ( Genova – portul de pe coasta Liguriei ).

Ljubljana, Slovenia, se află de ceva vreme pe lista noastră de călătorii, citind doar lucruri pozitive despre frumusețea sa dar și despre peisajele care îți taie respirația.

Începe-ți vizita în Ljubljana de la Piată de Crăciun !!!

Îți spun, încă de la început,  că numele de Ljubljana înseamnă, tradus, « Cel iubit » și nu există un nume mai potrivit pentru această localitate atât de șarmantă.

Am ajuns seara, exact la deschiderea pieței de Crăciun și am rămas uimiți de faptul că toată lumea savura pahare de vin fiert la terasele colorate, se dansa pe stradă, se savura fiecare moment, fără ca lumea să se calce în picioare la tonele de mâncare ( aveam să primesc dușul rece la Piață de Crăciun din București ). Ne-am plimbat pe malul râului Ljubljanica și am admirat arhitectura deosebită a celor 3 poduri care îl străbat: Podul Trnovo, Cobblers și Triple.

Podul Triplu Piata de Craciun Ljubljana

Cel mai cunoscut Pod este Cel Triplu, construit în 1842 pentru a înlocui vechiul pod medieval iar, mai târziu, în anii 1932 s-au alipit acestuia alte 2 poduri, ambele pietonale, opere ale arhitectului local Jože Plečnik.

Ne-am plimbat până când nu îmi mai simțeam degetele de mâini, de frig, sau nu mai vedeam nimic în fața mea, fie de la ochelarii aburiți de la propria respirație sau de la paharele de vin fier :).

Piata de Craciun Ljubljana

Oriunde mergeam oamenii de zâmbeau, ne povesteau și ne îndrumau într-o engleză impecabilă. Am cumpărat turtă dulce autentic slovenă, am băut o ciocolată caldă delicioasă si…gustat ginul local. Ce îți mai poți dori de la o seară perfectă ?! Eu am dansat pe stradă, alături de toți ceilalți participanți la această frenezie generală, în timp ce jumătatea travelfunpassion filma îngăduitor întreagă scenă:).

Ne-am retras la un băruleț încântător și am savurat uncocktailsenzațional, special  creat pentru zilele geroase de iarnă, un pahar ce conținea diferite tipuri de alcool parfumat, flambat de către barmanul amabil chiar în fața noastră.

Bea ciocalată caldă dis de dimineață în Castelul din Ljubljana

Castelul din Ljubljana

Ne-am trezit entuziasmați să vizităm orașul care ne lăsase, încă din prima seară, sentimentul că ne va plăcea mult și am pornit dis de dimineață către Castelul din vârf de deal.
Ne-am tot gândit dacă să ne oprim sau nu la câteva dintre cele 12 muzee ale orașului dar, timpul fiind limitat, am aleas să le adăugăm pe lista noastră pentru o viitoare vizită în oraș și am pornit către funicularul care avea să ne ducă la vechiul castel medieval.

Panorama orasului din Castelul din Ljubljana

Citisem  că toate castelele din Slovenia se află în vârf de deal și cel din Ljbliana nu face nici o excepție. Acesta a apărut pentru prima data în paginile de istorie în evul mediu, fiind construit prin secolul al XVlea ca și fortăreață de apărarea în fața atacurilor turcilor. În 1335 Habsburgii au dărâmat vechea fortăreața și au pus bazele castelului, așa cum este el cunoscut azi.
A rămas cunoscut ca și penitenciar, având acest statut după căderea lui Napoleon (1815), atât pentru deținuții politici (în principal italieni) cât și pentru micii infractori locali. Unele celule sunt accesibile pentru vizite dar, mare parte din vechea închisoare, s-a prăbușit în timpul cutremurului din 1895.

După cel de-al doilea război mondial (când a fost  sediul fascist) a devenit Castelul Republicii, în care au avut rezidență peste 500 de familii sărace din Ljubljana, devenind principalul adăpost pentru cei din păturile inferioare ale societății. Ultimii rezidenți au fost relocati în 1960 și au fost inițiate masive lucrări de reconstrucție, fiind adăugate și câteva clădiri noi.
Am avut norocul de a ajunge înaintea valului de turiști, să fotografiem fiecare colțisor al curții interioare, să admirăm panorama orașului din turnurile de apărare și, mai ales, să bem cea mai bună ciocolată caldă din viață noastră. Am savurat-o, ne-am pus o dorință la Fântână cu Dorințe și ne-am revergorat pentru a descoperi legendele orașului.

La pas pe poduri și străzi colorate 

Dragonul si legenda sa din Ljubljana

Orașul e plin de clădiri în culori vii, cu arhitectură deosebită, ce amintește uneori de Austria, cu poduri și cu atât de multe locuri pline de viață.

Ne-am oprit pe podul cu Dragoni (Drago Bridge), cunoscut pentru legendele pe care e ascunde, loc de « pelerinaj » pentru sute de turiști, ce fac o misiunea imposibilă pentru un fotograf să prindă câteva cadre.

