Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Archive - April 2018

Bucuresti – Muzeul George Severeanu & Muzeul Friederick Stork – Cecilia Cutescu-Stork

Despre București nu am scris până acum, îmi pare încă ciudat să scriu despre orașul care “m-a adoptat” acum 17 ani și mi-a devenit o a doua casă. Că prima tot prin Dobrogea va rămâne :).
În ultimul an am decis nu doar să batem Dobrogea în lung și în lat dar și să descoperim locații frumoase de weekend în București. Pentru că nu întodeauna putem pleca într-o călătorie, preferăm să căutăm locuri care să ne facă să ne simțim ca în vacanță.

Acest lucru s-a întâmplat și în weekendul când ne-am făcut rondul de plimbare la picior, bucurându-ne de zilele frumaose primavară. Deși avem un plan cu 2 muzee (Casa Melik & Muzeul de Geologie) am ajuns să vedem cu totul altceva pe principiul « Uite un muzeu, hai să vedem ce o fi de capul lui ».:)

Mii de ani de istorie într-o singură camera la  Muzeul George Severeanu

Plimbându-ne pe Calea Victoriei, am ales să mergem pe străduțe și, din greșeală, am dat peste ceea ce ne-a creat una dintre cele mai frumoase surprize din ultimul an din București: Muzeul George Severeanu (https://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-george-severeanu.html).

Pentru o oră am uitat că suntem în București, am fost teleportați într-un muzeu care ascunde comori nebănuite, colecții extraordinare de arheologie și numismatică, o poveste uitată timp de peste 15 ani (cât a fost închis mzueul) dar și o tehnologie care îl face demn de orice muzeu din Europa. Fiecare exponat putea fi găsit în agenda tabletei și în fiecare sertar se găseau exponate, care căutate conform numărului corespunzător te purtau pe pașii grecilor, romanilor și egiptenilor.

D-na custode era extrem de dornică să ne povestească despre istoria Doctorului Severeanu dar și despre parcursul muzeului de-a lungul anilor, din perioada comunistă până la renovarea sa și expunerea actualei colecții, începând cu noiembrie 2017.

George Severeanu (1878-1939) a fost un cunoscut doctor din perioada interbelică, mare colecționar de artă și fondatorul radilogiei românești. Casa Maria & George Severeanu a fost închisă din cauza stării de degradare în 1994, intrând abia în 2004 într-un proiect de refacere a vechilor comori bucureștene.

Colecția Severeanu a călătorit mai întâi la Muzeul București dar acum s-a reîntors « acasă », în locația această eclectică, burgheză, în care a locuit cunoscutul doctor.

Încă de la intrare am rămas surprinși să vedem o mână mumifiată, exponat original, cu mii de ani de istorie, vase greșești & romane, brățări de sclavi și bijuterii egiptene.

M-a uimit tehnologia, dotarea muzeului, felului în care a fost refăcut, respectând la nivel de detaliu vechile schițe ale casei (conform d-nei custode), modul în care parcă pășeam pe urmele istoriei doar urmărind obiectele din cabinetul de lucru al doctorului sau din camera de zi a doamnei Maria Svereanu.

Recomand cu cea mai mare încredere o vizită la muzeul Severeanu, un loc mult prea puțin cunoscut încă:).

O oază de liniște la Muzeul Friederick Stork și Cecilia Cutescu-Stork

Despre acesta citisem anterior la http://www.adrianka.ro/2017/07/muzeul-de-arta-stork.html câteva detalii, suficient încât să îmi trezească și mie interesul. Am impresia că acest vechi București ascunde povești nespuse, străduțe pe care le batem la pas zilnic și despre care nu știm nimic, case ai căror pereți știu să spună balade nemuritoare.

Așa mi s-a părut mie Muzeul Friederick Stork și Cecilia  Cutescu-Stork, o casă care ascunde o poveste de dragoste extraordinară: dragoste față de artă, față de cultură și, mai ales, dragostea lui Friederick Stork față de soția să Cecilia  Cutescu.

Într-o curte oarecare, pe lângă care am putea trece nepăsători, fără a avea habar ce se găsește dincolo de poartă (și sigur eu am făcut-o de multe în drumul meu către SNSPA, muzeul fiind pe strada Vasile Alecsandri), se află casa cuplului Stork – Cutescu.

