Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Archive - July 2018

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Isola Marguerita Ligure

În timpul ultimului concediu am sperat să bifăm și multe zile de plajă așa că am ales să stăm câteva zile în Liguria. Dar cum planul de acasă nu se potrivește cu cel de la fața locului, am avut parte de multe zile ploioase ce ne-au determinat să ne plimbăm și să ajungem și în locuri care nu erau neapărat pe lista noastră.

Portofino – Gradina Castelului Brown

Într-o zi  dimineață în care nu părea ca vom avea altceva decât câțiva nori și stropi, am decis să ajungem și în Portofino. Auzisem că este o bijuterie pe coasta Liguriei, mai frumos și mai glamourous decât satucele din Cinque (Cinque Terre romantismul italian ) locul preferat al vedetelor și mai ales, ușor piperat financiar pentru “muritorul de rând” ca noi..

Well…dupa Cinque Terre nu credeam că mă mai poate uimi ceva dar ….lucrurile au stat fix pe dos în Portofino :).

Portofino

În primul rând, am fost sfătuiți de la început să nu parcăm acolo din cauza costului (10 euro ora)  ne-am oprit la 3 km depărtare, în Isola Marguerita Ligure, urmând să facem drumul de coastă pe jos.  Și da, drumul dintre cele 2 locații se face prin munte, pe o cărare foarte bine semnalizată ce permite o panoramă minunată asupra mării.

În mod miraculos am avut parte de soare, chiar dacă nu era neapărat vreme de plajă (pe lângă faptul că în Portofino plajele sunt private ) și am vizitat micul fost sat pescăresc cu case colorate.

Piazzeta Portofino

Era atât de fain totul încât nici nu am simțit cei 3 km de mers relaxant printre copaci și plante frumos mirositoare.  Mulți turiști aleseseră aceeași opțiune ca și noi dat fiind că ne-am interesectat cu destul de multe persoane pe drum de pământ depe versant.

Portofino

Ne-am început plimbarea cu prânzul, o pizza tradițională la o terasă micuță, ascunsă cumva de grupurile gălăgioase de turiști. Am vrut să evităm să ne așezam chiar în « piazzeta » nu doar din cauza prețurilor piperate (pe care le anticipasem) dar și din cauza aglomerației.

După această mică pauză binemeritată ne-am făcut un traseu de vizitat : Castelul Brown, Biserica Sf George, Portul și străduțele înguste și colorate.

Admiră panorama orașului de pe terasa de la Castelul Brown:

View Castelul Brown

Este imposibil să ratezi Castelul Brown deoarece se vede de oriunde ai fi în Portofino, cocoțat pe stânca abruptă, « admirând » portul încă de prin secolul al 15 lea.

In 1867 a fost achiziționat de către consulul britanic în Italia, Montague Yeats Brown, care a și cerut transformarea acestuia dintr-o fortăreața de apărare împotriva piraților într-o frumoasă și elegantă vilă tipic italiană.
Totul are o poveste în Portofino și aproape orice implică ceva romanțat, chiar și cei 2 pini de la intrarea în castel:).  Despre aceștia se spune că au fost plantați pentru a celebra nunta lui Brown: unul fiind dedicat soției și unul lui pentru a dăinui și a le spune povestea mai departe. Nu prea știu eu exact ce s-a întâmplat cu relația dintre ei dar pinii aceia clar au rezistat, dat fiind că pot fi admirați și în ziua de azi la intrarea în parcul castelului.

Castelul Brown

Abia în 1961 Castelul Brown a reintrat în posesisea primăriei Portofino iar dacă ai dâre de mână și multă dorință de frumos…il poți închiria să îl organizezi nunta.

View Castelul Brown

Ce să spun ?! frumoasă locația asta pentru a-ți face promisiuni de viitor mai ales dacă ai și unul sau două iahturi în port.
De pe balconul castelului poți vedea întregul port și te poți bucura de panorama impresionantă asupra mării iar dacă e prea cald, te porți ascunde în camerele răcoroase cu geamuri mari, acolo, unde, se pare, au poposit multe vedete de-a lungul vremii.