Dragonul si legenda sa din Ljubljana

Admir mereu legendele unui loc, e ceea ce îi dă magie și savoare, iar cea cu un Dragon (cum altfel ?!) și un Făt- Frumos fac combinația perfectă pentru memoria populară :).

Se spune că Dragonul a terorizat lungi perioade de timp locuitorii din oraș dar, la un moment dat, Prințul Jason al Greciei s-a hotărât să salveze acești minunați oameni și să înfrunte pericolul. Nu numai că a învins dragonul dar Prințul Jason a rămas cunoscut ca și fondatorul Ljublianei. Cu toate acesta, orașul este împânzit cu statui ale Dragonului nu ale curajosului Prinț grec :).

Mai mult, există și o altă legendă urbană, care spune că, de fiecare dată când o virgină trece pe pod, pe lângă statuile dragonului, acesta își flutură  coadă.   Mmmm… tot ce pot spune că s-ar putea să fie o minciunea această ultima poveste dat fiind că atât timp cât am stat noi pe pod dragonul nu și-a scuturat coada și multe domnișoare frumoase au trecut pe lângă noi :))).

Dragon Bridge

Oprește-te la piața de flori de lângă Catedrala Sf Nicolae

Cum noi am ajuns în plin sezon al Crăciunului am căutat câteva amintiri pe care să le păstrăm peste ani și cu care să ne împodobim casa de sarbatoi.  Pe lângă globuri pictate manual sau lumânări parfumate am găsit și minunății în Piața de lângă Catedrală Sf Nicole. În mod normal poți găsi coronițe de brad  în această perioadă dar, la Ljubiana, am găsit coronițe de mușchi, de tui sau din fructe uscate și bețe de scorțișoară.

Dar dincolo de mică oprire șarmantă printre negustori de flori și obiecte de Crăciun, trebuie să vizitezi cea mai veche catedrală din oraș : Sfântul Nicolae.

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Aceasta are și o poveste foarte interesantă, pe care am aflat-o trăgând cu urechea la un ghid Italian ce vorbea cu patos grupului sau de turiști :).
Primul lăcaș de cult a fost înălțat prin secolul al 13-lea și era o  bisericuță construită în stil romanesc. Aceasta a ars din temelii, câțiva ani mai târziu, și a fost înlocuită, la scurt timp, de o altă în stil gotic. Dar parcă un blestem fusese aruncat și peste noua biserică pentru că și ea ars.

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Abia în 1706, actuala Catedrală a fost contruita pe același loc, aducând un stil nou, baroc, atât la interior cât și la exterior. Ultima modificare de design a fost  făcută cu ocazia sărbătoririi a 1250 de creștinism în Slovenia (ușile mari de bronz de la cele 2 intrări, cu scurpuri intersante ).

Orașul acesta ne-a determinat să ne promitem, solemn, că ne vom întoarce să dăm mai multe șanse Sloveniei, o surpriză atât de plăcută că nu ne venea deloc să ne urcăm în mașină și să plecăm către o nouă destinație: Budapesta.

Pisa – micul oraș cu turn înclinat

Despre Pisa tot citisem și știam că e un alt orășel  șarmant din frumosul Nord al Italiei dar, până în primăvară, nu avusesem șansa să îl vizităm.

Italia este țara mea de suflet, poate de aceea vei găsi pe blog la fel multe povești despre ea ca și despre România și am tot bătut-o în lung și în lat în ultimii 14 ani.  Anul acesta am petrecut puțin mai mult timp în Genova (Genova, portul de pe coasta Liguriei) și am dat  o fugă și in Pisa într-una din acele zile.

Despre Pisa  știam doar că e la o mică distanță de destinațiile de top al Italiei precum Florența arta la superlativCinque Terre romantismul italian sau Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

În din secolul al XI-lea  Pisa a fost una dintre cele mai importante republici maritime din Italia. Orașul a cunoscut o mare dezvoltare și, ca în orice zona  a Italiei, mare parte din bogăția sa a fost investită în clădiri cu arhitecturi deosebite, biserici deosebite și multă artă. Azi, Pisa este atât un centru studențesc foarte cunoscut dar se află și în topul turismului datorită Turnului Înclinat dar și datorită peisajelor foarte frumoase de pe cele două maluri ale râului Arno.

Scopul pentru care alesesem Pisa a fost să ne urcăm în turn și să facem și noi, ca 99,9% din turiști, poze funny cu respectivul turn:). Și nici nu îți închipui câtă imaginație poate exista  când vine vorba de Turnul înclinat și multitudinea de ipostaze inedite de a-l fotografia.

Fă un selfie la Turnul Înclinat

În Turn se găsește clopotul Catedralei din Pisa, ea însăși o mare bijuterie arhitecturală ce merită vizitată. De fapt, zona în care se află catedrală și, implicit, turnul, este plină de obiective turistice și un parc drăguț în care lumea se relaxează. Chiar dacă biletul pentru a urca în turn este destul de piperat și cozile îți vor pune la încercare orice urmă de răbdare, este un preț mult prea mic ce trebuie plătit pentru a te bucura de panoramă incredibilă asupra orașului.

