Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

There are no posts with pins, to add one go to posts and select the post location.

Franta

2 zile pe Coasta de Azur – întâlnire cu chic-ul franțuzesc

Festivalul de la Cannes e un fel de Mecca pentru orice iubitor de film european și era ce va ce îmi doream, de ceva vreme, să bifez în agenda mea de evenimente.  Întâmplarea a făcut ca mica excursie de la Genova pe Coasta de Azur să se suprapună și cu ultimul weekend de festival, ceea ce ne-a încântat enorm. Dar să nu ne entuziasmăm prea mult pentru că la fața locului ne-am mai dezumflat un pic în ce privește posibilitatea de a vedea un film în celebra sală Palais des Festivals.

San Remo

De la Genova, unde am petrecut câteva zile frumoase și unde ne vom întoarce mereu cu drag, am luat mașina și ne-am hotărât să facem o plimbare romantică pentru a admira coastă a Liguriei și să intrăm în Franța pe Coasta de Azur.

Știam că se fac doar 3 ore de la Genova până la Cannes, pe autostradă, dar ne-am dorit să ne bucurăm de culoarea incredibilă a mării și să ne oprim în fiecare orășel fie el italian sau francez. Am reușit să facem 6 ore și asta nu doar pentru că ne-am oprit în San Remo să facem poze dar pentru că drumul de coastă e îngust, greoi și foarte lent.

Liguria

Cazarea ne-o alesesem într-un mic apartament pe malul mării, în Cagne sur Mer un sătuc romanțat și foarte elegant, aflat la jumătatea distanței dintre Nisa și Cannes.

După ce ne-am cazat am pornit grăbiți către Cannes, mult prea entuziasmați încât să mai avem și energia să analizăm cumva Cagne sur Mer.

Cannes

Cannes și al sau festival de film
Dacă ai ajuns cu mașina la Cannes trebuie să știi că sunt parcări cu plată peste tot și că o oră costă între 2 și 3 euro. Dacă tot dai banii aceștia ar fi bine să te asiguri că parchezi cât mai aproape de zona pe care îți dorești să o vizitezi. Noi am parcat lângă Gară pentru a fi la doar 10 minute de mers pe jos de Palais des Festivals, acolo unde mă visam zâmbind de pe covorul roșu :).

Festival de Cannes

Din momentul în care am ieșit pe străzile pline de oameni veseli, eleganți și frumoși am fost ca un copil în parcul de distracții. Totul mi se părea o altă lume, plină de opulență dar și naturalețe, una în care îmi doream să îmi petrec câteva ore bune :).

Cannes

Bineînțeles că am încercat să găsim bilete la filmul din seara respectivă și tot bineînțeles ni s-a râs în față:). Ne dusesem total nepregătiți căci biletele la festival sunt un Sf Graal pentru toți cei veniți la Cannes în luna mai. Așa că ne-am bucurat doar de plimbarea pe faleza de lânga celebrele scări de la Palais des Festivals.

Am făcut numeroase poze, sperând să surprindem vreo celebritate…noi și celelate sute de oameni care se înghesuiau halucinant, asta ca să îi exclud pe cei care stăteau cu scăunel de la primele ore ale dimineții.

După vreo două ore de căscat gura și admirat rochii somptuase( și mai ales de lungi promisiuni că de      « luni mă apuc de dietă » după ce le vedeam siluetele), am plecat să ne bucurăm de plimbarea pe Riviera Fraceză .

Roberto Benigni – Cannes 2018

Și așa plimbându-ne noi dezamăgiți că nu întâlnisem nici o stea de cinema, mai că m -am lovit de  ….Roberto Benigni.  Da, da…celebru din La Vita e Bella era la 2 pași de mine, făcându-mi ziua și mai însorită și mai fericită. L-am pozat în timp ce dădea mâna liniștit cu cei ieșiți din zona de vedetisme și zâmbea elegant în obiectivul aparatelor de fotografiat :).

Roberto Benigni – Cannes 2018

Am descoperit opulența la ea acasă pe Riviera de la Cannes: baruri albe, terase sofiticate, muzică asuzitoare, animatoare frustrant de frumoase și clienți rupți parcă din filmele de la Hollywood. La toate acestea noi eram doar niște spectatori amuzați, gândindu-ne că nu știu oamenii ăștia că la noi, la Mamaia, există o lume asemănătoare…cu prețuri ușoar mai piperate:).

Cina ne-am luat-o la un Irish Pub, că deh…de ce să nu mănânci fish & chips când ești la Cannes ?! Asta și pentru că era singura terasă ce nu era plină ochi…am înțeles și de ce, după ce a sosit mâncarea. Dar cum eram prea fericiți încât să ne enervăm, am refuzat politicos ceea ce adusese chelnerița  aceea plictisită. Și bineînțeles, ca în orice țară civilizată, nu am plătit consumația atâta timp cât am spus clar că nu era conformă cu ceea ce trebuia.

Cagnes sur Mer

După lăsarea serii ne-am întors către micul Cagnes sur Mer, care a doua zi ne-a demonstrat clar că nu era nici mic și ,clar, nici anost.

Cagne sur Mer & Renoir

Acest fost sat de pescuit a devenit la începutul anilor 1970 o stațiune populară și plină de viață, datorită plajei sale, Cros-de-Cagnes. Astăzi, orașul imbină perfect tradiția și modernitatea, prin orașul său medieval (Haut de Cagnes), cu multe monumente și numeroase activități nautice și culturale.

Pentru a-ți araăa ce mult ne-a plăcut la Vila lui Renoir, în pădurea de măslini, am făcut chiar și un filmuleț: imaginile vorbesc de la sine:)

Ne-am început ziua cu un mic dejun delicios, cumpărat de la una dintre numeroasele brutării de pe malul mării, luat pe plaja întinsă, plină de pietre și foarte lină.  Deși ne bucuram de soarele arzător am decis să vizităm orașul medieval, aflat în vârful dealului.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Ceea ce trebuie să știi e că acest elegant sat pescăresc a fost casa lui Renoir, în ultimii săi ani de viață. Vila lui Renoir, din milocul livezii cu măslini, poate fi vizitată și este locul perfect pentru a te bucura de cele 11 tablouri originale ale celebrului pictor dar și de sculpturi făcute în colaborare cu oaspeții săi.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Această frumoasă casă Neo-Provensală a fost construită pentru Renoir, deja foarte bolnav la acea vreme, și familia sa, în 1908 și oferă câteva camere, unde încă se mai pot găsi obiecte originale de mobilier dar și un balcon ce ofera o panorama incredibila de-a lungul costei Antibelor.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer
Vila Renoir – Cagnes sur Mer/ Atelierul de pictura

Le Haut-de-Cagnes & Grimaldi

Haut-de-Cagnes

Despre orășelul medieval citisem în drumul spre cazare și am fost curioși să îi străbatem străduțele dar și să ajungem la Palatul Grimaldi, aflat în inima Haut-de-Cagnes. Centrul medieval a fost numit sit istoric fracez în 1948, fiind considerat o oază de liniște și răcoare. Dacă nu știai, acesta este un centru medieval locuit, câțiva oameni au preferat să părăsească viață agitată de pe Coastă și să se retragă în clădirile istorice.