Pornește pe urmele cruciaților la Biserica Sf Gheorghe

San Giorgio) – Portofino

Biserica Sf Gheorghe (San Giorgio) din Portofino e mică albă și construită în 1154, tronând parcă din vârful dealului deasupra întregul port.

Cochetă și simplă aceasta ascunde o legenda frumoasă : se spune că în interiorul său sunt ascunse câteva relicve aduse de Cruciați din Țara Sfântă.  Biserica originală a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, în timpul atacurilor dar la  scurt timp după încheierea luptelor, localnicii din Portofino au finanțat ridicarea unei noi construcții, pe același loc, cu aceeași arhitectură. Surprinzător comoara lor, adusă de  Cruciați, supraviețuise atacului și încă mai e protejată de zidurile bisericii. Nu am văzut aceste reliceve dar m-am bucurat puțin de răcoarea din interiorul clădirii cochete.

San Giorgio) – Portofino

Ne-am plimbat agale pe străduțele înguste “străjuite” de magazine exclusiviste unde m-am bucurat de o sesiune de « window shopping » căci e clar, Portofino nu e tocmai pentru buzunarul oricui când vine vorba de cumpărături. 

Portul Portofino

Dacă nu știai încă, Portofino e stațiunea preferata de vedetele de la Hollywood, atrase, poate, de plajele înguste și private, sau de culoarea caldă a clădirilor la apusul soarelui. Deși am sperat intens să mă lovesc de Di Caprio sau de George Clooney, nu am avut nici un noroc. M-am întors de mână tot cu jumătatea travelfunpassion, nici o șansă să fug cu vreo stea de la cinema :).

Portofino e perfect pentru o excursie de o zi, nu cred că este tocmai tipul meu de destinație pentru o vacanță mai lungă dar, atunci când ai văzut deja  Coasta Liguriei, acesta este unul dintre multe altele sătuce șarmante și romanțate.

Portul Portofino

Dacă ai vrea să citești mai multe despre vacanțele în Italia, urmărește și :

Cinque Terre romantismul italian

Florența arta la superlativ

Veneția orașul plutitor

Roma, la citta eterna zile fullpartea I

Roma, la citta eternazile full partea II

 

2 zile pe Coasta de Azur – întâlnire cu chic-ul franțuzesc

Festivalul de la Cannes e un fel de Mecca pentru orice iubitor de film european și era ce va ce îmi doream, de ceva vreme, să bifez în agenda mea de evenimente.  Întâmplarea a făcut ca mica excursie de la Genova pe Coasta de Azur să se suprapună și cu ultimul weekend de festival, ceea ce ne-a încântat enorm. Dar să nu ne entuziasmăm prea mult pentru că la fața locului ne-am mai dezumflat un pic în ce privește posibilitatea de a vedea un film în celebra sală Palais des Festivals.

San Remo

De la Genova, unde am petrecut câteva zile frumoase și unde ne vom întoarce mereu cu drag, am luat mașina și ne-am hotărât să facem o plimbare romantică pentru a admira coastă a Liguriei și să intrăm în Franța pe Coasta de Azur.

Știam că se fac doar 3 ore de la Genova până la Cannes, pe autostradă, dar ne-am dorit să ne bucurăm de culoarea incredibilă a mării și să ne oprim în fiecare orășel fie el italian sau francez. Am reușit să facem 6 ore și asta nu doar pentru că ne-am oprit în San Remo să facem poze dar pentru că drumul de coastă e îngust, greoi și foarte lent.

Liguria

Cazarea ne-o alesesem într-un mic apartament pe malul mării, în Cagne sur Mer un sătuc romanțat și foarte elegant, aflat la jumătatea distanței dintre Nisa și Cannes.

După ce ne-am cazat am pornit grăbiți către Cannes, mult prea entuziasmați încât să mai avem și energia să analizăm cumva Cagne sur Mer.

