Travel better, cheaper, smarter
  • Menu
  • Menu

Archive - June 2017

CASTELELE FRANȚEI (VERSAILLES) – INCURSIUNE LA CURTEA REGELUI SOARE – PARTEA III

Fantanile de la Versailles

Am fost mereu pasionată de istoria Franței și mai ales de perioada Monarhiei și a intrigilor de la curtea regilor (Castelele Frantei (Chantilly & Vincennes) – incursiune la curtea Regelui Soare – partea II) .

Chantilly

În ultimele  luni am tot scris despre Franța și comorile sale turistice, încercând să te conving să nu te oprești la Paris, să explorezi și zonele apropiate acestui celebru « oraș al iubirii https://www.travelfunpassion.com/2017/06/14/deauville-trouville-pe-urmele-lui-coco-chanel/ .

Despre castelele de la curtea Regelui Soare am povestit la începutul anului dar tot am uitat să îți descriu cel mai luxuriant dintre ele : Versailles ul.

Gradinile Versailles

Prima dată când am ajuns la Versailles, în 2014, a fost pe fugă, între un avion și o ședință, alergată draconic de paznici, dat fiind că se că se apropia ora închiderii . Am apucat atunci să vizitez castelul și foarte puțin din grădini dar nimic mai mult .

Anul acesta am plănuit o nouă vizită la castel, incluzând în intinerariul meu atât Micul Trianon (cadoul lui Ludovic al XVI-lea către Maria Antoineta) dar și canalul de la ieșirea din grădinile muzicale ale palatului.

Dacă îți dorești să descoperi Versailles ul într-o singură zi, îți pot spune, de la început, că va fi extenuant, dată fiind grandoarea palatului dar și imensitatea grădinilor sale. Eu am pornit de la ideea că îmi doresc o zi relaxantă și nu vreau să pierd timpul la cozile interminabile pentru palat.

Gradinile Versailles

Pentru a evita cel puțin una dintre cozi, te sfătuiesc să îți iei biletele online (http://en.chateauversailles.fr/plan-your-visit/tickets-and-prices), existând numeroase opțiuni în funcție de ceea ce îți dorești să descoperi: palatul, grădinile, micul Triaton, grădinile muzicale sau toate împreună.

Pitorescul strazilor in Versailles

Orășelul este simpatic, cochet și plin de viață, nu doar de turiști  rătăciți :). În 40 de minute ajungi de la Paris, cu trenul (5,5 euro), și poți avea tot timpul să îi explorezi străzile și cafenelele, înainte de a te pierde în labirindul grădinilor de la Palat.

Pitorescul strazilor in Versailles

Versailles găzduieste, de asemenea, o serie de piețe pline de tarabe  pe stradă, comercializând nu doar antichități dar și diferite produse de artizanat tipic franțuzesc. Istoricul acestor piețe începe în secolul al XVII-lea, tarabele vechi din Versailles devenind o parte plină bucurie a vieții de zi cu zi, pană când, în 1841, când fost înlocuite de o piață acoperită, modernă, funcțională și în zilele noastre.

Pitorescul strazilor in Versailles

Am descoperit aceste piețe într-o duminică frumoasă de primăvară, fiind foarte aproape de gară și exact pe drumul către Palat. Îmi este greu să evit aceste zone, ador să cumpăr produse  inedite, cărora le atribui povești și o însemnătate mult mai mare decât ceea ce sunt în realitate:).

Pitorescul strazilor in Versailles

Spuneam, într-un alt articol despre castele Franței, că Versailles-ul a reprezentat un vis al Regelui Soare dar și o copie a mai puțin cunoscutului Castel Vaux-le-Vicomte https://www.travelfunpassion.com/2017/03/12/castelele-frantei-vaux-le-vicomte-fontainebleau-incursiune-la-curtea-regelui-soare-p/ .

Castelul Vaux-le-Vicomte

Tanărul marchiz Fouquet a cumpărat micul castel de la Vaux-le-Vicomte în 1641 și i-a oferit măretia și frumusețea ce l-au făcut făcut celebru printre palatele Franței, devenind în scurt timp mărul discordiei între marchiz și regele Soare, Ludovic al XIV-lea. Cel din urmă, nu numai că l-a aruncat pe viață  în inchisoate pe Fouquet dar a și copiat modelul frumosului Castel și a creat ceea e a devenit cel mai mai ecletic Palat al Franței: Versailles-ul.

