Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - cinque terre

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Isola Marguerita Ligure

În timpul ultimului concediu am sperat să bifăm și multe zile de plajă așa că am ales să stăm câteva zile în Liguria. Dar cum planul de acasă nu se potrivește cu cel de la fața locului, am avut parte de multe zile ploioase ce ne-au determinat să ne plimbăm și să ajungem și în locuri care nu erau neapărat pe lista noastră.

Portofino – Gradina Castelului Brown

Într-o zi  dimineață în care nu părea ca vom avea altceva decât câțiva nori și stropi, am decis să ajungem și în Portofino. Auzisem că este o bijuterie pe coasta Liguriei, mai frumos și mai glamourous decât satucele din Cinque (Cinque Terre romantismul italian ) locul preferat al vedetelor și mai ales, ușor piperat financiar pentru “muritorul de rând” ca noi..

Well…dupa Cinque Terre nu credeam că mă mai poate uimi ceva dar ….lucrurile au stat fix pe dos în Portofino :).

Portofino

În primul rând, am fost sfătuiți de la început să nu parcăm acolo din cauza costului (10 euro ora)  ne-am oprit la 3 km depărtare, în Isola Marguerita Ligure, urmând să facem drumul de coastă pe jos.  Și da, drumul dintre cele 2 locații se face prin munte, pe o cărare foarte bine semnalizată ce permite o panoramă minunată asupra mării.

În mod miraculos am avut parte de soare, chiar dacă nu era neapărat vreme de plajă (pe lângă faptul că în Portofino plajele sunt private ) și am vizitat micul fost sat pescăresc cu case colorate.

Piazzeta Portofino

Era atât de fain totul încât nici nu am simțit cei 3 km de mers relaxant printre copaci și plante frumos mirositoare.  Mulți turiști aleseseră aceeași opțiune ca și noi dat fiind că ne-am interesectat cu destul de multe persoane pe drum de pământ depe versant.

Portofino

Ne-am început plimbarea cu prânzul, o pizza tradițională la o terasă micuță, ascunsă cumva de grupurile gălăgioase de turiști. Am vrut să evităm să ne așezam chiar în « piazzeta » nu doar din cauza prețurilor piperate (pe care le anticipasem) dar și din cauza aglomerației.

După această mică pauză binemeritată ne-am făcut un traseu de vizitat : Castelul Brown, Biserica Sf George, Portul și străduțele înguste și colorate.

Admiră panorama orașului de pe terasa de la Castelul Brown:

View Castelul Brown

Este imposibil să ratezi Castelul Brown deoarece se vede de oriunde ai fi în Portofino, cocoțat pe stânca abruptă, « admirând » portul încă de prin secolul al 15 lea.

In 1867 a fost achiziționat de către consulul britanic în Italia, Montague Yeats Brown, care a și cerut transformarea acestuia dintr-o fortăreața de apărare împotriva piraților într-o frumoasă și elegantă vilă tipic italiană.
Totul are o poveste în Portofino și aproape orice implică ceva romanțat, chiar și cei 2 pini de la intrarea în castel:).  Despre aceștia se spune că au fost plantați pentru a celebra nunta lui Brown: unul fiind dedicat soției și unul lui pentru a dăinui și a le spune povestea mai departe. Nu prea știu eu exact ce s-a întâmplat cu relația dintre ei dar pinii aceia clar au rezistat, dat fiind că pot fi admirați și în ziua de azi la intrarea în parcul castelului.

Castelul Brown

Abia în 1961 Castelul Brown a reintrat în posesisea primăriei Portofino iar dacă ai dâre de mână și multă dorință de frumos…il poți închiria să îl organizezi nunta.

View Castelul Brown

Ce să spun ?! frumoasă locația asta pentru a-ți face promisiuni de viitor mai ales dacă ai și unul sau două iahturi în port.
De pe balconul castelului poți vedea întregul port și te poți bucura de panorama impresionantă asupra mării iar dacă e prea cald, te porți ascunde în camerele răcoroase cu geamuri mari, acolo, unde, se pare, au poposit multe vedete de-a lungul vremii.

