Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Archive - December 2017

2017 – un an de povești frumoase cu Travelfunpassion.com

În fiecare an am încercat să pun în balanța a ceea am făcut bine cu ceea ce puteam face și mai bine în cursul lunilor ce au trecut.

Anul acesta a fost unul dintre cele mai bune atât pe plan personal pentru “blondă” cât și pentru Travelfunpassion:).

Dar să încep cu începutul: se pare că iar am fost pe drumuri și am avut grijă ca din fiecare oportunitate să scot povești frumoase pe care să le împărtășesc și cu voi:). Și abia acum, când am început să fac retrospectiva mi-am dat seama câte chestii faine am văzut și am făcut:)

Dar mai mult: anul acesta am deschis, în iulie și canalul de youtube în care puteți vedea multe din călătoriile pe care le vor enumera mai jos:

https://www.youtube.com/channel/UCi3FQu1Fx8GCqmZZvyu3DnA

Tot în 2017 a mai apărut EL, cel care susține blogul cu tot ceea se poate vedea pe youtube și care sigur iți place mult (o abonare va ajuta mult:)).

Deci fata cu “viața în valiză” își împarte și valiza de calătorii cu cineva:)

Franța & Italia

Am începutul 2017 în plină forță cu revizitarea a două dintre țările pe care le ador: Franța & Italia.

De altfel în Franța m-am reîntors de vreo 5 ori anul acesta: avantajul extraordinar de a lucra pentru o companie franțuzească::).

In ianuarie, în cea mai friguroasă zi a anului și o zapadă ce a făcut din drumul de acasă la Otopeni o mare aventură, am luat primul zbor din 2017 cu destinația Paris (https://www.travelfunpassion.com/2017/03/16/paris-magia-unul-oras-plin-de-istorie-partea-i/: orașul despre care spuneam că este primul pe care l-am vizitat, la 18 ani, și care îmi va rămâne mereu în suflet….deși nu este în topul preferințelor mele:).

Vizita în Franța mi-a readus oportunitatea de a mă reîntoarce într-un alt loc admirat în acea prima ieșire din România din 2003 și anume : Mont Saint MichelMont Saint Michel – Abația și legendele sale

Povestea frumoasei abații m-a fascinat în cei 15 ani ce trecuseră de la prima mea vizită așa că am găsit tăria de a sta într-un autocar 6 ore de la Paris, doar pentru a vedea din nou “castelul” din mijlocul apelor:).

La sugestia unei prietene, am ales să merg și la ocean, în Franța, – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul din Normandia: Deauville & Trouville. ( Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel.)

Începutul verii m-a prins tot în Paris așa că am ieșit cu colegele la un picnic tipic franțuzesc de la care nu a lipsit cidrul, șandvișurile și fructele prospete. Și cum nu puteam alege o destinație decât demnă de regi și regine pentru a celebra 1 iunie: ne-am dus la Versailles. (CASTELELE FRANȚEI (VERSAILLES) – INCURSIUNE LA CURTEA REGELUI SOARE – PARTEA III ).

La venirea primelor raze de soare din Februarie am pornit către o altă destinație veche și nouă în același timp: Italia.

A fost ocazia perfectă că într-un city break de 3 zile să revăd Veneția: orașul ce mă fascinase prima data în 2005 (chiar la trecerea dintre ani, un revelion plin de frumos și zâmbete): Veneția – orașul plutitor.

Dacă prima dată admiram focurile de artificii de pe insula Lido, acum am avut ocazia să ajung la marele Carnaval de la Veneția, oportunitate perfectă să văd orașul în haine de sărbătoare și costume fantastice:).

Și cum călătorului îi stă bine cu drumul (știi tu: fraza aia de o repet eu obsesiv), în decursul aceleași vacanțe am poposit și într-o locație nouă: Bologna .

Orașul asta mic și cochet a lăsat o puternică impresie asupra mea și, spre marea supriza, una foarte pozitivă: Bologna – culoare și viață.

