Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Tag - obiective turistice

Top 5 activități de făcut în Sibiu într-un weekend

La început de ianuarie am pornit la primul nostru drum de 2019 și ales să ne reîntoarcem la Sibiu și să descoperim cetatea de la Albă Iulia. Sibiul este unul dintre locurile mele dragi în România, oraș căruia nu i-am acordat niciodată mai mult de 2 zile dar care mereu ne primește cu brațele deschise. Albă Iulia a fost o surpiza frumoasă, dat fiind că eu nu mai fusesem și o să va povestesc într-o altă relatate de ce merită să fie vizitată.

Sibiu – la inceput de 2019

Cat despre Sibiu, tot ceea ce pot spune e că mă impesioneaza mereu curățenia orașului, centrul acela cu case colorate, spiritul ușor nemțesc al organizării dar și stilul relaxat și lent al oamenilor.

Cazarea la Sibiu am ales-o la o  pensiune, Casa Baciu, o veche casă săsească foarte frumos amenajată, cu propietari extrem de amabili și poziționată fix la 2 minute de centrul orașului. Sibiul ocupă unul dintre locurile fruntașe la organizarea Piețelor de Crăciun in România și trebuie să îi acord și eu același loc: bine organizat, fără să fie clasica îmbulzeala bucureșteană, proiecții elegante pe clădirile din piață, oameni zâmbitori și turiști foarte relaxați.

Sibiu – la inceput de 2019

Sibiul are  multe case colorate, o piață centrală ce se aseamănă cu cea a oricărui oraș european, cu oameni zâmbitori și foarte calmi (calmitate care poate enerva o persoană mereu agiata ca mine 😊), cu turle înalte de biserică și cu muzee de artă. 

Ce poți face dacă stai dar 2 zile în Sibiu ?

  1. Mergi la Muzeu 

Muzeul Național Brukenthal este cel ce se află inca pe lista noastră de vizită în Sibiu, și probabil că o vom face în 2019 😊. Ceea ce trebuie să știi este că Muzeul se află în Piața Veche a orașului și conține colecția de artă a baronului Samuel von Brukenthal, deschisă publicului larg încă din 1817 (la indicațiile clare ale baronului).

  1. Fă sport pe scările vechi și urcă în cele două Turnuri cunoscute  ale Sibiului

Turnul Catedralei Evanghelice are 73 de metri înălțime, și, se spune că această clădire e cea de a doua ca și înălțime din Transilvania. Catedrala este un simbol al arhitecturii gotice și este ridicată pe locul unei alte vechi biserici de secol XII. Se poate urca până la ceasul turnului, acesta fiind cel de-al doilea ca vechime din România și dateaz ă din 1881. Noi am ajuns la oră fixă pentru a putea să ascultăm « muzica » clopotului » ce sună de atât de multe secole în orașul săsesc 😊.

Sibiu – la inceput de 2019

Turnul Sfatului – face trecerea dintre Piața Mică și Piața Mare și se numește așa din cauza faptului că este lipit de clădirea fostei primării. Se poate urca până în vârf, costă doar 7 ron, și e deschis până seară la 20 :00. Noi am prins momentul apusului, cu zăpada și încă luminițele de Crăciun, chiar magic, aș putea spune 😊. Ceea ce trebuie să știi este că Turnul a fost ridicat în 1224 și 1241 și că, din formă să originală, s-a păstrat doar până la etajul 1, restul suferind de-a lungul vremii numeroase modificări arhitecturale. În interior se pot admira diferite expoziții de artă contemporană, artiștii locali având șansa să expună gratuit.

  1. Descoperă orașul colorat la picior

Cred că dincolo de orice sfat despre Sibiu, ceea ce trebuie spus este  că orașul acesta cochet merită descoperit pe jos, cel puțin în partea veche, cu clădiri istorice, coloane și fântâni ce spun multe legende. De exemplu, despre fântâna din Piața Mare, care apare menționată încă din 1538, ca si loc de întâlnire al femeilor din oraș pentru spălarea și clatirea rufelor. Abia în 1797 a fost interzis spălatul  rufelor în fântână și aceasta s-a împrejmuit cu grilajul de fier, activând ca loc de sfat până în 1948, când a fost demolată,

Sibiu – intr-o vara de prin 2015

În cinstea acelei vechi fântâni și a poveștilor spuse la « grilajul sau », în 2006 o replică a fost reconstruită și o putem vedea și în ziua de azi.

  1. Testează-ți partenerul la Podul Mincinoșilor  😊
Sibiu – intr-o vara de prin 2015

Acesta este unul dintre cele mai frumoase poduri din Transilvania și, original, se numea Podul Culcat, dar cuvântul în germană se asemănă destul de mult cu « mincinos », de aici actualul sau nume.

Despre Podul Minciunilor s-au spus numeroase povești dar una dintre cele mai amuzante este aceea legată de ținerii militari care își dădeau întâlnire cu fețele din oraș și nu mai apăreau niciodată. O altă legende spune că ținerii îndrăgostiți se plimbau adesea pe acest pod și îs jurau credința, fețele susținând,mereu, că sunt fecioare. Dacă în noaptea nunții (de se ajungea până acolo) ținerii observau că acestea au mințiți, le aruncat de pe pod.

Piata de Craciun – Sibiu 2018

Noi ne-am plimbat romantic pe pod și i-am admirat luminițele dar am uitat și să ne facem promisiuni și să ne testăm sentimentee așa ca…am rămas încă în relație și cu multe poze 😊.

Deși știam că Sibiul are și o grădină zoo  foarte făină și un Muzeu al satului destul de cunoscut, nu am reușit să le vizităm, cumva descurajați de frigul de afară 😊. Dar ne-am bucurat de o ninsoare fix că povești și de multă voie bună.

 Dacă mai ajungem prin Sibiu știm sigur ce vom face astfel încât poveștile noastre să fie completate și cu alte activități faine și de neuitat 😊.