Haut-de-Cagnes

De-a lungul timpului foarte mult artiști ca Renoir, Soutine sau Modigliani au venit aici pentru a-și găsi insipiratia și s-au îndrăgostit iremediabil de acest loc. De altfel, comunitatea artiștilor este destul de extinsă aici, având posibilitatea să găsești mici ateliere pe fiecare străduță.

Haut-de-Cagnes

După ce ai obosit de la atâta urcuș, te sfătuiesc să savurezi un sirop la una dintre cele 3 terase de lângă Palatul Grimaldi.

Ceea ce aș vrea să își spun este să nu încerci să vizitezi ceva între oră 12 :00 și 14 :00 căci totul este închis – sieta francezilor este mai rea decât cea a italienilor și nu le pasa de nimic altceva decât de ea:).

Haut-de-Cagnes
Haut-de-Cagnes

Ce am aflat despre acest Palatul Grimaldi Că a fost construit în 1310 de către una dintre cele mai înstărite familii și în interiorul său se află 3 alte muzee cu teme specifice zonei: Muzeul măslinilor,  o introducere în istoria și cultivarea acestei arte; Colecția obscură și excentrică Suzy-Solidor, un grup de portrete ale cabaretului chanteuse, pictate de prietenii săi artiști & și Muzeul Mediteranean al Artei Moderne, care conține picturi și ale artiștilor de secol XX îndrăgostiți de Coastă de Azur.
Dar deși nu am intrat să admirăm și noi aceste colecții, ne-am bucurat de câteva cadre furate în curtea interioară a Palatului, de scara largă ce îți oferea view ul spre întreaga construcție și de arborii seculari ce avea de spus atâtea și atâtea povești .

Din păcate nu am avut timp să facem tot ceea ce ne-am dorit în aceste două zile dar am decis că trebuie să ne întoarcem, să petrecem câteva zile și în Nisa și Ezre. Deși, fie vorba între noi, Nisa nu ne-a inspirat prea mult din mersul mașinii dar cine suntem noi să judecăm locul preferat de promenadă a vechii aristrocații europene ?!

Dacă vrei să afli mai mult despre destinații faine din Franța poți citi și:

Mont Saint Michel; Abația și legendele sale

Paris; magia unui oraș plin de istorie; partea I

Castelul VERSAILLES – Incursiune la Curtea Regelui Soare – partea III

Casteleul Vincennes – incursiune la curtea Regelui Soare partea II

Vaux-le-Vicomte Fontainebleau – incursiune la curtea Regelui Soare partea I

Deauville Trouville pe urmele lui Coco Chanel

2017 – un an de povești frumoase cu Travelfunpassion.com

În fiecare an am încercat să pun în balanța a ceea am făcut bine cu ceea ce puteam face și mai bine în cursul lunilor ce au trecut.

Anul acesta a fost unul dintre cele mai bune atât pe plan personal pentru “blondă” cât și pentru Travelfunpassion:).

Dar să încep cu începutul: se pare că iar am fost pe drumuri și am avut grijă ca din fiecare oportunitate să scot povești frumoase pe care să le împărtășesc și cu voi:). Și abia acum, când am început să fac retrospectiva mi-am dat seama câte chestii faine am văzut și am făcut:)

Dar mai mult: anul acesta am deschis, în iulie și canalul de youtube în care puteți vedea multe din călătoriile pe care le vor enumera mai jos:

https://www.youtube.com/channel/UCi3FQu1Fx8GCqmZZvyu3DnA

Tot în 2017 a mai apărut EL, cel care susține blogul cu tot ceea se poate vedea pe youtube și care sigur iți place mult (o abonare va ajuta mult:)).

Deci fata cu “viața în valiză” își împarte și valiza de calătorii cu cineva:)

Franța & Italia

Am începutul 2017 în plină forță cu revizitarea a două dintre țările pe care le ador: Franța & Italia.

De altfel în Franța m-am reîntors de vreo 5 ori anul acesta: avantajul extraordinar de a lucra pentru o companie franțuzească::).

In ianuarie, în cea mai friguroasă zi a anului și o zapadă ce a făcut din drumul de acasă la Otopeni o mare aventură, am luat primul zbor din 2017 cu destinația Paris (https://www.travelfunpassion.com/2017/03/16/paris-magia-unul-oras-plin-de-istorie-partea-i/: orașul despre care spuneam că este primul pe care l-am vizitat, la 18 ani, și care îmi va rămâne mereu în suflet….deși nu este în topul preferințelor mele:).

Vizita în Franța mi-a readus oportunitatea de a mă reîntoarce într-un alt loc admirat în acea prima ieșire din România din 2003 și anume : Mont Saint MichelMont Saint Michel – Abația și legendele sale

Povestea frumoasei abații m-a fascinat în cei 15 ani ce trecuseră de la prima mea vizită așa că am găsit tăria de a sta într-un autocar 6 ore de la Paris, doar pentru a vedea din nou “castelul” din mijlocul apelor:).

La sugestia unei prietene, am ales să merg și la ocean, în Franța, – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul din Normandia: Deauville & Trouville. ( Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel.)

Începutul verii m-a prins tot în Paris așa că am ieșit cu colegele la un picnic tipic franțuzesc de la care nu a lipsit cidrul, șandvișurile și fructele prospete. Și cum nu puteam alege o destinație decât demnă de regi și regine pentru a celebra 1 iunie: ne-am dus la Versailles. (CASTELELE FRANȚEI (VERSAILLES) – INCURSIUNE LA CURTEA REGELUI SOARE – PARTEA III ).

La venirea primelor raze de soare din Februarie am pornit către o altă destinație veche și nouă în același timp: Italia.

