Despre Belgia s-a tot scris, Bruxelles, Brugge sau Gent, însă eu mi-am petrecut 3 luni într-un mic oraș, pierdut, nu la mare depărtare de capitală: Mechelen (sau pt francofoni : Malines) :).
Cu mult timp înainte ca pasiunea mea pentru fotografie să ia aripi, cu mult timp înainte de a mă decide să scriu un blog de călătorii, a fost o perioadă când mă plimbăm pe străzile unui oraș fără să mă gândesc cum să îl descriu sau ce cadru reprezentativ să găsesc :).
Așa era Mechelen : o localitate mică, la 60 de km de Bruxelles, aflată undeva la granița dintre zonă flamandă și cea francofonă, unde limba cea mai des folosită era…engleza. Acolo am înțeles ce înseamnă liniștea unui oraș cu populație ușor îmbătrânită, locul unde tinerii se întorceau seara târziu, împânzind autostrăzile ce legau Mechelen de mult mai cunoscutele sale rivale belgiene.
Când scriu despre el, mă încearcă o nostalgie plăcută a unei perioade frumoase, a unui proiect ce îmi va rămâne mereu în suflet și a unor oameni de care mă leagă prietenii pe vecie :).
De ce ar vrea cineva să își planifice o zi să vadă această mică bijuterie belgiană, de ce ar înghesui într-un program de călătorii și Mechelen când are atât de multe alte variante ultra cunoscute ?! Simplu : tocmai pentru că nu apare pe toate hărțile de turism, pentru că oamenii aici nu te tratează ca pe un călător ci ca pe un prieten, pentru că răceală tipic belgiană nu a ajuns până aici, pentru că e romantic și plăcut și pentru că (mai ales) aici se fabrică cea mai bună bere neagră pe care am băut-o vreodată : Carolus.
Planifică-ți vizita din Catedrala & turnul Rumbold
De turnul catedralei Rumbold mă leagă câteva amintiri haioase : ceasul care bate la fiecare oră mi-a stricat somnul multe zile la rând, când am avut neinspirată idee de a alege un hotel chiar în vecinătatea sa. Oricât de frumoasă este catedrala, oricât de mișto a fost să urc în turn, tot nu pot uita nervii de a auzi acel ceas bătând continuu. Și cea mai frumoasă zi de care îmi aduc aminte este aceea când ceasul s-a stricat :). Nu a durat mult dar atunci m-am hotărât să schimb și hotelul, lăsând zona romanțată a catedralei pentru una mai puțin memorabilă dar muuuult mai liniștită.
A fost construită în secolul al XIII-lea și mult mai impresionantă decât toate celelalte biserici, mai târziu fiind numită “biserică arhiepiscopilor”.
În timpul războaielor religioase din secolul XVI biserica a fost lovită, o mare parte din interiorul vechi fiind pierdut. Dar ghinioanele ei nu s-au oprit aici: în cel de-al doilea război mondial, Mechelen a fost bombardat și în 1972 a izbucnit un mare incendiu în oraș care a afectat și catedrala. Cu toate acestea ea a rămas în picioare, martoră tăcută a istoriei (sau mai puțin tăcută dat fiind ceasul acela care bate continuu la oră fixă :)).
Turnul St. Rumbold oferă o experientă unică și plimbarea din jurul turnului înalt de 97 de metri este pur și simplu uimitoare. Iar cele 500 de scări pe care trebuie să urci îți for face viață grea, indirerent de pregătirea ta fizică (cel puțin pe a mea a pus-o la grea încercare :)).
Citește o carte în grădinile palatului Margaretă de Austria
În acele zile de primăvară plăcută, când ploaia mă ocolea (și nu erau așa multe, dat fiind că plouă mult aici) îmi luam cartea, sandvișul și cafeaua și petrecem după-amiază în grădinile Margeretei de Austria. Dar înainte de a-ți povesti despre momentele mele pline de visare, trebuie să îți spun și povestea celei care a dat numele grădinilor.
Viața sa a fost mult mai puțin liniștită decât după-amiezele mele din Mechelen, fiind dată în căsătorie nu mai puțin de 3 ori : ceea ce era anormal până și pentru vremurile sale (1507-1530). Pe când avea 11 ani, primul său pretendent, prințul Franței, a trimis-o înapoi atunci când a găsit o consoartă mai potrivită; cel de-al doilea, Don Juan, moștenitorul Spaniei, a murit doar la câteva luni de la căsătorie iar marea ei dragoste, Filip de Savoia, a decedat la 3 ani după o căsătorie fericită.
La vârstă de doar 20 de ani, Margareta de Austria a decis să rămână văduvă și și-a dedicat restul vieții rolului de regentă a Olandei, stabilindu-se în Mechelen. De aici a reușit să își crească frații (unul dintre acesta fiind împăratul Carol) și să înflorească viața la curtea palatului său din Mechelen.
Momentan vechiul palat este folosit ca sediul al Judecătoriei din Mechelen dar a fost închis publicului în ultimii 2 ani din cauza amenințărilor teroriste.
Rezervă-ți câteva ore pentru a merge la Primărie (Stadhuis) & pe Dijlepad (Dyle Path)
Primăria se află în piață centrală (Grote-Markt), acolo unde se întâmplă mare parte din întreaga viață a orașului după încheierea programului de muncă. Clădirea Stadhuis este impresionanata, cu o formă specială, fiind creată din 3 părți, « cusute » minunat de arhitect într-una singură : clopotnița, sala de consiliu & casa de pânză.
Dijlepad sau Dyle Path este pasarela ce a fost construită pentru a permite plimbările romantice pe canalele din Mechelen. Da știu, când auzi de canale și de Belgia, te gândești automat la Brugge, însă, în Mechelen există posibilitatea de a face scurte plimbări cu barca și a admira clădirile dintr-o cu totul altă perspectivă.
Cred că Mechelen e genul acela de oraș în care mergi să te relaxezi, în care nu ai o listă de turist cu obiective pe care vrei să le bifezi. Este locul în care savurezi fiecare moment, de la plimbările pe canale, la piața mare cu clădiri istorice, la restaurantele și cafenele sale ce îți « vând » sentimente nu meniuri.
Au fost locuri care mi-au rămas în inimă, nu atât prin ceea ce ofereau cât mai ales prin clipele petrecute în incinta lor. Unul dintre acestea este Ronda (https://www.tripadvisor.co.nz/ShowUserReviews-g188637-d1177665-r423729584-RONDA-Mechelen_Antwerp_Province.html), restaurantul în care am descoperit mâncarea marocană, în care am dezbătut subiecte importante, de la cele de lucru la cele personale. La Ronta am învățat ce înseamnă bucătăria marocană și tot acolo s-a născut prima data ideea de a vizita Marocul. Mi-a luat 4 ani ca să ating acest vis dar știu că a meritat :).
Încercând să scot din cutia de amintiri momentele din Mechelen am realizat că îmi veneau în minte întâmplări și oameni frumoși, mai puțin obiective turistice.
Îți recomand o vizită aici pentru a te regăsi după agitația capitalei belgiene sau nebunia orașelor hiper turistice.
Leave a reply