Daca ajungi aici ar fi bine sa dai o fuga si la Palatul Bruckental, fie sa te cazezi, fie sa savurezi o limonada sau doar, simplu, sa te bucuri de un colt de istorie autentic DIN TRANSILVANIA ÎN MOLDOVA (1) – PALATUL BRUKENTHAL

Pisa – micul oraș cu turn înclinat

Despre Pisa tot citisem și știam că e un alt orășel  șarmant din frumosul Nord al Italiei dar, până în primăvară, nu avusesem șansa să îl vizităm.

Italia este țara mea de suflet, poate de aceea vei găsi pe blog la fel multe povești despre ea ca și despre România și am tot bătut-o în lung și în lat în ultimii 14 ani.  Anul acesta am petrecut puțin mai mult timp în Genova (Genova, portul de pe coasta Liguriei) și am dat  o fugă și in Pisa într-una din acele zile.

Despre Pisa  știam doar că e la o mică distanță de destinațiile de top al Italiei precum Florența arta la superlativCinque Terre romantismul italian sau Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

În din secolul al XI-lea  Pisa a fost una dintre cele mai importante republici maritime din Italia. Orașul a cunoscut o mare dezvoltare și, ca în orice zona  a Italiei, mare parte din bogăția sa a fost investită în clădiri cu arhitecturi deosebite, biserici deosebite și multă artă. Azi, Pisa este atât un centru studențesc foarte cunoscut dar se află și în topul turismului datorită Turnului Înclinat dar și datorită peisajelor foarte frumoase de pe cele două maluri ale râului Arno.

Scopul pentru care alesesem Pisa a fost să ne urcăm în turn și să facem și noi, ca 99,9% din turiști, poze funny cu respectivul turn:). Și nici nu îți închipui câtă imaginație poate exista  când vine vorba de Turnul înclinat și multitudinea de ipostaze inedite de a-l fotografia.

Fă un selfie la Turnul Înclinat

În Turn se găsește clopotul Catedralei din Pisa, ea însăși o mare bijuterie arhitecturală ce merită vizitată. De fapt, zona în care se află catedrală și, implicit, turnul, este plină de obiective turistice și un parc drăguț în care lumea se relaxează. Chiar dacă biletul pentru a urca în turn este destul de piperat și cozile îți vor pune la încercare orice urmă de răbdare, este un preț mult prea mic ce trebuie plătit pentru a te bucura de panoramă incredibilă asupra orașului.

Construcția Turnului cu clopot din Pisa a fost începută în anul 1174 și finalizată abia peste 176 de ani,  în 1350.  De-a lungul celor aproape două secole numeroși arhitecți și-au adus contribuția la ridicarea Turnului dar cel care avea să îl finalizeze va fi Tommaso di Andrea Pisano, cel care a cerut construirea părții superioare a turnului și schimbarea unghiului de înclinare de la nord la sud.

Mulți s-au tot întrebat de-a lungul vremii dacă acest turn poate cădea și tocmai din cauza acestei temeri, în 1990, s-au făcut numeroase lucrări de întărire a rezistenți și gradul de înclinare a fost corectat de la 10 grade la 3.99. Partea cea mai interesantă este că nimeni nu știe exact de ce acest turn este înclinat, deși numeroase ipoteze au fost vehiculate. Cea mai populară perspectivă este aceea că solul de jur împrejurul turnului este foarte nisipos din cauza inundațiilor râului Arno. Mai mult, există chiar și o legendă care spune că Gallileo, care era din Pisa, a făcut testul cu sabia, probabil în secolul al XVI-lea, aruncând-o din vârf pentru a testa masa și viteza:).

Relaxează-te pe iarba din Piazza del Duomo/ Dei Miracoli

Piazza Miracolelor (Piazza dei Miracoli), cea care în care se găsesc 5 din cele mai importante monumente din oraș, a intrat pe lista UNESCO în 1987. Așezându-te pe iarba din micul parc poți admira liniștit atât Turnul cât și Catedrala sau Baptiserul.

Noi ne-am cumpărat înghețată (că ce ar fi Italia fără Gelato?!:)) și am savurat-o de pe iarbă, înainte de a ne face curajul să intrăm în Catedrala Santa Maria Assunta.

Arhitectura catedralei este în stil Renascentist Florentin și majoritatea statuilor sunt cele originale, excepție făcând câteva dintre ele care, în secolul al XI-lea, au fost mutate în Muzeul Domului. Exteriorul e făcut din marmură colorată iar interiorul e în forma unei nave, cu numeroase picturi și sculpturi.

În 1959 un incediu a distus mare parte din colecția de artă Renascentistă însă, la scurt timp, numeroși artiști au fost angajați să refacă întreaga catedrală și să o redecoreze.

Baptiserul din Pisa poate fi admirat imediat ce intri pe Porta Nova, inaugurată de către familia De Medici în 1562.  Baptiserul impresionează prin mărime și,  ceea ce e mai puțin cunoscut, este că a fost construit înainte Turnului Înclinat (ridicat abia la 20 de ani de la inaugurarea Baptiserului & Catedralei).

M-a impresionat că arhitectura Baptiserului are și elemente de inspirație orientală deoarece, în calitate de port maritim, Pisa a avut numeorase legături cu Lumea Islamică, stabilindu-și centrele comerciale în toată zona din Africa de Nord. Construcția este dedicată Sf Ioan Botezătorul, arhitectul principal fiind Diotisalvi dar cei care și-au lăsat ampreta asupra stilului fiind Nicola și Giovanni Pisano (tatăl și fiul). Pe lângă faptul că este o clădire absolut impresionantă, Baptiserul Sf Ioan este cunoscut și datorită acusticii sale incredibile.

După ce ai petrecut câteva ore cocoțându-te în vârful Turnului sau în partea superioară a Baptiserului îți recomand să îți tragi sufletul la una dintre multele cafenele și să te pregătești pentru alți mulți km de mers prin centrul medival al orașului.