Cannes

Cannes și al sau festival de film
Dacă ai ajuns cu mașina la Cannes trebuie să știi că sunt parcări cu plată peste tot și că o oră costă între 2 și 3 euro. Dacă tot dai banii aceștia ar fi bine să te asiguri că parchezi cât mai aproape de zona pe care îți dorești să o vizitezi. Noi am parcat lângă Gară pentru a fi la doar 10 minute de mers pe jos de Palais des Festivals, acolo unde mă visam zâmbind de pe covorul roșu :).

Festival de Cannes

Din momentul în care am ieșit pe străzile pline de oameni veseli, eleganți și frumoși am fost ca un copil în parcul de distracții. Totul mi se părea o altă lume, plină de opulență dar și naturalețe, una în care îmi doream să îmi petrec câteva ore bune :).

Cannes

Bineînțeles că am încercat să găsim bilete la filmul din seara respectivă și tot bineînțeles ni s-a râs în față:). Ne dusesem total nepregătiți căci biletele la festival sunt un Sf Graal pentru toți cei veniți la Cannes în luna mai. Așa că ne-am bucurat doar de plimbarea pe faleza de lânga celebrele scări de la Palais des Festivals.

Am făcut numeroase poze, sperând să surprindem vreo celebritate…noi și celelate sute de oameni care se înghesuiau halucinant, asta ca să îi exclud pe cei care stăteau cu scăunel de la primele ore ale dimineții.

După vreo două ore de căscat gura și admirat rochii somptuase( și mai ales de lungi promisiuni că de      « luni mă apuc de dietă » după ce le vedeam siluetele), am plecat să ne bucurăm de plimbarea pe Riviera Fraceză .

Roberto Benigni – Cannes 2018

Și așa plimbându-ne noi dezamăgiți că nu întâlnisem nici o stea de cinema, mai că m -am lovit de  ….Roberto Benigni.  Da, da…celebru din La Vita e Bella era la 2 pași de mine, făcându-mi ziua și mai însorită și mai fericită. L-am pozat în timp ce dădea mâna liniștit cu cei ieșiți din zona de vedetisme și zâmbea elegant în obiectivul aparatelor de fotografiat :).

Roberto Benigni – Cannes 2018

Am descoperit opulența la ea acasă pe Riviera de la Cannes: baruri albe, terase sofiticate, muzică asuzitoare, animatoare frustrant de frumoase și clienți rupți parcă din filmele de la Hollywood. La toate acestea noi eram doar niște spectatori amuzați, gândindu-ne că nu știu oamenii ăștia că la noi, la Mamaia, există o lume asemănătoare…cu prețuri ușoar mai piperate:).

Cina ne-am luat-o la un Irish Pub, că deh…de ce să nu mănânci fish & chips când ești la Cannes ?! Asta și pentru că era singura terasă ce nu era plină ochi…am înțeles și de ce, după ce a sosit mâncarea. Dar cum eram prea fericiți încât să ne enervăm, am refuzat politicos ceea ce adusese chelnerița  aceea plictisită. Și bineînțeles, ca în orice țară civilizată, nu am plătit consumația atâta timp cât am spus clar că nu era conformă cu ceea ce trebuia.

Cagnes sur Mer

După lăsarea serii ne-am întors către micul Cagnes sur Mer, care a doua zi ne-a demonstrat clar că nu era nici mic și ,clar, nici anost.

Cagne sur Mer & Renoir

Acest fost sat de pescuit a devenit la începutul anilor 1970 o stațiune populară și plină de viață, datorită plajei sale, Cros-de-Cagnes. Astăzi, orașul imbină perfect tradiția și modernitatea, prin orașul său medieval (Haut de Cagnes), cu multe monumente și numeroase activități nautice și culturale.