Construcția Turnului cu clopot din Pisa a fost începută în anul 1174 și finalizată abia peste 176 de ani,  în 1350.  De-a lungul celor aproape două secole numeroși arhitecți și-au adus contribuția la ridicarea Turnului dar cel care avea să îl finalizeze va fi Tommaso di Andrea Pisano, cel care a cerut construirea părții superioare a turnului și schimbarea unghiului de înclinare de la nord la sud.

Mulți s-au tot întrebat de-a lungul vremii dacă acest turn poate cădea și tocmai din cauza acestei temeri, în 1990, s-au făcut numeroase lucrări de întărire a rezistenți și gradul de înclinare a fost corectat de la 10 grade la 3.99. Partea cea mai interesantă este că nimeni nu știe exact de ce acest turn este înclinat, deși numeroase ipoteze au fost vehiculate. Cea mai populară perspectivă este aceea că solul de jur împrejurul turnului este foarte nisipos din cauza inundațiilor râului Arno. Mai mult, există chiar și o legendă care spune că Gallileo, care era din Pisa, a făcut testul cu sabia, probabil în secolul al XVI-lea, aruncând-o din vârf pentru a testa masa și viteza:).

Relaxează-te pe iarba din Piazza del Duomo/ Dei Miracoli

Piazza Miracolelor (Piazza dei Miracoli), cea care în care se găsesc 5 din cele mai importante monumente din oraș, a intrat pe lista UNESCO în 1987. Așezându-te pe iarba din micul parc poți admira liniștit atât Turnul cât și Catedrala sau Baptiserul.

Noi ne-am cumpărat înghețată (că ce ar fi Italia fără Gelato?!:)) și am savurat-o de pe iarbă, înainte de a ne face curajul să intrăm în Catedrala Santa Maria Assunta.

Arhitectura catedralei este în stil Renascentist Florentin și majoritatea statuilor sunt cele originale, excepție făcând câteva dintre ele care, în secolul al XI-lea, au fost mutate în Muzeul Domului. Exteriorul e făcut din marmură colorată iar interiorul e în forma unei nave, cu numeroase picturi și sculpturi.

În 1959 un incediu a distus mare parte din colecția de artă Renascentistă însă, la scurt timp, numeroși artiști au fost angajați să refacă întreaga catedrală și să o redecoreze.

Baptiserul din Pisa poate fi admirat imediat ce intri pe Porta Nova, inaugurată de către familia De Medici în 1562.  Baptiserul impresionează prin mărime și,  ceea ce e mai puțin cunoscut, este că a fost construit înainte Turnului Înclinat (ridicat abia la 20 de ani de la inaugurarea Baptiserului & Catedralei).

M-a impresionat că arhitectura Baptiserului are și elemente de inspirație orientală deoarece, în calitate de port maritim, Pisa a avut numeorase legături cu Lumea Islamică, stabilindu-și centrele comerciale în toată zona din Africa de Nord. Construcția este dedicată Sf Ioan Botezătorul, arhitectul principal fiind Diotisalvi dar cei care și-au lăsat ampreta asupra stilului fiind Nicola și Giovanni Pisano (tatăl și fiul). Pe lângă faptul că este o clădire absolut impresionantă, Baptiserul Sf Ioan este cunoscut și datorită acusticii sale incredibile.

După ce ai petrecut câteva ore cocoțându-te în vârful Turnului sau în partea superioară a Baptiserului îți recomand să îți tragi sufletul la una dintre multele cafenele și să te pregătești pentru alți mulți km de mers prin centrul medival al orașului.

Nu o fi Pisa cel mai mare oraș din Italia dar clar ai atât de multe de admirat, pe lângă minunile din Piazza dei Miracoli.  Noi nu am avut atât de mult timp de vizitat dat fiind că după sutele de trepte de la Turn ne luptam cu o foame de lup, decizând să ne luăm prânzul târziu în Lucca, alt orășel medieval cu o arhitectură deosebită și un vibe extrem de tineresc:)

Cetăți medievale și legendele lor: Făgăraș & Hunedoara

Se pare că în vara asta am pornit într-o descoperire frumoasă a locurilor speciale din România.  Și spun acest lucru uitându-mă la cardurile cu sute de fotografii de prin weekendurile noastre spontane pe drumuri care îți tăie respirația (Transalpina și Transfăgărășan), de la bisericile fortificate Viscri, Saschiz si Cincsor sau din elegantul târg moldovenesc ca și Turist în Moldova: Iași

Încerc să îți povestesc câte puțin din fiecare destinație dar nu știu niciodată cu care să încep dat fiind că toate mă fac să zâmbesc știind că sunt atât de multe locuri mișto în țara asta și am atât de puține zile de concediu (care se împart în mod egal și cu călătoriile din afara hotarelor).