În Italia m-am reîntors și în  Octombrie, ocazie cu care am revazut Florenta (Florența – arta la superlativ)  dar am descoperit și locuri noi, ce fuseseră mult pe lista mea de călătorii: Cinque Terre (Cinque Terre – romantismul italian) Genova, Siena & orasele medievale ale Toscanei (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) .

Dar cum deja canalul de youtube era deschis: noi am făcut câte un filmuleț pentru fiecare destinație:

Austria & Slovacia

Primăvara lui 2017 m-a prins tot pe drumuri dar în mașină, de data aceasta:).

Destinația inițială a fost Austria: Viena Viena – o pagină de istorie europeană) acel oraș ce mi-a plăcut mai mult in 2013 decât acum dar care, din punct de vedere cultural, tot e una dintre cele mai forte destinații din Europa.

Tot cu ocazia aceasta am ajuns să văd un oraș nou austriac: Graz (Graz – o surpriză plăcută).  Graz este destinație ideală pentru fiecare călător:  de la istorie la cultură, de la tradiție la viată de noapte, acest oraș te poate ține ocupat destul de mult timp.

La sfârșitul celor 4 zile de Austria, pe drumul către România, am decis să trecem și prin Slovacia, doar pentru a bea o cafea cu un vechi prieten, aflat pe meleaguri slovace:)

Si uite asa ne-am oprit in Bratislava ( Bratislava – o plimbare romantică orașul în care îmi petrecusem cam 2 luni de zile în 2015 și care îmi place mereu la fel de mult.

Albania & Macedonia

Cel mai greu mi-a fost să organizez vacanța de vară: 4 persoane care văzuseră deja destule destinații frumoase și care fiecare își dorea să descopere ceva nou, ieftin și frumos:). Asta da temă pentru o pasionată de travel dar am găsit soluția perfectă ce întrunea cele 3 cerințe principale : Albania & Macedonia:). 

Toți prietenii au rămas mască la aceste două țări, prea puțin cunoscute pentru turismul din România dar care vor depăși în curând mult mai cunoscută Grecie.

In Albania https://www.travelfunpassion.com/2017/08/14/albania/) am găsit o țară cu un peisaj superb, cu munte și mare, cu oameni primitori dar care mai are enorm de recuperat pe piața turismului european.

Macedonia a fost punctul de oprire pe drumul de întoarcere în țară și, deși am văzut doar Ohridul, îmi doresc să mă reîntorc să înțeleg cum poate avea o infrastructură atâta de făină o țară atât de mică și încă necunoscută (https://www.travelfunpassion.com/2017/08/12/ohrid-un-colt-de-liniste-macedoneana/).

 România magică

Vara ne-o petrecem și pe malul Mării Negre, o îndrăgim atât de mult cât doar 2 dobrogeni autentici o pot face:):

Doar nu credeai că am uitat de țara asta și de ceea ce o face specială:)?! Noi am încercat să ne ocupam fiecare weekend și dacă nu aveam o destinație în afara granițelor, sigur ne găseam ceva de făcut în…Dobrogea (https://www.travelfunpassion.com/2017/07/19/dobrogea-frumusetea-naturala/).

Mai întâi a fost vizita la cetățile din Dobrogea, una dintre multele văzute fiind  Enisala (Enisala – cetatea genoveză de pe tărâm dobrogean), apoi un 1 Decembrie de vis în în Balcic (la vecinii bulgari) dar cu oprire Vama Veche (  https://www.facebook.com/acolo.bar/ si un Craciun de poveste în draga noastră Constanța.

Ce?! nu am mai scris demult pe blog?! Păi avem câte o relatare video pentru fiecare weekend de decembrie:

Vama Veche de 1 Decembrie:

Tradiții Românești :

Off Road de Crăciun:

Bineînțeles că avem deja planurile pentru 2018 dar nu le spun încă: vrem să vă surprindem cu destinații noi și frumoase: tot ce “pot da din casă” este un road trip prin Europa și o vacanță cu o destinație exotică:).