Pentru a-ți araăa ce mult ne-a plăcut la Vila lui Renoir, în pădurea de măslini, am făcut chiar și un filmuleț: imaginile vorbesc de la sine:)

Ne-am început ziua cu un mic dejun delicios, cumpărat de la una dintre numeroasele brutării de pe malul mării, luat pe plaja întinsă, plină de pietre și foarte lină.  Deși ne bucuram de soarele arzător am decis să vizităm orașul medieval, aflat în vârful dealului.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Ceea ce trebuie să știi e că acest elegant sat pescăresc a fost casa lui Renoir, în ultimii săi ani de viață. Vila lui Renoir, din milocul livezii cu măslini, poate fi vizitată și este locul perfect pentru a te bucura de cele 11 tablouri originale ale celebrului pictor dar și de sculpturi făcute în colaborare cu oaspeții săi.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer

Această frumoasă casă Neo-Provensală a fost construită pentru Renoir, deja foarte bolnav la acea vreme, și familia sa, în 1908 și oferă câteva camere, unde încă se mai pot găsi obiecte originale de mobilier dar și un balcon ce ofera o panorama incredibila de-a lungul costei Antibelor.

Vila Renoir – Cagnes sur Mer
Vila Renoir – Cagnes sur Mer/ Atelierul de pictura

Le Haut-de-Cagnes & Grimaldi

Haut-de-Cagnes

Despre orășelul medieval citisem în drumul spre cazare și am fost curioși să îi străbatem străduțele dar și să ajungem la Palatul Grimaldi, aflat în inima Haut-de-Cagnes. Centrul medieval a fost numit sit istoric fracez în 1948, fiind considerat o oază de liniște și răcoare. Dacă nu știai, acesta este un centru medieval locuit, câțiva oameni au preferat să părăsească viață agitată de pe Coastă și să se retragă în clădirile istorice.

Haut-de-Cagnes

De-a lungul timpului foarte mult artiști ca Renoir, Soutine sau Modigliani au venit aici pentru a-și găsi insipiratia și s-au îndrăgostit iremediabil de acest loc. De altfel, comunitatea artiștilor este destul de extinsă aici, având posibilitatea să găsești mici ateliere pe fiecare străduță.

Haut-de-Cagnes

După ce ai obosit de la atâta urcuș, te sfătuiesc să savurezi un sirop la una dintre cele 3 terase de lângă Palatul Grimaldi.

Ceea ce aș vrea să își spun este să nu încerci să vizitezi ceva între oră 12 :00 și 14 :00 căci totul este închis – sieta francezilor este mai rea decât cea a italienilor și nu le pasa de nimic altceva decât de ea:).

Haut-de-Cagnes
Haut-de-Cagnes

Ce am aflat despre acest Palatul Grimaldi Că a fost construit în 1310 de către una dintre cele mai înstărite familii și în interiorul său se află 3 alte muzee cu teme specifice zonei: Muzeul măslinilor,  o introducere în istoria și cultivarea acestei arte; Colecția obscură și excentrică Suzy-Solidor, un grup de portrete ale cabaretului chanteuse, pictate de prietenii săi artiști & și Muzeul Mediteranean al Artei Moderne, care conține picturi și ale artiștilor de secol XX îndrăgostiți de Coastă de Azur.
Dar deși nu am intrat să admirăm și noi aceste colecții, ne-am bucurat de câteva cadre furate în curtea interioară a Palatului, de scara largă ce îți oferea view ul spre întreaga construcție și de arborii seculari ce avea de spus atâtea și atâtea povești .

Din păcate nu am avut timp să facem tot ceea ce ne-am dorit în aceste două zile dar am decis că trebuie să ne întoarcem, să petrecem câteva zile și în Nisa și Ezre. Deși, fie vorba între noi, Nisa nu ne-a inspirat prea mult din mersul mașinii dar cine suntem noi să judecăm locul preferat de promenadă a vechii aristrocații europene ?!