Nu vreau să întru prea mult în istoria locului dar vreau să îți spun cum m-am simțiți eu când am pătruns pe ușă. Fascinată de povestea unui cuplu care avea atât de multe pasiuni în comun, profesori la Academia de Belle-Arte, sculptori și pictori, patroni ai artelor și protajati ai Reginei Măria, membri ai grupului sau select de la Balcik, aceștia au adunat sub acoperișul lor o frumoasă colecție.

Jumătatea travelfunpassion a început să analizele fiecare statuie și să îmi explice detalii pe care ochiul meu neinițiat nu le putea observa, eu mă lăsăm sedusă de pereții groși de lemn cu picturi făcute de Cecilia și pătrundeam în ițele istorice ale Familiei de Storck (sculptori din tata în fiu pe mai multe generații). 

După ce am intrat în cele 2 camere ale muzeului, am pătruns și în grădiniță din spate, o adevărată oază de liniște cu multe plante frumos mirositoare și mici statui.

Vom continuă prezentările locurilor “de vacanță” din București, mai ales că vine vremea caldă, perfectă pentru a te simți turist în orașul tău:)

Gura Portiței – Raiul sălbatic din Dobrogea

Gura Portitei – cazarea

Odată cu venirea primăverii am început să colindăm iar prin Dobrogea noastră dragă.

Așa că, a doua zi de Paște, am pornit spre un loc despre care am tot auzit povești și pe care îmi doream să îl descopăr : Gura Portiței, Jurilovca.

Mulți îmi povestiseră că e o localiatate mică, pescărească unde se poate mânca un borș de pește demențial.

Plaja de la Gura Portitei

Bineînțeles că nu toate ies așa cum  plănuiești inițial, așa că borșul de pește a rămas să fie bifat într-o altă vizită. Am căutat o barcă să ne ducă până la Gură Portiței, locul care,  în ultimii anii, a fost vizitat de către cei care își doresc o experiență a mării…altfel :).

Plaja de la Gura Portitei

Dar de ce la Gura Portiței ?

Portul de la Gura Portitei

Este un sat de vacanță izolat de apele lacului Golovița, cu acces foarte limitat pe uscat (barcangiul spusese că drumul a fost închis de ceva vreme și oricum era accesibil doar cu mașini de teren), semn că, pentru o încă bună perioadă de vreme, locul acesta va rămâne cam singura plajă virgină a litoralului românesc.  Păi cum litoral la Lac?  păi da, că apele lacurilor Razim, Sinoe & Golovița se varsă în Marea Neagră și așa ni se oferă accesul la fâșia de plajă îngustă și liniștită.

Încă de când am intrat în micul port de la Gura Portiței m-au impresionat căsuțele de vacanță vopsite în albastru și alb, tipic lipovenești (asta și pentru că unul dintre locurile mele preferate de la Muzeul Satului din București este exact modelul casă bătrâneasca de la Jurilovca).

Plaja de la Gura Portitei

Cum eram totuși entuziasmată să descopăr plaja, am pornit direct acolo pentru a face poze cu pescăruși, nisip, scoici și cu oamenii frumoși care mă însoțeau. Am zăbovit cam oră oră și jumate, spre disperarea barcangiului care ne aștepta și care pariase cu nu avem ce face mai mult de 30 de minute. Well….el nu știa ce nebuni suntem noi cu pozele și cu vietățile sălbatice astfel încât să căutăm sub fiecare piatră, scoică și mușuroi de furnici . Am « fugărit » până și doi șerpi de apă, curioși ce căutau ei eșuați pe nisipul fierbinte:).

Plaja de la Gura Portitei
Casute la Gura Portitei

Am intrat în zona protejată unde am văzut pentru prima dată în viață mea o fâșie de plajă acoperită în totalitate de cochilii cu formă perfectă.  Odihnindu-se la soare, cateva zeci de pescăruși plictisiți, au fost treziți la viață doar de zumzetul aparatului foto.
Aș vrea să pot spune că liniștea de la Gura Portiței era spartă doar de râsetele noastre și de cântecul păsărilor dar…..si alți turiști avuseseră aceeași idee ca și, noi și în scurt timp, plaja se umpluse de tineri.