Nu o fi Pisa cel mai mare oraș din Italia dar clar ai atât de multe de admirat, pe lângă minunile din Piazza dei Miracoli.  Noi nu am avut atât de mult timp de vizitat dat fiind că după sutele de trepte de la Turn ne luptam cu o foame de lup, decizând să ne luăm prânzul târziu în Lucca, alt orășel medieval cu o arhitectură deosebită și un vibe extrem de tineresc:)

Destinații de weekend: Ruselski Lom, Bulgaria

Suntem mari amatori de escapade în afara Bucureștiului, dacă se poate locații nu atât de aglomerate care să ne scape și de statul în traficul de pe Valea Prahovei :).  Vara, nu există dubii, o zbughim la mare (că deh, ce ar putea face doi constănțeni ?!) dar toamna și iarna e mai greu.

Sugestia de a pleca 2 zile la vecinii bulgari a venit de la o prietenă și a fost destul de greu să găsim o locație, aproape de graniță, pe care nu o văzusem încă.
Ruselski Lom a apărut pe radarul nostru iar partea amuzantă a fost că niciunul dintre noi nu știa nimic despre acest parc natural sau despre comorile ascunse aici, câteva aflate chiar  pe lista UNESCO.

Zona este cunoscută pentru bisericile săpate în piatră (patrimoniul UNESCO), cetatea Cherven & frumusețea naturală a întregului parc. Trebuie spus că se ajunge foarte ușor, la aproape intr-o oră și jumătate de București și, dacă ai noroc de drum liber în vamă, chiar mai puțin de atât.

Biserica în stâncă de la Basarbovo

biserica de la Basarbovo

Nu suntem noi prea religioși însă mereu ne dorim să vedem lăcașuri de cult mai ales dacă acestea au și o valoarea culturală deosebită. Despre biserica săpată în stâncă de la Basarbovo nu aveam multe informații dar a reprezentat o bună ocazie să aflăm ceva și despre istoria zonei. Ne-a ajutat teribil vremea de toamnă târzie, cu peste 17 grade și un soare lucitor, așa că urcușul pe stâncă a fost o plimbare mai mult decât plăcută.

biserica de la Basarbovo

biserica de la Basarbovo

Biserica se află în valea râului Russenski Lom și este singurul lăcaș de cult săpat în piatră, încă funcțional de pe teritoriul Bulgariei.  Stâncile de la Ruselki Lom ascund peste 40 de peșteri, în multe dintre acestea au fost, în trecut, bisericuțe.  Nu se știe exact când au apărut aceste biserici din stâncă dar se bănuiește că ar fi undeva prin secolul 4 sau 6 și au avut o istorie destul de tumultoasă, părăsite în perioada ocupației otomane în Bulgaria și repopulae în 1937.
Azi, biserica de la Basarbovo este foarte vizitată, în timpul scurtei noastre opriri am văzut numeroși turiști atât români cât și bulgari. La poalele stâncii se află un o biserică mult mai nouă, dar noi ne-am urcat direct către vechia chilie și am admirat pictura de pe pereți dar și unele obiecte lăsate că și exemplu de vremea vechilor călugări.

biserica de la Basarbovo

Pe lângă Biserica de la Basarbovo, mai există și biserica de la Ivanovo  cu picturi rupestre, pe care nu am mai trecut să o vedem deși știam că datează de prin secolul al XVII lea și din a fost inclusă, în 1979, pe lista monumentelor protejate de UNESCO.

Fortăreața de la Cherven

fortăreața de la Cherven

De la Basarbovo ne-am setat Waze-ul către cetatea de la Cherven despre care citisem că fusese centrul economic și cultural între secolele 12 și 14.

fortăreața de la Cherven

Drumul e plăcut, printre copacii deja îmbrăcați de toamnă, iar, de undeva din vârful dealului, se poate vedea întregul complex al cetății Roșii, așa cum îi se mai spune.  Legenda zice că, cel care stăpânea peste întreaga cetate, era împăratul Roșu, un conducător viteaz și neînfricat ce purta mereu o pelerină roșie:).
Noi am plătit 10 ron de persoană (dat fiind că nu aveam leva) și am cules informațiile necesare de pe panourile de la intrarea în cetate. Urcușul până la cetate este plăcut, te bucuri de panorama asupra satelor dimprejur, iar zidurile par destul de bine conservate, deși fortăreața a fost distrusă în perioada ocupației otomane, în secolul al XIVlea.

fortăreața de la Cherven

fortăreața de la Cherven

Cred că într-un alt anotimp peisajul ar fi fost și mai frumos, contrastul stâncilor și verdele pădurii sau apele învolburate ale râului Ruselski Lom ar fi creat un tablou impresionant. Dar noi, așa cum am spus, am fost în noiembrie și totul era deja acoperit de un galben tern.
Ne-am cocoțat pe ziduri, am urcat în turnul rămas încă în picioare și am făcut numeroase fotografii.  Am asemănat fortăreața de la Cherven cu Enisala, din Dobrogea, cu ceva mai mult buget ambele pot fi reconstruite și puse pe harta turismului european.

fortăreața de la Cherven

De la cetate am plecat spre cazare, un mic han, Black Stork (black-stork.com/new/en/ ) găsit la puțini km, în Nisovo, locație inspirată, dacă îți dorest să haimanalesti pe dealuri cu bicicletele. Noi am am luat bicilete de la cazare și am reușit să ne plimbăm, norocoși că nu erau așa multe mașini pe străzile micuțului sat.

Seara la Ruse

Ruse by night

Ruse by night

Cum în Nisovo nu prea ai ce face în afara statului la piscină sau cina de la restaurantul hotelului, cel mai bine e să îți faci un plan de plimbare:).  Deși sunt cam 30 de km între Nisovo și Ruse, noi am decis să dăm o tură și prin centrul orașului de la graniță.

Ruse by night

Trebuie să recunosc că nu mă așteptăm la prea multe de la aceasta dar am fost impresionată de centrul destul de cochet al orașului dar și de designul cafenelelor sau restaurantelor. Nu am avut prea mult timp și déjà se întunecase dar cred că Ruse are un anumit șarm, tipic orașelor aflate la malul Dunării.