Azi vreau să îți descriu 2 cetăți medievale ce au luat parte la multe evenimentele istorice din ultimele secole și care , încă, mai fascinează prin arhitectura și stilul lor.  Fiecare dintre cele 2 e învăluită în mister și fiecare are o legendă atribuită:).

Cetatea Făgărașului

Dacă nu știai încă, anul trecut, Cetatea Făgărașului a fost votată de către site-ul celor de la Hopper (un site dedicat pasionaților de travel) că fiind ce de-al doilea cel mai fain castel din lume:). E adevărat că a fost în mare competiție cu mult mai cunoscutul castel german, Neuschwanstein, așa că este o mare mândrie că a ieșit pe locul doi :).

Istoria cetății începe undeva pe la 1291, fiecare oraș având propria fortificație pentru a fi autentificat. Ceea ce a făcut-o cunoscută în țara, încă de la prima atestare, este locația strategică ce îi permitea să fie la intersecția drumurilor ce tăiau Țara Românească și Transilvania.  Datorită poziției dar și a frumuseții sale, Mihai Viteazu a făcut-o « cetatea sa de scaun » (oferindui-o ca și dar soției sale)  iar Mihail Apafi o va transformă în capitala Transilvaniei.

Ceea ce trebuie să știi este că cetatea aceasta nu a fost niciodată cucerită deși, de-a lungul vremii, au avut loc peste 15 asedii asupra ei iar în perioadă comunistă, între 1948-1960, a fost folosită aă și închisoare pentru dizidenți.

Există o legendă ce a devenit cunoscută odată cu « renumele » cetății : un obiect vechi de tortură, extrem de temut în perioadă medievală, numit Fecioară de Fier. Metoda era cruntă și dădea rezultate: condamnatul săruta icoana Fecioarei Măria, lipită de o statuie de lemn, simpla atingere făcea ca zeci de cuțite să iasă automat și să îl străpungă pe bietul om.

Mecanismul era atât de bine calculat încât, în momentul în care cuțitele îl înjunghiau pe « nenorocit », o trapă se deschidea și trupul neînsuflețit era sfârtecat de alte lame ascuțite și aruncat direct în apa ce înconjura zidurile de apărare.

Azi, cetatea, găzduiește un muzeu al Țării Făgărașului cu 30 de expoziții la interior și una la exterior. Fiecare sală are o temă aparte și, pășind agale, poți cunoaște Istoria Făgărașului dar și a domeniilor vecine. Plimbarea prin acest muzeu este că o lecție vie de istorie  a cătații celei mai bine conservate din România.

Mi-a plăcut cetatea și mi-au plăcut mult camerele cât și grijă pentru întreținerea acestora (toți vizitatorii primeau botoși de unică întrebuințare de pus peste incalatri) și m-a încântat în mod deosebit Sala Tronului cât și colecția de artefacte.

Cetatea de la Hunedoara

După ce treci munții și ajungi în inima Ardealului, vei putea vizita o altă cetate medievală extrem de frumoasă, cea care reprezintă inima unui oraș întreg : Cetatea Corvinilor de la Hunedoara.  Prima atestare istorică a acesteia a fost prin secolul al XIV-lea,fiind fortificația militară a orașului, iar din 1440 a devenit « casa » lui Ioan de Hunedoara, cel care avea să o transforme într-un dintre cele mai frumoase castele.

Castelul acesta tronează în mijlocul orașului, un simbol al rezistenței în fața istoriei, elegant și mareț. Frumosul monument arhitectural a fost supus mai multor acțiuni de reabilitare de-a lungul secolelor, fiecare venind cu un alt stil astfel că, azi, există o îmbinare armonioasă între gotic, renascentist & baroc.

Odată intrat de porțile de lemn pătrunzi într-o curte interioară încadrată de turnuri de apărare, o lume plină de legende și de povești care îți sunt spuse la fiecare pas, pe plăcuțe atent inscripționate. Două dintre legende mi-au rămas în minte : cea a fântânii și cea a corbului.

Legendă Corbului de dezvăluie originea numelui familiei Corvinilor. Se spune că Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a avut o relație cu Elisabeta, o fată din țara Hategului, și că din această poveste de dragoste interzisă s-a născut Iancu de Hunedoara. Pentru a acoperi umele acestei iubiri, Sigismund a cerut căsătoria Elisabetei cu un bărbat oarecare din Hațeg dar, conștient fiind de fiul născut, i-a dăruit un inel de aur pentru a putea să îl recunoască în viitor.  Iancu era viteaz și, atunci când un corb a încercat să îi fure darul de la tatăl sau, a tras cu arcul și și-a apărat inelul.  Regele, Sigismund, a aflat de fapta fiului și a decis ca simbolul familiei să devină Corbul cu inel în cioc și descendenții să se cheme Corvini.