Nu am găsit cunoscutul restaurant deschis dar ne-am bucurat de cozonacul pus la pachet și de cele câteva banane, mâncate pe malul mării.

Pelican la Jurilovca

Pe drumul de înapoiere l-am rugat pe barcangiu să oprească pentru a urmări și vreo câțiva pelicani, dar poate data viitoare voi avea și inspirația să îi focalziez cum tebuie atunci când îi pozez …graba strică treaba asta e clar.

Pelican la Jurilovca

În portul din Jurilovca există o limbă de pământ, printre apele lacului, umbrită de stufăriș, unde se ascund lebede, porumbei și pelicani…..toti « vânați » conștiincios  de noi, cu unicul scop de a fi imortalizați “pe peliculă”.

Ne-am învârtit puțin prin sat și am căutat și cetatea de la Argamum (Orgame),  cea care a rămas pe lista noastră pentru o vizită uterioară, goniți fiind de foamea care ne dădea tarcoale…se pare că acel cozonac nu fusese suficient pentru cei toți 4 hoinari.

Dacă ți-a plăcut povestea noastră, te rog să ne urmaresti si pe Facebook  & Instagram (@Travelfunpassion).

Din seria Dobrogea noastră:

Adamclisi – insursiune în istoria dobrogeană

Enisala; cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean

Dobrogea; frumusețea naturală – partea I

Dobrogea – Histria & Ibida

Cheile Dobrogei

Pentru noi Dobrogea e « acasă « dar cu toate acestea, nu încetăm să o descoperim și să ne dorim să vizităm cât de multe putem. Am inițiat anul trecut acest mic proiect de a prezența puțin din frumusețea Dobrogei și continuăm și anul acesta cu noi cetăți, locuri minunate, încă necunoscute.

Că să îți aduc aminte cum am început totul, îți arăt filmulețul făcut anul trecut pentru a începe să vezi și tărâmul Dobrogei prin ochii noștrii:).
Dobrogea; frumusețea naturală – partea I

Cheile Dobrogei

Am rămas surprinsă când am început să caut date despre vestigiile istorice din Dobrogea și să găsesc cetăți demult uitate, unele repuse pe harta turismului românesc cu ajutorul fondurilor europene la Enisala (Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean ) & AdamclisiAdamclisi – insursiune în istoria dobrogeană)  iar altele încă în curs de descoperire ca Upulum ( comună Pantelimon, Constanța) sau Ibida (Ibida, Strava Rusă).

Îți prezint primul nostru traseul pe 2018, primele drumuri făcute sub razele calde de soare primăvăratic: Histria & Ibida.

Histria – cea mai mare cetate de pe teritoriul Dobrogean

Histria

La Histria ne-au purtat pașii și în toamna lui 2017 dar am ajuns atât de târziu încât ne-am bucurat doar de un apus și o plimbare romantică printre ruine….mă rog, eu una uitasem de romantism dat fiind că am supărat rău un șarpe ce dormita printre pietre și care « m-a certat » sănătos :).  Așa că în loc să plouă cu declarații de amor, a plouat un ditamai urlatul meu de teamă, dar, nah, astea sunt poveștile care se spun mereu la un pahar cu prietenii :).

Histria

Nu mai fusesem de peste 10 ani la Histria și am putut să văd cât de frumos s-a dezvoltat situl arheologic dar mi-am reamintit și de peisajul lacului ce înconjoară vechea cetate.
Dacă nu știai, îți voi spune că întregul sit se întindea peste 67 de hectare și că a fost locuit neîntrerupt peste 1300 de ani: îți poți imagina că acele ziduri au fost martore la atât de multe etape istorice ?! Cetatea a fost distrusă abia în secolul al VII-lea d.Hr.

