Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Archive - January 2018

De jur imprejurul Cracoviei – excursii de o zi

Și dacă tot ți-am spus eu cât de mult mi-a plăcut Cracovia (https://www.travelfunpassion.com/2018/01/21/cracovia-vechea-capitala-de-pe-malul-vistulei/ ) și ce perioadă faină am avut acolo,  o să îți povestesc și ce poți face dacă vrei să descoperi împrejurimile vechii capitale medievale poloneze. Cum am avut avut ceva timp  de petrecut  în Cracovia și am avut parte și de oameni mișto rău, am încercat să organizăm chestii în fiecare weekend.

Voi începe cu poveștile mai vesele în care două fete blonde (da, da…eram cu prietena mea cu care am împărțit perioada aceea cu proiecte frumoase și multe vise de viitor) încercau să își ocupe weekendurile de iarnă după foarte multele sesiuni de shopping:). Căci dacă data trecută, când am vorbit despre Polonia, nu ți-am spus, acesta este un paradis pentru shopping addicted: magazine multe, reduceri fantastice și haine foarte faineJ.

Caută căldura pe drumul sării din “inima pamantului” –  Minele de sare de la Wieliczka

Salt mine Wieliczka
Mina de sare Wieliczka

Pentru că eram un pic comode, am ales să luăm un tur organizat din Cracovia, cu un mini bus care ne-a cules din fața hotelului și ne-a asigurat transportul, biletul de intrare la mine și vizita ghidată. Poți alege din diferite tururi organizate acolo (toate au parte de însoțitor de grup) și nu uita să te încalți adecvat unei vizite în « inima pamantului ». Ceea ce trebuie să știi e că mina de sare de la Wieliczka este un monument național iubit, care a fost inclusă în 1978 și pe lista patromoniului UNESCO (cu 12 obiective protejate).

Salt mine Wieliczka
Mina de sare Wieliczka

Noi am ales un tur simplu, de turiști, deși puteam alege și tururi mai complicate : cel al minerilor, al misterelor minei, al pelerinilor sau turul aventurierilor. Îți dai seama că pentru cele din urmă era necesar un echipament special și ceva experiență așa că noi ne-am limitat la acela care ne-a arătat vechile camere cu candelabre sculptate în sare, cu mai mult de 800 de scări, din care primele 350 te coboară în subsol.

Salt mine Wieliczka
Mina de sare Wieliczka

Era pentru prima dată când ajungeam într-o mină de sare și am rămas uimită de meticulozitatea celor care făcuseră din vechile culoare adevărate opere de arta : sculpturi, pasaje secrete ce nu m-au lăsat să simnt cele 3 ore de tur cum au trecut:).

Salt mine Wieliczka
Mina de sare Wieliczka

Bineînțeles că și aici avem o legendă frumoasă cu capete regale: se spune că prințesa Kinka, în voiajul de miere, și-a pierdut inelul de logodnă la Wieliczka și  a cerut supușilor să sape și să îl caute. Așa a fost scos primul bulgăre de sare din mina, care, din secolul al XIII-lea până în 2007, a produs cea mai mare cantitate de sare din Europa.  Pentru a o omagia pe prințesa uitucă (sau poate prea îndragostită:), în mină se găsește o Capelă sculptată în piatră și sare, închinată acesteia dar în care putem găsi și statuia Papei Ioan al II-lea.

Salt mine Wieliczka
Mina de sare Wieliczka
Papa Ioana al-II-lea – Mina de sare Wieliczka

Noi ne-am distrat ascultând poveștile ghidului, l-am și contrazis de câteva ori (că deh, eram și noi puse pe glume :))  si ne-am bucurat să ne încălzim oasele puțin dat fiind că temperatura în tot timpului anului e de 14-16 grade iar afară, în acel aprilie, era cam minus 10 .

 Admiră Cracovia de la înălțimea Movilei lui Tadeusz Kościuszko

Movila lui Tadeusz Kościuszko
Movila lui Tadeusz Kościuszko

De jur împrejurul orașului se află 4 movile înalte, fiecare având un nume diferit în funcție de istoria și apariția ei. Noi am ajuns într-o după amiază friguroasă de aprilie să facem un om de zapadă pe Movila lui Tadeusz Kościuszko, cea mai nouă dintre cele 4, dedicată eroului național cu același nume.

