Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - castele

Piețe de Crăciun: Ljubljana și magia unui oraș fermecător

Crăciunul este perioada aceea din an când totul parcă o ia razna și ne lovește un sentiment de bucurie, venit  de nicaieri. Eu sunt una dintre acele persoane care vorbesc despre vacanța de Crăciun încă din vară: anul acesta am reușit performanța de a face traseul încă de când eram pe plajă în Muntenegru :).

Datorită unui context favorabil, am reușit să vizităm în câteva zile 3 țări și 3 piețe de Crăciun: Genova, Ljubljana & Budapesta. Despre Genova am scris déjà, am avut șansa să o vizităm de câteva ori și tot nu am descoperit-o încă în toată splendoarea sa ( Genova – portul de pe coasta Liguriei ).

Ljubljana, Slovenia, se află de ceva vreme pe lista noastră de călătorii, citind doar lucruri pozitive despre frumusețea sa dar și despre peisajele care îți taie respirația.

Începe-ți vizita în Ljubljana de la Piată de Crăciun !!!

Îți spun, încă de la început,  că numele de Ljubljana înseamnă, tradus, « Cel iubit » și nu există un nume mai potrivit pentru această localitate atât de șarmantă.

Am ajuns seara, exact la deschiderea pieței de Crăciun și am rămas uimiți de faptul că toată lumea savura pahare de vin fiert la terasele colorate, se dansa pe stradă, se savura fiecare moment, fără ca lumea să se calce în picioare la tonele de mâncare ( aveam să primesc dușul rece la Piață de Crăciun din București ). Ne-am plimbat pe malul râului Ljubljanica și am admirat arhitectura deosebită a celor 3 poduri care îl străbat: Podul Trnovo, Cobblers și Triple.

Podul Triplu Piata de Craciun Ljubljana

Cel mai cunoscut Pod este Cel Triplu, construit în 1842 pentru a înlocui vechiul pod medieval iar, mai târziu, în anii 1932 s-au alipit acestuia alte 2 poduri, ambele pietonale, opere ale arhitectului local Jože Plečnik.

Ne-am plimbat până când nu îmi mai simțeam degetele de mâini, de frig, sau nu mai vedeam nimic în fața mea, fie de la ochelarii aburiți de la propria respirație sau de la paharele de vin fier :).

Piata de Craciun Ljubljana

Oriunde mergeam oamenii de zâmbeau, ne povesteau și ne îndrumau într-o engleză impecabilă. Am cumpărat turtă dulce autentic slovenă, am băut o ciocolată caldă delicioasă si…gustat ginul local. Ce îți mai poți dori de la o seară perfectă ?! Eu am dansat pe stradă, alături de toți ceilalți participanți la această frenezie generală, în timp ce jumătatea travelfunpassion filma îngăduitor întreagă scenă:).

Ne-am retras la un băruleț încântător și am savurat uncocktailsenzațional, special  creat pentru zilele geroase de iarnă, un pahar ce conținea diferite tipuri de alcool parfumat, flambat de către barmanul amabil chiar în fața noastră.

Bea ciocalată caldă dis de dimineață în Castelul din Ljubljana

Castelul din Ljubljana

Ne-am trezit entuziasmați să vizităm orașul care ne lăsase, încă din prima seară, sentimentul că ne va plăcea mult și am pornit dis de dimineață către Castelul din vârf de deal.
Ne-am tot gândit dacă să ne oprim sau nu la câteva dintre cele 12 muzee ale orașului dar, timpul fiind limitat, am aleas să le adăugăm pe lista noastră pentru o viitoare vizită în oraș și am pornit către funicularul care avea să ne ducă la vechiul castel medieval.

Panorama orasului din Castelul din Ljubljana

Citisem  că toate castelele din Slovenia se află în vârf de deal și cel din Ljbliana nu face nici o excepție. Acesta a apărut pentru prima data în paginile de istorie în evul mediu, fiind construit prin secolul al XVlea ca și fortăreață de apărarea în fața atacurilor turcilor. În 1335 Habsburgii au dărâmat vechea fortăreața și au pus bazele castelului, așa cum este el cunoscut azi.
A rămas cunoscut ca și penitenciar, având acest statut după căderea lui Napoleon (1815), atât pentru deținuții politici (în principal italieni) cât și pentru micii infractori locali. Unele celule sunt accesibile pentru vizite dar, mare parte din vechea închisoare, s-a prăbușit în timpul cutremurului din 1895.

După cel de-al doilea război mondial (când a fost  sediul fascist) a devenit Castelul Republicii, în care au avut rezidență peste 500 de familii sărace din Ljubljana, devenind principalul adăpost pentru cei din păturile inferioare ale societății. Ultimii rezidenți au fost relocati în 1960 și au fost inițiate masive lucrări de reconstrucție, fiind adăugate și câteva clădiri noi.
Am avut norocul de a ajunge înaintea valului de turiști, să fotografiem fiecare colțisor al curții interioare, să admirăm panorama orașului din turnurile de apărare și, mai ales, să bem cea mai bună ciocolată caldă din viață noastră. Am savurat-o, ne-am pus o dorință la Fântână cu Dorințe și ne-am revergorat pentru a descoperi legendele orașului.

La pas pe poduri și străzi colorate 

Dragonul si legenda sa din Ljubljana

Orașul e plin de clădiri în culori vii, cu arhitectură deosebită, ce amintește uneori de Austria, cu poduri și cu atât de multe locuri pline de viață.

Ne-am oprit pe podul cu Dragoni (Drago Bridge), cunoscut pentru legendele pe care e ascunde, loc de « pelerinaj » pentru sute de turiști, ce fac o misiunea imposibilă pentru un fotograf să prindă câteva cadre.

Dragonul si legenda sa din Ljubljana

Admir mereu legendele unui loc, e ceea ce îi dă magie și savoare, iar cea cu un Dragon (cum altfel ?!) și un Făt- Frumos fac combinația perfectă pentru memoria populară :).

Se spune că Dragonul a terorizat lungi perioade de timp locuitorii din oraș dar, la un moment dat, Prințul Jason al Greciei s-a hotărât să salveze acești minunați oameni și să înfrunte pericolul. Nu numai că a învins dragonul dar Prințul Jason a rămas cunoscut ca și fondatorul Ljublianei. Cu toate acesta, orașul este împânzit cu statui ale Dragonului nu ale curajosului Prinț grec :).

Mai mult, există și o altă legendă urbană, care spune că, de fiecare dată când o virgină trece pe pod, pe lângă statuile dragonului, acesta își flutură  coadă.   Mmmm… tot ce pot spune că s-ar putea să fie o minciunea această ultima poveste dat fiind că atât timp cât am stat noi pe pod dragonul nu și-a scuturat coada și multe domnișoare frumoase au trecut pe lângă noi :))).

Dragon Bridge

Oprește-te la piața de flori de lângă Catedrala Sf Nicolae

Cum noi am ajuns în plin sezon al Crăciunului am căutat câteva amintiri pe care să le păstrăm peste ani și cu care să ne împodobim casa de sarbatoi.  Pe lângă globuri pictate manual sau lumânări parfumate am găsit și minunății în Piața de lângă Catedrală Sf Nicole. În mod normal poți găsi coronițe de brad  în această perioadă dar, la Ljubiana, am găsit coronițe de mușchi, de tui sau din fructe uscate și bețe de scorțișoară.

Dar dincolo de mică oprire șarmantă printre negustori de flori și obiecte de Crăciun, trebuie să vizitezi cea mai veche catedrală din oraș : Sfântul Nicolae.

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Aceasta are și o poveste foarte interesantă, pe care am aflat-o trăgând cu urechea la un ghid Italian ce vorbea cu patos grupului sau de turiști :).
Primul lăcaș de cult a fost înălțat prin secolul al 13-lea și era o  bisericuță construită în stil romanesc. Aceasta a ars din temelii, câțiva ani mai târziu, și a fost înlocuită, la scurt timp, de o altă în stil gotic. Dar parcă un blestem fusese aruncat și peste noua biserică pentru că și ea ars.