Gradinile Versailles

Pășește în Galeria Oglinzilor

Versailles a avut 3 campanii de reconstrucție și design (1678-1684), ultima dintre ele fiind cea dedicată Holului Oglinzilor, cel care legă camerele regelui, ale reginei, capela și biroul regelui. Această sală este caracterizată  de cele 17 arcade acoperite de oglindă, care reflectă cele 17 ferestre cu  vedere spre grădini. Au fost folosite  357 de elemente în decorarea galeriei, fiecare arcadă fiind împodobită cu simboluri ale casei regale.

Statui in Gradinile Versailles

Ceea ce trebuie să știi e că e că, în secolul al XVII-lea, oglinzile cu cristal venețian erau dintre cele mai scumpe și, pentru a putea finaliza mărețul vis al regelui, Colbert, ministrul de Finanțe, a adus muncitorii din Veneția și a organizat la Curtea fraceză un atelier de creație pentru oglinzi de Murano. Legenda spune că, pierzând monopol pe piața oglinzilor, Republica Veneția a trimis asasini petru  a otrăvi echipa creată de Colbert la Versailles.

Gradinile Versailles

Holul a fost „martorul” tuturor recepțiilor elegante organizate de regii Franței și probabil ar spune multe povești de amor dacă ar avea „glas” (acesta este exact locul unde Ludovic  XV lea și-a întâlnit pentru prima dată celebra amantă: Marchiză de Pompadour):).

Pierde-te în labirindul Grădinilor din Versailles

Orangeria – Gradinile Versailles

Dincolo de Palat și de frumusețea sa, ceea ce face cunoscut acest loc istoric, sunt și Grădinile, la care s-a lucrat aproape 40 de ani și care au înglobat mare parte din bugetele oferite arhitecților pentru a definitiva construcția.

Labirindurile din Gradinile Versailles

Munca depusă să se creeze această bijuterie peisagistică este greu de prezentat: tone de de sol au fost mutate pentru a se planta Orangeria, gropi imense au fost săpate pentru a se finisa Fântânile și Canalul, dat fiind că acolo terenul era mlăștinos și lipsit de orice urmă de frumusețe.

Grădinile trebuie replantate la fiecare 100 de ani și această sarcină a început de la Ludovic al XIV lea și continuată de succesorii săi, nu doar de viță nobilă, dar și de actuala administrație a domeniului (ultima replantare fiind făcută în 1999).

Fantanile din Gradinile Versailles

Vara au loc numeroase spectacole în grădini și, în fiecare zi sunt show uri ale fântânilor, muzica clasică acompaniindu-te oriunde vei ajunge:).

Fantanile din Gradinile Versailles

Doar pentru a mă bucura de frumusețea locului, am ales să iau picnicul lângă marele Canal, cel care se află la ieșirea din Grădinile Versaillesului și intersectează drumului către Micul Traianon.  Parizienii vin în weekend pentru a lua masa aici, a vâsli pe canal sau pentru a se plimba cu bicicletele.

Nu rata Trianon ul

Micul Trianon

Micul Trianon și grădinile sale au reprezentat cea mai mare surpriză pentru mine: mi s-a părut un loc mult mai liniștit decât Versaillesul, locul perfect pentru o regină timidă ca  Maria Antoineta.

Micul Trianon
Micul Trianon

Ludovic al XV lea a construit Marele Trianon și grădinile pentru a se retrage, deseori, de la viața scorțoasa de la curte iar, mai târziu, succesorul sau, Ludovic  al XVI lea a  cerut construirea Micului Trianon, ca dar pentru tânăra sa soție.

Micul Trianon

Maria Antoineta a preferat mereu viața la Micul Trianon, înlocuind nu doar grădinile cu unele mult mai moderne, de inspirație anglo-saxonă, dar cerând construcția  unui întreg sătuc în jurul palatului.