Muzeul lui Tadeusz Kościuszko

Movila Tadeusz Kościuszko a fost ridicată în 1820 în cinstea eroului național din Răscoala de la 1794, cu pământ adus special din locul bătăliilor în care luptase dar și din Statele Unite, unde acesta a avut un important rol ca inginer în Războiului de Independență J.

muzeul lui Tadeusz Kościuszko

Movila are o înălțime de 333 de metri deasupra mării așa că, o dată ajunse aici, am putut să admirăm întregul oraș dar și văile înconjuratore și pădurile acoperite de straturi groase de zăpadă. După ce ne-am bucurat de plimbare și de aerul rece am vizitat Fortul Cracoviei, ridicat lângă Movilă, la mijlocul secolului al XIX-lea, de către austrieci pentru apărarea orașului împotriva atacurilor ruse.

Movila lui Tadeusz Kościuszko

Așa că ne-am plimbat pe zidurile vechi, am admirat expoziția de personaje de ceară și, apoi,  am făcut și un…Iepure de Zapada…cum altfel în luna când colegii noștrii polonezi sărbătoreau Paștele ?! J.

 Încărca-te de curaj și fă o vizită la Auschwitz

Vizită la Auschwitz

Despre ce înseamnă Auschwitz aș vrea să nu insist foarte mult dar ceea ce pot spune este că acest tur este unul necesar. Colegii polonezi refuză să vorbească despre ce înseamnă lagărele de concentrare, majoritatea nu vizitaseră și nu aveau de gând să facă acest lucru în viitorul apropiat. Ne-am luat bilete pentru vizită cu o agenție ce oferea tururi, venind să ne ia din fată hotelului și oferind totul în prețul biletului plătit cu ei. Este aceeași agenție cu care am book uit și biletul pentru Mină de sare (recomand acest gen de excursii chiar dacă puțin mai scumpe decât dacă ai merge pe cont propiu).

Recunosc acum că nu am știut clar în cece ne băgam cu această vizită: eram amândouă destul de cunoscătoare a celui de-al doilea război mondial, știam statisticile și ce însemna Holocaustul însă nu am anticipat deloc impresia pe care această vizită o va lasă asupra noastră.

Pe drumul către Muzeul Auschwitz, în autocar, ni s-a pus un filmuleț descărcat probabil de pe History despre Holocaust și numărul crimelor făcute asupra etnicilor evrei. Ceea ce trebuie să spun e că sunt o persoană extrem de cerebrală și mă așteptam de la această vizită să fie că oricare alta de la un muzeu : lucru totalmente fals dacă stau să mă gandesc că am ajuns în apropierea sărbătoririi a 68 de ani de la eliberarea lagărelor (27 ianuarie) și că mulți dintre vizitatori aveau o vârstă considerabilă sau era urmași ai celor care trecuseră prin aceste lagăre.

Vizită la Auschwitz

Un alt fapt pe care vreau să îl menționez (că am spus clar că nu voi vorbi sau prezenta poze cu ceea ce am văzut acolo) este că ghida, care a oferit explicații grupului, era de departe cea mai emotivă și părtinitoare persoană vis-a vis de problema evreilor ceea ce a dus la câteva polemici atât cu membri ai grupului dar și cu mine. Căci așa cum menționam mai sus : mă așteptam de la un ghid să fie calm, deloc părtinitor și să prezinte strict fapte istorice : de aceea i-am atras de câteva ori atenția J.

Vizita a fost formată din 2 parti : la Muzeul Auschwitz, primul lagăr de muncă forțată, dedicat inițial polonezilor, construit într-o fostă bază miliatara, în care se păstrează majoritatea obiectelor confiscate de la prizonieri și Lagărul Bikernau, cel care a fost construit, mult mai târziu, cu unic scop de exterminare a prizonierilor.