Catedrala Sf Nicolae Ljubljana
Catedrala Sf Nicolae Ljubljana

Abia în 1706, actuala Catedrală a fost contruita pe același loc, aducând un stil nou, baroc, atât la interior cât și la exterior. Ultima modificare de design a fost  făcută cu ocazia sărbătoririi a 1250 de creștinism în Slovenia (ușile mari de bronz de la cele 2 intrări, cu scurpuri intersante ).

Orașul acesta ne-a determinat să ne promitem, solemn, că ne vom întoarce să dăm mai multe șanse Sloveniei, o surpriză atât de plăcută că nu ne venea deloc să ne urcăm în mașină și să plecăm către o nouă destinație: Budapesta.

Cetăți medievale și legendele lor: Făgăraș & Hunedoara

Se pare că în vara asta am pornit într-o descoperire frumoasă a locurilor speciale din România.  Și spun acest lucru uitându-mă la cardurile cu sute de fotografii de prin weekendurile noastre spontane pe drumuri care îți tăie respirația (Transalpina și Transfăgărășan), de la bisericile fortificate Viscri, Saschiz si Cincsor sau din elegantul târg moldovenesc ca și Turist în Moldova: Iași

Încerc să îți povestesc câte puțin din fiecare destinație dar nu știu niciodată cu care să încep dat fiind că toate mă fac să zâmbesc știind că sunt atât de multe locuri mișto în țara asta și am atât de puține zile de concediu (care se împart în mod egal și cu călătoriile din afara hotarelor).

Azi vreau să îți descriu 2 cetăți medievale ce au luat parte la multe evenimentele istorice din ultimele secole și care , încă, mai fascinează prin arhitectura și stilul lor.  Fiecare dintre cele 2 e învăluită în mister și fiecare are o legendă atribuită:).

Cetatea Făgărașului

Dacă nu știai încă, anul trecut, Cetatea Făgărașului a fost votată de către site-ul celor de la Hopper (un site dedicat pasionaților de travel) că fiind ce de-al doilea cel mai fain castel din lume:). E adevărat că a fost în mare competiție cu mult mai cunoscutul castel german, Neuschwanstein, așa că este o mare mândrie că a ieșit pe locul doi :).

Istoria cetății începe undeva pe la 1291, fiecare oraș având propria fortificație pentru a fi autentificat. Ceea ce a făcut-o cunoscută în țara, încă de la prima atestare, este locația strategică ce îi permitea să fie la intersecția drumurilor ce tăiau Țara Românească și Transilvania.  Datorită poziției dar și a frumuseții sale, Mihai Viteazu a făcut-o « cetatea sa de scaun » (oferindui-o ca și dar soției sale)  iar Mihail Apafi o va transformă în capitala Transilvaniei.

Ceea ce trebuie să știi este că cetatea aceasta nu a fost niciodată cucerită deși, de-a lungul vremii, au avut loc peste 15 asedii asupra ei iar în perioadă comunistă, între 1948-1960, a fost folosită aă și închisoare pentru dizidenți.

Există o legendă ce a devenit cunoscută odată cu « renumele » cetății : un obiect vechi de tortură, extrem de temut în perioadă medievală, numit Fecioară de Fier. Metoda era cruntă și dădea rezultate: condamnatul săruta icoana Fecioarei Măria, lipită de o statuie de lemn, simpla atingere făcea ca zeci de cuțite să iasă automat și să îl străpungă pe bietul om.

Mecanismul era atât de bine calculat încât, în momentul în care cuțitele îl înjunghiau pe « nenorocit », o trapă se deschidea și trupul neînsuflețit era sfârtecat de alte lame ascuțite și aruncat direct în apa ce înconjura zidurile de apărare.

Azi, cetatea, găzduiește un muzeu al Țării Făgărașului cu 30 de expoziții la interior și una la exterior. Fiecare sală are o temă aparte și, pășind agale, poți cunoaște Istoria Făgărașului dar și a domeniilor vecine. Plimbarea prin acest muzeu este că o lecție vie de istorie  a cătații celei mai bine conservate din România.

Mi-a plăcut cetatea și mi-au plăcut mult camerele cât și grijă pentru întreținerea acestora (toți vizitatorii primeau botoși de unică întrebuințare de pus peste incalatri) și m-a încântat în mod deosebit Sala Tronului cât și colecția de artefacte.

Cetatea de la Hunedoara

După ce treci munții și ajungi în inima Ardealului, vei putea vizita o altă cetate medievală extrem de frumoasă, cea care reprezintă inima unui oraș întreg : Cetatea Corvinilor de la Hunedoara.  Prima atestare istorică a acesteia a fost prin secolul al XIV-lea,fiind fortificația militară a orașului, iar din 1440 a devenit « casa » lui Ioan de Hunedoara, cel care avea să o transforme într-un dintre cele mai frumoase castele.

Castelul acesta tronează în mijlocul orașului, un simbol al rezistenței în fața istoriei, elegant și mareț. Frumosul monument arhitectural a fost supus mai multor acțiuni de reabilitare de-a lungul secolelor, fiecare venind cu un alt stil astfel că, azi, există o îmbinare armonioasă între gotic, renascentist & baroc.

Odată intrat de porțile de lemn pătrunzi într-o curte interioară încadrată de turnuri de apărare, o lume plină de legende și de povești care îți sunt spuse la fiecare pas, pe plăcuțe atent inscripționate. Două dintre legende mi-au rămas în minte : cea a fântânii și cea a corbului.

Legendă Corbului de dezvăluie originea numelui familiei Corvinilor. Se spune că Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a avut o relație cu Elisabeta, o fată din țara Hategului, și că din această poveste de dragoste interzisă s-a născut Iancu de Hunedoara. Pentru a acoperi umele acestei iubiri, Sigismund a cerut căsătoria Elisabetei cu un bărbat oarecare din Hațeg dar, conștient fiind de fiul născut, i-a dăruit un inel de aur pentru a putea să îl recunoască în viitor.  Iancu era viteaz și, atunci când un corb a încercat să îi fure darul de la tatăl sau, a tras cu arcul și și-a apărat inelul.  Regele, Sigismund, a aflat de fapta fiului și a decis ca simbolul familiei să devină Corbul cu inel în cioc și descendenții să se cheme Corvini.

Legenda Fântânii ne arată evenimentele care au dus la construcția fântânii de peste 30 de metri din centrul curții interioare.  Într-o perioadă foarte secetoasă, Iancu de Hundedoara a cerut săparea unei fântâni și a oferit ca și recompensă eliberarea celor 3 sclavi care aveau să găsescă apă. Dat fiind că, săpăturile au durat 15 ani, Iancu de Hunedoara, a decetat și soția sa nu și-a respectat promisiunea făcută sclavilor. Înainte de a fi omorâți, sclavii au avut o ultima dorință : să scrie ceva pe peretele fântânii, ceva ce avea să rămână ca și simbol peste veacuri.  Hasan, cel care se presupune că a scris inscripția,in secolul al XIVlea, a spus simplu « apă ai, suflet nu ai » referindu-se la încălcarea promisiunii inițiale a stăpânului.

Castelul Huniazilor trebuie vizitat nu atât pentru legende dar și pentru exemplul pe care îl dă prin rezistență, renovare dar și utilizarea sa (pentru atragerea de fonduri) pentru filmări ale diferitelor filme românești sau internaționale.

Există și un mare minus….lângă castel, poate la fel de mare, se ridică o monstruozitate de hotel ce va lua fața minunatului monument….o crimă arhitecturală, dacă aș putea să spun așa, aspru criticată de istorici și specialiști dar ….atunci când politicul nu ține cont decât de bani nimic nu mai contează:( . Am citit câteva articole în ziare și știu că este un scandal enorm cu acel hotel dar…cu toate acestea el se construie ște indiferent cât de urât este și cum strică imaginea secularului castel.