Legenda Fântânii ne arată evenimentele care au dus la construcția fântânii de peste 30 de metri din centrul curții interioare.  Într-o perioadă foarte secetoasă, Iancu de Hundedoara a cerut săparea unei fântâni și a oferit ca și recompensă eliberarea celor 3 sclavi care aveau să găsescă apă. Dat fiind că, săpăturile au durat 15 ani, Iancu de Hunedoara, a decetat și soția sa nu și-a respectat promisiunea făcută sclavilor. Înainte de a fi omorâți, sclavii au avut o ultima dorință : să scrie ceva pe peretele fântânii, ceva ce avea să rămână ca și simbol peste veacuri.  Hasan, cel care se presupune că a scris inscripția,in secolul al XIVlea, a spus simplu « apă ai, suflet nu ai » referindu-se la încălcarea promisiunii inițiale a stăpânului.

Castelul Huniazilor trebuie vizitat nu atât pentru legende dar și pentru exemplul pe care îl dă prin rezistență, renovare dar și utilizarea sa (pentru atragerea de fonduri) pentru filmări ale diferitelor filme românești sau internaționale.

Există și un mare minus….lângă castel, poate la fel de mare, se ridică o monstruozitate de hotel ce va lua fața minunatului monument….o crimă arhitecturală, dacă aș putea să spun așa, aspru criticată de istorici și specialiști dar ….atunci când politicul nu ține cont decât de bani nimic nu mai contează:( . Am citit câteva articole în ziare și știu că este un scandal enorm cu acel hotel dar…cu toate acestea el se construie ște indiferent cât de urât este și cum strică imaginea secularului castel.

Perioada medivală a fost mereu învăluită în mistere și legende și mie îmi place să citesc, să încerc să mi le închipui în contextul zidurilor înalte, fortificate, din zilele noastre. Oare câte povești ar putea spune acestea, unele dintre ele nescrise încă în cărțile de istorie.?!

Atât Cetatea Făgărașului cât și Castelul Covinilor se ridica la nivelul oricăror alte monumente din Europa și merită numărul mare de turiști străini ce le pătrund porțile …si mereu sunt încântați de cât de faine sunt, ce peisaje dezvăluie și, mai ales, ce evenimente au găzduit de-a lungul timpurilor.

Te invit să le vizitezi și să ne spui și nouă părerea ta 🙂

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ții-a plăcut povestea noastră.

Biserici fortificate Transilvania: Viscri, Cincșor & Saschiz

Cincsor

Transilvania a fost mereu o parte foarte dragă mie, asta și pentru că, în copilărie, stăteam mult prin zona Sighișoarei și, la maturitate, mi-am făcut un obieci de a da mereu o fugă prin aceste zone.

Transilvania a fost extrem de bine marketată pentru turism atât pentru bisericile fortificate cât și pentru originile lui Dracula și fost propulsată pe harta turismului național și internațional. Am fost surprinsă să văd cât mulți străini se perindau pe vechile drumuri de pământ din satele săsești, cât de mulți fotografi petrec ore întregi pentru a prinde cadre impresionante pe dealurile transilvănene și cât de mulți bloggeri abia așteapta să scrie despre una dintre destinațiile sale.

Saschiz

Partea interesantă e că tot unii străini au reușit ceea ce nu reușise Ministerul Turismului ani de-a rândul, să scrie și să vorbească despre Transilvania și să aducă atât de mulți oaspeți de prin toate colțurile lumii: Prințul Charles, Discovery, bloggari de top etc.

Viscri – pasiunea românească a Prințului Charles

Biserica Fortificata Viscri

Satul Viscri este cunoscut în toată Europa prin prisma dragostei pe care i-o poartă Prințul Charles, acela care poate fi des văzut pe ulițele prăfuite, zâmbind călduros sătenilor uimiți de originea sa nobilă:). El este cel care a cumpărat o casă aici și de atunci satul a fost pus pe lista oricărui împătimit de călătorii europene.

Viscri

Majoritatea caselor păstrează încă arhitectura și modelul coloristic al vechilor sași și, pentru a proteja acest lucru în fața modernizărilor agresive, se dau fonduri pentru a reface acest locuințe în linia vremurilor.

Așa că, atunci când ajungi la Viscri, după un drum greoi de țara ce face viață grea oricărei mașini ce nu este de teren, ai impresia că te-ai teleportat în trecut, într-un sat 100% săsesc, cu case vopsite în culori vii și săteni ce poartă costume populare.

Biserica Fortificata Viscri

În mijlocul satului se află bijuteria arhitecturală a zonei: Biserica Fortificată, ascunsă de ochii privitorilor, într-o curte mare, plină de copaci, protejată de zidurile groase vopsiteîn alb.
Biserica a intrat în 1990 în patrimoniu UNESCO și de atunci se face conservarea celor 2 turnuri, 2 bastioane și a drumului de acces.