Dacă vrei să afli mai mult despre destinații faine din Franța poți citi și:

Mont Saint Michel; Abația și legendele sale

Paris; magia unui oraș plin de istorie; partea I

Castelul VERSAILLES – Incursiune la Curtea Regelui Soare – partea III

Casteleul Vincennes – incursiune la curtea Regelui Soare partea II

Vaux-le-Vicomte Fontainebleau – incursiune la curtea Regelui Soare partea I

Deauville Trouville pe urmele lui Coco Chanel

Delfinariu și Microrezervatia Constanța-cum să redevii copil în câteva ore

Ce fac niște dobrogeni în fiecare weekend de vară? Păi merg la mare :). Și ce fac ei dacă e vremea urâtă rău ? Păi caută  locuri de pierdut vremea …nu de altă dar travelfunpassion nu prea suportă să stea în casă; vrea să descopere locuri noi și vrea să ți le arate și ție.

Azi vreau să îți spun cum a fost la Delfinariu și ce spectacole ne-au impresionat pe noi.

Am achiziționat online biletele – au o platformă care merge foarte bine și pe care te sfătuiesc să o folosești dacă nu vrei să pierzi mult timp la coadă.  Căci da..…era o coadă imensă la intrare, mulți părinți încercând să găsească o soluție pentru a nu îi ține pe cei mici închiși în cameră  (cam așa face și jumatatea travelfunpassion, doar, doar o scapa de gura mea 🙂).

Să revenim la biletele online: pentru fiecare tranzacție există o taxa de plată cu cardul dar prețul e mult prea mic astfel încât am preferat varianta comodității și le-am luat pe toate cu 2 ore înainte de spectacol.  Pe platformă scrie că ar trebuie să printezi biletele dar să știi că merge și cu codul direct pe telefon așa că nu alerga să găsești un xerox.  Poți alege unde își dorești să mergi: Planetariu, Observatorul Astronomic , Microrezervatie, Delfinariul, sau spectacolul cu lei de mare.

Ceea ce trebuie să știi este că Delfinariul face parte din  Complexul  Muzeal de Științe ale Naturii Constanța așa că poți opta și pentru o vizită la acvariul din piața Casinoului (opțiune la care noi am spus pass).

Pentru a afla cât costă fiecare spectacol poți intră pe pagina oficială și să verifici și dacă apar și spectacole noi : http://www.delfinariu.ro/ .

La spectacolul cu delfini era coadă și foarte aglomerat, poate și pentru că ziua era una înnorata și deloc optimistă pentru plajă, așa că aproape toți turiștii avuseseră aceeași idee că și noi :). Puțini oameni fără copii dar și eu mă bucur la vederea delfinilor la fel de mult ca și un copil așa că …ne-am integrat cumva în spațiu.

Showul cu cei 3 delfini ține 25 de minute dar nu îți dai seama când zboară timpul, mai ales dacă ești preocupat să le prinzi fiecare acrobație și să bați din palme mai tare decât puștiul de 3 ani de lângă tine:).

Ultima dată asistasem la un spectacol similar în Valencia și acela a fost mult mai lung și cu mai mulți delfini (cred că 6 sau 7) dar până la urmă vorbim de costuri diferite.

Delfinariul din Constanța este singurul din țara și știu că s-au confruntat cu ceva probleme financiare în ultimii ani dar acestea nu au afectat cele 3 mamifere, aduse tocmai din China.

Nu luasem inițial bilete pentru show-ul cu Lei de Mare însă în ultimul moment ne-am hotărât să mergem și la acesta, dat fiind că nici unul dintre noi nu mai văzuse unul similar.

Acest show este găzduit de către Delfinariul Constanța de doar 2 săptămâni și cei 3 lei de mare (2 femele și 1 mascul) sunt aduși din Paris (deși născuți în California).   Partea funny a întregului spectacol a fost dată de masculul Leu de Mare, care s-a încăpățânat să nu asculte « comezile » celor 2 antreoare care mențineau atmosfera.