A fost ocazia perfectă că într-un city break de 3 zile să revăd Veneția: orașul ce mă fascinase prima data în 2005 (chiar la trecerea dintre ani, un revelion plin de frumos și zâmbete): Veneția – orașul plutitor.

Dacă prima dată admiram focurile de artificii de pe insula Lido, acum am avut ocazia să ajung la marele Carnaval de la Veneția, oportunitate perfectă să văd orașul în haine de sărbătoare și costume fantastice:).

Și cum călătorului îi stă bine cu drumul (știi tu: fraza aia de o repet eu obsesiv), în decursul aceleași vacanțe am poposit și într-o locație nouă: Bologna .

Orașul asta mic și cochet a lăsat o puternică impresie asupra mea și, spre marea supriza, una foarte pozitivă: Bologna – culoare și viață.

În Italia m-am reîntors și în  Octombrie, ocazie cu care am revazut Florenta (Florența – arta la superlativ)  dar am descoperit și locuri noi, ce fuseseră mult pe lista mea de călătorii: Cinque Terre (Cinque Terre – romantismul italian) Genova, Siena & orasele medievale ale Toscanei (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) .

Dar cum deja canalul de youtube era deschis: noi am făcut câte un filmuleț pentru fiecare destinație:

Austria & Slovacia

Primăvara lui 2017 m-a prins tot pe drumuri dar în mașină, de data aceasta:).

Destinația inițială a fost Austria: Viena Viena – o pagină de istorie europeană) acel oraș ce mi-a plăcut mai mult in 2013 decât acum dar care, din punct de vedere cultural, tot e una dintre cele mai forte destinații din Europa.

Tot cu ocazia aceasta am ajuns să văd un oraș nou austriac: Graz (Graz – o surpriză plăcută).  Graz este destinație ideală pentru fiecare călător:  de la istorie la cultură, de la tradiție la viată de noapte, acest oraș te poate ține ocupat destul de mult timp.

La sfârșitul celor 4 zile de Austria, pe drumul către România, am decis să trecem și prin Slovacia, doar pentru a bea o cafea cu un vechi prieten, aflat pe meleaguri slovace:)

Si uite asa ne-am oprit in Bratislava ( Bratislava – o plimbare romantică orașul în care îmi petrecusem cam 2 luni de zile în 2015 și care îmi place mereu la fel de mult.

Albania & Macedonia

Cel mai greu mi-a fost să organizez vacanța de vară: 4 persoane care văzuseră deja destule destinații frumoase și care fiecare își dorea să descopere ceva nou, ieftin și frumos:). Asta da temă pentru o pasionată de travel dar am găsit soluția perfectă ce întrunea cele 3 cerințe principale : Albania & Macedonia:). 

Toți prietenii au rămas mască la aceste două țări, prea puțin cunoscute pentru turismul din România dar care vor depăși în curând mult mai cunoscută Grecie.

In Albania https://www.travelfunpassion.com/2017/08/14/albania/) am găsit o țară cu un peisaj superb, cu munte și mare, cu oameni primitori dar care mai are enorm de recuperat pe piața turismului european.

Macedonia a fost punctul de oprire pe drumul de întoarcere în țară și, deși am văzut doar Ohridul, îmi doresc să mă reîntorc să înțeleg cum poate avea o infrastructură atâta de făină o țară atât de mică și încă necunoscută (https://www.travelfunpassion.com/2017/08/12/ohrid-un-colt-de-liniste-macedoneana/).

 România magică

Vara ne-o petrecem și pe malul Mării Negre, o îndrăgim atât de mult cât doar 2 dobrogeni autentici o pot face:):

Doar nu credeai că am uitat de țara asta și de ceea ce o face specială:)?! Noi am încercat să ne ocupam fiecare weekend și dacă nu aveam o destinație în afara granițelor, sigur ne găseam ceva de făcut în…Dobrogea (https://www.travelfunpassion.com/2017/07/19/dobrogea-frumusetea-naturala/).

Mai întâi a fost vizita la cetățile din Dobrogea, una dintre multele văzute fiind  Enisala (Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean), apoi un 1 Decembrie de vis în în Balcic (la vecinii bulgari) dar cu oprire Vama Veche (  https://www.facebook.com/acolo.bar/ si un Craciun de poveste în draga noastră Constanța.

Ce?! nu am mai scris demult pe blog?! Păi avem câte o relatare video pentru fiecare weekend de decembrie:

Vama Veche de 1 Decembrie:

Tradiții Românești :

Off Road de Crăciun:

Bineînțeles că avem deja planurile pentru 2018 dar nu le spun încă: vrem să vă surprindem cu destinații noi și frumoase: tot ce “pot da din casă” este un road trip prin Europa și o vacanță cu o destinație exotică:).

CASTELELE FRANȚEI (VERSAILLES) – INCURSIUNE LA CURTEA REGELUI SOARE – PARTEA III

Fantanile de la Versailles

Am fost mereu pasionată de istoria Franței și mai ales de perioada Monarhiei și a intrigilor de la curtea regilor (Castelele Frantei (Chantilly & Vincennes) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea II) .

Chantilly

În ultimele  luni am tot scris despre Franța și comorile sale turistice, încercând să te conving să nu te oprești la Paris, să explorezi și zonele apropiate acestui celebru « oraș al iubirii https://www.travelfunpassion.com/2017/06/14/deauville-trouville-pe-urmele-lui-coco-chanel/ .

Despre castelele de la curtea Regelui Soare am povestit la începutul anului dar tot am uitat să îți descriu cel mai luxuriant dintre ele : Versailles ul.

Gradinile Versailles

Prima dată când am ajuns la Versailles, în 2014, a fost pe fugă, între un avion și o ședință, alergată draconic de paznici, dat fiind că se că se apropia ora închiderii . Am apucat atunci să vizitez castelul și foarte puțin din grădini dar nimic mai mult .

Anul acesta am plănuit o nouă vizită la castel, incluzând în intinerariul meu atât Micul Trianon (cadoul lui Ludovic al XVI-lea către Maria Antoineta) dar și canalul de la ieșirea din grădinile muzicale ale palatului.

Dacă îți dorești să descoperi Versailles ul într-o singură zi, îți pot spune, de la început, că va fi extenuant, dată fiind grandoarea palatului dar și imensitatea grădinilor sale. Eu am pornit de la ideea că îmi doresc o zi relaxantă și nu vreau să pierd timpul la cozile interminabile pentru palat.