Gradinile de la Micul Trianon

Mi-a plăcut enorm  antagonismul total cu Versailles prin simplitate, austeritate, eleganță și rafinament, locul perfect pentru o regină ce a nu a înțeles niciodată mai nimic din eticheta Curții Franceze și care a și pierit tocmai pentru această greseală enormă.

Gradinile de la Micul Trianon

Se spune că, izolată de tot ce însemna lumea franceză, lipsită de înțelegere pentru clasa socială de jos, aceasta ar fi zis că dacă poporul nu avea destulă pâine și murea de foame « poate să mănânce cozonac ».

Gradinile de la Micul Trianon

Probabil că dacă aș vrea să îți povestesc despre istoria Versailles, voi avea nevoie de multe pagini, mai ales că sunt încă fascinată de viața la Curtea Franței (orice fată s-a visat regină prin acele grădini însă, să nu uităm, reginele des au fost și decapitate:)).

Gradinile de la Micul Trianon

Ca ultim sfat: încearcă să îți organizezi planul de vizită astfel încât, la ora 8 pm, să fii gata. Paznicii încep să meargă prin parc încă de la ora 7:30 pentru a avertiza turiștii că la ora 8 totul se va închide și trebuie să părăsească palatul.

Intrarea in Versailles

Și crede-mă: nu se poate negocia deloc cu ei, pentru francezi programul e sfânt și nu ar închide ochii nici pentru sute de mii de turiști, cu atât mai puțin pentru 3 fete, așa cum eram noi. Dar iți pot spune că a meritat să ne jucam de-a v-ați ascunselea cu paznicii dat fiind că, la ora aceea, lumina e extraordinară în acele grădini și pozele nu pot ieși decât minunate:).

Toscana – Orașele Renașterii – www.PhotoTraveler.ro .

Toscana este renumită în lume pentru arta, istoria și peisajele sale deosebite. Trecutul se amestecă cu prezentul într-o armonie desăvârșită, iar oamenii și-au păstrat de-a lungul timpului nealterate tradițiile. Zona centrală a Toscanei este o zonă rurală de o mare frumusețe peisagistică. Regiunea mai este cunoscută pentru orașele ei istorice fortificate care s-au pastrat aproape nemodificate de-a lungul timpului.

Siena este un oraș medieval cu străzi înguste, fără trotuare, pe care abia dacă încape o mașină, străzi care înconjoară Piazza del Campo. Amenajată sub forma de scoică piața este mărginită de clădiri elegante. În centrul sau se afla o fântână de formă dreptunghiulară împodobită cu statui. De două ori pe an se desfășoară aici festivalul Palio din Siena, o cursă de cai ne înșeuați între reprezentanții celor 17 districte ale orașului. Palazzo Publico găzduiește primăria orașului iar sălile sale sunt deschise publicului. Turnul primăriei, Torre del Mangia, cu rol de clopotniță este de asemenea deschis pentru vizitare. Turnul are 102 metri și este al doilea turn ca înălțime din Italia.  Pentru cei ce se încumetă să urce în turn e bine de știut ca scara are 505 trepte ce sunt dispuse în spirala și este folosită atât pentru urcat cât și pentru coborât ceea ce face uneori ca ascensiunea să fie îngreunată. Din piață se poate ajunge urmând Via dei Pellegrini la Duomo. Domul este unul din cele mai frumoase din Italia. În sec XII locuitorii din Siena au hotărât să construiască un nou naos în sud cu scopul de a face din aceasta cea mai mare catedrala creștină. Planul a fost ulterior abandonat, naosul neterminat conține acum un muzeu al sculpturilor.  Complexul domului cuprinde mai multe muzee: Catedrala, Poarta Cerului – ce include un tur pe acoperișul catedralei, Biblioteca Piccolomini, Cripta, Baptisteriul, Museo dell’Opera și Panorama de pe fațada neterminată a naosului din sud.