Pornește pe urmele cruciaților la Biserica Sf Gheorghe

San Giorgio) – Portofino

Biserica Sf Gheorghe (San Giorgio) din Portofino e mică albă și construită în 1154, tronând parcă din vârful dealului deasupra întregul port.

Cochetă și simplă aceasta ascunde o legenda frumoasă : se spune că în interiorul său sunt ascunse câteva relicve aduse de Cruciați din Țara Sfântă.  Biserica originală a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, în timpul atacurilor dar la  scurt timp după încheierea luptelor, localnicii din Portofino au finanțat ridicarea unei noi construcții, pe același loc, cu aceeași arhitectură. Surprinzător comoara lor, adusă de  Cruciați, supraviețuise atacului și încă mai e protejată de zidurile bisericii. Nu am văzut aceste reliceve dar m-am bucurat puțin de răcoarea din interiorul clădirii cochete.

San Giorgio) – Portofino

Ne-am plimbat agale pe străduțele înguste “străjuite” de magazine exclusiviste unde m-am bucurat de o sesiune de « window shopping » căci e clar, Portofino nu e tocmai pentru buzunarul oricui când vine vorba de cumpărături. 

Portul Portofino

Dacă nu știai încă, Portofino e stațiunea preferata de vedetele de la Hollywood, atrase, poate, de plajele înguste și private, sau de culoarea caldă a clădirilor la apusul soarelui. Deși am sperat intens să mă lovesc de Di Caprio sau de George Clooney, nu am avut nici un noroc. M-am întors de mână tot cu jumătatea travelfunpassion, nici o șansă să fug cu vreo stea de la cinema :).

Portofino e perfect pentru o excursie de o zi, nu cred că este tocmai tipul meu de destinație pentru o vacanță mai lungă dar, atunci când ai văzut deja  Coasta Liguriei, acesta este unul dintre multe altele sătuce șarmante și romanțate.

Portul Portofino

Dacă ai vrea să citești mai multe despre vacanțele în Italia, urmărește și :

Cinque Terre romantismul italian

Florența arta la superlativ

Veneția orașul plutitor

Roma, la citta eterna zile fullpartea I

Roma, la citta eternazile full partea II

 

Cinque Terre – romantismul italian

Deși toată lumea merge la mare vara, noi am decis să facem altceva: să mergem la începutul toamnei, să ne bucurăm de soare atunci când acasă începeau ploile, să ne scăldăm picioarele în apa cristalină atunci când prietenii noștrii treceau deja la bocanci:).

Așa am ajuns în octombrie într-un loc pe care îl visam demult: Cinque Terre sau miracolul satelor pescărești italiene:).

Cinque Terre fac parte din circuitul nostru din Toscana (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) și a fost oprirea noastră de o zi către Florenta (Florența – arta la superlativ).

Zona această fascinantă  este inclusă în lista patrimoniului mondial UNESCO din 1997 și crează imaginea unui relief dur și sever,  cu terasele create de om printre dealuri, totul cu marea la “picioare”:).

Parcul Național Cinque Terre are o politică extrem de strictă în privinta construcțiilor: acestea nu pot fi renovate sau vopsite; oricare dintre cele 2 activități pot trimite propietarul “rebel” direct la închisoare.

O altă chestie amuzantă pe care am observat-o e că în Cinque Terre se poate întemeia “paradisul” pisicilor: acestea se întind leneșe pe la toate terasele, pe malul mării, pe străzi și sunt fericite și grase (că deh…peștele e suficient într-o zonă pescărească:).

Pentru că nu aveam foarte mult timp trebuia să alegem maxim 3 din cale 5 sătuce; misiune ce a fost foarte dificilă dat fiind că toate păreau superbe din poze și din recomandările cunoscuților noștrii:).