Gradinile Versailles

Pentru a evita cel puțin una dintre cozi, te sfătuiesc să îți iei biletele online (http://en.chateauversailles.fr/plan-your-visit/tickets-and-prices), existând numeroase opțiuni în funcție de ceea ce îți dorești să descoperi: palatul, grădinile, micul Triaton, grădinile muzicale sau toate împreună.

Pitorescul strazilor in Versailles

Orășelul este simpatic, cochet și plin de viață, nu doar de turiști  rătăciți :). În 40 de minute ajungi de la Paris, cu trenul (5,5 euro), și poți avea tot timpul să îi explorezi străzile și cafenelele, înainte de a te pierde în labirindul grădinilor de la Palat.

Pitorescul strazilor in Versailles

Versailles găzduieste, de asemenea, o serie de piețe pline de tarabe  pe stradă, comercializând nu doar antichități dar și diferite produse de artizanat tipic franțuzesc. Istoricul acestor piețe începe în secolul al XVII-lea, tarabele vechi din Versailles devenind o parte plină bucurie a vieții de zi cu zi, pană când, în 1841, când fost înlocuite de o piață acoperită, modernă, funcțională și în zilele noastre.

Pitorescul strazilor in Versailles

Am descoperit aceste piețe într-o duminică frumoasă de primăvară, fiind foarte aproape de gară și exact pe drumul către Palat. Îmi este greu să evit aceste zone, ador să cumpăr produse  inedite, cărora le atribui povești și o însemnătate mult mai mare decât ceea ce sunt în realitate:).

Pitorescul strazilor in Versailles

Spuneam, într-un alt articol despre castele Franței, că Versailles-ul a reprezentat un vis al Regelui Soare dar și o copie a mai puțin cunoscutului Castel Vaux-le-Vicomte https://www.travelfunpassion.com/2017/03/12/castelele-frantei-vaux-le-vicomte-fontainebleau-incursiune-la-curtea-regelui-soare-p/ .

Castelul Vaux-le-Vicomte

Tanărul marchiz Fouquet a cumpărat micul castel de la Vaux-le-Vicomte în 1641 și i-a oferit măretia și frumusețea ce l-au făcut făcut celebru printre palatele Franței, devenind în scurt timp mărul discordiei între marchiz și regele Soare, Ludovic al XIV-lea. Cel din urmă, nu numai că l-a aruncat pe viață  în inchisoate pe Fouquet dar a și copiat modelul frumosului Castel și a creat ceea e a devenit cel mai mai ecletic Palat al Franței: Versailles-ul.

Gradinile Versailles

Pășește în Galeria Oglinzilor

Versailles a avut 3 campanii de reconstrucție și design (1678-1684), ultima dintre ele fiind cea dedicată Holului Oglinzilor, cel care legă camerele regelui, ale reginei, capela și biroul regelui. Această sală este caracterizată  de cele 17 arcade acoperite de oglindă, care reflectă cele 17 ferestre cu  vedere spre grădini. Au fost folosite  357 de elemente în decorarea galeriei, fiecare arcadă fiind împodobită cu simboluri ale casei regale.

Statui in Gradinile Versailles

Ceea ce trebuie să știi e că e că, în secolul al XVII-lea, oglinzile cu cristal venețian erau dintre cele mai scumpe și, pentru a putea finaliza mărețul vis al regelui, Colbert, ministrul de Finanțe, a adus muncitorii din Veneția și a organizat la Curtea fraceză un atelier de creație pentru oglinzi de Murano. Legenda spune că, pierzând monopol pe piața oglinzilor, Republica Veneția a trimis asasini petru  a otrăvi echipa creată de Colbert la Versailles.

Gradinile Versailles

Holul a fost „martorul” tuturor recepțiilor elegante organizate de regii Franței și probabil ar spune multe povești de amor dacă ar avea „glas” (acesta este exact locul unde Ludovic  XV lea și-a întâlnit pentru prima dată celebra amantă: Marchiză de Pompadour):).

Pierde-te în labirindul Grădinilor din Versailles

Orangeria – Gradinile Versailles

Dincolo de Palat și de frumusețea sa, ceea ce face cunoscut acest loc istoric, sunt și Grădinile, la care s-a lucrat aproape 40 de ani și care au înglobat mare parte din bugetele oferite arhitecților pentru a definitiva construcția.

Labirindurile din Gradinile Versailles

Munca depusă să se creeze această bijuterie peisagistică este greu de prezentat: tone de de sol au fost mutate pentru a se planta Orangeria, gropi imense au fost săpate pentru a se finisa Fântânile și Canalul, dat fiind că acolo terenul era mlăștinos și lipsit de orice urmă de frumusețe.

Grădinile trebuie replantate la fiecare 100 de ani și această sarcină a început de la Ludovic al XIV lea și continuată de succesorii săi, nu doar de viță nobilă, dar și de actuala administrație a domeniului (ultima replantare fiind făcută în 1999).

Fantanile din Gradinile Versailles

Vara au loc numeroase spectacole în grădini și, în fiecare zi sunt show uri ale fântânilor, muzica clasică acompaniindu-te oriunde vei ajunge:).

Fantanile din Gradinile Versailles

Doar pentru a mă bucura de frumusețea locului, am ales să iau picnicul lângă marele Canal, cel care se află la ieșirea din Grădinile Versaillesului și intersectează drumului către Micul Traianon.  Parizienii vin în weekend pentru a lua masa aici, a vâsli pe canal sau pentru a se plimba cu bicicletele.

Nu rata Trianon ul

Micul Trianon

Micul Trianon și grădinile sale au reprezentat cea mai mare surpriză pentru mine: mi s-a părut un loc mult mai liniștit decât Versaillesul, locul perfect pentru o regină timidă ca  Maria Antoineta.

Micul Trianon

Micul Trianon

Ludovic al XV lea a construit Marele Trianon și grădinile pentru a se retrage, deseori, de la viața scorțoasa de la curte iar, mai târziu, succesorul sau, Ludovic  al XVI lea a  cerut construirea Micului Trianon, ca dar pentru tânăra sa soție.

Micul Trianon

Maria Antoineta a preferat mereu viața la Micul Trianon, înlocuind nu doar grădinile cu unele mult mai moderne, de inspirație anglo-saxonă, dar cerând construcția  unui întreg sătuc în jurul palatului.