Biserica Fortificata Viscri

Muzeul din Biserica Fortificata Viscri

Biletul de intrare e 10 ron și acoperă și vizitarea micilor camere transformate în muzeu etnografic cât și urcarea în turnul bisericii pentru a avea o viziune clară a frumuseților naturale ce o înconjoară. Zidurile albe, flori colorate, oameni uimiți cum un edificiu de secol XIII se menține atât de bine, toate acestea îți vor crea imaginea pe care ne-a lăsat-o nouă Viscri în vara lui 2018:).

Biserica Fortificata Viscri

Pentru că am vrut să trăim o experiență autentică, am decis să luăm și prânzul la Viscri 33, un restaurant liniștit în mijlocul pensiunii cu același nume. Citisem atât de mult despre acest loc încât am decis că e musai să mergem și noi aici:).  Restaurantul arată impecabil, chelnerii sunt foarte amabili, m-am învârtit prin fiecare colțisor pentru a face poze și nimeni nu s-a plans:).

Viscri33

Saschiz- cetatea țăraneasca și a uriașilor

Biserica fortificata Saschiz

Înainte de a îți povesti despre Saschiz și legendele sale, o să îți spun despre cazarea noastră: o veche casă săsească, reamenajată, mobilată cu piese vechi, tipic săsești și cu atmosferă de vacanță.

Pension Cartref  (Pension Cartref Saschiz)  se află chiar lângă Biserica fortificată și d-na de acolo este o persoană jovială, care ne-a așteptat răbdătoare până la ora 22 :00, când am ajuns noi, obosiți de prin pelegrinarile obișnuite. Mi-a plăcut « camera unchieșului «, unde am fost cazați, cu mobilele sale albastre și cu podeaua de lemn masiv, păstrată în formă originală.

Biserica fortificata Saschiz

Saschiz

Saschizul, ca și Viscri, a devenit cunoscut, în principal, datorită Prințului Charles, care, îndrăgostit de meleagurile transilvănene, și-a făcut un obicei din a veni foarte des pe aici.  Satul este și el în Patrimoniul UNESCO din 1999, prima apariție a acestuia, în istorie, fiind în documentele de la 1309. Ceea ce merită menționat e că în vechea biserică fortificată încă se mă țin slujbe, oamenii admirând enorm acest edificiu de secol XV.
Biserica se vizitează de la 10:00 (cu excepția zilei de marți) și ofera o curte plină de verdeață dar și posibilitatea de a te urca în pod și a vedea felul cum s-au desfășurat lucrările de consolidare a acoperișului. Din păcate, turnul cu ceas încă nu se poate vizita dar dacă se vor continuă lucrările de refacere e posibil ca, în curând, să avem și această oportunitate.

Cetatea taraneasca de la Saschiz

Dar dacă ești un mare admirator al panoramelor satelor săsești, îți recomand să vizitezi vechea Cetate Țărănească, aflată în vârful dealului, cea care «apără» de secole satul :).

Cetate Țărănească Saschiz

Cetatea Țărănească a fost ridicată în 1347 și oferea poziția strategică pentru apărare împotriva atacurilor dar și ca “banca” a nobilimii (aceștia adapostindu-și averea aici), oferind un bun refugiu cetățenilor.
După 1945 cetatea a fost lăsată în paragină și a fost distrusă ușor, ușor, ca multe ale obiective turistice fie de necunoaște, fie de nepăsarea autorităților sau pur și simplu din răutatea oamenilor (furtul materialelor de construcție din vechile cetăți fiind o practică des întâlnită în perioada comunistă).

Cetate Țărănească Saschiz

Legenda spune că în apropierea vechii cetăți există o altă, construită undeva pe la 2500 ÎH, ocupată de către Uriașii ce aveau ca unică dorință ca liniștea absolută să fie păstrată în jurul zidurilor. Acei săteni care nu se conformau, erau sechestrați de Uriași.  Pentru a fi siguri că toată lumea va afla de « cererea » lor, ei au dat drumul sătenilor pentru a spune tuturor de existența Uriașilor.

Pentru a ajunge la cetate, dacă ești un bun drumeț, poți merge cam 1km pe jos, prin pădure, sau, dacă nu, poți lua mașina până aproape de poalele dealului și să faci doar câțiva păși.  Acum se mai pot admira doar zidurile vechi și trainice, lăsând la latitudinea vizitatorului puterea de a-și imagina felul cum arata înainte de distrugerea masivă.
Mi-a plăcut să ne plimbăm pe aleile sale, la adăpostul pomilor care cresc sălbatic în mijlocul zidurilor dar și să dăm binețe altor turiști, puțin triști, că un astfel de obiectiv e lăsat în voia timpului fără să se salveze cumva.

Saschiz

drumul catre Cetate Țărănească Saschiz

Cincșor– o  surpriză frumoasă

Biserica fortificata Cincșor

După ce văzusem cele 2 biserici fortificate de mai sus, ne-am hotărât să alegem alte obiective și să ne îndreptăm spre Cetatea Făgăraș așa că ne-am pus pe căutat cazare:).  Și tot ce a urmat din acest punct a fost una dintre cele mai faine chestii: Andrada’s Guest House (Andrada’s Guest House Soars) o pensiune din satul Șoars  (de care nici nu știam că există) ce ne-a dat șansa să ne pierdem ore întregi cu gura cascată pe dealurile dintre Brașov și Făgăraș, să găsim locuri pe care nu aveam pe lista.