Perioada medivală a fost mereu învăluită în mistere și legende și mie îmi place să citesc, să încerc să mi le închipui în contextul zidurilor înalte, fortificate, din zilele noastre. Oare câte povești ar putea spune acestea, unele dintre ele nescrise încă în cărțile de istorie.?!

Atât Cetatea Făgărașului cât și Castelul Covinilor se ridica la nivelul oricăror alte monumente din Europa și merită numărul mare de turiști străini ce le pătrund porțile …si mereu sunt încântați de cât de faine sunt, ce peisaje dezvăluie și, mai ales, ce evenimente au găzduit de-a lungul timpurilor.

Te invit să le vizitezi și să ne spui și nouă părerea ta 🙂

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ții-a plăcut povestea noastră.

Turist în Moldova: Palatul Cuza Ruginoasa și Castelul Sturza Miclăușeni

Ne place să descoperim locuri noi și aventura noastră de 15 august a început cu Iași (Turist în Moldova: Iași) și s-a încheiat cu satele săsești din Transilvania.  Însă drumul din Moldova către Saschiz ne-a oferit surprize frumoase: la 50 de km de Iași se află două castele încărcate de istorie, cu arhitectură specială și povești transmise pe viul grai moldovenesc.

Aveam un traseu de 600 de km de parcurs pe drumurile țările (alea naționale căci în partea aia de Românie nu există nici măcar o porțiune de autostradă) și greu ne-a fost să decidem unde să ne oprim și ce anume să mai vizităm, atât de multe de făcut și atât de puțin timp

Castelul Sturza Miclăușeni

Dar să îți spun ce ne-a plăcut cel mai mult din weekendul din Moldova, ceea ce ne-a creat speranța că cineva va investi la aducerea la viață a vechilor case și castele uitate ale domnitorilor, că cineva va găsi un buget să pună locurile astea pe harta turismului internațional (lucru clar reușit cu bisericile fortificate din Transilvania).

Palatul Cuza de la Ruginoasa

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Ruginoasa se află cam la 50 de km de Iași, într-un sătuc curat a cărui mare atracție este Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, cunoscut și că « locușorul său de nebunii » .

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a aparținut, inițial, la 1804, familiei Sturza și întregul domeiu de la Ruginoasa a fost pentru 200 de ani strâns legat de numele acesteia. Încă de la intrarea pe porțile mari, de lemn, vei fi suprins de arhitectura neo-gotică, de curtea mare, plină de verdeață și flori, de cele 2 sănii de lemn ce îl plimbau pe Cuza.

Dar palatul acesta micuț, o casă de vară pentru boierii moldoveni, ascunde multe povești de amor, multe drame, adevărate file de poveste.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Să începem: se spune că prima dramă desfășurată pe domeniul de la Ruginoasa a aparținut Logofătului Costache Sturza, care și-a ascuns aici soția, pe frumoasa, Marghiolița Ghika-Comănesti, de ochii îndragostitului boier Nicolae Roznovanu.  Acesta din urmă, a plecat cu oamenii săi să o elibereze pe Marghiolița din « închisoarea “ soțului său, și au fugit împreună să se căsătoarească în Bucovina:).
Întristat și neconsolat de fuga soției cu boierul, Costache Sturza a lăsat palatul în paragină iar în 1862 îl va vinde lui Alexandru Ioana Cuza, cel care îl și va pune pe picioare, oferindu-i frumusețea de odinioară.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Cea care a transformat palatul într-o « casă » este soția domnitorului, Elena Cuza, cea care s-a ocupat integral de mobilarea și aranjarea camerelor după ultimele tendințe ale modei.  Doamna Cuza a decis să îi înfieze pe cei doi fii ilegitimi ai lui Cuza, pe care îi va crește și educa pe domeniul de la Ruginoasa. Aici s-a născut chiar și Gheorghe I Bratianul, cunoscutul istoric, din legătura nurorii lui Cuza cu Ionel Brătianu. 

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa

Palatul a cunoscut și alte povești de « cap și spadă » moldovenească ce l-au pus pe harta bârfelor locale, dispărând apoi, aproape în totalitate în timpul celui de-al doilea război mondial (fiind situat chiar pe linia frontului). In perioada comunistă a fost folosit ca și depozit sau ca și grajd,  căci tare le plăcea comuniștilor să distrugă tot ce mai rămăsese din lunga istorie boierească a locurilor:(.

Palatul lui Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa – Scara interioara (doar aici se pot face fotografii)

Ne-am plimbat printre camerele elegant mobilate, admirând obiecte ce aparținuseră familiei Cuza, citind liniștiți   tăbliile cu explicații, care puse împreună, explicau întreaga istorie a locului.

În spatele palatului se află și mormântul lui Cuza, acolo fiind îngropat inițial, mult mai târziu rămășițele fiindu-i mutate în mai multe locuri, până când au ajuns la Curtea de Argeș.

Am părăsit locul mândri că s-a investit în refacerea sa, că s-au găsit fonduri pentru pe a moderniza acest muzeu dedicat lui Cuza & familiei sale; sperând cumva (sper că nu degeaba) la acțiuni similare și pentru alte locații istorice din Moldova.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Situat pe domeniul Sturza, în mijlocul pădurii, castelul uimește, de la început, prin arhitectura sa neo-gotică și elegantă, tipică boeirilor.  Intrarea în castel se face la ore fixe, fiind conduși de un ghid, pasionat de povestea familiei Sturza (biletul e 15 ron).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Castelul arată impecabil pe dinafară, pare că ascunde comori nebănuite și că undeva, cineva, l-a protejat de-a lungul vremii de blesteme.  Dar nu, nu este deloc așa:  înăuntru vei vedea o încercare timidă de a păstra cât se poate urmele marilor bogății ale familiei, semne timide că pe acolo s-au perindat secole de istorie ale unei familii care și-a pus ampreta asupra dezvoltării Moldovei.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Domeniul Sturza se află sub protecția Mitropoliei Moldovei și există un proiect de restaurare a interioarelor, proiect estimat că va dura…….10 ani.  Trebuie să fie făcut cu bani de la Mitropolie și ceva lucrări au fost începute (pivnițele și camerele servitorilor, de afară, transformate în mini hotel).

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Cred că, restaurat, castelul asta va arunca Moldova pe harta de interes turistic european, e impresionant cum fiecare cameră are un design diferit, cum pe holurile largi erau biblioteci cu mii de explare unicat, cu geamuri ce dau către bătrânul copac de gincobiloba.  Ghidul a spus că arhitecții ce l-au construit au studiat îndelung castelele din Bavaria dat fiind că acesta pare “rupt” direct de pe harta Germaniei și strămutat în parcul cu tentă englezească de peste 40 de hectare de la Miclăușeni.

Castelul Sturza de la Miclăușeni – urmele incendindiului ce a distrus tavanul

George Sturza și soția sa, Maria Ghica, au transformat vechiul castel într-o operă de artă, îmbogățind și colecția de cărți rare ale familiei (biblioteca însuma undeva la 60 000 de exemplare). Din spusese ghidului am aflat că acestea s-au pierdut de-a lungul vremii: fie soldații ruși ce ocupaseră castelul, după al doilea război mondial, au ars minunatele exemplare ca să se încălzească, fie sătenii le-au furat una câte una și au făcut opinci din coperțile de piele și hârtie de împachetat din filele prețioase. Asta nu poate decât să ne demonstreze că uneori spiritul practic și incultura pot distruge bogății inestimabile ale unui popor.
În zilele noastre mai există doar câteva dintre cărțile aparținând colecției Sturză și se află sub protecția Mistropoliei sau în muzeele din București.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Interiorul muzeului reprezintă încă o bijuterie prin picturile, puține, murale salvate (multe distruse în timpul incendiului din anii ’60) și lambriurile de lemn lucrate de către un maestru german. Se încearcă recuperarea cat mai multor obiecte furate în perioada comunistă (unele donate chiar de către nepoții sătenilor ce le luasem inițial) și, odată restaurat castelul, o să îi putem vedea mai bine valoarea.