Gradinile de la Micul Trianon

Mi-a plăcut enorm  antagonismul total cu Versailles prin simplitate, austeritate, eleganță și rafinament, locul perfect pentru o regină ce a nu a înțeles niciodată mai nimic din eticheta Curții Franceze și care a și pierit tocmai pentru această greseală enormă.

Gradinile de la Micul Trianon

Se spune că, izolată de tot ce însemna lumea franceză, lipsită de înțelegere pentru clasa socială de jos, aceasta ar fi zis că dacă poporul nu avea destulă pâine și murea de foame « poate să mănânce cozonac ».

Gradinile de la Micul Trianon

Probabil că dacă aș vrea să îți povestesc despre istoria Versailles, voi avea nevoie de multe pagini, mai ales că sunt încă fascinată de viața la Curtea Franței (orice fată s-a visat regină prin acele grădini însă, să nu uităm, reginele des au fost și decapitate:)).

Gradinile de la Micul Trianon

Ca ultim sfat: încearcă să îți organizezi planul de vizită astfel încât, la ora 8 pm, să fii gata. Paznicii încep să meargă prin parc încă de la ora 7:30 pentru a avertiza turiștii că la ora 8 totul se va închide și trebuie să părăsească palatul.

Intrarea in Versailles

Și crede-mă: nu se poate negocia deloc cu ei, pentru francezi programul e sfânt și nu ar închide ochii nici pentru sute de mii de turiști, cu atât mai puțin pentru 3 fete, așa cum eram noi. Dar iți pot spune că a meritat să ne jucam de-a v-ați ascunselea cu paznicii dat fiind că, la ora aceea, lumina e extraordinară în acele grădini și pozele nu pot ieși decât minunate:).

Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel

Trouville vazut din Deauville

Franța este o sursă surprinzătoare pentru iubitorii de călătorii, oferind soluții și pentru cei mai pretențioși turiști. Pentru că mi-am propus, acum ceva timp, să descopăr țara aceasta și să nu mă limitez deloc la celebra sa capitală a îndrăgostiților ( Paris: magia unui oraș plin de istorie – partea I), am căutat mereu o altă destinație pentru scurtele escapade de weekend.

Trouville

La sugestia unei prietene, am ales să merg la ocean – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul francez:).

De la Paris poți fie lua  trenul către Deauville  (40-50 de euro dus-întors / 2 ore jumate) sau autocarul (FlexiBus – costă 25 de euro/ 3 ore).  Eu am preferat busul și pentru imaginea spectaculoasă a peisajelor din Normadia dar și pentru că era foarte simplu de luat (pleacă de la Porte Maillot – la 20 min de hotelul unde stăteam ).

Ceea ce trebuie să spun despre Deauville e că reprezintă zona fashion a iubitorilor de iahturi din Franța, acea locație exclusivistă, unde Coco Chanel s-a retras și a creat celebra modă a dungilor marinărești:).

Deauville

Deauville s-a născut la mijlocul secolului al XIX-lea, când Duc de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea, a vrut să dezvolte un business pe fâșia îngustă de apă ce leagă micul orășel de Trouville. Mai târziu, el a adăugat hoteluri grandioase și un cazinou, iar pană în 1910, Deauville a devenit o destinație de vacanță pentru aristocrația pariziană și britanică.

Deauville

Deauville este locul preferat pentru agrement: există două porturi, trei terenuri de golf și o școală de iahturi.  Fiecare străduță e glamour și fiecare casă pare că poartă pecetea unor povești ale vechii aristocrații franceze.  Eu am rămas impresionată de simplitatea dar și eleganța caselor, de curățenia și specificitatea pur franceză a locului, nealterată deloc de altfel de influențe. Spuneam, acum ceva vreme,  că Parisul nu mai aparține demult  francezilor, fiind al turiștilor și emigranților, fenomen ce clar nu a lovit Deauville și atmosfera sa boemă, cu miros de croissant franțuzesc și apa sărată de ocean.

Deauville

Am ajuns în Deuaville într-o sâmbătă de primăvară târzie și m-am oprit direct în centru, la un delicios café noisette (espresso cu spumă de lapte și cacao), admirând lumea de pe stradă, visând să pot fi cel puțin așa relaxată ca cei care se plimbau pe străduțe, făceau shopping la piața locală sau își savurau micul dejun pe terase.

Deauville

Ia picnicul în port

Deauville

Uneori, la noi este un pic ciudat să mergi la picnic în……mijlocul orașului, ceea ce ar atrage privirile tuturor trecătorilor.

La Deauville am vrut o altfel de excursie așa că ne-am dus cu păturica de picnic și șandvișurile gata pregătite, cu fructele curate și spălate…totul gata doar să ne bucurăm de posibilitatea de a lua prânzul în singurul loc în care puteam să privim iahturile elegante dar și de imaginea frumosului Casino Barrière, construit în perioada Belle Epoque (1912).

Deauville

Nici măcar o secundă nu ne-am simțit aiurea că ne savuram micul prânz în acea zonă exclusivistă, mai mult, exemplul ne-a fost urmat și de alte persoane ieșite la o plimbare pe ponton.

Am scris de Casino Barrière, cel care se vede din port, un simbol al eleganței și rafinamentului, locul în care, pentru a intra, ai nevoie de haine formale și mulți bani prin fiecare buzunar al costumului:). Evident, eu m-am mulțumit să îi fac cât mai multe poze și doar să visez la o seară luxuriantă prin sălile sale art deco.

Deauville

Identitatea orașului se bazează pe cateva elemente: arhitecturi extrem de creative, strălucitoare, eclectice dar și unele  mai modeste; originalitatea și forța planului urban; de grădini și garduri, toate acestea determinând orice turist să se îndrăgostească de Deauville.

Trouville

Savurează un Cidru la Trouville

Trouville

Deși planul era să mergem să fotografiem celebrele umbrele de la Deauville, recunoscute pentru forma lor asimetrică (precum niște mici corturi), foarte colorate, utilizate încă din 1875, am reușit să ajungem în Trouville:).

Trouville

Știam că Trouville e fratele geamăn al Deauville –ului dar nu știam că e suficient să treci un pod mic de lemn pentru a ajunge în celălalt oraș; pod care, după ora 5 după amiază, va rămâne ascuns de ape și, pentru a te întoarce Deauville, trebuie să iei șalupa (pentru doar 2 euro:)).

Am mers pe jos, admirând plaja, farurile ce sunt de o parte și de alta ale pasarelei dar și minunata roată, din care se putea vedea panorama celor 2 orașe. Fără să ne dăm seama,  ne-am trezit vizitând celălalt oraș și, ca orice activitate spontană, s-a dovedit o idee mai mult decât genială.