Histria

În urma săpăturilor arheologice, începute în 1914, au fost descoperite temple grecești, basilici romane, urme ale templului lui Zeus, ceramică de Hamagia & Babagdac etc. Primul arheolog, Vasile Pârvan, a numit Cetatea de la Histria « Popeiul românesc ». Această denumire caracterizează perfect Histria, mai ales dacă ne gândim că acoperă aproape 2 milenii de civilizații diferite; motiv pentru care, în 2007, cetatea a fost inclusă în Patrimoniul European. 

Patrocle – prietenul meu de la Cetatea Histria
Histria

Dacă nu te-am convins încă ce rol a jucat Histria în istoria teritoriului Dobrogean, îți mai spun că aici se bătea propria monedă, încă din anii 480/475 înH. Fiecare monedă era din argin și avea pe una dintre fețe simbolul orașului.

Ne-am plimbat printre ziduri, am admirat din nou coloanele grecești și lumina soarelui în apele fostului lac Sinoe, zonă Razim, acolo unde Marea se întâlnește cu zonă liniștită de lac; ne-am împrietenit cu un cățel foarte jucăuș (pe care l-am botezat pe parcursul viziei Patrocle 🙂 ) și ne-am imaginat din nou povești demult apuse și, poate, încă nespuse:).

Histria

Deși în toamnă nu am avut șansa, anul acesta am intrat și în Muzeul de Arheologie putând să admirăm comori din perioadă elenistică. și romană.

Histria

Ibida, cetatea încă învăluită în mister

Ibida a apărut pe « radarul » nostru când am început să căutăm cetățile dobrogene și, trebuie să recunosc, nu știam absolut nimic despre ea. Deși la ieșirea din Jurilovca există un indicator către Cetatea Ibida, mai nimeni nu știa să îmi spună ceva despre această. Așa că am început să sap puțin pe site-urile arheologice și prin ziarelele locale pentru a putea să aflu ceva. Ceea ce este cel mai important: Waze-ul & Google Maps o găsesc, ceea ce ne arată că începe trezească interesul turistic :).

Am pornit a doua zi de Paște entuziasmați să mai descoperim o cetate pierdută (asta după experiența din Vinerea Paștelui, când am ajuns la Castrul Roman Apulum din comuna Pantelimon, Constanța). Am urmat indicatoarele bine puse la punct și am ajuns la baza dealului unde, cândva, se întindea Ibida, una dintre cele mai importante cetăți din zona Scytia Minor.
Se pare că Slava Rusă, localitatea unde se află Ibida, va urca vertiginos pe harta turistică, dacă miturile despre această se vor adeveri cumva. Se spune că a fost una dintre cele mai importante fortificații militare, cu o construcție ce seamăn cu vechile cetăți medievale.

Drumul spre Ibida

S-au descoperit, în timpul săpăturilor arheologice, numeroase vestigii, care plasează cetatea din sec III-IV până în sec VI, în timpul Împăratului Iustinian, “vinovat” de construirea multor cetăți în zonă Scytia Minor. Zidurile de apărare se pot vede încă de la marginea dealului, pe care l-am urcat bucuroși să vedem că erau și alte personae interesate de această cetate, semn că turiști există, atâta timp cât comorile sunt semnalizate corect.

Bineînțeles că și aici ne-am împrietenit cu niște câini simptici, bucuroși de oaspeți mai ceva decât vechii români care au populat Dealul de la Slava Rusă :).

Prietenul 1 de la Ibida
Prietenul 2 de la Ibida

Aproape de apusul soarelui am părăsit Ibida cu promisiunea să ne întoarcem spre vară, atunci când studenții & profesorii de la Arhitectură vin să continue săpăturile. Cine știe ?! Poate avem noroc și găsim pe cineva dornic să ne imparatseasca mai multe despre acest loc ce pare încă învăluit în mister, chiar și pentru specialiști :).

Prietenul 3de la Ibida- Harciog de Dobrogea

Sunt chiar fericită că în mai puțin de 6 luni am redescoperit cu drag locurile copilăriei noastre : Histria, Enisala, Ibida, Adamclisi și mai avem câteva pe lista noastră (cetatea Argamum, sau Orgame de la Jurilovca, Dinogetia & Capidava).
Dacă ti-a placut povestea noastra, te rog să ne urmărești și pe Facebook  & Instagram (@Travelfunpassion).

Left Menu Icon
TravelFunPassion