Castelul Sturza de la Miclăușeni este mult mai cunoscut decât palatul Cuza de la Ruginoasa, asta și pentru că se organizează numeroase evenimente pe domeniul sau: baluri care să refacă atmosfera anilor 1900, festivaluri meșteșugărești sau spectacole pentru copii.

Castelul Sturza de la Miclăușeni

Acum că ți-am povestit toate acestea, te las să descoperi frumusețea celor două castele de unul singur, waze-ul te va conduce cu încredere la locația lor:).

Piatra Neamt

Cu greu ne-am despărțit de peisajele și obiectivele turistice ale Moldovei: am bifat palate uitate, superbul drum de la Cheile Bizaului, Lacul Roșu, indreptandu-ne catre  dealurile line ale Transilvaniei.

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ți-a plăcut povestea noastră.

Piatra Neamt

Turist în Moldova: Iași

Palatul culturii Iasi

În mini vacanța de 15 august ne-am tot gândit unde să fugim din București, ne știți déjà, nu prea ne place să stăm acasa:).

Și cum toată lumea pleaca la mare sau la munte, ne-am hotărât să facem un city break în…Iași :). Moldova este o parte din România care nu s-a aflat mai deloc pe radarul meu de călătorie și am decis să încercam ceva nou, mai ales că fusese și foarte lăudată în ultima perioadă .

Drumul:
De la București am făcut cam 6 ore cu 2 opriri micuțe, drumurile sunt bune și nu am avut dificultăți.  Însă zona Moldovei este clar defavorizată pentru turism dat fiind că nu există o autostradă și se circulă pe drumuri naționale, uneori îngreunate de tiruri sau ambuteiaje.  Dar asta se tot discută și se tot discută dar cumva nu este pe lista de priorități a niciunei guvernări de la 1990 încoace:(.

Cazarea:
Am ales direct de pe booking bazându-ne pe review uri și locație și nu ne-a dezamăgit absolut deloc: Prestige Hotel ( https://www.booking.com/hotel/ro/residence-copou.ro.html), elegant, într-o veche casă de pe la 1800, renovată în linia vremii.  Ceea ce trebuie spus este că doamna de la recepție ne-a așteptat până la 11 noaptea deși vila (aparthotel) nu are recepție non-stop și ne-a primit frumos, dându-ne o cameră mai mult decât spațioasă cu geamurile către grădină.  Vila se afla la câteva minute de parcul Copou, într-un cartier liniștit unde zgomotul e dat doar de torsul pisicilor leneșe:).

Bulevardul Stefan cel Mare – Iasi

Iași : surpriza verii 2018
Încă de când am ajuns am fost surprinși de faptul că era foarte animat, deși era miezul nopții . Ne-am oprit în fața Palatului Culturii Iași. Am dat o tură și pe bulevardul Ștefan Cel Mare și ne-am dat seama că următoarea zi avea să fie încărcată și că vom avea multe de văzut:).

1. Palatul Culturii

Palatul culturii Iasi

Ne-am început ziua cu vizita la Palatul Culturii într-o atmosferă sportivă, dat fiind că în parcul din fața acestuia aveau loc diferite activități în aer liber cu traineri profesioniști, se alerga la maraton și toată lumea era plină de o energie super pozitivă și activă.

Ne-a impresionat arhitectura deosebită a palatului, acesta fiind construit pe locul fostei Curți Domnești, avariată de-a lungul timpului de numeroase incendii, astfel că a trebuit reconstruit totul de la zero. Noua clădire impunătoare a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea si lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi pe perioada primului război mondial.

Am aflat, cu uimire, că în planurile inițiale ale arhitecților Palatul trebuia să fie cu 365 de camere, câte una pentru fiecare zi a anului, dar s-au limitat, până la urmă doar la 298  (bine că nu a trebuit să le vizităm pe toate că trebuia să îmi petrec cel puțin câteva zile în Iași).

Palatul culturii Iasi

Palatul culturii din Iași este sediul mai multor muzee ce ne întroduc în arta și istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri, lăsând-ne să ne imaginăm frumusețile care se ascundeau sub boltele sculptate frumos.
Pentru fiecare dintre muzee ( Muzeul Etnografic Moldova, Muzeul de istorie al Moldovei, Muzeul de artă & Muzeul Științei și Tehnicii) există un preț separat al biletului de intrare (16 RON) dar, odată ajunși în interior, am hotărât să vedem tot ce se putea vedea așa că am luat biletul cumulativ: 40 RON.

Muzeul de Istorie Palatul culturii Iasi

Cel mai mult mi-a plăcut Muzeul de Istorie al Moldovei și cel al Artei: colecția păstrând atât tablouri ale pictorilor români (Luchian, Grigorescu, Tonitza) dar și internaționali (Rubens, Albert Decker). Este frumos să te plimbi pe holurile largi, să admiri scara cu sculpturi dantelate, să pornești pe pașii modei din anii de glorie ai României (obiecte aparținând lui Kogalniceau sau Cuza fiind expuse în Muzeul de Istorie).

Muzeul Etnografic Palatul culturii Iasi
Muzeul de Arta Palatul culturii Iasi

2. Bulevardul Ștefan cel Mare

Bulevardul Stefan cel Mare Iasi

Am aflat că Bulevardul Ștefan cel Mare făcea parte din Ulița Mare, așa cum era numită zona în timpurile de demult (din care făcea parte și parcul Copou) și am admirat Clădirea Primăriei cât și cele două biserici ce au pus Iașiul Modern pe harta turismului religios (Biserica 3 ierarhi și Catedrala cu a sa Sf Parascheva) dar, mai ales, eleganța clădirilor, curățenia străzilor, politețea trecătorilor, totul făcându-mă să mă gândesc că sunt în orice alt oras turistic european.

Biserica 3 Ierarhi Iasi

Ne-am fi dorit să vizităm Teatrul Vasile Alecsandri dar acesta era închis și l-am lăsat pe lista noastră pentru o următoare vizită (căci da, Iașiul merită și o a două șansa turistică).

Teatrul Vasile Alecsandri
Biserica 3 ierarhi

Chiar dacă nu ești o persoană religioasă rupe-ți din timpul tău și o scurtă vizită în cele 2 simboluri ale Moldovei: Catedrala Mitropoliei (complexul exterior e chiar frumos amenajat și am avut norocul de a ajunge mult mai devreme decât autocarele cu evlavioși). Din punct de vedere fotografic vei avea câteva cadre chiar frumoase dar nu voi insista prea mult pe temă asta.
Ca și metiune negativă, este faptul că în Biserica 3 ierarhi (unde programul respectă siesta italiană cu pauză între 1 și 3 ) nu am avut voie să fotografiem înăuntru. Și dacă în mod normal respect aceste mențiuni și le înțeleg atât timp cât sunt explicate ok, aici am reușit doar să îmi ridic tensiunea pentru că « domnul de la lumânări » interzicea fotografiatul doar cu aparatură profesionistă (cei cu telefonul își făceau treabă nestingheriți). Am întrebat dacă există o taxa de foto specială și, bineînțeles nu avea, doar că le plăcea să creadă că dacă faci cu telefonul e mai « religios » decât cu un DSLR (ps: evident că nu aș fi folosit blitzul).

Catedrala Mitropoliei Iasi

Prânzul l-am luat la una dintre terasele de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și deși, un pic piperate prețurile, am savurat încântați o salată de vinete « ca la mama acasă » și un borș moldovenesc autentic, totul îndulcit de cei mai savuroși papanași din ultimul timp. Asta că să închei într-o notă pozitivă nervii acumulați la faza cu fotografierea :).

Catedrala Mitropoliei Iasi

3. Bojdeuca lui Creangă

Bojdeuca lui Creangă Iasi

Am crescut cu poveștile lui Creangă și blondă fiind, primeam de mică celebrul citat « Ieși, copile cu părul bălai afară și râde la soare» așa că nu puteam rata vechea casă țărănească unde au fost scrise toate        « Amintirile din copilărie » ale autorului.  Am avut parte de un ghid pasionat de poveștile lui Creangă și care își presara relatările cu citate din cărțile acestuia, spuse cu o voce caldă și glumeață.
Așa am aflat că aici a trăit Creangă anii săi de glorie, aici și-a scris cunoscuta operă, aici a stat la taifas în serile lungi de vară cu Eminescu și tot aici, din păcate, și-a dat și ultimul suflu de viață.