Valea Ourika (Maroc) – pe urmele vechilor berberi

Așa cum povesteam în celelalte relatări despre Maroc, țara aceasta m-a determinat  (cel puțin cu ceea ce am văzut până acum) să îmi doresc să o descopăr în următorii ani mai mult. Marrakech (Marrakech – o lume multicoloră și fascinantă, Essaouira (Essaouira – o oază de liniste africană) și Cascadele de la Ourika Valley sunt cele 3 mari obiective pe care le-am vizitat în excursia  de anul trecut.

La fel ca și în excursia de la Essaouira, am apelat la ghid (Don Omar Marracheck) pentru a organiza atât plecarea din oraș cât și micile opriri pe care le–am făcut pe drum, pentru a înțelege mai bine cultura berberă și modul lor de viață în inima munților.

Bucură-te de ospitalitatea berberă

Prima oprire am făcut-o la o casă berberă, o casă pe care am considerat-o inițial muzeu, dat fiind că erau și alți turiști ce îi treceau pragul, făceau fotografii și se minunau de cum se coace pâinea în cuptor sau se macină (primitiv ) secara, pentru a face acele turte delicioase pe care le-am descoperit în Maroc (și de care am făcut un abuz aproape impardonabil pentu dieta mea).

Surpriza cea mare a fost când, Omar ne-a spus că nu era un muzeu, era chiar căminul  în care trăiau acei oameni (deveniți ușor exponate pentru turiști), că își deschideau zilnic ușa pentru a face cunoscut felul lor de a trăi,  își întâmpinau oaspeții necunoscuți cu ceai făcut din mentă proaspătă, turte de secară, ulei de măsline, unt făcut în casă și miere delicioasă.

Mi-am dat seama că pentru ei era un venit constant de pe urma curioșilor turiști, că le făcea o deosebită plăcere să vorbească despre stilul lor de viață, să zâmbească în fața aparatului de fotografiat, știind că e un troc onest: pentru plăcerea de a avea aceste imagini aceștia  plăti, și cu banii gazdele i își vor asigura traiul pentru urmatoarele zile.

Oricum în Maroc totul are un preț, totul se negociează. Mulți s-au plâns că nu suportă faptul că turistul e văzut ca o „mașină de bani” pentru localnici dar, până la urmă, e un târg cinstit;  e ceea ce se întâmplă în orice țară africană sau chiar în, mult mai apropiata, Turcie. Nu pot spune că m-a deranjat acest aspect de-a lungul vacanței: am luat-o că pe un fapt asumat și am negociat cum am putut mai bine:).

Descoperă Legenda Doamnei Fatima (sătucul Setti Fatma)

După această mică oprire inedită ne-am continuat drumul către, mult așteptatele, cascade și originalul sătuc Setti Fatma.  Aceasta este ultima  așezare înaintea cascadelor, ultima bucățică de drum asfaltat înainte ca plimbarea să se transforme într-o escaladă printre stânci și drumuri pietruite.

Setti Fatma este un sătuc cu  numeroase restaurante mici, în aer liber, pe malul râului, câteva magazine de suveniruri, mult prea mulți însoțitori de parcare sau ghizi ce se oferă să te conducă spre faimoasele cascade.

Legenda spune că Fatima a venit din Egipt în Maroc, în urmă cu 1000 de ani, și a fost adoptată de o familie de aici, până când s-a căsătorit, la vârsta de 12 ani. După căsătorie a avut 2 copii, care au decedat înainte sa, și care, sunt îngropați în același mormânt ca și ea.  Într-o zi, când cauta lemne de foc, Fatima a lovit cu toiagul în sol și a dat de un izvor de apă proaspătă, aceasta fiind, se pare, originea cascadelor din valea Ourika. Tot despre Fatima se spune că a avut puteri miraculoase de vindecare ale  problemelor de infertilitate la femei iar după moartea sa, oamenii au continuat să vină și să bea apă de la izvorul descoperit de ea, aducând omagii acesteia. Mormântul său se află pe coasta muntelui, poziționat, astfel încât, se vede întregul sat ce îi poartă numele; Fatima a fost, de fapt, prima femeie mistică din Maroc.