Deci dacă vrei să te bucuri de aer liber, trekking, biking sau doar să mănânci ceva foarte gustos, Ruselski Lom este răspunsul:).

Cascada Kaya Bunar

A doua zi ne-am continuat vizita la Cascada Kaya Bunar & Veliko Trnovo dar acestea sunt alte povești de spus :).

Dacă vrei să știi mai multe despre destinațiile de weekend din Bulgaria, poți citi:

Veliko Tarnovo – orașul medieval dintre dealuri

Kaliakra & Balcic, frumusețe salbatică și istorie

Cetăți medievale și legendele lor: Făgăraș & Hunedoara

Se pare că în vara asta am pornit într-o descoperire frumoasă a locurilor speciale din România.  Și spun acest lucru uitându-mă la cardurile cu sute de fotografii de prin weekendurile noastre spontane pe drumuri care îți tăie respirația (Transalpina și Transfăgărășan), de la bisericile fortificate Viscri, Saschiz si Cincsor sau din elegantul târg moldovenesc ca și Turist în Moldova: Iași

Încerc să îți povestesc câte puțin din fiecare destinație dar nu știu niciodată cu care să încep dat fiind că toate mă fac să zâmbesc știind că sunt atât de multe locuri mișto în țara asta și am atât de puține zile de concediu (care se împart în mod egal și cu călătoriile din afara hotarelor).

Azi vreau să îți descriu 2 cetăți medievale ce au luat parte la multe evenimentele istorice din ultimele secole și care , încă, mai fascinează prin arhitectura și stilul lor.  Fiecare dintre cele 2 e învăluită în mister și fiecare are o legendă atribuită:).

Cetatea Făgărașului

Dacă nu știai încă, anul trecut, Cetatea Făgărașului a fost votată de către site-ul celor de la Hopper (un site dedicat pasionaților de travel) că fiind ce de-al doilea cel mai fain castel din lume:). E adevărat că a fost în mare competiție cu mult mai cunoscutul castel german, Neuschwanstein, așa că este o mare mândrie că a ieșit pe locul doi :).

Istoria cetății începe undeva pe la 1291, fiecare oraș având propria fortificație pentru a fi autentificat. Ceea ce a făcut-o cunoscută în țara, încă de la prima atestare, este locația strategică ce îi permitea să fie la intersecția drumurilor ce tăiau Țara Românească și Transilvania.  Datorită poziției dar și a frumuseții sale, Mihai Viteazu a făcut-o « cetatea sa de scaun » (oferindui-o ca și dar soției sale)  iar Mihail Apafi o va transformă în capitala Transilvaniei.

Ceea ce trebuie să știi este că cetatea aceasta nu a fost niciodată cucerită deși, de-a lungul vremii, au avut loc peste 15 asedii asupra ei iar în perioadă comunistă, între 1948-1960, a fost folosită aă și închisoare pentru dizidenți.

Există o legendă ce a devenit cunoscută odată cu « renumele » cetății : un obiect vechi de tortură, extrem de temut în perioadă medievală, numit Fecioară de Fier. Metoda era cruntă și dădea rezultate: condamnatul săruta icoana Fecioarei Măria, lipită de o statuie de lemn, simpla atingere făcea ca zeci de cuțite să iasă automat și să îl străpungă pe bietul om.

Mecanismul era atât de bine calculat încât, în momentul în care cuțitele îl înjunghiau pe « nenorocit », o trapă se deschidea și trupul neînsuflețit era sfârtecat de alte lame ascuțite și aruncat direct în apa ce înconjura zidurile de apărare.

Azi, cetatea, găzduiește un muzeu al Țării Făgărașului cu 30 de expoziții la interior și una la exterior. Fiecare sală are o temă aparte și, pășind agale, poți cunoaște Istoria Făgărașului dar și a domeniilor vecine. Plimbarea prin acest muzeu este că o lecție vie de istorie  a cătații celei mai bine conservate din România.

Mi-a plăcut cetatea și mi-au plăcut mult camerele cât și grijă pentru întreținerea acestora (toți vizitatorii primeau botoși de unică întrebuințare de pus peste incalatri) și m-a încântat în mod deosebit Sala Tronului cât și colecția de artefacte.

Cetatea de la Hunedoara

După ce treci munții și ajungi în inima Ardealului, vei putea vizita o altă cetate medievală extrem de frumoasă, cea care reprezintă inima unui oraș întreg : Cetatea Corvinilor de la Hunedoara.  Prima atestare istorică a acesteia a fost prin secolul al XIV-lea,fiind fortificația militară a orașului, iar din 1440 a devenit « casa » lui Ioan de Hunedoara, cel care avea să o transforme într-un dintre cele mai frumoase castele.

Castelul acesta tronează în mijlocul orașului, un simbol al rezistenței în fața istoriei, elegant și mareț. Frumosul monument arhitectural a fost supus mai multor acțiuni de reabilitare de-a lungul secolelor, fiecare venind cu un alt stil astfel că, azi, există o îmbinare armonioasă între gotic, renascentist & baroc.

Odată intrat de porțile de lemn pătrunzi într-o curte interioară încadrată de turnuri de apărare, o lume plină de legende și de povești care îți sunt spuse la fiecare pas, pe plăcuțe atent inscripționate. Două dintre legende mi-au rămas în minte : cea a fântânii și cea a corbului.

Legendă Corbului de dezvăluie originea numelui familiei Corvinilor. Se spune că Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a avut o relație cu Elisabeta, o fată din țara Hategului, și că din această poveste de dragoste interzisă s-a născut Iancu de Hunedoara. Pentru a acoperi umele acestei iubiri, Sigismund a cerut căsătoria Elisabetei cu un bărbat oarecare din Hațeg dar, conștient fiind de fiul născut, i-a dăruit un inel de aur pentru a putea să îl recunoască în viitor.  Iancu era viteaz și, atunci când un corb a încercat să îi fure darul de la tatăl sau, a tras cu arcul și și-a apărat inelul.  Regele, Sigismund, a aflat de fapta fiului și a decis ca simbolul familiei să devină Corbul cu inel în cioc și descendenții să se cheme Corvini.