În lagărul Bikernau am simțit experiența aproape în oase, dat fiind vântul puternic, cele peste minus 17 grade din câmpul deschis și cele câteva barăci care au rămas în picioare după eliberarea din 1945

Chiar dacă ești specialist în cel de-al doilea război mondial și chiar dacă nu…cred că vizita aici este ceva ce trebuie facut : poate doar pentru a înțelege, încă o dată, că trebuie să luptăm împotriva tutror mișcărilor naționaliste. Ele pot crea monștri, distruge destine și începe războaie de distrugere în masă. Știu că sunt multe crime împotriva umanității, că majoritatea nu sunt atât de mediatizate precum Holocaustul (Homodorul din Ucraina, Lagărele de muncă din Rusia, războiul din Rwanda sau Criza Darfur) însă este ceva ce nu trebuie uitat astfel încât evitarea acestuia să fie o priotate pentru guvernele moderne.

Relaxeaza-te Movila Argintire, la Mânastirea Camaldolese

Camaldolese Monastery
Mânastirea Camaldolese

Trebuie să închei într-o notă optimistă 🙂 așa că te invit să faci o plimbare la mânăstirea Camaldolese, aflată pe un drum pitoresc de țară, lângă Cracovia. Eu am avut șansa să o văd în 2016 și am regretat că nu am știut mai devreme despre acest loc : pe lângă istoria mănăstirii, mi-a plăcut plimbarea pe dealurile din împrejurimi, fotografiatul  lebedelor ce se aflau pe malul Vistule, peisajul calm, de țară.

Monastery Camaldolese
Mânastirea Camaldolese

Movila Argintie are peste 326 de metri înălțime iar Mânăstirea a început să fie ridicată în anii 1609-1630 și este formată atât din Biserica Adormirii Maicii Domnului cât și din diferite schituri. Noi am ajuns într-o duminică, zona fiind extrem de aglomerată de către cei veniți la rugăciune.

Monastery Camaldolese
Mânastirea Camaldolese

A fost o ieșire de o jumătate de zi – iarnă (cum altfel ?!) însă cred că primăvara sau vara o plimbare cu bicicleta din Cracovia la Mânăstirea Camaldolese îți poate da șansa să înțelegi mai bine de ce Polonia e totuși o țară frumoasă J.

Krakow
Cracoviaq

Cracovia – vechea capitală de pe malul Vistulei

Am scris « la cald », în  2016, despre Varșovia  (Varșovia – pasărea Phoenix a Poloniei (partea 2) , Gdansk (Gdansk – port istoric la marea Baltică)  și Modlin  (Modlin – fortăreața din orașul fantomă când eram în Varșovia dar încă nu am găsit timpul să scriu despre Cracovia.  

Aterizam într-o zi geroasă de ianuarie 2013  pe micul aeroport militar și orașul nu părea să îmi promită nimic bun în următoarele luni pe care trebuia sa le petrec în el, sentiment care m-a speriat  câteva zile bune. 

Cracovia 2016 – coming back

Abia după ce am avut șansa să descopăr Cracovia am înțeles că eu acolo voi avea o perioadă foarte frumoasă: am cunoscut oameni mișto, am vizitat orașul cu toate ungherele sale ascunse și am descoperit pagini din istoria Poloniei pe care mulți ar dori să le uite pentru întotdeauna .

Să o luăm cu începutul : e frig iarna în Cracovia, atât de frig încât uneori nu reușești să respiri dar e atât de frumos acest oraș intact. De ce spun intact? Pentru că e unul dintre puținele care nu au fost bombardate în timpul celui de-al doilea război mondial.

Cracovia a rămas cel mai important oraș din partea sud-vestică a țării până în septembrie 1939, când Hitler și Stalin au invadat țara și l-au impărtit între ei. Pe teritoriul ocupat de naziști s-a creat un protectorat, cu domiciliul guvernatorului general, iar orașul istoric a supraviețuit aproape în totalitate ofensivei sovietice din ianuarie 1945.

Crearea Cracoviei a  fost mereu învăluită în mister, dincolo de detaliile istorice, există o legendă frumoasă despre un dragon, un viteaz, o prințesă și o căsătorie ce a ținut 3 zile și 3 nopți (sună cunoscut ?!)