Pienza este un oraș-cetate nu e foarte mare dar cochet. Strada principală este mărginită de magazine de pielărie, antichități, vinuri sau brânzeturi pecorino considerate unele dintre cele mai bune din Italia. Alei ce pornesc în stânga și în dreapta drumului principal sunt flancate cu ghivece mai mici sau mai mari de flori așezate de o parte și de alta a intrărilor în locuințe. Din când în când, o bicicleta sta sprijinita de zidul vreunei case.  Mici restaurante cu pensiuni la etaj și cu doua, trei mese în fata intrării își așteaptă clienții. Piața centrală se numește Piazza Pio II, după numele papei care a început transformarea orașului, la mijlocul secolului XV dintr-un cătun într-un oraș renascentist model. În piață se află Domul, primăria cu logie – Palazzo Publico, și două palate devenite muzee, Palazzo Borgia e Jouffroy și Palazzo Piccolomini. Palazzo Piccolomini deține o colecție de mobilier, arme și obiecte autentice ce au aparținut proprietarilor. Curtea interioara a palatului are o ieșire către o frumoasă gradină amenajată în stil renascentist. Din piața centrală, în stânga domului, pornește o alee care merge de-a lungul zidurilor cetății și oferă o priveliște superbă asupra colinelor ce înconjoară Pienza.

Montepulciano este construit pe un deal ce domină împrejurimile. Montepulciano este un oraș medieval de o frumusețe rară. Având palate renascentiste elegante, biserici vechi, fermecătoare și străduțe ascunse, orașul oferă privitorului panorame largi spre minunatele văi care îl înconjoară, Val d’Orcia și Val di Chiana. Am intrat în cetate prin Porta al Prato. Aici clădirile sunt mult mai înalte iar străzile mai largi străjuite de restaurante și magazine de vinuri. Strada principala Corso din care pornesc străduțe înguste străbate cetatea dintr-un capăt în altul. Piazza Grande este construita după modelul piețelor medievale italiene: cu dom, primărie cu turn – Palazzo Comunale, o frumoasă fântână cu un grifon și un leu ce țin un scut cu însemnele familiei Medici și alte doua palate Palazzo Tarugi și Palazzo Contucci. Piața a fost folosită ca platou de filmare pentru “The Twilight Saga – New Moon”. În capătul opus al cetății se afla Fortezza, fortăreața orașului care găzduia la momentul vizitei mele un târg de produse artizanale locale: pielărie, articole de fierărie, tablouri, obiecte din ceara și lemn. În afara zidurilor orașului se găsește Tempio di San Biagio, o biserică monumentală construită sub formă de cruce greceasca în secolul XVI amplasată la poalele dealului Montepulciano.

Chianciano Terme este o stațiune renumită pentru apele sale minerale.  Orașul vechi Chianciano (Chianciano Vecchia) este situat pe o colină la marginea localității. Străduțe întortocheate, case din piatra și cărămidă înghesuite unele în altele și din loc în loc câte o bisericuță. Exista o alee care șerpuiește pe lângă zidurile cetății și care iți oferă o panoramă deosebită asupra văilor din jur.

Monticchiello, este un alt oraș-cetate aflat în apropiere de Pienza. Monticchiello este o adevărată oază de liniște. Poți merge prin exteriorul zidurilor cetății ca să vezi peisajul superb ce se așterne la picioarele tale cu orașul Pienza în depărtare sau te poți plimba pe străduțele întortocheate din cetate. În centru se afla biserica Sfinților Leonard și Christofor, o piață și un centru de informare cu un mic muzeu etnografic.

Acestea sunt câteva din locurile interesante de vizitat în partea centrală a Toscanei. Desigur, sunt multe de văzut.

Va invit să citiți despre aceste orașe despre multe altele în articolele noastre de pe :   www.PhotoTraveler.ro .

 

 

 

 

Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel

Trouville vazut din Deauville

Franța este o sursă surprinzătoare pentru iubitorii de călătorii, oferind soluții și pentru cei mai pretențioși turiști. Pentru că mi-am propus, acum ceva timp, să descopăr țara aceasta și să nu mă limitez deloc la celebra sa capitală a îndrăgostiților ( Paris: magia unui oraș plin de istorie – partea I), am căutat mereu o altă destinație pentru scurtele escapade de weekend.