Bojdeuca lui Creangă Iasi
Bojdeuca lui Creangă Iasi

Căsuța este mică și adună numeroase obiecte ce au aparținut fie lui Creangă sau Tincuței (femeia ce i-a fost mereu aproape).
Muzeul închide la ora 17 :00 așa că ar trebui să ajungi cu măcar 40 de minute înainte, nu de alta dar îți zic sigur că o să îți placă mult s i vei vrea să te bucuri puțin de mediul care i-a inspirat pe Creangă și Eminescu (aici a scris « Seara pe deal »).

Bojdeuca lui Creangă Iasi

4.  Parcul Copou

Parcul Copou
Parcul Copou

Parcul Copou se afla lângă hotelul în care ne-am cazat și am luat-o ușurel la pas, ca doi moșuleți, către cunoscutele alei ale parcului unde se retrăgea uneori Eminescu să scrie (Teiul lui Eminescu se află în centru). Ceea e ar trebuie să știi e că parcul a fost deschis în 1834 și Mihail Sturza a cerut amenajarea celor  peste 10 hectare.

Parcul Copou

Parcul pare o zonă dedicată culturii ieșene dat fiind că de jur împrejurul său, pe gard, apar menționări istorice ale personalităților orașului dar și evenimente culturale importante.

Parcul Copou

Aleile sunt multicolore, pline de flori frumos mirositoare ce te vor face să pierzi cel puțin câteva ore admirându-le  (eu am înnebunit jumătatea travelfunpassion încercând să pozez toate florile din parc, în timp ce urmăream fotografia perfectă a unei albine:).

5. Centrul comercial Palas

Stai, ce ? Un centru comercial pe lista mea de recomandări ?!

Știu că și ție ți se pare cel puțin ciudat dar este adevărat că zona centrului comercial din Iași merită toată atenția unui turist.

În primul rând locația: se află în fața Palatului de Cultură, există numeroase zone verzi unde aleargă copii, se organizează evenimente culturale, se relaxează oamenii pe spațiul verde.

Zona întreagă pare « un oraș în oraș » și întregul concept arhitectural a aprimit și numele de « Bulding of the year” în Europa de Est.  Nouă ne-a plăcut să savuram o înghețată, să ne odihnim lângă fântâni și să mergem la un teatru în aer liber.
Ne-am fi dorit să mergem la o piesă la Teatrul Vasile Alecsandri dar cum era în plină vacanță de vară, am optat pentru Amfiteatrul Palas, la piesă «Eu nu contez” cu Marian Rilea în distribuție. A fost o experiență interesantă căci nu mai mersesem la teatru în aer liber și m-am bucurat să îl văd pe Marian Rilea jucând.

Cam atât am putut face noi într-o zi și jumătate în Iași:).  Data viitoare ne vom organiza mai bine: vom ține cont că majoritatea muzeelor închid la 16 :00 și că Biblioteca Universității Tehnice, pe care ne-o doream să o vedem, nu e deschisă în weekend.

În rest: am mai văzut Castelul Sturza de la Miclauseni & Palatul Cuza de la Ruginoasa (dar poveștile astea le voi spune în următoarea relatare).

Dacă îți place intinerariul nostru, urmărește-ne și pe Facebook Travelfunpassion Instagram & Youtube Travelfunpassion.

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Isola Marguerita Ligure

În timpul ultimului concediu am sperat să bifăm și multe zile de plajă așa că am ales să stăm câteva zile în Liguria. Dar cum planul de acasă nu se potrivește cu cel de la fața locului, am avut parte de multe zile ploioase ce ne-au determinat să ne plimbăm și să ajungem și în locuri care nu erau neapărat pe lista noastră.

Portofino – Gradina Castelului Brown

Într-o zi  dimineață în care nu părea ca vom avea altceva decât câțiva nori și stropi, am decis să ajungem și în Portofino. Auzisem că este o bijuterie pe coasta Liguriei, mai frumos și mai glamourous decât satucele din Cinque (Cinque Terre romantismul italian ) locul preferat al vedetelor și mai ales, ușor piperat financiar pentru “muritorul de rând” ca noi..

Well…dupa Cinque Terre nu credeam că mă mai poate uimi ceva dar ….lucrurile au stat fix pe dos în Portofino :).

Portofino

În primul rând, am fost sfătuiți de la început să nu parcăm acolo din cauza costului (10 euro ora)  ne-am oprit la 3 km depărtare, în Isola Marguerita Ligure, urmând să facem drumul de coastă pe jos.  Și da, drumul dintre cele 2 locații se face prin munte, pe o cărare foarte bine semnalizată ce permite o panoramă minunată asupra mării.

În mod miraculos am avut parte de soare, chiar dacă nu era neapărat vreme de plajă (pe lângă faptul că în Portofino plajele sunt private ) și am vizitat micul fost sat pescăresc cu case colorate.

Piazzeta Portofino

Era atât de fain totul încât nici nu am simțit cei 3 km de mers relaxant printre copaci și plante frumos mirositoare.  Mulți turiști aleseseră aceeași opțiune ca și noi dat fiind că ne-am interesectat cu destul de multe persoane pe drum de pământ depe versant.

Portofino

Ne-am început plimbarea cu prânzul, o pizza tradițională la o terasă micuță, ascunsă cumva de grupurile gălăgioase de turiști. Am vrut să evităm să ne așezam chiar în « piazzeta » nu doar din cauza prețurilor piperate (pe care le anticipasem) dar și din cauza aglomerației.

După această mică pauză binemeritată ne-am făcut un traseu de vizitat : Castelul Brown, Biserica Sf George, Portul și străduțele înguste și colorate.

Admiră panorama orașului de pe terasa de la Castelul Brown:

View Castelul Brown

Este imposibil să ratezi Castelul Brown deoarece se vede de oriunde ai fi în Portofino, cocoțat pe stânca abruptă, « admirând » portul încă de prin secolul al 15 lea.

In 1867 a fost achiziționat de către consulul britanic în Italia, Montague Yeats Brown, care a și cerut transformarea acestuia dintr-o fortăreața de apărare împotriva piraților într-o frumoasă și elegantă vilă tipic italiană.
Totul are o poveste în Portofino și aproape orice implică ceva romanțat, chiar și cei 2 pini de la intrarea în castel:).  Despre aceștia se spune că au fost plantați pentru a celebra nunta lui Brown: unul fiind dedicat soției și unul lui pentru a dăinui și a le spune povestea mai departe. Nu prea știu eu exact ce s-a întâmplat cu relația dintre ei dar pinii aceia clar au rezistat, dat fiind că pot fi admirați și în ziua de azi la intrarea în parcul castelului.

Castelul Brown

Abia în 1961 Castelul Brown a reintrat în posesisea primăriei Portofino iar dacă ai dâre de mână și multă dorință de frumos…il poți închiria să îl organizezi nunta.

View Castelul Brown

Ce să spun ?! frumoasă locația asta pentru a-ți face promisiuni de viitor mai ales dacă ai și unul sau două iahturi în port.
De pe balconul castelului poți vedea întregul port și te poți bucura de panorama impresionantă asupra mării iar dacă e prea cald, te porți ascunde în camerele răcoroase cu geamuri mari, acolo, unde, se pare, au poposit multe vedete de-a lungul vremii.

Pornește pe urmele cruciaților la Biserica Sf Gheorghe

San Giorgio) – Portofino

Biserica Sf Gheorghe (San Giorgio) din Portofino e mică albă și construită în 1154, tronând parcă din vârful dealului deasupra întregul port.