Se spune că pe dealul Wawel locuia în dragon ce scuipa foc (cum altfel ?!) și avea o deosebită plăcere să mănânce tinere (ce surpiză) și mulți tineri viteji încercau să îl omoare atât pentru a elibera orașul dar mai ales pentru a primi mână fetei regelui Krakus, cel care întemeiase Cracovia. Skuba, un ucenic de la o școală de meserii a reușit să păcălească bestia, creând un fel de « cal troian » polonez: a umplut un miel cu sulf și l-a lăsat în fața peșterii dragonului. Însetat, acesta din urmă, a băut atât de multă apă din Vistula încât s-a umflat și a bubuit. Așa că, fericit regele, i-a oferit-o pe fată de soție (da, știu alt clișeu) și tânărul cuplu a pus temelia complexului Wawel, la bazele zidurilor carora încă  se poate vizita peștera dragonului.

Spune-mi tu că sunt naivă dar mie tot îmi plac poveștile astea cu prinți și prințese chiar dacă știm cu toții că în general sfârșeau prin a-și pierde, literalmete, capetele 🙂.

Acum că știi și legenda, trebuie să înțelegi și de ce merită să faci un drum până în Cracovia.

Mergi pe urmele regilor și descoperă viața fostei capitale medivale

Intrarea în zona « regilor » se face somptuos pe Poarta Florianska, turnul acesteia  rezistând încă din 1307, singura piesă originală din zidurile ce înconjurau  Centrul Vechi. Pe vremuri, această poartă marca intrarea celor ce participau la procesiunea regală  și le purta pașii pe străzile ce duceau către Castelul Wawel.

Ceea ce mi-a plăcut mereu a fost imaginea artistică, boemă, din jurul porții Florianska, cu numeroși artiști stradali ce cântă la diferite instrumente sau cu pictori ce își expun tablourile pe pereți, pe jos, oriunde găsesc un colțisor liber:).

Shopping în  Piață Centrală (Rynek Glówny)

Rynek Glówny

Această este una dintre cele mai mari piețe medievale din lume, simbolul orașului și al centrului vechi din Cracovia. E plină de viață, de tineri (orașul fiind centru studențesc), de porumbei, de magazine cu bijuterii de chilimbar și de turiști amețiți de această atmosferă evervescenta.

Asa arata un turist fericit

Oriunde îți rotești ochii vezi ceva care îți atrage privirea ca un magnet : Basilica Sfânta Maria, Holul de hârtie, Turnul Primăriei și statuia poetului polonez Adam Mickiewicz. Dar dincolo de fiecare obiectiv în parte, cel mai relaxant lucru e să stai la oricare din multele terase și să te bucuri de întregul tablou. Dar ceea ce mi-am dorit mereu a fost o plimbare cu caleașca:).

« Holul de hârtie »( Sukiennice) este vechea piață a orașului, cu o culoare roșiatică în lumina soarelui și cu o mulțime de tarabe ce vând bijuterii de chilimbar, suveniruri, artizanat și obiecte de piele (și nu uita că shopping se făcea aici și acum 700 de ani – asta da experiență 🙂).

Intră într-una dintre vechile biserici

Biserica Șfinților Petru & Pavel

Ceea ce trebuie să ții minte e că orașul asta  l-a dat pe Papa Ioan II și că polonezii sunt persoane profund catolice ce încă își ghidează viața după canoanele bisericii. Așa că nu este nici o surpriză dacă spun că multe din obiectivele turistice din Cracovia sunt lăcașuri de cult.

Biserica Șfinților Petru & Pavel: primul loc de rugăciune iezuit a fost construit în anii 1600 și impresionează prin construcția impozantă dar și prin cele 12 statui de sfinți ce « păzesc » intrarea. Cripta este văzută ca un Pantheon pentru artiștii și membrii societății culturale poloneze.

Biserica Șfinților Petru & Pavel

Basilica Sfântul Francisc:  este una dintre cele mai colorate biserici pe care le-am văzut vreodată, cu multe elemente de Art Nouveau, flori și geometrii speciale.  Construcția acesteia a început în secolul al 13 lea și a fost prima făcută integral din cărămidă.  Este cunoscută în special datorită picturilor făcute de controversatul artist polonez Stanisław Wyspiański.