Admiră imaginea piscurilor înzăpezite ale munților Atlas

M-a fascinat imaginea munților Atlas, acoperiți de zăpada la jumătatea lui noiembrie, lanțul muntos făcând legătura între Maroc, Algeria și Tunisia din Africa de Nord; cunoscut și pentru numeroasele stațiuni de ski. Am avut posibilitatea să traversez și micul râul Draa, cel care unește valea Imil și valea Ourika, pe un pod improvizat de lemn (nu a fost el foarte periculos dar mi-a dat câteva emoții când am văzut că se mișcă în bătaia vântului).

Am profitat și am urcat ceva vreme pe stânca abruptă, culegând cât mai fructe de cactus; ceea ce l-a cam speriat pe bunul ghid, Omar, dat fiind că acestea înțeapă mai ceva decât urzicile noastre, iar efectele se simnt doar la câteva minute bune de la contactul cu pielea:).

Abia mult mai târziu am observat și cât de gustoase sunt fructele de cactus, după ce le-am cumpărat din piață și am fost învățată tehnica de a le tăia.

Urcușul către prima cascadă nu a fost foarte solicitant,  însă destul de dificil, dat fiind că nu eram echipată cu încălțămintea adecvată pentru abilitățile de „capră neagră” ale ghidului: care a ținut morțiș să îmi arate cât de repede te poți cățăra pe toate acele pietroaie alunecoase. A meritat totuși efortul :).

După o sesiune scurtă de foto, am hotărât să ne întoarcem și să mâncăm la unul dintre micuțele restaurante colorate de pe malul râului, în Setti Fatma. Locația a fost cu adevărat deosebită.  Ce poate fi mai frumos decât să mănânci în aer liber, având în față crestele albite ale munților Atlas, cu apa care susură liniștită la picioarele tale?!

Nimic, nici măcar prețurile ușor piperate nu mi-au deranjat starea de bine și am savurat bunul tajine de miel ales, asezonat, bineînțeles, cu un ceai de mentă („whiskey- ul marocan”- așa cum s-a lăudat chelnerul cel zâmbitor).

După cele câteva zile din Maroc, am decis, că această țară pentru a fi  descoperită, trebuie să lași acasă toate prejudecațile europene, să te bucuri de orice și să trăiești clipa.

Eu, una,  am folosit pe deplin în această vacanță  mottoul TravelFunPassion „Invață să te bucuri de viață”:).

 

Cinque Terre – romantismul italian

Deși toată lumea merge la mare vara, noi am decis să facem altceva: să mergem la începutul toamnei, să ne bucurăm de soare atunci când acasă începeau ploile, să ne scăldăm picioarele în apa cristalină atunci când prietenii noștrii treceau deja la bocanci:).

Așa am ajuns în octombrie într-un loc pe care îl visam demult: Cinque Terre sau miracolul satelor pescărești italiene:).

Cinque Terre fac parte din circuitul nostru din Toscana (Toscana – cetăți medievale și vii nesfârșite) și a fost oprirea noastră de o zi către Florenta (Florența – arta la superlativ).

Zona această fascinantă  este inclusă în lista patrimoniului mondial UNESCO din 1997 și crează imaginea unui relief dur și sever,  cu terasele create de om printre dealuri, totul cu marea la “picioare”:).

Parcul Național Cinque Terre are o politică extrem de strictă în privinta construcțiilor: acestea nu pot fi renovate sau vopsite; oricare dintre cele 2 activități pot trimite propietarul “rebel” direct la închisoare.

O altă chestie amuzantă pe care am observat-o e că în Cinque Terre se poate întemeia “paradisul” pisicilor: acestea se întind leneșe pe la toate terasele, pe malul mării, pe străzi și sunt fericite și grase (că deh…peștele e suficient într-o zonă pescărească:).