Cochetă și simplă aceasta ascunde o legenda frumoasă : se spune că în interiorul său sunt ascunse câteva relicve aduse de Cruciați din Țara Sfântă.  Biserica originală a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, în timpul atacurilor dar la  scurt timp după încheierea luptelor, localnicii din Portofino au finanțat ridicarea unei noi construcții, pe același loc, cu aceeași arhitectură. Surprinzător comoara lor, adusă de  Cruciați, supraviețuise atacului și încă mai e protejată de zidurile bisericii. Nu am văzut aceste reliceve dar m-am bucurat puțin de răcoarea din interiorul clădirii cochete.

San Giorgio) – Portofino

Ne-am plimbat agale pe străduțele înguste “străjuite” de magazine exclusiviste unde m-am bucurat de o sesiune de « window shopping » căci e clar, Portofino nu e tocmai pentru buzunarul oricui când vine vorba de cumpărături. 

Portul Portofino

Dacă nu știai încă, Portofino e stațiunea preferata de vedetele de la Hollywood, atrase, poate, de plajele înguste și private, sau de culoarea caldă a clădirilor la apusul soarelui. Deși am sperat intens să mă lovesc de Di Caprio sau de George Clooney, nu am avut nici un noroc. M-am întors de mână tot cu jumătatea travelfunpassion, nici o șansă să fug cu vreo stea de la cinema :).

Portofino e perfect pentru o excursie de o zi, nu cred că este tocmai tipul meu de destinație pentru o vacanță mai lungă dar, atunci când ai văzut deja  Coasta Liguriei, acesta este unul dintre multe altele sătuce șarmante și romanțate.

Portul Portofino

Dacă ai vrea să citești mai multe despre vacanțele în Italia, urmărește și :

Cinque Terre romantismul italian

Florența arta la superlativ

Veneția orașul plutitor

Roma, la citta eterna zile fullpartea I

Roma, la citta eternazile full partea II

 

Roma, la citta eterna – 4 zile full – partea II

Piazza Navona

Dacă în prima parte a poveștii ți-am spus cam ce poți face în primele 2 zile în Roma, azi vorbim ce faci pe restul celorlalte 2 zile din city break-ul tau (Roma la citta eterna 4 zile full -partea I ).

Dar să nu divagăm și să nu uit:  te anunț, de acum, că la sfârșitul mini-vacanței vei avea nevoie de teneși  noi pentru că îți vei pierde sigur tălpile pe piatra cubică a « cetății eterne » (cel puțin jumătatea travelfunpassion așa a făcut și, nu, nu a fost prea încântat dar eu cu el cu papucii rupți nu mergeam pe Coasta de Azur 🙂.

https://www.youtube.com/watch?v=uhMrMEGqhx8&t=2s

Să ne continuăm deci vizita pe străzile Romei !

Podul San’Angelo

A treia zi:  San Giovanni în Laterano, Via Corso, Piazza Navona, Villa Borghese & Pantheonul

Basilica San Giovanni in Laterano

A treia zi am pornit-o dis de dimineață către San Giovanni in Laterano, să admirăm cea mai mare și frumoasă catedrală din Roma. Și nici nu mi-am imaginat că vom nimeri duminică dimineața la celebra slujbă din San Giovanni, o slujbă care mi-a oferit o frumoasă surpriză : m-a impresionat (și asta vine de la cineva care calcă în biserici doar la obligații sau din interes pur turistic).

Basilica San Giovanni in Laterano

Biserica San Giovanni e considerată una dintre cele mai vechi din lume, temelia ei fiind pusă în anul 312, cu 14 ani înainte  de Basilica Sfântul Petru. În secolul al XVII-lea reconstruirea bisericii a fost cerută de către Papa Innocenzo al IIIlea și oferită arhitectului Borromini.

Basilica San Giovanni in Laterano

Aceasta nu e doar mai mare decât Vaticanul dar reprezintă si “inima catolicismului”, purtând ampreta secolelor și fiind  una dintre cele mai vizitate de către enoriași de-a lungul timpului. Numele de «Laterano» vine de la numele familiei de patricieni care a deținut terenul până în secolul al IVlea, când Constantin s-a căsătorit cu moștenitoarea acesteia și a primit terenul ca « zestre ». Cele mai vechi elemente de la Basilică sunt scara de lemn (cea care, se spune, a fost adusă de la Ierusalim de Împărăteasa Elena) și Obeliscul din piața alăturată  (care poartă  inclusiv dedicația directă către Constantin și care e de pe vremea Faraonului Tutmes IVlea).

Ceea ce trebuie să îți spun e că San Giovanni se află la doar 15 minute de mers pe jos de Colloseum și că drumul e unul plăcut, pe străduțe înguste cu magazine vechi și localnici curioși ce își beau cafeau pe trotuar, admirând șirul turiștilor gălăgioși.

Drumul dintre Basilica San Giovanni in Laterano si Colloseum – strazi inguste in Roma

Am  încercat să grăbim pasul către parcul cel mai mare din Roma, Borghese, acolo unde ne doream să vedem Galeria Borghese și să admirăm frumoasa colecție de sculpturi ale lui Bernini. De departe cea mai plăcută experiență din acest city break : am avut șansa să stăm singuri în aceeași cameră cu opere atât de minunate, să mă uit la fiecare cuta a scupturii lui David (de Bernini) sau să admir minute în șir un tablou de Caravaggio.

Piazza Maria del Popolo

Muzeul este găzduit de o vilă din secolul al XVII lea, aparținând unei cunoscute familii din Siena care a prosperat în Roma și a adunat o mică avere, având legături puternice și cu Papalitatea (Papă Paul V) dar și cu sora lui Napoleon. Pentru a vizita Galeria Borghese este necesar să îți faci o rezervare online deoarece au un număr limitat de locuri dar noi am fost norocoși : am reușit să ne strecurăm pentru că un alt grup întârziase.

Galeria Borghese – din Parcul Borghese
Galeria Borghese – din Parcul Borghese

Pentru prânz îți sugerez să eviți zona foarte turistică iar dacă chiar nu mai reziști de foame și riști să îți iei la bătaie prietenii (eu, una, mă transform într-un monstru dacă îmi e foame, mai ceva decât reclama la  Snickers) poți opta pentru pizzeriile care vând la bucată și să îți alegi 2 felii din acele tăvi mega apetisante :).

Pantheonul

Pantheonul este obiectivul cel mai plin de controverse din Roma, acela care a supraviețuit mileniilor datorită protecției primite de la Biserica Catolică dar care, la bază, nu a avut absolut nici o legătură cu creștinismul sau religiozitatea.  Pantheonul este aceea « mecca » pentru cei care văd valoarea să istorică și arhitecturală și care ignoră « ampreta » catolicismului.

Frumoasa clădire a Pantheonului nu este ceea originală, este chiar cea de a treia construită pentru a «înfățișa » celebrul templu. Și deși poți cu ușurință citi că a fost construit de către Agrippa, ar trebui să știi că acesta nu a avut absolut nici o legătură cu ceea ce se vede azi. El a construit, într-adevăr, primul templu în secolul 25-27 AH dar acesta a disparut în totalitatea în timpul incendiului din anul 80 AH (atunci când și Colloseum a fost foarte avariat).

Pantheonul de azi a fost ridicat de către Hadrian în anul 126 AH și a fost dedicat lui Agrippa și primei sale construcții și tocmai de aceea poți vedea inscripția de pe partea frontală. Partea amuzantă este că până în secolul al XIX-lea nimeni nu a știut că Pantheonul nu era ridicat de către Agrippa chiar dacă metoda de construire arată o evoluție arhitecturală evidentă.

Ceea ce a salvat Pantheonul de la o soartă similară cu cea a Colloseumului ( lăsat în paragină și distrus bucată cu bucată) a fost tocmai ideea împăratului bizantin Pochas de a îl face cadou Papei Bonifacio al IVlea.  Ca orice clădire pe care a pus vreodată mâna biserica, această a fost repede “botezată” și transformată în biserică și, deși, i s-a negat identitatea păgână, macar a  a rămas singurul monument antic atât de bine conservat (face și biserica ceva bun în lumea asta )

Ceea ce e și mai interesant e că încă nu se știe clar scopul inițial al acestui templu și că a fost folosit  fie ca biserică fie ca loc de veci (sunt înmormântați câțiva regi și regine și…mai ales : pictorul Raphael) dar și ca  sală de conferințe.  Clădirea aceasta este atât de frumoasă și atât de măreață încât a inspirat alte construcții celebre din lume: de la Duomul din Milano și Florența la Capitoliul american sau Galeria Natioanală de artă în Washington.