În deschiderea spectacolului  am aflat  despre diferența dintre foci și leii de mare, reprezentație făcută cu grație  chiar de cele 2 « fetițe » astfel încât să înțeleagă toată lumea:).  Cel mai amuzant moment a fost când masculul Leu de mare a încercat să fure găleala cu pește în timp ce cele 2 « fetițe » făceau numeroase acrobații cu o minge.

Îți recomand cu căldură să te duci la acest spectacol, amuzant, frumos povestit de instructoare și inedit prin comportamentul total neascultător al masculului grupului.

La sfârșit am ieșit zâmbind și am făcut și un tur al Microrezervației, unde se pot întâlni diferite animăluțe (zebre, căprioare, porci mistreți, cai etc) și păsări (cele mai cool fiind pelicanii). Am insistat să urmăresc minute bune zborulul unui pelican astfel încât să am o fotografie de care să fiu mândră (rămăsesem eu cu frustrarea aceasta încă de la Jurilovca, atunci când pelicanii au fost scumpi la vedere).

Am continuat ziua cu o vizită la Muzeul de Arheologie Constanța și o cină copioasă la cel mai cunoscut resurant grecesc din Piața Ovidiu : Nikos (locul acela în care ne place să visam la vacanță doar gustând din tzatiki: http://www.nikosgreektaverna.ro/ ).  Dar despre asta îți povestesc în următorul nostru articol:).

Dacă vrei să știi mai multe despre travelfunpassion ne poți urmări și pe Facebook, Instagram & Youtube.

Dacă te interesează mai multe destinații din Dobrogea poți găsi detalii la:

Enisala cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea – Histria & Ibida

Dobrogea frumusețea naturală partea I

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Gura Portiței Raiul sălbatic din Dobrogea

Roma, la citta eterna – 4 zile full – partea II

Piazza Navona

Dacă în prima parte a poveștii ți-am spus cam ce poți face în primele 2 zile în Roma, azi vorbim ce faci pe restul celorlalte 2 zile din city break-ul tau (Roma la citta eterna 4 zile full -partea I ).

Dar să nu divagăm și să nu uit:  te anunț, de acum, că la sfârșitul mini-vacanței vei avea nevoie de teneși  noi pentru că îți vei pierde sigur tălpile pe piatra cubică a « cetății eterne » (cel puțin jumătatea travelfunpassion așa a făcut și, nu, nu a fost prea încântat dar eu cu el cu papucii rupți nu mergeam pe Coasta de Azur 🙂.

https://www.youtube.com/watch?v=uhMrMEGqhx8&t=2s

Să ne continuăm deci vizita pe străzile Romei !

Podul San’Angelo

A treia zi:  San Giovanni în Laterano, Via Corso, Piazza Navona, Villa Borghese & Pantheonul

Basilica San Giovanni in Laterano

A treia zi am pornit-o dis de dimineață către San Giovanni in Laterano, să admirăm cea mai mare și frumoasă catedrală din Roma. Și nici nu mi-am imaginat că vom nimeri duminică dimineața la celebra slujbă din San Giovanni, o slujbă care mi-a oferit o frumoasă surpriză : m-a impresionat (și asta vine de la cineva care calcă în biserici doar la obligații sau din interes pur turistic).

Basilica San Giovanni in Laterano

Biserica San Giovanni e considerată una dintre cele mai vechi din lume, temelia ei fiind pusă în anul 312, cu 14 ani înainte  de Basilica Sfântul Petru. În secolul al XVII-lea reconstruirea bisericii a fost cerută de către Papa Innocenzo al IIIlea și oferită arhitectului Borromini.

Basilica San Giovanni in Laterano

Aceasta nu e doar mai mare decât Vaticanul dar reprezintă si “inima catolicismului”, purtând ampreta secolelor și fiind  una dintre cele mai vizitate de către enoriași de-a lungul timpului. Numele de «Laterano» vine de la numele familiei de patricieni care a deținut terenul până în secolul al IVlea, când Constantin s-a căsătorit cu moștenitoarea acesteia și a primit terenul ca « zestre ». Cele mai vechi elemente de la Basilică sunt scara de lemn (cea care, se spune, a fost adusă de la Ierusalim de Împărăteasa Elena) și Obeliscul din piața alăturată  (care poartă  inclusiv dedicația directă către Constantin și care e de pe vremea Faraonului Tutmes IVlea).