Trouville

La sugestia unei prietene, am ales să merg la ocean – asta și pentru că nu prea am avut șansa de multe ori să îmi scald picioarele în Oceanul Antlantic dar și pentru că vremea de afară te îmbia la o plimbare prin nisipul francez:).

De la Paris poți fie lua  trenul către Deauville  (40-50 de euro dus-întors / 2 ore jumate) sau autocarul (FlexiBus – costă 25 de euro/ 3 ore).  Eu am preferat busul și pentru imaginea spectaculoasă a peisajelor din Normadia dar și pentru că era foarte simplu de luat (pleacă de la Porte Maillot – la 20 min de hotelul unde stăteam ).

Ceea ce trebuie să spun despre Deauville e că reprezintă zona fashion a iubitorilor de iahturi din Franța, acea locație exclusivistă, unde Coco Chanel s-a retras și a creat celebra modă a dungilor marinărești:).

Deauville

Deauville s-a născut la mijlocul secolului al XIX-lea, când Duc de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea, a vrut să dezvolte un business pe fâșia îngustă de apă ce leagă micul orășel de Trouville. Mai târziu, el a adăugat hoteluri grandioase și un cazinou, iar pană în 1910, Deauville a devenit o destinație de vacanță pentru aristocrația pariziană și britanică.

Deauville

Deauville este locul preferat pentru agrement: există două porturi, trei terenuri de golf și o școală de iahturi.  Fiecare străduță e glamour și fiecare casă pare că poartă pecetea unor povești ale vechii aristocrații franceze.  Eu am rămas impresionată de simplitatea dar și eleganța caselor, de curățenia și specificitatea pur franceză a locului, nealterată deloc de altfel de influențe. Spuneam, acum ceva vreme,  că Parisul nu mai aparține demult  francezilor, fiind al turiștilor și emigranților, fenomen ce clar nu a lovit Deauville și atmosfera sa boemă, cu miros de croissant franțuzesc și apa sărată de ocean.

Deauville

Am ajuns în Deuaville într-o sâmbătă de primăvară târzie și m-am oprit direct în centru, la un delicios café noisette (espresso cu spumă de lapte și cacao), admirând lumea de pe stradă, visând să pot fi cel puțin așa relaxată ca cei care se plimbau pe străduțe, făceau shopping la piața locală sau își savurau micul dejun pe terase.

Deauville

Ia picnicul în port

Deauville

Uneori, la noi este un pic ciudat să mergi la picnic în……mijlocul orașului, ceea ce ar atrage privirile tuturor trecătorilor.

La Deauville am vrut o altfel de excursie așa că ne-am dus cu păturica de picnic și șandvișurile gata pregătite, cu fructele curate și spălate…totul gata doar să ne bucurăm de posibilitatea de a lua prânzul în singurul loc în care puteam să privim iahturile elegante dar și de imaginea frumosului Casino Barrière, construit în perioada Belle Epoque (1912).

Deauville

Nici măcar o secundă nu ne-am simțit aiurea că ne savuram micul prânz în acea zonă exclusivistă, mai mult, exemplul ne-a fost urmat și de alte persoane ieșite la o plimbare pe ponton.

Am scris de Casino Barrière, cel care se vede din port, un simbol al eleganței și rafinamentului, locul în care, pentru a intra, ai nevoie de haine formale și mulți bani prin fiecare buzunar al costumului:). Evident, eu m-am mulțumit să îi fac cât mai multe poze și doar să visez la o seară luxuriantă prin sălile sale art deco.

Deauville

Identitatea orașului se bazează pe cateva elemente: arhitecturi extrem de creative, strălucitoare, eclectice dar și unele  mai modeste; originalitatea și forța planului urban; de grădini și garduri, toate acestea determinând orice turist să se îndrăgostească de Deauville.

Trouville

Savurează un Cidru la Trouville

Trouville

Deși planul era să mergem să fotografiem celebrele umbrele de la Deauville, recunoscute pentru forma lor asimetrică (precum niște mici corturi), foarte colorate, utilizate încă din 1875, am reușit să ajungem în Trouville:).

Trouville

Știam că Trouville e fratele geamăn al Deauville –ului dar nu știam că e suficient să treci un pod mic de lemn pentru a ajunge în celălalt oraș; pod care, după ora 5 după amiază, va rămâne ascuns de ape și, pentru a te întoarce Deauville, trebuie să iei șalupa (pentru doar 2 euro:)).