Legenda Fântânii ne arată evenimentele care au dus la construcția fântânii de peste 30 de metri din centrul curții interioare.  Într-o perioadă foarte secetoasă, Iancu de Hundedoara a cerut săparea unei fântâni și a oferit ca și recompensă eliberarea celor 3 sclavi care aveau să găsescă apă. Dat fiind că, săpăturile au durat 15 ani, Iancu de Hunedoara, a decetat și soția sa nu și-a respectat promisiunea făcută sclavilor. Înainte de a fi omorâți, sclavii au avut o ultima dorință : să scrie ceva pe peretele fântânii, ceva ce avea să rămână ca și simbol peste veacuri.  Hasan, cel care se presupune că a scris inscripția,in secolul al XIVlea, a spus simplu « apă ai, suflet nu ai » referindu-se la încălcarea promisiunii inițiale a stăpânului.

Castelul Huniazilor trebuie vizitat nu atât pentru legende dar și pentru exemplul pe care îl dă prin rezistență, renovare dar și utilizarea sa (pentru atragerea de fonduri) pentru filmări ale diferitelor filme românești sau internaționale.

Există și un mare minus….lângă castel, poate la fel de mare, se ridică o monstruozitate de hotel ce va lua fața minunatului monument….o crimă arhitecturală, dacă aș putea să spun așa, aspru criticată de istorici și specialiști dar ….atunci când politicul nu ține cont decât de bani nimic nu mai contează:( . Am citit câteva articole în ziare și știu că este un scandal enorm cu acel hotel dar…cu toate acestea el se construie ște indiferent cât de urât este și cum strică imaginea secularului castel.

Perioada medivală a fost mereu învăluită în mistere și legende și mie îmi place să citesc, să încerc să mi le închipui în contextul zidurilor înalte, fortificate, din zilele noastre. Oare câte povești ar putea spune acestea, unele dintre ele nescrise încă în cărțile de istorie.?!

Atât Cetatea Făgărașului cât și Castelul Covinilor se ridica la nivelul oricăror alte monumente din Europa și merită numărul mare de turiști străini ce le pătrund porțile …si mereu sunt încântați de cât de faine sunt, ce peisaje dezvăluie și, mai ales, ce evenimente au găzduit de-a lungul timpurilor.

Te invit să le vizitezi și să ne spui și nouă părerea ta 🙂

Urmărește-ne și pe Facebook @Travelfunpassion sau pe Youtube @Travelfunpassion Vlog! 🙂 dacă ții-a plăcut povestea noastră.

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Isola Marguerita Ligure

În timpul ultimului concediu am sperat să bifăm și multe zile de plajă așa că am ales să stăm câteva zile în Liguria. Dar cum planul de acasă nu se potrivește cu cel de la fața locului, am avut parte de multe zile ploioase ce ne-au determinat să ne plimbăm și să ajungem și în locuri care nu erau neapărat pe lista noastră.

Portofino – Gradina Castelului Brown

Într-o zi  dimineață în care nu părea ca vom avea altceva decât câțiva nori și stropi, am decis să ajungem și în Portofino. Auzisem că este o bijuterie pe coasta Liguriei, mai frumos și mai glamourous decât satucele din Cinque (Cinque Terre romantismul italian ) locul preferat al vedetelor și mai ales, ușor piperat financiar pentru “muritorul de rând” ca noi..

Well…dupa Cinque Terre nu credeam că mă mai poate uimi ceva dar ….lucrurile au stat fix pe dos în Portofino :).

Portofino

În primul rând, am fost sfătuiți de la început să nu parcăm acolo din cauza costului (10 euro ora)  ne-am oprit la 3 km depărtare, în Isola Marguerita Ligure, urmând să facem drumul de coastă pe jos.  Și da, drumul dintre cele 2 locații se face prin munte, pe o cărare foarte bine semnalizată ce permite o panoramă minunată asupra mării.

În mod miraculos am avut parte de soare, chiar dacă nu era neapărat vreme de plajă (pe lângă faptul că în Portofino plajele sunt private ) și am vizitat micul fost sat pescăresc cu case colorate.

Piazzeta Portofino

Era atât de fain totul încât nici nu am simțit cei 3 km de mers relaxant printre copaci și plante frumos mirositoare.  Mulți turiști aleseseră aceeași opțiune ca și noi dat fiind că ne-am interesectat cu destul de multe persoane pe drum de pământ depe versant.

Portofino

Ne-am început plimbarea cu prânzul, o pizza tradițională la o terasă micuță, ascunsă cumva de grupurile gălăgioase de turiști. Am vrut să evităm să ne așezam chiar în « piazzeta » nu doar din cauza prețurilor piperate (pe care le anticipasem) dar și din cauza aglomerației.

După această mică pauză binemeritată ne-am făcut un traseu de vizitat : Castelul Brown, Biserica Sf George, Portul și străduțele înguste și colorate.

Admiră panorama orașului de pe terasa de la Castelul Brown:

View Castelul Brown

Este imposibil să ratezi Castelul Brown deoarece se vede de oriunde ai fi în Portofino, cocoțat pe stânca abruptă, « admirând » portul încă de prin secolul al 15 lea.

In 1867 a fost achiziționat de către consulul britanic în Italia, Montague Yeats Brown, care a și cerut transformarea acestuia dintr-o fortăreața de apărare împotriva piraților într-o frumoasă și elegantă vilă tipic italiană.
Totul are o poveste în Portofino și aproape orice implică ceva romanțat, chiar și cei 2 pini de la intrarea în castel:).  Despre aceștia se spune că au fost plantați pentru a celebra nunta lui Brown: unul fiind dedicat soției și unul lui pentru a dăinui și a le spune povestea mai departe. Nu prea știu eu exact ce s-a întâmplat cu relația dintre ei dar pinii aceia clar au rezistat, dat fiind că pot fi admirați și în ziua de azi la intrarea în parcul castelului.

