Am văzut, pentru prima dată , Veneția, acum foarte mulți ani și mi-am promis să mă reîntorc pentru a revedea acele străduțe ce mă fascinaseră. Sunt, însă, atât de multe locuri noi de descoperit încât amânam mereu întoarcerea către « orașul plutitor italian ».
Profitând de week-endul din Bologna (Bologna – culoare și viață), am decis să fac o mică escapadă și în frumoasa Veneție și al său carnaval, acea continuă sărbătoare a costumelor de epocă și nu numai.
Din Bologna am luat trenul către Veneția și după doar 2 ore (și un bilet de 50 de euro dus-intors) am ajuns în inima carnavalului ce fascinează o lume întreagă și pune orașul pe harta celor mai dorite destinații turistice din Europa.
Încă de când am coborât din tren au început să mă « bântuie » sentimente demult uitate : acele vremuri când a călători îmi aducea atât de mult entuziasm încât nu puteam dormi câteva zile înainte de a pleca undeva. Veneția e strâns legată și de perioada de studenție Erasmus, în Italia, deci, atât de multe amintiri frumoase și prețioase mie.
Dar ce te faci dacă ai doar o singură zi pentru a descoperi orașul, de a înțelege de ce e atât de iubit și dorit de secole întregi ? Eu am vrut doar să mă pierd pe străzi, să admir costume și să visez la lumea, demult uitată, a lui Cassanova cel galant, educat și foarte elegant.
Nu am avut timp de muzee sau palate dar am mers mult pe jos, am făcut fotografii, am admirat costume senzaționale și m-am pierdut pe alei, pe malul canalelor ce străbat întrega Veneție. Să nu uităm să orașul acesta e încărcat de istorie, că arhitectura clădirilor e preponderent Gotică și Renascentistă, că mării sculptori și pictori au creat aici sau că marile legende ale iubirii s-au născut tot aici.
Profită de o călătorie cu « vaporetto »
Există numeroase oferte pentru vaporașe sau tururi în Veneția dar, dacă nu vrei să arunci mulți bani, ia un bilet la « vaporetto »( 7 euro pentru 50 de minute) și poți coborî și urca oriunde vei dori (un fel de hop on/hop off pe canale). Este mereu foarte aglomerat dar dacă reușești să prinzi loc pe punte ești cel mai câștigat : vei prinde cadre superbe, vei saluta prietenos alți pasageri din gondole, vei admira furnicarul de oameni și te vei îndrăgosti nebunește de acest oraș .
Vaporașul face turul Marelui Canal (Grand Canale) pornind de la Piazza San Marco până la Ferrovia Santa Lucia (gara din afara orașului). Pe parcursul călătoriei tale poți admira minunata arhitectură a clădirilor scufundate, arcade și balcoane elegante, cu hoteluri exclusiviste și șoferi de « gondole limuzine ».
Marele Canal (Grand Canale) este cel care traversează Veneția, străbătut de poduri și împrejumit de mai mult de 200 de superbe clădiri tipic, venețiene, (Palazzi), « palate » în care au locuit personalități ca Wagner, Byron, Robert Browning , Hemingway, Proust, Henry James sau Ruskin.
Eu mi-am dorit să ajung în Piazza San Marco pentru că știam că aici era epicentrul Carnavalului, motivul principal al aceste scurte excursii:). Dar nu e nevoie să fii în centru pentru a te întâlni cu diferite personaje ale literaturii sau cu eroi de poveste: oameni cu măști sunt peste tot.
Pentru a intra mai bine în peisaj ar fi bine să îți cumperi și tu o mască frumos pictată: sunt atât de multe (pentru fiecare buzunar și pentru fiecare gust). Adevăratele măști venețiene, pictate manual, sunt foarte scumpe și sunt adevărate obiecte de artă însă, pentru o poză drăguță, poți găsi și mai ieftine și nu așa prețioase.
Oprește-te în Piazza (Piața) San Marco
Piața centrală din Veneția este cunoscută datorită Catedralei Sfântul Marco, cea mai mare mare și impunătoare din Veneția, cu o arhitectură bizantino-italiană. Catedrala face legătura și cu Palatul Dogilor, dat fiind că, în trecut, aceasta era o simplă capelă atașată acestuia. Abia în 1807 a devenit catedrala orașului și sediul oficial al Patriarhului Veneției, Arhiepicop al ducatului.