Basilica Sfânta Maria

Basilica Sfânta Maria : a fost ridicată în secolul al 13 lea și reconstruită din temelii în cel de-al 14-lea, după distrugerile tătarilor. Și nu e impunătoare doar prin  felul cum « tronează »  în mijlocul Pieței Centrale (Rynek Glówny )dar îți oferă și un spectacol deosebit: schimbarea fiecărei ore este anunțată de cântecul unui trompetist din vârful turnurilor iar dacă te afli dimineața, foarte devreme, în basilică poți asista la ritualul dezvelirii altarului de către măicuțe.

Basilica Sfânta Maria

Planifică din timp Castelul Wawel

Castelul Wawel

Despre Wawel aș putea vorbi ore întregi și nu doar pentru că m-a impresionat  complexul de clădiri sau expozițiile pe care le găzduiește dar pentru că se afla  în fața ferestrei hotelului în care mi-am petrecut mult timp (Novotel). Puteam să admir măreața construcție din vârful dealului la orice oră și să o văd în diferite nuanțe de la răsărit la apusul soarelui, reflectându-se  în apa Vistulei.

Complexul Wawel

Wawel este format din Castel și din Catedrală, amândouă adăpostind mare parte din bijuteriile coroanei și alte opere de artă de o valoare inestimabilă. Întregul complex e întreținut impecabil și ai nevoie de câteva ore bune pentru a vizita fiecare expoziție, fiind indicat să îți rezervi biletele în avans.

Catedrala a fost martora tuturor ceremoniilor de încoronare a regilor polonezi. Prima catedrală, cea de la 1020 a ars iar  ceea ce se poate vizita acum a  fost reconstruită în 1364 la porunca primului rege polonez ce își dorea enorm să fie încoronat în incinta Wawel.

Cripta să a devenit locul de odihnă pentru mare parte din membrii casei regale poloneze dar și a conducătorilor din perioadă modernă, ultimii adăugați fiind președintele polonez Lech Kaczyński și soția sa, Maria, morți în timpul accidentului aviatic de la Smolensk din 2010.

Ctedrala din complexul Wawel

Adevărata atracție a catedralei este, însă, intrarea, și nu pentru arhitectură ci pentru « oasele dragonului » atârnate exact în partea de sus. Se spune că 2 dintre oasele dragonului omorât de către viteazul Skuba au fost atârnate la ușa catedralei pentru puterile lor magice de a proteja orașul. Ce încantătoare ar fi  povestea dacă aceste rămăsitele ar fi cu adevărat mitologice dar oasele aparțin fie unei  balene sau unui  mamut.

Indiferent de originea lor adevărată, ele sunt acolo de secole și sunt investite cu puteri supranaturale în cultura populară :).

Castelul Wawel & Vistula de la geamul hotelului

Castelul a fost folosit ca și reședința oficială pentru toți regii și reginele poloneze până la mutarea capitale în Varșovia în 1596. Această mișcare a reprezentat un pas înapoi în dezvoltarea castelului ce fusese mereu considerat una dintre podoabele arhitecturale poloneze, ducând la decăderea sa în timpul ocupației austriece, când a fost transformat în spital militar.

Cracovia

Povestea castelului a apărut iar în paginile de istorie într-o perioadă în care valorile erau bombardate: în cel de-al doilea război mondial. Guvernatorul nazist  Hans Frank a ales ca și locuință de serviciu castelul de la Wawel, ceea ce a dus la punerea sa sub protectoratul nazist.

În circumstanțele în care Varșovia plânge încă după distrugerile în masă făcute de către naziști în 1944, Cracovia a rămas aproape neatinsă din ordinul lor : să fie și asta unul dintre motivele pentru care locuintorii celor 2 orașe se urăsc atât de tare ? Poate…cred că și ei încă mai descoperă :))

Bea o cafea în Cartierul Evreiesc

Să îți mai amintesc despre tragedia evreilor și al doilea război este clar inutil, să îți spun că Polonia a fost dezintegrată este iar ceva arhicunoscut  așa că îți povestesc ce fain e acum în cartierul evreiesc, Kazimierz. Cele mai faine petreceri se organizează în Kazimierz, cele mai hip cafenele sunt aici și dacă vrei să respiri ceva atmosferă hister-culturală, aici este locul perfect. Am savurat multe cafele în zilele de weekend, ne-am plimbat și am bârfit pe străzile cu cărămizi roșiatice și oameni liniștiți.  Trecând prin cartierul evreiesc vei descoperi numeroase galerii de artă, magazine de antichități, sinagoci și clădiri istorice.