Castelul Brown

Abia în 1961 Castelul Brown a reintrat în posesisea primăriei Portofino iar dacă ai dâre de mână și multă dorință de frumos…il poți închiria să îl organizezi nunta.

View Castelul Brown

Ce să spun ?! frumoasă locația asta pentru a-ți face promisiuni de viitor mai ales dacă ai și unul sau două iahturi în port.
De pe balconul castelului poți vedea întregul port și te poți bucura de panorama impresionantă asupra mării iar dacă e prea cald, te porți ascunde în camerele răcoroase cu geamuri mari, acolo, unde, se pare, au poposit multe vedete de-a lungul vremii.

Pornește pe urmele cruciaților la Biserica Sf Gheorghe

San Giorgio) – Portofino

Biserica Sf Gheorghe (San Giorgio) din Portofino e mică albă și construită în 1154, tronând parcă din vârful dealului deasupra întregul port.

Cochetă și simplă aceasta ascunde o legenda frumoasă : se spune că în interiorul său sunt ascunse câteva relicve aduse de Cruciați din Țara Sfântă.  Biserica originală a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, în timpul atacurilor dar la  scurt timp după încheierea luptelor, localnicii din Portofino au finanțat ridicarea unei noi construcții, pe același loc, cu aceeași arhitectură. Surprinzător comoara lor, adusă de  Cruciați, supraviețuise atacului și încă mai e protejată de zidurile bisericii. Nu am văzut aceste reliceve dar m-am bucurat puțin de răcoarea din interiorul clădirii cochete.

San Giorgio) – Portofino

Ne-am plimbat agale pe străduțele înguste “străjuite” de magazine exclusiviste unde m-am bucurat de o sesiune de « window shopping » căci e clar, Portofino nu e tocmai pentru buzunarul oricui când vine vorba de cumpărături. 

Portul Portofino

Dacă nu știai încă, Portofino e stațiunea preferata de vedetele de la Hollywood, atrase, poate, de plajele înguste și private, sau de culoarea caldă a clădirilor la apusul soarelui. Deși am sperat intens să mă lovesc de Di Caprio sau de George Clooney, nu am avut nici un noroc. M-am întors de mână tot cu jumătatea travelfunpassion, nici o șansă să fug cu vreo stea de la cinema :).

Portofino e perfect pentru o excursie de o zi, nu cred că este tocmai tipul meu de destinație pentru o vacanță mai lungă dar, atunci când ai văzut deja  Coasta Liguriei, acesta este unul dintre multe altele sătuce șarmante și romanțate.

Portul Portofino

Dacă ai vrea să citești mai multe despre vacanțele în Italia, urmărește și :

Cinque Terre romantismul italian

Florența arta la superlativ

Veneția orașul plutitor

Roma, la citta eterna zile fullpartea I

Roma, la citta eternazile full partea II

 

2 zile pe Coasta de Azur – întâlnire cu chic-ul franțuzesc

Festivalul de la Cannes e un fel de Mecca pentru orice iubitor de film european și era ce va ce îmi doream, de ceva vreme, să bifez în agenda mea de evenimente.  Întâmplarea a făcut ca mica excursie de la Genova pe Coasta de Azur să se suprapună și cu ultimul weekend de festival, ceea ce ne-a încântat enorm. Dar să nu ne entuziasmăm prea mult pentru că la fața locului ne-am mai dezumflat un pic în ce privește posibilitatea de a vedea un film în celebra sală Palais des Festivals.

San Remo

De la Genova, unde am petrecut câteva zile frumoase și unde ne vom întoarce mereu cu drag, am luat mașina și ne-am hotărât să facem o plimbare romantică pentru a admira coastă a Liguriei și să intrăm în Franța pe Coasta de Azur.

Știam că se fac doar 3 ore de la Genova până la Cannes, pe autostradă, dar ne-am dorit să ne bucurăm de culoarea incredibilă a mării și să ne oprim în fiecare orășel fie el italian sau francez. Am reușit să facem 6 ore și asta nu doar pentru că ne-am oprit în San Remo să facem poze dar pentru că drumul de coastă e îngust, greoi și foarte lent.

Liguria

Cazarea ne-o alesesem într-un mic apartament pe malul mării, în Cagne sur Mer un sătuc romanțat și foarte elegant, aflat la jumătatea distanței dintre Nisa și Cannes.

După ce ne-am cazat am pornit grăbiți către Cannes, mult prea entuziasmați încât să mai avem și energia să analizăm cumva Cagne sur Mer.

Cannes

Cannes și al sau festival de film
Dacă ai ajuns cu mașina la Cannes trebuie să știi că sunt parcări cu plată peste tot și că o oră costă între 2 și 3 euro. Dacă tot dai banii aceștia ar fi bine să te asiguri că parchezi cât mai aproape de zona pe care îți dorești să o vizitezi. Noi am parcat lângă Gară pentru a fi la doar 10 minute de mers pe jos de Palais des Festivals, acolo unde mă visam zâmbind de pe covorul roșu :).

Festival de Cannes

Din momentul în care am ieșit pe străzile pline de oameni veseli, eleganți și frumoși am fost ca un copil în parcul de distracții. Totul mi se părea o altă lume, plină de opulență dar și naturalețe, una în care îmi doream să îmi petrec câteva ore bune :).

Cannes

Bineînțeles că am încercat să găsim bilete la filmul din seara respectivă și tot bineînțeles ni s-a râs în față:). Ne dusesem total nepregătiți căci biletele la festival sunt un Sf Graal pentru toți cei veniți la Cannes în luna mai. Așa că ne-am bucurat doar de plimbarea pe faleza de lânga celebrele scări de la Palais des Festivals.

Am făcut numeroase poze, sperând să surprindem vreo celebritate…noi și celelate sute de oameni care se înghesuiau halucinant, asta ca să îi exclud pe cei care stăteau cu scăunel de la primele ore ale dimineții.