Ceea ce trebuie să îți spun e că San Giovanni se află la doar 15 minute de mers pe jos de Colloseum și că drumul e unul plăcut, pe străduțe înguste cu magazine vechi și localnici curioși ce își beau cafeau pe trotuar, admirând șirul turiștilor gălăgioși.

Drumul dintre Basilica San Giovanni in Laterano si Colloseum – strazi inguste in Roma

Am  încercat să grăbim pasul către parcul cel mai mare din Roma, Borghese, acolo unde ne doream să vedem Galeria Borghese și să admirăm frumoasa colecție de sculpturi ale lui Bernini. De departe cea mai plăcută experiență din acest city break : am avut șansa să stăm singuri în aceeași cameră cu opere atât de minunate, să mă uit la fiecare cuta a scupturii lui David (de Bernini) sau să admir minute în șir un tablou de Caravaggio.

Piazza Maria del Popolo

Muzeul este găzduit de o vilă din secolul al XVII lea, aparținând unei cunoscute familii din Siena care a prosperat în Roma și a adunat o mică avere, având legături puternice și cu Papalitatea (Papă Paul V) dar și cu sora lui Napoleon. Pentru a vizita Galeria Borghese este necesar să îți faci o rezervare online deoarece au un număr limitat de locuri dar noi am fost norocoși : am reușit să ne strecurăm pentru că un alt grup întârziase.

Galeria Borghese – din Parcul Borghese

Galeria Borghese – din Parcul Borghese

Pentru prânz îți sugerez să eviți zona foarte turistică iar dacă chiar nu mai reziști de foame și riști să îți iei la bătaie prietenii (eu, una, mă transform într-un monstru dacă îmi e foame, mai ceva decât reclama la  Snickers) poți opta pentru pizzeriile care vând la bucată și să îți alegi 2 felii din acele tăvi mega apetisante :).

Pantheonul

Pantheonul este obiectivul cel mai plin de controverse din Roma, acela care a supraviețuit mileniilor datorită protecției primite de la Biserica Catolică dar care, la bază, nu a avut absolut nici o legătură cu creștinismul sau religiozitatea.  Pantheonul este aceea « mecca » pentru cei care văd valoarea să istorică și arhitecturală și care ignoră « ampreta » catolicismului.

Frumoasa clădire a Pantheonului nu este ceea originală, este chiar cea de a treia construită pentru a «înfățișa » celebrul templu. Și deși poți cu ușurință citi că a fost construit de către Agrippa, ar trebui să știi că acesta nu a avut absolut nici o legătură cu ceea ce se vede azi. El a construit, într-adevăr, primul templu în secolul 25-27 AH dar acesta a disparut în totalitatea în timpul incendiului din anul 80 AH (atunci când și Colloseum a fost foarte avariat).

Pantheonul de azi a fost ridicat de către Hadrian în anul 126 AH și a fost dedicat lui Agrippa și primei sale construcții și tocmai de aceea poți vedea inscripția de pe partea frontală. Partea amuzantă este că până în secolul al XIX-lea nimeni nu a știut că Pantheonul nu era ridicat de către Agrippa chiar dacă metoda de construire arată o evoluție arhitecturală evidentă.