Biserica fortificata Cincșor

Dar, mica pensiune din Șoars este o oază de liniște, unde te va întâmpina gazda, o doamnă drăguță, cu cafea proaspătă și chec, un gest care nu mai fusese făcut până acum pentru noi la vreo cazare . Ne-am lăsat bagajele în camera plăcut mobilată și am stat la vorba cu simpatica noastră gazdă, pornind apoi încântați către Făgăraș.

In drumul nostru, am găsit Biserica Fortificată de la Csinșor, ascunsă de ochii necunoscuților.

Biserica fortificata Cincșor

Ce mi-a plăcut cel mai mult: grădina aceea e invadată de culoare și de parfum de flori, ca un colț de rai, und ne-am pierdut mai mult de 1 oră doar fotografiind :).
Biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea, pe fundația vechiului lacaș de cult roman, de secol XIII, și este una dintre singurele care are 2 ziduri de apărare, astfel că pare un mic labirind pentru călătorul încă uimit.  De jur împrejurul bisericii există 4 turnuri de apărare dar doar unul dintre acestea se poate vizita, Turnul Slanei, în interiorul căruia găsești atârnate vechi povești & obiceiuri săsești.

Biserica fortificata Cincșor

Biserica fortificata Cincșor

Am părăsit zâmbind acest loc, încărcată cu o stare de bine fantastică, hotărâtă să mai descoperim locuri așa de faine în România :).

Biserica fortificata Cincșor

Turist în Moldova: Palatul Cuza Ruginoasa și Castelul Sturza Miclăușeni

Ne place să descoperim locuri noi și aventura noastră de 15 august a început cu Iași (Turist în Moldova: Iași) și s-a încheiat cu satele săsești din Transilvania.  Însă drumul din Moldova către Saschiz ne-a oferit surprize frumoase: la 50 de km de Iași se află două castele încărcate de istorie, cu arhitectură specială și povești transmise pe viul grai moldovenesc.

Aveam un traseu de 600 de km de parcurs pe drumurile țările (alea naționale căci în partea aia de Românie nu există nici măcar o porțiune de autostradă) și greu ne-a fost să decidem unde să ne oprim și ce anume să mai vizităm, atât de multe de făcut și atât de puțin timp

Castelul Sturza Miclăușeni

Dar să îți spun ce ne-a plăcut cel mai mult din weekendul din Moldova, ceea ce ne-a creat speranța că cineva va investi la aducerea la viață a vechilor case și castele uitate ale domnitorilor, că cineva va găsi un buget să pună locurile astea pe harta turismului internațional (lucru clar reușit cu bisericile fortificate din Transilvania).

Palatul Cuza de la Ruginoasa

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Ruginoasa se află cam la 50 de km de Iași, într-un sătuc curat a cărui mare atracție este Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, cunoscut și că « locușorul său de nebunii » .

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a aparținut, inițial, la 1804, familiei Sturza și întregul domeiu de la Ruginoasa a fost pentru 200 de ani strâns legat de numele acesteia. Încă de la intrarea pe porțile mari, de lemn, vei fi suprins de arhitectura neo-gotică, de curtea mare, plină de verdeață și flori, de cele 2 sănii de lemn ce îl plimbau pe Cuza.

Dar palatul acesta micuț, o casă de vară pentru boierii moldoveni, ascunde multe povești de amor, multe drame, adevărate file de poveste.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Să începem: se spune că prima dramă desfășurată pe domeniul de la Ruginoasa a aparținut Logofătului Costache Sturza, care și-a ascuns aici soția, pe frumoasa, Marghiolița Ghika-Comănesti, de ochii îndragostitului boier Nicolae Roznovanu.  Acesta din urmă, a plecat cu oamenii săi să o elibereze pe Marghiolița din « închisoarea “ soțului său, și au fugit împreună să se căsătoarească în Bucovina:).
Întristat și neconsolat de fuga soției cu boierul, Costache Sturza a lăsat palatul în paragină iar în 1862 îl va vinde lui Alexandru Ioana Cuza, cel care îl și va pune pe picioare, oferindu-i frumusețea de odinioară.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Cea care a transformat palatul într-o « casă » este soția domnitorului, Elena Cuza, cea care s-a ocupat integral de mobilarea și aranjarea camerelor după ultimele tendințe ale modei.  Doamna Cuza a decis să îi înfieze pe cei doi fii ilegitimi ai lui Cuza, pe care îi va crește și educa pe domeniul de la Ruginoasa. Aici s-a născut chiar și Gheorghe I Bratianul, cunoscutul istoric, din legătura nurorii lui Cuza cu Ionel Brătianu. 