După vreo două ore de căscat gura și admirat rochii somptuase( și mai ales de lungi promisiuni că de      « luni mă apuc de dietă » după ce le vedeam siluetele), am plecat să ne bucurăm de plimbarea pe Riviera Fraceză .

Roberto Benigni – Cannes 2018

Și așa plimbându-ne noi dezamăgiți că nu întâlnisem nici o stea de cinema, mai că m -am lovit de  ….Roberto Benigni.  Da, da…celebru din La Vita e Bella era la 2 pași de mine, făcându-mi ziua și mai însorită și mai fericită. L-am pozat în timp ce dădea mâna liniștit cu cei ieșiți din zona de vedetisme și zâmbea elegant în obiectivul aparatelor de fotografiat :).

Roberto Benigni – Cannes 2018

Am descoperit opulența la ea acasă pe Riviera de la Cannes: baruri albe, terase sofiticate, muzică asuzitoare, animatoare frustrant de frumoase și clienți rupți parcă din filmele de la Hollywood. La toate acestea noi eram doar niște spectatori amuzați, gândindu-ne că nu știu oamenii ăștia că la noi, la Mamaia, există o lume asemănătoare…cu prețuri ușoar mai piperate:).

Cina ne-am luat-o la un Irish Pub, că deh…de ce să nu mănânci fish & chips când ești la Cannes ?! Asta și pentru că era singura terasă ce nu era plină ochi…am înțeles și de ce, după ce a sosit mâncarea. Dar cum eram prea fericiți încât să ne enervăm, am refuzat politicos ceea ce adusese chelnerița  aceea plictisită. Și bineînțeles, ca în orice țară civilizată, nu am plătit consumația atâta timp cât am spus clar că nu era conformă cu ceea ce trebuia.

Cagnes sur Mer

După lăsarea serii ne-am întors către micul Cagnes sur Mer, care a doua zi ne-a demonstrat clar că nu era nici mic și ,clar, nici anost.

Cagne sur Mer & Renoir

Acest fost sat de pescuit a devenit la începutul anilor 1970 o stațiune populară și plină de viață, datorită plajei sale, Cros-de-Cagnes. Astăzi, orașul imbină perfect tradiția și modernitatea, prin orașul său medieval (Haut de Cagnes), cu multe monumente și numeroase activități nautice și culturale.

Pentru a-ți araăa ce mult ne-a plăcut la Vila lui Renoir, în pădurea de măslini, am făcut chiar și un filmuleț: imaginile vorbesc de la sine:)

Ne-am început ziua cu un mic dejun delicios, cumpărat de la una dintre numeroasele brutării de pe malul mării, luat pe plaja întinsă, plină de pietre și foarte lină.  Deși ne bucuram de soarele arzător am decis să vizităm orașul medieval, aflat în vârful dealului.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Ceea ce trebuie să știi e că acest elegant sat pescăresc a fost casa lui Renoir, în ultimii săi ani de viață. Vila lui Renoir, din milocul livezii cu măslini, poate fi vizitată și este locul perfect pentru a te bucura de cele 11 tablouri originale ale celebrului pictor dar și de sculpturi făcute în colaborare cu oaspeții săi.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Această frumoasă casă Neo-Provensală a fost construită pentru Renoir, deja foarte bolnav la acea vreme, și familia sa, în 1908 și oferă câteva camere, unde încă se mai pot găsi obiecte originale de mobilier dar și un balcon ce ofera o panorama incredibila de-a lungul costei Antibelor.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer
Vila Renoir – Cagnes sur Mer/ Atelierul de pictura

Le Haut-de-Cagnes & Grimaldi

Haut-de-Cagnes

Despre orășelul medieval citisem în drumul spre cazare și am fost curioși să îi străbatem străduțele dar și să ajungem la Palatul Grimaldi, aflat în inima Haut-de-Cagnes. Centrul medieval a fost numit sit istoric fracez în 1948, fiind considerat o oază de liniște și răcoare. Dacă nu știai, acesta este un centru medieval locuit, câțiva oameni au preferat să părăsească viață agitată de pe Coastă și să se retragă în clădirile istorice.

Haut-de-Cagnes

De-a lungul timpului foarte mult artiști ca Renoir, Soutine sau Modigliani au venit aici pentru a-și găsi insipiratia și s-au îndrăgostit iremediabil de acest loc. De altfel, comunitatea artiștilor este destul de extinsă aici, având posibilitatea să găsești mici ateliere pe fiecare străduță.

Haut-de-Cagnes

După ce ai obosit de la atâta urcuș, te sfătuiesc să savurezi un sirop la una dintre cele 3 terase de lângă Palatul Grimaldi.

Ceea ce aș vrea să își spun este să nu încerci să vizitezi ceva între oră 12 :00 și 14 :00 căci totul este închis – sieta francezilor este mai rea decât cea a italienilor și nu le pasa de nimic altceva decât de ea:).

Haut-de-Cagnes
Haut-de-Cagnes

Ce am aflat despre acest Palatul Grimaldi Că a fost construit în 1310 de către una dintre cele mai înstărite familii și în interiorul său se află 3 alte muzee cu teme specifice zonei: Muzeul măslinilor,  o introducere în istoria și cultivarea acestei arte; Colecția obscură și excentrică Suzy-Solidor, un grup de portrete ale cabaretului chanteuse, pictate de prietenii săi artiști & și Muzeul Mediteranean al Artei Moderne, care conține picturi și ale artiștilor de secol XX îndrăgostiți de Coastă de Azur.
Dar deși nu am intrat să admirăm și noi aceste colecții, ne-am bucurat de câteva cadre furate în curtea interioară a Palatului, de scara largă ce îți oferea view ul spre întreaga construcție și de arborii seculari ce avea de spus atâtea și atâtea povești .