Pentru că nu aveam foarte mult timp trebuia să alegem maxim 3 din cale 5 sătuce; misiune ce a fost foarte dificilă dat fiind că toate păreau superbe din poze și din recomandările cunoscuților noștrii:).

Și cum cel mai bun plan este să nu ai nici un plan (așa cum o tot repet în vacanțele noastre), am pornit dis de dimineață din Genova și am evitat autostrăzile și să conducem lin pe malul mării, oprindu-ne acolo unde peisajul de atrăgea pentru o fotografie sau un selfie marca travelfunpassion:) .

Monterosso al Mare – plimbare la malul marii

Ceea ce trebuie spus e că nu toate cele 5 sate de la Cinque Terre au ieșire directă la mare: 4 dintre acestea au marea aproape iar Corniglia este “cocoțat” pe stâncă, urcușul fiind anevoios chiar dacă peisajul merită efortul.

Dintre acestea doar  Monterosso al Mare are o plajă în adevăratul său sens: cu umbrele și șezlonguri, ceea ce o face și una dintre cele mai aglomerate localității dintre cele 5.

Primul lucru făcut a fost să căutăm un loc unde să mâncăm; nu știu cum ești tu dar eu când sunt flămândă sunt mai rea decât tanti aia din reclama la Snickers :)…un mic monstru blond:).

Ne-am oprit la un restaurant chiar pe malul mării și am savurat ….peisajul…..dat fiind că mâncarea a fost și scumpă și lipsită de gust:). Insa  locația a meritat tot efortul și a fost unul dintre momentele memorabile ale vacanței noastre.

 

Monterosso  este împărțit în zona “nouă” și cea “veche”, linia de demarcație fiind făcută de un tunel micuț (cam de 100 de m).  Această locație era, pe vremuri, accesibilă pentru curioși doar pe apă, fiind total izolată de restul “lumii”. Lucrurile s-au schimbat odată ce a apărut calea ferată, în 1800. Tot aici putem găsi, cam de pe la 1910, o statuie colosală a lui Neptup,  un fel de “protector” al sătenilor care își câștigau existența doar de pe urma “bunăvoinței” zeului mării:).

Monterosso Vecchio, zona veche a rămas intactă, reprezentând și principala atracție a turiștilor. În perioada medievală, satul fiind atacat adesea de pirați, au fost construite numeroase fortificații și rămășițele  lor se pot vedea și astăzi în partea veche.

Am lăsat Monterosso al Mare cu tristețe în ochi dar bucurie în suflet că urma să descoperim un alt sat din Parcul Național Cinque Terre: Vernazza:).

Vernazza – cel mai lung si colorat apus din 2017

Am ajuns la Vernazza la lăsarea serii, și am avut parte de unul dintre cele mai frumoase apusuri:). Eram atât de fascinați de sat că ne tot uitam și admiram culoarea caldă a clădirilor fără a vedea de ce toți oamenii stăteau înghesuiți pe ponton:).

Asa am descoperit acel apus sângeriu:).

Vernazza s-a dezvoltat ca și oraș fortificat, puternic militarizat din cauza atacurilor dese din partea piraților. Acesta este și singurul port natural din Cinque Terre și se pot încă admira bărcile colorate legate de porțile caselor micuțe, cu ponton direct în mare:).

Una dintre trăsăturile care fac din Vernazza un loc atât de pitoresc este Turnul castelului Doria, construit în secolul al XI-lea, pentru a ajuta la protejarea satului, azi fiind doar martorul unei istorii apuse și personajul principal în fotografiile turiștilor talentați:).

Nu am stat mult în Vernazza dar suficient încât să avem câteva sute de cadre cu apusul, casele colorate și oamenii zâmbitori și peisajul care tăia respirația oricui.

Da știu, am tot vorbit despre Cinque Terre dar ți-am descris doar 2 dintre acestea. Dar cum altfel aș putea promite că la anul voi veni cu descrierea celorlalte 3 și că vreau să mă întorc acolo doar pentru a putea face acest lucru:)?!

Left Menu Icon
TravelFunPassion