E ca și cum oricând ai merge pe străduțele din Kazimierz vei putea să te deconectezi, aici se întâlnesc polonezii și turiștii la un loc punând de cele mai țări seri de dans (hei, suntem în Polonia, fără vodcă multă nu există party până în zori :)).

Încheie ziua hrănind lebedele de pe Vistula

În orice anotimp te-ai afla pe malul Vistulei e mereu plin de oameni care fac sport, se plimbă, hrănesc lebedele și …daca e vară, fac plajă:). Da, ai auzit bine, vara oamenii își pun costumele de baie, își aduc păturica, sandvișul și o carte și se bronzează pe malul Vistulei. Cum am prins și ceva zile călduroase în 2013, m-am bucurat de iarba de la malul apei deși, recunosc, nu am avut curajul să fac și plajă :).

Iarna e plăcut să vezi frumoasele lebede pe apele înghețate, care rezistă de la an la an datorită hranei pe care o primesc de la localnici în schimbul tuturor fotografiilor în care apar ca și modele:)

Îți voi povesti și ceea ce poți faci în jurul Cracoviei în excursii de o zi deoarece zona e plină de surprize peisagistice și istorice senzaționale (Castelul de lângă Cracovia, Biserica pierdută, Minele de sare sau, poate trist dar necesar istoric, muzeul și memorialul lagarului Auschwitz-Birkenau).

Adamclisi – incursiune în istoria dobrogeană

Adamclisi era în copilăria mea locul principal în care se organizau excursii cu școala. În ultimii ani am tot auzit că s-au făcut îmbunătățiri și că începe să arate chiar bine și că atrage ceva turiști, așa că nu puteam rata șansa să vedem cum arată monumentul copilăriei noastre:).

Am rezervat un weekend întreg pentru a redescoperi Dobrogea ( Dobrogea – frumusețea naturală – partea I) am reușit să atingem câteva obiective ca Enisala  ( Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean) Adamclisi & Histria. Cum despre Enisala deja am povestit în toamnă și am recomandat-o tuturor ca o destinație foarte faină în opririle către mare, azi vă voi spune câte ceva despre Monumentul & Cetatea de la Adamclisi.

Află povestea impresionantă a monumentuluil triumfal Tropaeum Traiani

Monumentul de la Adamclisi

Am ajuns la Adamclisi într-o zi frumoasă de toamnă și am rămas impresionați de numărul mașinilor parcate în fața porților ce deschideau drumul către acest monument unic în lume. Eu fusesem ultima dată în 2012 și atunci părea totul părăsit și murdar și în paragină, imagine total schimbată astăzi. Au existat ceva fonduri europene investite pentru refacerea și menținerea monumentului, folosite cu exces de zel, dacă ne gândim că marmura aceea era atât de albă și curată încât uitai instant că avea peste 1900 de ani vechime:).

,Monumentul de la Adamclisi

În primul rând trebuie spus că multe persoane încurcă cetatea de la Adamclisi cu monumentul ridicat după bătăliile daco-române.  Acesta din urmă a fost ridicat în jurul anilor 106/ 109 pentru a reaminti dacilor de lupta pierdută în favoarea romanilor în 102.

Curtea Monumentului de la Adamclisi

În curtea de lângă monument am găsit un paznic, pasionat de istorie, care oferea și informații mai ceva decât un ghid profesionist. Pot spune că era ca o enciclopedie deschisă a Adamclisiului și a fost o plăcere să aflu povestea acestui loc de la un adevărat cunoscător.

DEsene sculptate la Monumentul de la Adamclisi

Așa am aflat că monumentul a fost ridicat după bătălia de la Tapae, castigată de romani după multe zile de atac, astfel că, împăratul Traian, dorind să mulțumească vitejilor săi ostași, a cerut să se construiască un simbol al acestor lupte. El a cerut ca acesta să fie ridicat de Apolodor din Damasc, arhitectul care proiectase și podul peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin. Cu toate acestea, Apolodor din Damas a rămas în istorie cunoscut mai ales datorită Columnei și Forului lui Traian de la Roma.