După baia de mulțime din Piazza della Rotonda, din fața Pantheonului, ne-a retras să admirăm pictorii stradali de la Piazza Navona dar și faimoasele fântâni desenate de arhitecți celebri.

Piazza Spagna – Spanish Stairs

Apusul ne-a prins pe Scările Spaniole (Spanish Stairs), din Piazza Spagna, admirând mulțimea care se retrăgea grăbită către hoteluri sau către gară. Prima dată când am visat la poveștile Scărilor Spaniole a fost când am văzut filmul Vacanțe Române, cu mult înainte de a ateriza la Roma :).  Legenda spune că în timpul inundațiilor din secolu XVI, apele Tibrului au adus în fața scărilor o barcă eșuată. Pentru a susține această legendă, Pietro Bernini a desenat barca din marmură ce se poate admira și azi.

Ziua a 4a – ultima din aventura Romana 🙂

În ultima zi aveam doar câteva ore că să aruncăm o ultima privire Romei  așa că am pornit cu bagajele spre centrul orașului.  Lângă Piazza Spagna se află un mic depozit pentru bagaje  (https://www.stowyourbags.com/it/shop/roma/deposito-bagagli-piazza-di-spagna/) , mega smart : îți lași bagajul și plătești pe fiecare oră un preț de 3 euro. Dar atenție, nu te speria de cei 3 euro : aceștia sunt pentru un dulap mare în care intră ușor 3 valize medii. Ceea ce trebuie să îți mai spun este că se plătește doar cu cardul așa că poți evita cu ușurință să scoți bani de la bancomante.

Fontana di Trevi

Ne-am reîntors la Pantheon și am vizitat și Biserica San Luigi dei Francesi pentru a admira un minunat Caravaggio dar am și căutat, entuziasmați, alte 2 lăcașuri unde se ascund tablourile pictorului nostru favorit. Așa am aflat că Santa Maria del Popolo va fi închisă pentru renovare vreo 2 ani – îți spun asta caa să nu o cauți și tu prin Piazza de Popolo cu gps ul și să te simți inutil că nu reușești să o vezi deși ți se spune clar « uite-o acolo »  🙂

Piazza Navona

Ne-am retras din nou către Piazza Spagna și am savurat o înghețată bună, bună (clar s-a văzut la cântar că în fiecare zi  am mâncat o înghețată cu 2 gusturi)  de la Gelateria Venchi :    https://www.venchi.com/it/negozi/roma-piazza-spagna  (una dintre cela mai racoarase și aromate încercate la Roma).

Gata : ești obosit ?! Hai către aeroport sau către gară (acolo unde ne îndreptam noi) și pleacă spre o altă destinație…urmând să admiri mai târziu sutele de fotografii :).

Daca ti-a placut micul nostru ghid, nu uita sa ne dai follow si pe Facebook, Instagram si Youtube la @Travelfunpassion

Dacă ești interesat de mai multe relătari din Italia poți citi și:

Roma, la citta eterna 4 zile full – partea I

Veneția orașul plutitor

Bologna culoare și viață

Cinque Terre romantismul italian

Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

Florența arta la superlativ

Pisa, micul oraș cu turn înclinat

Genova, portul de pe coasta Liguriei

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Roma, la citta eterna – 4 zile full – partea I

Parcul Boghese

Ideea de a vizita Roma a fost spontană și a venit să se muleze cu dorința jumătății Travelfunpassion de a vizita « la citta eterna » ca parte dintr-o vacanță mult mai mare.

M-am gândit mult ce aș putea scrie despre Roma, ceva ce nu a mai fost spus deja de nenumărate ori și cred că, deși locurile de văzut sunt mereu aceleași, senzațiile pe care le-au lăsat vizitatorilor pot fi atât de diferite. Uitându-mă înapoi, într-un decembrie 2004, îmi revine în minte tânăra de 20 de ani speriată, ajunsă în marele oraș împreună cu fratele  și cu prietena ei, căutând pierdută pe străzi acel mic apartament ales pentru sărbătorirea primului Crăciun departe de casă 🙂

Roma

Da, asta e Roma pentru mine: primul și singurul Crăciun pe care nu l-am petrecut departe de casa părințiilor mei . De atunci am revăzut de foarte multe ori Roma și de fiecare dată am văzut un alt oraș, atât de cameleonic, de la un anotimp la altul arantandu-mi o altă față a sa.

Am plecat din București la 9 dimineața (https://www.ryanair.com/ro/ro/)  dorindu-ne să avem câteva zile   « as the romans do »:).

Cazarea am ales-o pe Airnbnb (https://www.airbnb.com/rooms/21747433),  un mic apartament cochet la puține minute de Vatican, perfect pentru 5 persoane care ajungeau aici doar să doarmă.

Noi am facut si un filmulet: special pentru a va trezi interesul pentru city-breakul din Roma:

Hai să vedem programul pe 4 zile care să bucure și pe cei pentru prima dată în oraș dar și pe cei care vin să își reamintească ce frumos e:

Prima zi : Vatican & Musei Vaticani

Vatican: Basilica Sf Petru

Am debarcat la cazare și am hotărât să o luăm încetișor la picior către micul stat în stat: Vatican. Google maps ne-a cam dat o țeapă dat fiind că în loc să facem 15 minutes (ceea ce am descoperit mult mai târziu) am făcut vreo 40 de minute sub un soare Italian arzător și o foame fantastică, fiecare dintre noi visând cu ochii deschiși nu la comorile Vaticanului ci la o pizza mare și bună :).
Odată ce ne-am infruptat din celebrele mâncăruri italiene, am pornit către Vatican și am profitat la maxim de faptul că piața Vaticanului nu era atât de aglomerată (avantajul de a o vizita vineri devreme, înainte de sosirea tuturor călătorilor de weekend).

Vatican: Basilica Sf Petru

Dacă nu știai încă, îți spun că Basilica din piața Vaticanului nu este cea originală :). Prima construcție a apărut din ordinul lui Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea, și a fost ridicată pe locul pe care se bănuia că ar fi fost îngropat Sfântul Petru. Prin perioada Renașterii biserica inițială era într-un statdiu avansat de degradare și Papa Iulius al doilea i-a cerut lui Michelangelor să lucreze la una nouă, fix pe același loc.

Piata Vaticanului: Fantani
Piata Vaticanului: Fantani

De fiecare dată când am intrat în Basilica Sf Petru m-a uimit grandoarea și magnitudinea locului însă niciodată nu mi-a trezit vreun sentiment divin sau măcar apropiat cu vreo epifanie. Poate pentru că locul este foarte turistic, poate pentru că indiferent dacă am prins sau nu slujba am fost șocată de comportamentul celor din jurul meu sau poate pentru că eram mai ocupată să admir opere de artă decât să descopăr credința :).

Vatican: Basilica Sf Petru
Vatican: Basilica Sf Petru/ Pieta de Michelangelo

Tot aici am aflat cât de mulți fanatici există, unul, în mod special, în 1972, a încercat chiar să și distrugă marea operă a lui Michelangelor, Pieta, lovind-o cu ciocanul. Din fericire, doar o mică parte din ea a fost avariată și a putut fi refăcută ușor (brațul și umărul rupte) dar, de atunci, aceasta stă închisă în spatele unui geam antiglonț.
Morții se pare că vând bine de tot în orașul sfânt date fiind cozile de la « icoane » dar mai ales de pe la mormintele papilor cei « sfinți » ( ignorând ușor nebuniile de care se făceau vinovați Papa Alexandru al II- lea & gașca).