Din păcate nu am avut timp să facem tot ceea ce ne-am dorit în aceste două zile dar am decis că trebuie să ne întoarcem, să petrecem câteva zile și în Nisa și Ezre. Deși, fie vorba între noi, Nisa nu ne-a inspirat prea mult din mersul mașinii dar cine suntem noi să judecăm locul preferat de promenadă a vechii aristrocații europene ?!

Dacă vrei să afli mai mult despre destinații faine din Franța poți citi și:

Mont Saint Michel; Abația și legendele sale

Paris; magia unui oraș plin de istorie; partea I

Castelul VERSAILLES – Incursiune la Curtea Regelui Soare – partea III

Casteleul Vincennes – incursiune la curtea Regelui Soare partea II

Vaux-le-Vicomte Fontainebleau – incursiune la curtea Regelui Soare partea I

Deauville Trouville pe urmele lui Coco Chanel

Delfinariu și Microrezervatia Constanța-cum să redevii copil în câteva ore

Ce fac niște dobrogeni în fiecare weekend de vară? Păi merg la mare :). Și ce fac ei dacă e vremea urâtă rău ? Păi caută  locuri de pierdut vremea …nu de altă dar travelfunpassion nu prea suportă să stea în casă; vrea să descopere locuri noi și vrea să ți le arate și ție.

Azi vreau să îți spun cum a fost la Delfinariu și ce spectacole ne-au impresionat pe noi.

Am achiziționat online biletele – au o platformă care merge foarte bine și pe care te sfătuiesc să o folosești dacă nu vrei să pierzi mult timp la coadă.  Căci da..…era o coadă imensă la intrare, mulți părinți încercând să găsească o soluție pentru a nu îi ține pe cei mici închiși în cameră  (cam așa face și jumatatea travelfunpassion, doar, doar o scapa de gura mea 🙂).

Să revenim la biletele online: pentru fiecare tranzacție există o taxa de plată cu cardul dar prețul e mult prea mic astfel încât am preferat varianta comodității și le-am luat pe toate cu 2 ore înainte de spectacol.  Pe platformă scrie că ar trebuie să printezi biletele dar să știi că merge și cu codul direct pe telefon așa că nu alerga să găsești un xerox.  Poți alege unde își dorești să mergi: Planetariu, Observatorul Astronomic , Microrezervatie, Delfinariul, sau spectacolul cu lei de mare.

Ceea ce trebuie să știi este că Delfinariul face parte din  Complexul  Muzeal de Științe ale Naturii Constanța așa că poți opta și pentru o vizită la acvariul din piața Casinoului (opțiune la care noi am spus pass).

Pentru a afla cât costă fiecare spectacol poți intră pe pagina oficială și să verifici și dacă apar și spectacole noi : http://www.delfinariu.ro/ .

La spectacolul cu delfini era coadă și foarte aglomerat, poate și pentru că ziua era una înnorata și deloc optimistă pentru plajă, așa că aproape toți turiștii avuseseră aceeași idee că și noi :). Puțini oameni fără copii dar și eu mă bucur la vederea delfinilor la fel de mult ca și un copil așa că …ne-am integrat cumva în spațiu.

Showul cu cei 3 delfini ține 25 de minute dar nu îți dai seama când zboară timpul, mai ales dacă ești preocupat să le prinzi fiecare acrobație și să bați din palme mai tare decât puștiul de 3 ani de lângă tine:).

Ultima dată asistasem la un spectacol similar în Valencia și acela a fost mult mai lung și cu mai mulți delfini (cred că 6 sau 7) dar până la urmă vorbim de costuri diferite.

Delfinariul din Constanța este singurul din țara și știu că s-au confruntat cu ceva probleme financiare în ultimii ani dar acestea nu au afectat cele 3 mamifere, aduse tocmai din China.

Nu luasem inițial bilete pentru show-ul cu Lei de Mare însă în ultimul moment ne-am hotărât să mergem și la acesta, dat fiind că nici unul dintre noi nu mai văzuse unul similar.

Acest show este găzduit de către Delfinariul Constanța de doar 2 săptămâni și cei 3 lei de mare (2 femele și 1 mascul) sunt aduși din Paris (deși născuți în California).   Partea funny a întregului spectacol a fost dată de masculul Leu de Mare, care s-a încăpățânat să nu asculte « comezile » celor 2 antreoare care mențineau atmosfera.

În deschiderea spectacolului  am aflat  despre diferența dintre foci și leii de mare, reprezentație făcută cu grație  chiar de cele 2 « fetițe » astfel încât să înțeleagă toată lumea:).  Cel mai amuzant moment a fost când masculul Leu de mare a încercat să fure găleala cu pește în timp ce cele 2 « fetițe » făceau numeroase acrobații cu o minge.

Îți recomand cu căldură să te duci la acest spectacol, amuzant, frumos povestit de instructoare și inedit prin comportamentul total neascultător al masculului grupului.

La sfârșit am ieșit zâmbind și am făcut și un tur al Microrezervației, unde se pot întâlni diferite animăluțe (zebre, căprioare, porci mistreți, cai etc) și păsări (cele mai cool fiind pelicanii). Am insistat să urmăresc minute bune zborulul unui pelican astfel încât să am o fotografie de care să fiu mândră (rămăsesem eu cu frustrarea aceasta încă de la Jurilovca, atunci când pelicanii au fost scumpi la vedere).

Am continuat ziua cu o vizită la Muzeul de Arheologie Constanța și o cină copioasă la cel mai cunoscut resurant grecesc din Piața Ovidiu : Nikos (locul acela în care ne place să visam la vacanță doar gustând din tzatiki: http://www.nikosgreektaverna.ro/ ).  Dar despre asta îți povestesc în următorul nostru articol:).

Dacă vrei să știi mai multe despre travelfunpassion ne poți urmări și pe Facebook, Instagram & Youtube.

Dacă te interesează mai multe destinații din Dobrogea poți găsi detalii la:

Enisala cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea – Histria & Ibida

Dobrogea frumusețea naturală partea I

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Gura Portiței Raiul sălbatic din Dobrogea

Left Menu Icon
TravelFunPassion