Inițial complexul era format dintr-un monument, un altar pe care erau scrise numele celor 3800 de soldați romani morți în luptă și un mausoleu dedicat unui ofițer superior.

Prima încercare de  reconstruire a monumentului a fost în 1977 și  s-au folosit câteva desene vechi, astfel că putem spune, forma actuală e una ipotetică și cât de cât similară cu cea originală. Se spune că singurele elemente păstrate au fost scările de la baza formei cilindrice, restul bucăților de piatră fiind folosite în timpurile străvechi de către locuitori pentru construcțiile casnice.

Mie mi-a plăcut mult să încerc să urmăresc povestea ce apare spusă pe fiecare lespede ce înfățișa momente din timpul aprigei lupte.

Despre mormântul care e « ascuns » în spatele monumentului am aflat că ar fi aparținut unui mare general dar, din păcate, e slăbuț semnalizat și are forma unei mari…gropi de gunoi:). Încă am încredere că așa cum fondurile europene au fost folosite să se aranjeze monumentul , ele vor fi direcționate și către acest mormânt .

Caută piesele originale în Muzeul Adamclisi

Monumentul de la Adamclisi

Mai sus spuneam că multe blocuri din piatră din construcția inițială au fost luate de localnici și utilzate la lucrările din gospodărie astfel că în 1977 monumentul era o ruină totală. Atunci, la inițiativa arhitecților și al presiunea regimului care își dorea să aniverseze 100 de ani de la Unire, multe din piesele identificate în casele celor din Adamclisi au fost recuperate și expuse în Muzeul din sat.

Din păcate nu am putut să îl vizităm din cauza faptului că se reface și e închis pe o perioadă nedeterminată.  Sunt foarte curioasă ce este expus acolo și ce putem afla nou despre această construcție ce e încă învăluită în mister.

Citind câte ceva despre monumentul de la Adamclisi am găsit câteva controverse legate de anul în care a fost ridicat dar și de cei care au inițiai construcția sa. Există o polemica destul de intensă între istorici și Dacomani, primii susținând varianta oficială cu Împăratul Traian ca inițiator și ceilalți susținând că, de fapt, acest monument e mult mai vechi decât invazia romanilor.

Dar cum nu avem informații suficiențe pentru varianta dacomanilor, cred că ar trebui să o credem pe cea inițială și oficială.

Pleacă în cautarea vechilor relicve din cetatea Adamclisi

Cetatea de la Adamclisi

Așa cum spuneam, mulți confundă cetatea Adamclisi cu monumentul Tropaeum Traiani și după ce se opresc la cel din urmă, uită să continue călătoria încă 10 minute pentru a descoperi ruinele celei mai mari așezări romane de pe teritoriul Dobrogei. Această a fost construită după razboiele romane, cam în aceeași perioadă cu monumentul, pentru a adăposti soldații rămăși în Dobrogea.

Marea dezvoltare a cetății a venit după invazia goților, când împăratul Constantin cel Mare a cerut reconstruirea sa din temelii.

Sistem de canalizare la Cetatea de la Adamclisi

Trebuie să spun că nu mai ajunsesem niciodată până la ruinele cetății, căzând și eu în capcana primei opriri la Monument deși, de multe ori, mă întrebam ce e cu zidurile acelea imense de jur împrejurul satului.

Am rămas uimită când am ajuns la situl archeologic, atât de starea bună în care se aflau ruinele cât și de faptul că ne-am putut bucura de câteva ore singuri printre « martorii » atâtor secole de istorie. Efectiv pot spune că m-am încărcat de energie printre Bazilica Forensis (basilica civilă) & Bazilica Cisternă, încercând să îmi imaginez viața « modernă » a romanilor, municipiul Tropaeum Traiani fiind atât de dezvoltat încât avea, la acea vreme, propiul sistem de canalizare.

Chiar dacă Dobrogea înseamnă mare și plajă și soare pentru majoritatea, nu uita că locul acesta e o sursă inestimabilă de istorie și cultură. Nu ezita să descoperi vechile cetăți, să te pierzi printre vestigii și să descoperi cât mai multe din civilizația străveche.

Zidurile cetatii de la Adamclisi
Left Menu Icon
TravelFunPassion