Trouville

Plaja de aici, departe de a fi atât de ecletică precum cea din Deauville, a reușit să ne impresioneze prin simplitate, prin finețea nisipului și prin multitudinea zmeielor înălțate de tineri, bunici si nepoți. Orașul poartă pecetea arhitecturală a secolului XIX iar malul stâng al mării a fost numit, nu fără bună dreptate, „Regina Plajelor” în perioda Belle Epoque.

Trouville

Una dintre cele mai mari personalități ale literaturii franceze de secol XX, Marguerite Duras, a devenit imaginea orașului Trouville, creând o mare parte din opera sa pe malul mării.  Tot ea susținea că, odată ce ai venit în Trouville, vei visa continuu să te întorci.

Trouville

Și privind fotografiile mele, vei înțelege de ce a spus toate astea și de ce eu, după o zi pe nisipul de la Trouville, m-am întors la Paris absolut îndrăgostită:).

Trouville

Bineînțeles că și Trouville are un cazino, și bineînțeles este de o frumusețe rară, desenat de către designerul francez Jacques Garcia, cel care și-a pus ampreta pe multe dinte clădirile celebre din Normandia.

Trouville

Am întins pătura pe plajă, și m-am bucurat de soare și savurând un  pahar de Cidru, băut dintr-o sticlă cumpărată de la magazinul de suveniruri:). Dacă nu ți-am spus încă, Normadia e recunoscută și pentru biscuiții cu unt și Cidru:),  nu doar pentru încărcătura sa culturală și istorică.

Admiră Trouville & Deauville de la înălțime

Trouville

Încă de când am intrat în Trouville, am văzut roata care străjuia întregul peisaj și mi-am dorit enorm să mă pot bucura de câteva cadre ale celor două orașe, văzute de la înălțime (ignorând în totalitate că îmi este crunt de teamă de înălțime).

Trouville

Pentru 5 euro am avut șansa să mă dau 4 ture, timp de 5 minute, 1 minut oprindu-se, astfel încât să poți face cât mai multe poze. Inutil să spun că am fost bucuroasă că au fost 4 ture dat fiind că la primele 2 nu m-am putut mișca deloc de frică și nici aparatul nu am putut măcar să îl pornesc:).

Trouville

Uitându-mă acum la cadre, sunt mai mult decât fericită că m-am urcat (de altfel, roata nu e absolut deloc periculoasă, doar că teama, uneori, e mai mare decât rațiunea).

Trouville

După ce am coborât m-am „cadorisit” cu o înghețată și cu o lungă plimbare pe ponton, admirând cele 2 faruri frumos colorate (roșu și verde), încercând să cuprind cu privirea imesitatea plajei și jocul zmeielor .

Trouville

Așa cum am spus mai sus, surpriza a fost când ne-am dorit să ne întoarcem la Deauville pentru a lua autocarul către Paris, podul micuț, de lemn,  pe care îl traversasem la începutul zilei (și pentru care nu înțelegeam de ce să plătim 50 de cenți) dispăruse sub ape și singurul mod de a trecem era o șalupă.

Trouville

Și o făcurăm și pe asta:).

Dacă la începutul anului revedeam Mont Saint Michel ( Mont Saint Michel – Abația și legendele sale ) și îmi memoram primele experiențe pe tărâmaul Normandiei, acum, după Deaville & Troville, am decis să îmi plănuiesc descoperirea și altor părți „mai puțin cunoscute” ale Franței.

Trouville

Țara aceasta oferă atât de multe comori încă nebănuite și pe care îmi doresc să le găsesc și să ți le descriu și ție:).

 

 

 

Paris – magia unui oraș plin de istorie – partea I

Piata din fata Turnului Eiffel

Am amânat destul de mult să scriu despre Paris deoarece este o destinație cu o mare însemnătate sentimentală pentru mine. De Paris este legat sentimentul pe care l-am avut atunci când am coborât prima dată din autocar (la 18 ani) și am început să regăsesc clădiri și străzi pe care le „vizitasem” de atât de multe ori, în imaginația mea, atunci când mă pierdusem în cărtile lui  Dumas, Hugo, Balzac, Zola.

Podurile de pe Sena

Deja am scris despre castelele de lângă Paris (Castelele Frantei (Chantilly & Vincennes) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea II  si  Castelele Franței (Vaux-le-Vicomte –  Fontainebleau ) –  incursiune la curtea Regelui Soare –  partea I) si despre frumoasa abație Mont Saint Michel (Mont Saint Michel – Abația și legendele sale) , așa ca acum vom pătrunde în misterele Orașului Luminilor.

Admirand orasul de la Montmartre

Am avut șansa să revăd de câteva ori acest oraș, care nu a încetat să mă uimească. Surprinzător, dar nu este în topul preferințelor mele în Europa (declasat clar de  Praga sau Copenhaga) însă este locația în care te vei regăsi mereu, indiferent de vârstă. Aș putea spune chiar că este un pic supraestimat însă…este Parisul –  ceva la care visează oricine, cel puțin pentru o dată in viață :).

Caruselul de langa Turnul Eiffel, preferat pentru sesiune foto zilnice

Cred că dincolo de liste cu topul monumentelor de văzut în Paris sau muzee, ceea ce trebuie să faci ca să înțelegi de ce este atât de celebru, este să te pierzi pe străzi, să intri în taverne micuțe, să încerci, măcar pentru o zi, să eviți să bifezi doar niște destinații.

Arta de pe malul Senei

Sfatul pe care aș putea să îl dau este legat de cazare: încearcă să fie cât mai aproape de metrou (infrastructura din Paris este genială, este visul oricărui cetățean european) și astfel vei ajunge în câteva momente în orice parte a orașului. În centrul toate distanțele sunt  ușor de parcurs la picior dar pentru a ajunge în zone mai mărginașe (La Defanse sau Versailles) vei avea nevoie de metrou sau RER.

Piata din fata Turnului Eiffel

Parisul are oportunități pentru orice tip de turist: iubitor de artă, de istorie, de bucătărie, de fotografie, de muzică, de cabaret sau de vinuri. Găsești orice pentru oricine:).

Ce fel de turist sunt eu? Acela care e înnebunit după cadre ireal de frumoase, după multă istorie și cultura dar și pasionată de artă culinară (să o gust , nu să o gatesc).