Am mers pe jos, admirând plaja, farurile ce sunt de o parte și de alta ale pasarelei dar și minunata roată, din care se putea vedea panorama celor 2 orașe. Fără să ne dăm seama,  ne-am trezit vizitând celălalt oraș și, ca orice activitate spontană, s-a dovedit o idee mai mult decât genială.

Trouville

Plaja de aici, departe de a fi atât de ecletică precum cea din Deauville, a reușit să ne impresioneze prin simplitate, prin finețea nisipului și prin multitudinea zmeielor înălțate de tineri, bunici si nepoți. Orașul poartă pecetea arhitecturală a secolului XIX iar malul stâng al mării a fost numit, nu fără bună dreptate, „Regina Plajelor” în perioda Belle Epoque.

Trouville

Una dintre cele mai mari personalități ale literaturii franceze de secol XX, Marguerite Duras, a devenit imaginea orașului Trouville, creând o mare parte din opera sa pe malul mării.  Tot ea susținea că, odată ce ai venit în Trouville, vei visa continuu să te întorci.

Trouville

Și privind fotografiile mele, vei înțelege de ce a spus toate astea și de ce eu, după o zi pe nisipul de la Trouville, m-am întors la Paris absolut îndrăgostită:).

Trouville

Bineînțeles că și Trouville are un cazino, și bineînțeles este de o frumusețe rară, desenat de către designerul francez Jacques Garcia, cel care și-a pus ampreta pe multe dinte clădirile celebre din Normandia.

Trouville

Am întins pătura pe plajă, și m-am bucurat de soare și savurând un  pahar de Cidru, băut dintr-o sticlă cumpărată de la magazinul de suveniruri:). Dacă nu ți-am spus încă, Normadia e recunoscută și pentru biscuiții cu unt și Cidru:),  nu doar pentru încărcătura sa culturală și istorică.

Admiră Trouville & Deauville de la înălțime

Trouville

Încă de când am intrat în Trouville, am văzut roata care străjuia întregul peisaj și mi-am dorit enorm să mă pot bucura de câteva cadre ale celor două orașe, văzute de la înălțime (ignorând în totalitate că îmi este crunt de teamă de înălțime).

Trouville

Pentru 5 euro am avut șansa să mă dau 4 ture, timp de 5 minute, 1 minut oprindu-se, astfel încât să poți face cât mai multe poze. Inutil să spun că am fost bucuroasă că au fost 4 ture dat fiind că la primele 2 nu m-am putut mișca deloc de frică și nici aparatul nu am putut măcar să îl pornesc:).

Trouville

Uitându-mă acum la cadre, sunt mai mult decât fericită că m-am urcat (de altfel, roata nu e absolut deloc periculoasă, doar că teama, uneori, e mai mare decât rațiunea).

Trouville

După ce am coborât m-am „cadorisit” cu o înghețată și cu o lungă plimbare pe ponton, admirând cele 2 faruri frumos colorate (roșu și verde), încercând să cuprind cu privirea imesitatea plajei și jocul zmeielor .

Trouville

Așa cum am spus mai sus, surpriza a fost când ne-am dorit să ne întoarcem la Deauville pentru a lua autocarul către Paris, podul micuț, de lemn,  pe care îl traversasem la începutul zilei (și pentru care nu înțelegeam de ce să plătim 50 de cenți) dispăruse sub ape și singurul mod de a trecem era o șalupă.

Trouville

Și o făcurăm și pe asta:).

Dacă la începutul anului revedeam Mont Saint Michel ( Mont Saint Michel – Abația și legendele sale ) și îmi memoram primele experiențe pe tărâmaul Normandiei, acum, după Deaville & Troville, am decis să îmi plănuiesc descoperirea și altor părți „mai puțin cunoscute” ale Franței.

Trouville

Țara aceasta oferă atât de multe comori încă nebănuite și pe care îmi doresc să le găsesc și să ți le descriu și ție:).

 

 

 

Left Menu Icon
TravelFunPassion