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a cunoscut și alte povești de « cap și spadă » moldovenească ce l-au pus pe harta bârfelor locale, dispărând apoi, aproape în totalitate în timpul celui de-al doilea război mondial (fiind situat chiar pe linia frontului). In perioada comunistă a fost folosit ca și depozit sau ca și grajd,  căci tare le plăcea comuniștilor să distrugă tot ce mai rămăsese din lunga istorie boierească a locurilor:(.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa – Scara interioara (doar aici se pot face fotografii)

Ne-am plimbat printre camerele elegant mobilate, admirând obiecte ce aparținuseră familiei Cuza, citind liniștiți   tăbliile cu explicații, care puse împreună, explicau întreaga istorie a locului.

În spatele palatului se află și mormântul lui Cuza, acolo fiind îngropat inițial, mult mai târziu rămășițele fiindu-i mutate în mai multe locuri, până când au ajuns la Curtea de Argeș.

Am părăsit locul mândri că s-a investit în refacerea sa, că s-au găsit fonduri pentru pe a moderniza acest muzeu dedicat lui Cuza & familiei sale; sperând cumva (sper că nu degeaba) la acțiuni similare și pentru alte locații istorice din Moldova.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Situat pe domeniul Sturza, în mijlocul pădurii, castelul uimește, de la început, prin arhitectura sa neo-gotică și elegantă, tipică boeirilor.  Intrarea în castel se face la ore fixe, fiind conduși de un ghid, pasionat de povestea familiei Sturza (biletul e 15 ron).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul arată impecabil pe dinafară, pare că ascunde comori nebănuite și că undeva, cineva, l-a protejat de-a lungul vremii de blesteme.  Dar nu, nu este deloc așa:  înăuntru vei vedea o încercare timidă de a păstra cât se poate urmele marilor bogății ale familiei, semne timide că pe acolo s-au perindat secole de istorie ale unei familii care și-a pus ampreta asupra dezvoltării Moldovei.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Domeniul Sturza se află sub protecția Mitropoliei Moldovei și există un proiect de restaurare a interioarelor, proiect estimat că va dura…….10 ani.  Trebuie să fie făcut cu bani de la Mitropolie și ceva lucrări au fost începute (pivnițele și camerele servitorilor, de afară, transformate în mini hotel).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Cred că, restaurat, castelul asta va arunca Moldova pe harta de interes turistic european, e impresionant cum fiecare cameră are un design diferit, cum pe holurile largi erau biblioteci cu mii de explare unicat, cu geamuri ce dau către bătrânul copac de gincobiloba.  Ghidul a spus că arhitecții ce l-au construit au studiat îndelung castelele din Bavaria dat fiind că acesta pare “rupt” direct de pe harta Germaniei și strămutat în parcul cu tentă englezească de peste 40 de hectare de la Miclăușeni.

Castelul Sturza de la Miclăușeni – urmele incendindiului ce a distrus tavanul

George Sturza și soția sa, Maria Ghica, au transformat vechiul castel într-o operă de artă, îmbogățind și colecția de cărți rare ale familiei (biblioteca însuma undeva la 60 000 de exemplare). Din spusese ghidului am aflat că acestea s-au pierdut de-a lungul vremii: fie soldații ruși ce ocupaseră castelul, după al doilea război mondial, au ars minunatele exemplare ca să se încălzească, fie sătenii le-au furat una câte una și au făcut opinci din coperțile de piele și hârtie de împachetat din filele prețioase. Asta nu poate decât să ne demonstreze că uneori spiritul practic și incultura pot distruge bogății inestimabile ale unui popor.
În zilele noastre mai există doar câteva dintre cărțile aparținând colecției Sturză și se află sub protecția Mistropoliei sau în muzeele din București.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Interiorul muzeului reprezintă încă o bijuterie prin picturile, puține, murale salvate (multe distruse în timpul incendiului din anii ’60) și lambriurile de lemn lucrate de către un maestru german. Se încearcă recuperarea cat mai multor obiecte furate în perioada comunistă (unele donate chiar de către nepoții sătenilor ce le luasem inițial) și, odată restaurat castelul, o să îi putem vedea mai bine valoarea.

Castelul Sturza de la Miclăușeni este mult mai cunoscut decât palatul Cuza de la Ruginoasa, asta și pentru că se organizează numeroase evenimente pe domeniul sau: baluri care să refacă atmosfera anilor 1900, festivaluri meșteșugărești sau spectacole pentru copii.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Acum că ți-am povestit toate acestea, te las să descoperi frumusețea celor două castele de unul singur, waze-ul te va conduce cu încredere la locația lor:).

Piatra Neamt

Cu greu ne-am despărțit de peisajele și obiectivele turistice ale Moldovei: am bifat palate uitate, superbul drum de la Cheile Bizaului, Lacul Roșu, indreptandu-ne catre  dealurile line ale Transilvaniei.

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ți-a plăcut povestea noastră.

Piatra Neamt

Left Menu Icon
TravelFunPassion