Luvru

Voi împarți relatările despre Paris în câteva părți și vom începe cele mai cunoscute edificii culturale, prezentându-le legendele și felul cum m-au impresionat.

Află povestea Cocoșatului de la Catedrala Nôtre Dame

Notre Damme

Catedrala de la Nôtre Dame este una dintre cele mai vizitate din oraș, pe lângă frumusețea sa arhitecturală, este învăluită și în misterul poveștii  lui Quasimodo, eroul tragic din romanul “Cocoșatul de la Nôtre Dame” al lui Victor Hugo.

Notre Damme

Înainte de a scrie câteva cuvinte despre istoria catedralei, voi vorbi puțin de faimoasa poveste a lui Hugo, cea care a fascinat atât de multe generații și ne-a făcut să credem, încă de mici, că iubirea trece dincolo de înfățișarea fizică.

Notre Damme

Quasimodo, micul cocoșat ce se ascunde în clopotnița catedralei o ajută și o protejează pe frumoasa dansatoare Esmeralda, îndrăgostindu-se, în cele din urmă de ea. Povestea este una reprezentativă pentru literatura gotică și nu aș vrea să stric supriza celor care încă nu au citit-o. Ceea ce o determină să fie atât de importantă pentru catedrală este că Hugo face numeroase referiri la arhitectura și istoria acesteia pe parcursul romanului.

Notre Damme

Constructorii au început să lucreze la Catedrala Nôtre Dame din 1163, terminând-o abia aproape 200 de ani mai târziu, în 1345. După Revoluție acesta a fost  grav avariată iar romanul lui Hugo i-a ridicat enorm popularitatea la vremea respectivă, atrăgând numeroase fonduri pentru reabilitarea sa.

Notre Damme

Intrarea în catedrală este liberă, dar dacă vrei să cuprinzi imaginea extraordinară a  cartierului  Montmartre (la nord), Arcului de Triumf (la vest) și Pantheonul (la sud), te sfătuiesc să  urci  cele 387 de trepte spre clopotiniță. Panorama orașului și statuile merită efortul de a înfrunta coada interminabilă.

Notre Damme

Notre Damme

Fă o plimbare și în jurul catedralei unde vei descoperi atât o grădiniță absolut încântătoare (mai  ales dacă o vizitezi primvara) cât și micuța biserică gotică, Sfânta Capela (Sainte Chapelle), cu ale sale geamuri de sticlă, în care se revarsă parcă toată lumina orașului.

Dacă tot ești în zona Nôtre Damme, poți să te abați puțin de la traseu și să admiri și Hotel de Ville, primăria orașului (încă din 1837), un monument cu adevarat superb arhitectural. Clădirea a suferit câteva distrugeri în timpul Revoluției Franceze și a intrat într-un lung proces de reconstrucție între 1873 și 1892.

 

Hotel de Ville

Descoperă comorile și misterele Luvrului 

Luvru

Așa cum spuneam și mai sus, distanțele între obiectele turistice cele mai importante din centru sunt chiar ușor de parcurs pe jos. De la Nôtre Dame, pe malul Senei, printre tarabele de pictori și graficieni ambulanți, e chiar o plăcere să descoperi partea artistică mai puțin cunoscută a capitalei.

Luvru

Nu există iubitor de artă care să nu fi visat, măcar o data în viață să ajungă la Luvru, muzeul cel mai mare din lume.  Grandoarea clădirii și a curții interioare reprezintă doar o mică parte din ceea ce urmează să descoperi, odată ajuns în interiorul muzeului.

Ceea ce trebuie știut este că Luvrul nu a fost mereu muzeu și că, la începuturile anilor 1190 era o fortăreață militară. Abia după secolul al 16-lea a fost transformat în palat iar, după mutarea curții imperiale la Versailles, a devenit un muzeu, unde se expuneau cam 537 de picturi. Cum și-au pus ampreta secolele și istoria tumultoasă a Europei asupra cunoscutului muzeu?

În perioada lui Napoleon acesta și-a schimbat numele în „Muzeul Napoleon” iar faimoasa Mona Lisa era atârnata desupra dormitorului său privat:).  În timpul invaziei naziste, Luvrul s-a trasformat în „magazia” de artă a Europei, unde se depozita toată prada de război, toate exponatele furate din statele cucerite de naziști. Cu toate acestea, Luvrul a rezistat, camerele sale mărețe au rămas în picioare, și azi putem vorbi de peste  35000 de piese expuse.

Piramida de sticla de la Luvru

Ceea ce trebuie să știi, înainte de a plănui o vizită la Luvru, e că, sigur, nu îți va ajunge o singură zi:). Acesta este împărțit în 8 aripi (Antichități din noul est, Antichități egiptene, Antichități romane, grecești și etrusce, Artă islamică, Sculpturi, Artă decorativă, Picturi, Printuri și desene).

Nu te-am convins încă de faptul că e imposibil să stai o zi? Dar dacă îți spun că în fața celebrei Mona Lisa este posibil să stai la coadă doar pentru a arunca o privire fugară sau că pentru a prinde un cadru cât mai bun în față lui Venus din Milo mai trebuie să mai aștepți puțin?:)

Obosit după ore și ore de străbătut holuri pline de istorie și artă îți vei dori să te relaxezi, cu o cafea, să admiri și grădinile Tulleries, cel mai vechi parc din Paris.

Gradinile Tuilleries

Gradinile Tuilleries

O plimbare cu roat din Paris îți va da posibilitatea să prinzi într-o singură privire axă istorică și culturală a centrului: Arcul de Triumf, Marele Arc La defanse și Obeliscul din Piața Concorde.

Luvrul

Admiră Opera Garnier și visează la un bal elegant

Opera Garnier

Opera Garnier

Prima dată când am văzut clădirea Operei Garnier mi-am imaginat un bal opulent, cu rochii elegante, cu piese jucate cu diferite „favorite”, locul acela misterios în care se jucau dramele și aventurile Parisului de demult:).

Palatul Garnier este o clădire de o frumusețe exceptională, plină de elemente decorative neo-baroce (frizele elaborate multicolore de marmură, coloane ce  portretizează zeităti din mitologie).  Poți fie să îți cumperi un bilet să vizitezi doar Opera, fără a intra la vreun spectacol (în jur de 15 euro) sau poți avea răbdare, sta câteva ore la coadă și prinde bilete la spectacolele din seara respectivă (cele care oficial nu sunt puse la vânzare pe nici un site căci sunt fix locurile rămase  nevândute ).