Muzeul Vaticanului – Musei Vaticani

Muzeul Vaticanului era în planul nostru de vizită pentru după-amiză, alegând să cumpărăm biletele online pentru vizita de noapte a acestuia. Începând din mai 2018, pe durata sezonului, vinerea se poate vizita muzeul începând cu orele 19 :30 până la 23 :00 (ultima intrare fiind la 21 :00). Deși la început mi s-a părut o idee foarte bună, evitând cozile infernale dar și bucurându-ne de atmosferă specială, pe timp de noapte, am aflat cu dezamăgire (abia la sfârșit) că nu toate expozițiile erau deschise turului acestuia :(.

Muzeul Vaticanului – Musei Vaticani
Muzeul Vaticanului – Musei Vaticani

Memorabilă a fost vizită de la Capela Sixtină, unde am stat câteva minute în șir admirând capodopera lui Michelangelo și imaginându-ne cum a pictat toate acestea, întins pe spate, cocoțat la multe zeci de metri, cât mai aproape de tavan. Mi s-a părut mult mai mare și mai fascinantă decât prima dată, dovadă că mereu vedem lucrurile diferit dacă suntem în compania persoanelor potrivite.

A doua zi: Colloseum, Forumul Roman & Altare della Patria

Colloseum

Cea de a doua zi a fost una dintre cele mai pline și atât de savurată de întregul nostru grup pentru că fiecare avea alte așteptări: jumătatea travelfunpassion își dorea enorm să admire fiecare piatră din Forumul Roman și să își imagineze luptele gladiatorilor din Colloseum; prietenii noștrii voiau să se bucure de fiecare moment dintr-o zi superbă în vechia capitală ; eu îmi doream să revăd locuri dragi dar mai ales să revăd oameni dragi mie :).

Colloseum

Ca orice italian adevărat am hotărât să începem cu o excelentă colazione (mic dejun) într-o locație mai mult decât superbă: dealul din față Colloseumului, savurând un pannino cu prosciutto crudo și un cappuccino :).

Colloseum

Sa nu uitam mottoul acestui city break: When în Rome…do what the Romans do:).

Am stabilit de la început să nu ne sperie cozile de la obiectivele turistice dar… tot am fost suprinsi că, la Colloseum, am stat mai mult la coada cu « skip de queue » (sări coada ) decât la cea normală. Noi am urmat turma și am intrat după 40 de minute de așteptat în soare cu sticle de apa de 2 euro bucată (că senegalezii sunt afaceriști nu glumă :)) și am pătruns sub coloanele istorice ce ascundeau atât de multe povești sau …cosmaruri (depinde din ce perspectivă le vedem).

Colloseum

Ceea ce ar trebui să știi e că ieșirea din partea de vest era numită și Poarta Morții din cauza faptului că pe aici erau cărați gladiatorii căzuți în luptă. Primele jocuri în arenă au avut loc în anul 80 AD și au ținut timp de 100 de zile, cu peste 300 de gladiatori au oferit, atunci, « spectacol » romanilor. Ultimele lupte au fost organizate în anul 435 AD iar, în 847, Colloseum ul a fost afecatat de un cutremur ce a dus la daramanrea zidurilor de rezistenta. Dat fiind că a fost lăsat o lungă perioadă de timp în paragină, părți întregi din fațada de marmură au fost furate și utilizate la ridicarea Basilicii Sf Petru .

Eu am aflat în decursul acestei vizite nu doar că sute de gladiatori mureau în luptele aprige dar și că mii și mii de animale au fost sacrificate în timpul acestora, specii întregi fiind date dispărute (rinocerul alb african).

Sunt convinsă că și tu ai văzut celebrul film Gladiatorul al lui Ridley Scott (eu, una, am visat mult la pachețele de mușchi ale gradiatorilor –actori 🙂 ) dar ceea ce probabil nu știai e că acesta își dorea să îl filmeze în Colloseum. Restricțiile și costurile impuse de primăria din Roma cât și faptul că nu avea chiar grandoarea dorită de cunoscutul regizor l-au determinat să mute filmările în Malta, unde reconstruit o copie a acestuia pentru doar….1 million de dolari :).

Forumul Roman
Forumul Roman

Vizita la Forumul Roman s-a dovedit o experiență foarte faină, pierduți printre ruine de temple vechi și arcuri de triumf, la umbra copacilor înfloriți și printre fântâni răcoroase, tocmai bună să ne apere de soarele toropitor de mai.
În perioada Renascentistă, Forumul Roman a fost părăsit, interesul general fiind mai mult axat pe construcția de de castele feudale sau turnuri înalte (i-a lovit rău pe italieni dat fiind ca nu exista un oras fără un turn), zona antică fiind trasformată ușor, ușor, în câmp pentru hrănit vitele.
Ca să se descopere toate minutatiile astea antice, arheologii au avut nevoie de peste 100 de ani de excavații, abia în secolul XX putând să declare că terminaseră tot ce se putea de descoperit :).(oare câte vite hraniseră cu plantele astea exotice ?!)

Forumul Roman
Arcul lui Constantin – Roma

Una dintre cele mai faine chestii la Roma este că oriunde te-ai uitat vezi bucăți « vii » de istorie: pe de o parte istoria Antică, Evul Mediu, pe de altă parte clădiri Renastentiste sau altare moderne închinate istoriei recente ale Italiei.
În weekend, strada care leagă Colloseumul de Piazza Venezia e închisă traficului așa că te poți plimba liniștit printre artiștii stradali, admirând pe de o parte statuile marilor conducători romani (l-am « vânat pe Traian » căci aveam un interes personal) și pe de altă parte Forumul Roman și Altarul Patriei.

Altare della Patria

Altare della Patria este o clădire ce face notă discordantă cu arhitectura veche romană de care se înconjoară, o « imesitate » Renascentistă, ridicată pentru a celebra Unificarea Italiei, închinată regelui Vittorio Emanuele al-II-lea.
Să se ridice acest monument a fost cam la fel de greu ca și unificarea acestei țări (măcinată secole întregi de lupte dintre regiuni ) din cauza zonei nisipoasă sau a templelor antice decoperite la primele săpături, temple pe care trebuia să se ridice acest simbol militar. Construirea acestuia nu a fost lipsită de controverse dat fiind că era nevoie să se demoleze numeroase clădiri din jurul său și că toate acestea erau pe acolo de pe la Evul Mediu. A fost nevoie de un plan foarte structurat pentru a nu afecta importanta zonă istorică ce face încă din Romă o cetate eternă.

Altare della Patria

Albul imaculat al marmurei sau grandoarea statuii lui Vittorio Emanuele (doar mustață să are 1 metru :)) fac din această locație o destinație MUST a Romei. Recunosc că nu am intrat niciodată în muzeul militar găzduit de Vittoriano (așa cum i se mai spune monumentului) însă, anul acesta, am urcat pentru prima dată pe terasa superioasa a clădirii. Dincolo de prețul de 10 euro pt 1 minute de urcat cu liftul și ușoara stare de rău de înălțime, a meritat să admir orașul de sus, să încercam să identificăm unde erau celelalte monumente și să ne șocăm de felul cum arată Pantheonul de la depărtare.

Panorama de pe Altare della Patria

După această vizită te invit să o iei la picior pe via Corso și să descoperi pe partea dreaptă Fontana di Trevi (cu nebunia aferentă selfie stickurilor, cererilor în căsătorie spontane sau a senegalezilor care încă mai vând « colorată, mâine-i gata » în lumea telefoanelor mobile) și pe partea stânga Piazza Navona și minunatele sale statui de la fântânile artizanale.

Noi am încheiat a doua zi de ( bine zic … cei 20 de km de « pedalat » pe jos) in Transtevere, locul acela tinereasc, plin de viată, tipic italiană, savurând o bucată de pizza și un pahar de alcool, direct pe stradă, ascultand un artist pe care il chinuia rău de tot talentul.

Nu uitati ca ne puteti gasi pe Facebook, Youtube si Intagrame : @Travelfunpassion

Left Menu Icon
TravelFunPassion