Și cum cel mai bun plan este să nu ai nici un plan (așa cum o tot repet în vacanțele noastre), am pornit dis de dimineață din Genova și am evitat autostrăzile și să conducem lin pe malul mării, oprindu-ne acolo unde peisajul de atrăgea pentru o fotografie sau un selfie marca travelfunpassion:) .

Monterosso al Mare – plimbare la malul marii

Ceea ce trebuie spus e că nu toate cele 5 sate de la Cinque Terre au ieșire directă la mare: 4 dintre acestea au marea aproape iar Corniglia este “cocoțat” pe stâncă, urcușul fiind anevoios chiar dacă peisajul merită efortul.

Dintre acestea doar  Monterosso al Mare are o plajă în adevăratul său sens: cu umbrele și șezlonguri, ceea ce o face și una dintre cele mai aglomerate localității dintre cele 5.

Primul lucru făcut a fost să căutăm un loc unde să mâncăm; nu știu cum ești tu dar eu când sunt flămândă sunt mai rea decât tanti aia din reclama la Snickers :)…un mic monstru blond:).

Ne-am oprit la un restaurant chiar pe malul mării și am savurat ….peisajul…..dat fiind că mâncarea a fost și scumpă și lipsită de gust:). Insa  locația a meritat tot efortul și a fost unul dintre momentele memorabile ale vacanței noastre.

 

Monterosso  este împărțit în zona “nouă” și cea “veche”, linia de demarcație fiind făcută de un tunel micuț (cam de 100 de m).  Această locație era, pe vremuri, accesibilă pentru curioși doar pe apă, fiind total izolată de restul “lumii”. Lucrurile s-au schimbat odată ce a apărut calea ferată, în 1800. Tot aici putem găsi, cam de pe la 1910, o statuie colosală a lui Neptup,  un fel de “protector” al sătenilor care își câștigau existența doar de pe urma “bunăvoinței” zeului mării:).

Monterosso Vecchio, zona veche a rămas intactă, reprezentând și principala atracție a turiștilor. În perioada medievală, satul fiind atacat adesea de pirați, au fost construite numeroase fortificații și rămășițele  lor se pot vedea și astăzi în partea veche.

Am lăsat Monterosso al Mare cu tristețe în ochi dar bucurie în suflet că urma să descoperim un alt sat din Parcul Național Cinque Terre: Vernazza:).

Vernazza – cel mai lung si colorat apus din 2017

Am ajuns la Vernazza la lăsarea serii, și am avut parte de unul dintre cele mai frumoase apusuri:). Eram atât de fascinați de sat că ne tot uitam și admiram culoarea caldă a clădirilor fără a vedea de ce toți oamenii stăteau înghesuiți pe ponton:).

Asa am descoperit acel apus sângeriu:).

Vernazza s-a dezvoltat ca și oraș fortificat, puternic militarizat din cauza atacurilor dese din partea piraților. Acesta este și singurul port natural din Cinque Terre și se pot încă admira bărcile colorate legate de porțile caselor micuțe, cu ponton direct în mare:).

Una dintre trăsăturile care fac din Vernazza un loc atât de pitoresc este Turnul castelului Doria, construit în secolul al XI-lea, pentru a ajuta la protejarea satului, azi fiind doar martorul unei istorii apuse și personajul principal în fotografiile turiștilor talentați:).

Nu am stat mult în Vernazza dar suficient încât să avem câteva sute de cadre cu apusul, casele colorate și oamenii zâmbitori și peisajul care tăia respirația oricui.

Da știu, am tot vorbit despre Cinque Terre dar ți-am descris doar 2 dintre acestea. Dar cum altfel aș putea promite că la anul voi veni cu descrierea celorlalte 3 și că vreau să mă întorc acolo doar pentru a putea face acest lucru:)?!

Left Menu Icon
TravelFunPassion