Opera Garnier -Credits BSR pt poza

Am pășit ca un copil fascinat pe holurile aurite, gândindu-mă câte povești ar fi putut spune dacă aveau „glas” (ca cea a lui Degas, care venea constant și picta balerinele de la operă, îndrăgostit fiind de una dintre prim-soliste).  Cu toate acestea, opera a devenit faimoasă mai ales romanului lui  Gaston Leroux, Fantoma de la Operă, scris în  1910.

Acesta spune povestea unui muncitor, omorât de căderea unui candelabru și care, se transformă într-o fantomă ce bântuie catacombele operei (lângă lacul subteran). Fantoma se îndrăgostește de una dintre cântărețele de la Operă, Christine, și o ajută pe acesta să obțină cariera strălucită pe care și-o dorea. Dincolo de romanul faimos și de toate ecranizările care au făcut-o cunoscută în toată lumea, unii istorici spun că, de fapt, acesta ar fi adevarată  și  că Leroux, chiar a folosit locuri și personaje reale în  schițarea  poveștii sale.

Regăsește un moment de liniște în bisericile pline de istorie din Paris 

Chiar dacă nu ești o persoană religioasă, vizitarea bisericilor din Paris este un must, pentru că ele sunt opere de artă dar și  simboluri ale istoriei unei culturi care a transformat radical Europa de-a lungul secolelor.

Biserica Sfantul Germain l’Auxerrois (St Germain l’Auxerrois)

Dacă tot ai ajuns lângă Luvru, nu uita să te oprești măcar  câteva minute și să admiri această operă extraordinar de impunătoare și frumoasă. Sunt sigură că fie urmează să intri în marele muzeu, fie tocmai ce ai ieșit și ești sătul de tablouri, dar îți garantez că cele câteva momente petrecute în această biserică vor merita efortul.

Lăcașul Sfântului Germain l’Auxerrois a fost, cândva, locul preferat de rugăciune al regilor Franței. Biserica a devenit celebră  după masacrul Nopții Sfântului Bartholomeu (24 August 1572), când mii de hughenoți, adunați aici pentru a celebra nuntă lui Henric al Navarrei cu Marguerite de Valois,  au fost asasinați.

Semnalul de început al acestui carnagiu a fost dat de clopotele de la St Germain l’Auxerrois (clopotul mic din aripă de sud, nu cel din turn – așa cum am crezut și eu inițial). Toate aceste întâmplări au fost descrise și în romanul lui Dumas, Regina Margot (Margueriete de Valois, fiica lui Caterine de Medici și soție, pentru scurt timp, al viitorului Henric IV-lea ).

Ceea ce trebuie știut este că turnul bisericii și-a păstrat forma originală de la începutul secolului al 12-lea iar întreaga biserică a fost reconstruită la începuturile secolului al 13-lea după modelul gotic.

Sacré-Coeur (Sau Biserica inimilor Sacre)

De Sacre Coeur mă leagă una dintre primele mele  amintiri din Paris (prin 2003). Am rămas atunci șocată de frumusețea acesteia, înălțându-se deasupra întregului cartier Montmartre. De fiecare  dată când m-am întors, am regăsit aceeași liniște și pace printre zidurile sale, un fel de loc în care te poți izola de tot vacarmul miilor de turiști.

Numele cartierului Montmartre poate însemna atât  Muntele Martirilor cât și  Muntele lui Marte. Până în 1873, când Sacré-Coeur a fost construită pe partea de sus a dealului, Montmartre era un sat mic, locuit de o comunitate agricolă.  Datorită amplasării sale pe vârful dealului,  turnurile Bazilicii au devenit  cel mai înalt punct al Parisului, mai înalt chiar decât vârful Turnului Eiffel.

Ceea ce este remarcabil la Sacre Coeur este culoare sa impecabilă de alb cremos, un aspect absolut surpinzător dat fiind că Parisul a fost votat unul dintre cele poluate orașe ale Europei. Culoarea aceasta lăptoasă se datorează tipului de piatră folosit la construirea bazilicii, piatră adusă tocmai din carierele Château-Landon. În vreme umedă (și ploua mult în Paris) calcitul conținut în piatră actionează că un fel de înălbitor, dând  bisericii un aspect alb cretos, bine definit.

Am asistat de 2 ori la o slujbă în interiorul bisericii și pot spune că este o senzație extraordinară (comparabilă poate doar cu o slujbă în Biserica San Pietro, din Roma). Încearcă să ajungi la Sacre Couer după amiaza și nu vei fi dezamăgit (sonoritatea clopotului care se aude de la 10 km, forfota turiștilor, slujba cu adevărat emoționantă și panorama orașului își vor lasă clar ampreta asupra experienței tale pariziene).

Artă, artă, artă:)

Așa cum spuneam la începutul acestei relatări, Parisul e definit de zeci de muzee, pentru fiecare gust și fiecare tip de turist. Recunosc că ador să petrec o zi în muzee, de fiecare dată când călătoresc, dar știu că nu este activitatea preferată a oricărui turist. În afară de Luvru, care este ceva ce nu ar trebui ratat, mai există câteva edificii ce ascund comoarile cele mai de preț ale Europei.

Nu am vizitat atât de multe pe cât mi-aș fi dorit, preferând să îmi acord câteva zile pentru castele de pe lângă Paris însă mi-a plăcut să mă pierd pe holurile de la Musée d’Orsay (cu ale sale opere semnate de artiști că Delacroix, Manet, Guaguin, Cézanne, Monet, Renoir, Sisley, Van Gogh); Micul și Marele Palat (2 muzee aflate unul lângă celălat, cu opere celebre ca cele ale lui Monet sau Renoir); Muzeul Oranjeriei (aflat în centrul grădinilor Tuilleries) ce adăpostește picturi ale lui Cézanne, Picasso, Monet, Matisse ou Renoir).

Dar suficient despre tablouri și opere artistice:), în următoarele sugestii despre Paris voi vorbi despre viața vibrantă de noapte, despre plimbări romantice pe Sena, panorama amețitoare de la ultimul etaj al Turnului Eiffel sau grădinile vechiului oraș. Este imposibil să descriu Parisul într-o singură poveste!!!!

 

Castelele Frantei (Chantilly & Vincennes) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea II

Castelele Franței (Vaux-le-Vicomte & Fontainebleau ) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea I

Left Menu Icon
TravelFunPassion