Cupola aurită a catedralei se poate vedea de departe, astfel că, nu ai nevoie de o hartă pentru a ajunge în Piață (de altfel încă din secolul al 11-lea, catedrala e cunoscută ca și « biserica de aur »).
Cea mai admirată « bijuterie » a catedralei sunt Caii de deasura balconului, aparținând unui hipodrom din Constantinopol. Ceea ce se poate vedea azi este o copie a modelului din 1204, oferit cadou Veneției pentru ce-a de a patra cruciadă a Bisericii Catolice. Povestea acestora nu se încheie aici : ei au fost luați de către Napoleon în 1797 și înapoiați Veneției abia în 1815, atunci când au și fost depuși în Muzeul catedralei Sf Marco.
Un alt simbol al Pieței Sfântul Marco este clopotul din Turnul cu Ceas, construit în secolul al XII-lea, cel care a servit inclusiv experimentelor lui Galileo din 1609. Prețul de urcare în turn este ușor piperat (10 euro) dar panorama orașului merită fiecare cent cheltuit. Recunosc că de data aceasta nu am urcat (poate m-au speriat cele 323 de scări sau coada infernală din față) însă data trecută am profitat de șansa de a privi « de sus » Veneția .
Ceea ce trebuie să știi e că turnul original s-a prăbușit iar în locul lui a fost ridicat cel pe care îl poți vedea acum: că doar nu putea rămâne Veneția fără un turn din care să se admire intreagul oraș ? :)(eu, personal, nu știu un oraș în Italia care să nu dețină așa ceva ).
În mod normal piața este plină de porumbei, cu vânzători care vând punguțe de grăunțe pentru a atrage înaripatele pentru câteva cadre fascinante. Anul acesta piața era prea plină cu oameni costumați și nebunia specifică perioadei carnavalului așa că nu mai era loc și pentru porumbei :).
Cu toate acestea pot face o comparație și prefer piața mai puțin aglomerată, ceea ce mi-a dat șansa, în 2005, să și fac câteva poze, chiar dacă pe vremea aceea nu prea știam multe despre fotografie.
Pune-ți o dorință la Ponte del Rialto
Podul Rialto, cel mai faimos și mai frumos punct de atracție de pe Canal Grande din Veneția, a fost construit în secolul al XIX-lea și era un fel de ponton plutitor. Abia în 1250 a fost înălțat un pod de lemn, care a rezistat până în 1444, atunci când s-a prăbușit sub greutatea oameniilor care îl traversau zilnic. Istoria Podului nu a fost lipsită de ghinion nici mai târziu: în 1514, noua construcție a luat foc, împreună cu majoritatea clădirilot din San Paolo, iar în 1524, s-a prăbușit din nou (fiind ridicat destul de precar după incendiu).
Minunatatul Ponte del Rialto, făcut din piatră și marmură, așa cum apare el azi în sute de mii de vederi și fotografii, a fost ridicat în 1592, planurile arhitectului Antonio De Ponte câștigând concursul în defavoarea lui Michelangelo.
Podul a devenit un „personaj important” chiar și în opera lui Shakespeare (Negostorul de la Veneția), cunoscută fiind replică „ Ce vești sunt pe Rialto”?
De jur împrejurul podului sunt magazine cu suveniruri, măști elegante și bijuterii, toate la prețuri foarte mari, special făcute pentru turiștii cu buzunare mai adanci:).
Cum vizita mea a fost scurtă în Veneția, de această data, nu am avut oportunitatea de a revedea muzee sau galerii de artă însă…a fost o zi plină de soare și zâmbete, simplu, admirând costumele superbe ale participanților la carnaval.
Dacă totuși ai șansa să stai mai mult de o zi, vizitează Palatul Dogilor, Galeriile Academiei sau Școala de pictură San Rocco.
Și pentru a să incheia seara plăcut, și să fii și romantic (sau puțin mai sarac:), negociează o plimbare cu gondola. Chiar dacă aceasta te va duce cam în aceleași locuri ca și vaporașul (poate cu câteva canale mai ascunse și mici, unde bărcile mai mari nu pot intra), este totuși o experiență unică în viață și merită să plătești suma pentru ea (pot începe prețurile de pe la 70 de euro).
Veneția e un simbol și e un oraș care sigur te va face să îl iubești cu bune și cu rele…e totuși o emblema:).
Leave a reply