Ceea ce a salvat Pantheonul de la o soartă similară cu cea a Colloseumului ( lăsat în paragină și distrus bucată cu bucată) a fost tocmai ideea împăratului bizantin Pochas de a îl face cadou Papei Bonifacio al IVlea.  Ca orice clădire pe care a pus vreodată mâna biserica, această a fost repede “botezată” și transformată în biserică și, deși, i s-a negat identitatea păgână, macar a  a rămas singurul monument antic atât de bine conservat (face și biserica ceva bun în lumea asta )

Ceea ce e și mai interesant e că încă nu se știe clar scopul inițial al acestui templu și că a fost folosit  fie ca biserică fie ca loc de veci (sunt înmormântați câțiva regi și regine și…mai ales : pictorul Raphael) dar și ca  sală de conferințe.  Clădirea aceasta este atât de frumoasă și atât de măreață încât a inspirat alte construcții celebre din lume: de la Duomul din Milano și Florența la Capitoliul american sau Galeria Natioanală de artă în Washington.

După baia de mulțime din Piazza della Rotonda, din fața Pantheonului, ne-a retras să admirăm pictorii stradali de la Piazza Navona dar și faimoasele fântâni desenate de arhitecți celebri.

Piazza Spagna – Spanish Stairs

Apusul ne-a prins pe Scările Spaniole (Spanish Stairs), din Piazza Spagna, admirând mulțimea care se retrăgea grăbită către hoteluri sau către gară. Prima dată când am visat la poveștile Scărilor Spaniole a fost când am văzut filmul Vacanțe Române, cu mult înainte de a ateriza la Roma :).  Legenda spune că în timpul inundațiilor din secolu XVI, apele Tibrului au adus în fața scărilor o barcă eșuată. Pentru a susține această legendă, Pietro Bernini a desenat barca din marmură ce se poate admira și azi.

Ziua a 4a – ultima din aventura Romana 🙂

În ultima zi aveam doar câteva ore că să aruncăm o ultima privire Romei  așa că am pornit cu bagajele spre centrul orașului.  Lângă Piazza Spagna se află un mic depozit pentru bagaje  (https://www.stowyourbags.com/it/shop/roma/deposito-bagagli-piazza-di-spagna/) , mega smart : îți lași bagajul și plătești pe fiecare oră un preț de 3 euro. Dar atenție, nu te speria de cei 3 euro : aceștia sunt pentru un dulap mare în care intră ușor 3 valize medii. Ceea ce trebuie să îți mai spun este că se plătește doar cu cardul așa că poți evita cu ușurință să scoți bani de la bancomante.

Fontana di Trevi

Ne-am reîntors la Pantheon și am vizitat și Biserica San Luigi dei Francesi pentru a admira un minunat Caravaggio dar am și căutat, entuziasmați, alte 2 lăcașuri unde se ascund tablourile pictorului nostru favorit. Așa am aflat că Santa Maria del Popolo va fi închisă pentru renovare vreo 2 ani – îți spun asta caa să nu o cauți și tu prin Piazza de Popolo cu gps ul și să te simți inutil că nu reușești să o vezi deși ți se spune clar « uite-o acolo »  🙂

Piazza Navona

Ne-am retras din nou către Piazza Spagna și am savurat o înghețată bună, bună (clar s-a văzut la cântar că în fiecare zi  am mâncat o înghețată cu 2 gusturi)  de la Gelateria Venchi :    https://www.venchi.com/it/negozi/roma-piazza-spagna  (una dintre cela mai racoarase și aromate încercate la Roma).

Gata : ești obosit ?! Hai către aeroport sau către gară (acolo unde ne îndreptam noi) și pleacă spre o altă destinație…urmând să admiri mai târziu sutele de fotografii :).

Daca ti-a placut micul nostru ghid, nu uita sa ne dai follow si pe Facebook, Instagram si Youtube la @Travelfunpassion

Dacă ești interesat de mai multe relătari din Italia poți citi și:

Roma, la citta eterna 4 zile full – partea I

Veneția orașul plutitor

Bologna culoare și viață

Cinque Terre romantismul italian

Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite

Florența arta la superlativ

Pisa, micul oraș cu turn înclinat

Genova, portul de pe coasta Liguriei

Portofino – sătucul italian care a cucerit Europa

Left Menu Icon
TravelFunPassion